Teardrops on my guitar

[Julieta D. Thibault]

• Ofta scurt sai i multumi cu un gest din cap pentru carnetel. Il lasa pe masa, pentru ca probabil se vor mai uita incolo pe el, in fond acei dragoni erau fascinanti, nu?
  Inchise ochii pentru cateva momente imaginandu-si un dragon plin de gratie aflandu-se in fata castelului, dar isi reveni repede cand soimeanca vorbi si incerca sa tina pasul cu ea.
  -Si mie mi-ar placea sa o cunosc pe sora ta, cred ca as zapaci-o cu atatea intrebari despre dragon. Murmura ea razand si apoi privind cum Ema se uita fascinata la desenele mamei ei.
  Dupa cum spusese inainte cu cateva minute, in general desena portrete, foarte rar peisaje insa avea zile cand nu avea inspiratie pentru portrete si desena castelul, plaja, o padure, etc...chestii dinastea care iti faceau ziua mai frumoasa.
  -Da, e foarte vechi desenul insa are o importanta enorma pentru mine, de exemplu ca si acesta. Zise ea privind in continuare desenul cu ea bebelus si apoi i intinse portretul familiei.
  - Ivy lipseste de aici, am aflat doar cu cateva luni in urma ca ea era sora mea disparuta, de care nu stiam nimic.

[Ema Snow]

Soimeanca analiza portretul familiei. Putea vedea destul de clar ce mostenise Julieta de la mama si ce mostenise de la tata. Era ceva ciudat in legatura cu desenul, asa cum se intampla cu fiecare imagine pe care Ema o vedea cu familia cuiva. Era un sentiment ce inflorea in inima, emanand caldura, dragoste si protectie. Era ceva ce tanara simtea de fiecare data, chiar daca nu cunostea toata chipurile din fata ei. Si mereu gandul ii aluneca spre propria familie, amintindu-si de toate zilele frumoase de cand era copil. Si la fel de repede o izbeau amintirile negre, luand-o intotdeauna pe nepregatite. Acela era momentul in care Ema trebuia sa aleaga. Ori lupta si ignora, ori se lasa dusa de val, strangandu-se intr-o minge si asteptand in agonie ca totul sa incetineasca. Durere, tradare, pierdere, furie, crima.
Soimeanca isi scutura capul cu brutalitate, impingand imaginile in adancul ei. Nu era acum timpul. Incerca sa zambeasca si mai ca se crispa. Privirea ei fixa imediat ochii Cercetasei, verdele irisului ascunzand cat de bine putea implorarea muta. In mai putin de doua secunde, Ema se trezi agatandu-se de fiecare cuvant pe care Julieta il articula, folosindu-l pe post de distragere.
" Deci nu auzisem eu aiurea si nici nu-i vreo coincidenta. Ivy chiar este sora ta! "
Rase, insa sunetul i se paru rece, distant, oarecum inspaimantator. Total opus fata de ceea ce-si dorise.

OOC: Gata, e stabilit! Punem de un RP cu Dawn la Cupa

[Julieta D. Thibault]

• Da, pentru toti fusese o veste soc ca Julieta si Ivy erau surori, dar pentru ele era si mai si. Insa cu lunile se obisnuisera una cu alta si devenisera cele mai bune prietene, chiar daca nu crescusera de mici impreuna. Julieta isi facea repede prieteni/prietene, doar cu ajutorul unor cuvinte rostite frumos si din inima. Si cu Ema patise la fel, prinsese drag de ea si acum erau prietene bune, stia ca poate sa-i spuna orice caci soimeanca pastra orice secret bine ascuns, doar de aceea se numeau secrete, nu? Isi musca buza inferioara si isi reveni din gandurile ei scuturand capul. Da, voia sa o cunoasca pe Dawn, de ce sa nu le cunoasca pe amandoua surorile Snow? In primul rand deja si-o imagina pe sora Emei, fiind aproape ca ea, poate comportamentul fiind diferit ca la orice frati sau surori. Nici cercetasa nu semana cu Ivy, aveau comportamente diferite, dar cam aceleasi gusturi la unele chestii. Isi arcui buzele intr-un zambet larg si rase la vorbele soimencei ca apoi sa zica:
  - Da, e sora mea. Nu am crescut impreuna, am descoperit acum un an ca ea e si am devenit cele mai bune prietene, chiar daca avem comportamente si gusturi total diferite la unele chestii. Cred ca si tu si Dawn sunteti la fel.

OCC: Da=)))

[Ema Snow]

Ema facu o grimasa amuzata si se apleca peste masa.
" Depinde din ce punct de vedere privesti" spuse ea pe un ton jucaus. " Fizic, hmm... Dawn e mai inalta, insa avem cam aceeasi nuanta la par. Al ei e mai cret, mai ondulat decat al meu. Si apoi, ea are ochii caprui ai mamei, in timp ce eu ii am pe ai tatalui."
Lua intre degete creionul de notite din buzunar si se juca cu el, privindu-l fix.
" Ca si gusturi... Ne asemanam foarte tare. Insa ca personalitate..." Ema se opri sa-si scuture capul. " Ea reprezinta intr-un fel opusul meu. Eu sunt aia serioasa moarta, ea e cea jucausa si glumeata. Sunt mai prezenta, iar ea e cu capul in nori. Insa in timp ce eu pot ramane neutra, ea devine pasionala si pasionata, iar pentru asta o admir. Si ca niste surori bune ce suntem, ne ciondanim mereu. Daca ne vezi in anumite momente, ai zice ca suntem cele mai mari rivale, dar, adanc in sufletele noastre, ne purtam reciproc de grija si ne pasa de inima celeilalte. Dar de ce mai spun eu toate aste? Presupun ca ti-e destul de familiar conceptul" rase Soimeanca. Cum sa nu? Julieta avea o sora si, indiferent daca cele doua crescusera sau nu impreuna, legatura dintre ele se stabilise din prima clipa. O legatura puternica si tenace.

[Julieta D. Thibault]

• Da, soimeanca avea dreptate in cele mai multe din cuvintele pe care le spusese. Si Julieta si Ivy erau diferite din punct de vedere fizic, ea era blonda iar cercetasa bruneta. Ochii lor difereau la fel de mult, Julieta avand ochii mai mari si mai accentuati, insa la silueta erau amandoua la fel : inalte si suple. Un zambet i aparu in coltul gurii amintindu-si de ziua cand aflase ca Ivy este sora ei, fusese o veste soc dar in acelasi timp una fericita pentru ambele.
  - Da, asa sunt si eu cu Ivy. Adica ea e blonda, eu sunt bruneta, ochii difera, eu i am mai accentuati si mai mari, insa ne asemanam la inaltime si la silueta. Cat despre caracter, Ivy are un caracter mult mai puternic ca al meu si e mai curajoasa aproape in toate situatiile, eu sunt mai "moale" uneori de felul meu. Murmura cercetasa dand absenta din umeri, probabil erau mai multe diferente si asemanari dar i spusese cam esentialul, Ema sigur isi daduse seama despre ce vorbea. Nu aveai cum sa nu o stii pe Ivy, mai ales sa fi elev in castelul Hogwarts.
  - Sigur ca stiu, exact asa suntem si eu si Ivy. In unele momente nu ai vrea sa ne vezi deloc impreuna, iar in altele ti-e mai mare dragul cand vezi doua surori cum se impaca. Spuse ea razand insa brusc auzi zgomote din spatele usii.
  - Nu aud eu bine?

[Ema Snow]

Ema rase cu pofta. Era bine sa ai pe cineva cu care sa vorbesti despre astfel de lucruri si sa te mai si inteleaga. Era relaxant, era... incitant - intr-un fel ciudat de a o spune.
Soimeanca se rezema de spatar si isi lasa scaunul sa se balangane pe picioarele din spate. Privi tavanul si isi imagina tot felul de modele complicate in intunecimea lui. Isi cobori privirea ca sa-i zambeasca Julietei, razand usor.
Prinse sunetul harsait din spatele usii si lasa scaunul sa cada cu un tronc. Ema ingheta locului, cu mainile incrucisate la piept si privirea pierduta, cu urechile ciulite. Zgomotul se repeta. Tanara se uita repede la ceas, apoi spre Julieta.
" Ori nu auzim amandoua bine... Ori am inebunit sau suntem paranoice... Ori totul e foarte real" sopti Ema, intorcandu-se in scaun ca sa priveasca spre usa.
Clanta se misca, insa usa masiva nu se deschise. Ce se intampla? Doar nu se blocase ditamai bucata modelata de lemn! Dureros de incet, Ema se intoarse spre Cercetasa, ridicandu-si o spranceana.

[Julieta D. Thibault]

• Intepeni si ea in momentul in care sunetul se repeta de doua ori in acelasi moment. Clanta se ridica in sus si in jos cu putere, doar nu se blocase usa aceea imensa din lemn? Si, daca tipul sau tipa avea bagheta la indemana de ce nu o folosea? Incepea sa creada ca lumea se prosteste pe zi ce trece, doar ca daca nu era cineva cu bagheta si in loc de "cineva" era "ceva"? Inspira aerul adanc si incerca sa nu se gandeasca la asta, daca cumva aveau sa intre din nou intr-o incurcatura? Viata Julietei devenise un adevarat ring de lupta, mereu intra intr-o incurcatura cu cineva, deobicei cu Ema si iesea din ele cu greu. I placea adrenalina, aventura tot ce tineau de astea dar avea nevoie si de relaxare si sa fie lasata in pace, de exemplu in ultimele doua zile fusese linistita. Isi muta privirea cand de la Ema cand la usa, si tot asa timp de cateva minute. Insa brusc un "Vant" o rastura si pe cercetasa dar si pe soimeanca in acelasi timp cu scaunurile peste cap, dar se deschise si usa brusc observand o silueta in fata ei care apoi o lua la fuga pe coridoare.
  - Esti bine? Murmura ea ridicandu-se, apoi continua:
  - Haide, trebuie sa-l prindem.

[Ema Snow]

Zvarrr!
Ema se trezi trantita intr-o parte. Cazu pe podeaua tare, cu scaunul urmand-o imediat. Pentru o secunda ramase acolo, complet derutata si neindraznind sa-si ridice capul. Ochii cercetau aria vizuala disponibila, printre suvitele de par saten. O silueta fulgera in stanga.
Soimeanca se culese de pe jos, desi nu-i raspunse imediat Julietei. O lua la fuga, desfacand bagheta de la cureaua blugilor.
" Stii..." incepu ea in timp ce iutea pasul. " Nu-mi amintesc sa fi semnat ceva pentru o viata plina de necazuri. Si nici nu-mi amintesc sa-mi fi pomenit ca vrei sa te angajezi full-time la asta"
Zambi stramb si isi lipi spatele de perete, chiar langa usa acum deschisa. Isi tinea bagheta stransa cu putere in maini si privea cu atentie. Ii facu un semn tacut Julietei si arata spre coridor.
" E inca acolo. Asculta" mai mult mima decat spuse Ema.
Se propti mai bine in picioare, pregatita sa sara sau sa alerge daca era nevoie.
Cand ochii Emei ii intalnira pe ai Julietei, sopti iar.
" La trei?"

[Julieta D. Thibault]

• Avusese caderi si mai rele sau sperieturi, de exemplu atunci cand ramase blocata cu Artimei in arhiva spitalului Sf.Mungo si trebuisera sa iasa de acolo escaladand cladirea, un pas gresit si ea acum s-ar fi aflat in mormant cu tot cu el. Inspira aerul adanc si rece si gesticula cu mainile sa se calmeze, trebuiau sa gandeasca la rece. O lua la fuga pana ajunse in dreptul Emei si in timp ce mergea zise:
  - Nici eu nu-mi amintesc sa ma fi abonat la "Viata ta e o aventura continua", insa se pare ca ne-a abonat soarta pe amandoua full time. Spuse ea razand dar in acelasi timp reveni la pozitia serioasa continuand sa alerge in pas alert, trebuiau sa-l gaseasca pe tipul acela sau tipa, ce Dumnezeu mai era si ala/aia. Se opri si se lipi si ea de perete ascultand zgomotele si apoi aproba din cap la vorbele soimencei. Isi stranse bagheta in mana si o lua inaintea Emei, punandu-se in fata si zicand:
  - Orcine ai fi iesi de acolo! Insa brusc observa ca nu era nimeni si nu se vedea nimic. Se pare ca ne inseala auzul.. Murmura ea si brusc cineva intunecat i puse mana la gura, ea scapa bagheta din mana si o trase in intunericul de pe coridoare.

[Ema Snow]

Ema observa spatele Julietei, iar Cercetasa disparu inainte ca ea sa zica ceva.
" Oricine ai fi iesi de acolo!" se auzi vocea sigura a Julietei, urmata apoi de liniste. " Se pare ca ne inseala auzul..."
Soimeanca clipi si pasi inainte. Se lasa o liniste apasatoare, intrerupta doar de sunetul firav al unui obiect lovind podeaua rece. Suna a lemn lovind piatra. Ema se incrunta.
" Jul?" intreba ea incet, insa nu primi vreun raspuns.
Iesi in mijlocul coridorului, cu bagheta ridicata la nivelul umarului.
" Julieta?" intreba iar Soimeanca, de data asta mai cu forta. " Jul! Lumos!"
Coridorul nu era chiar atat de intunecat, insa Ema nu avea rabdarea necesara pentru a astepta ca ochii ei sa se adapteze. Inima ii batea din ce in ce mai galagios, iar spatele ii era rece si incordat. Se simtea de parca cineva i-ar fi pus gheata in stomac.
Lumina baghetei se rasfranse pe ceva lucios, iar tanara se apleca sa cerceteze. O bagheta... O bagheta neteda, nu foarte lunga, lipsita de modele complicate. Nu acordase cine stie ce atentie atunci cand o vazuse pe Julieta facand vraji, dar cumva stia ca aceasta e bagheta ei. O ridica si o prinse de curea in locul propriei baghete. Ema se simti cuprinsa de un val de mahnire.
" Lumos maxima!" striga ea nervoasa, iar lumina propriei baghete crescu in intensitate. " Asculta, oricine ai fi! Si asculta cu atentie, caci nu voi repeta. Nu ma intereseaza ce fantezii ti se perinda tie prin minte si ce ai de gand sa faci, dar daca Thibault are o singura zgarietura, iti garantez ca-ti vei dori sa nu fi venit la Hogwarts! Acum ai face mai bine sa-i dai drumul de buna voie, inainte sa te gasesc si sa te strangulez cu mana mea!" Ema vorbi incet, insa marait si a avut grija sa accentueze fiecare cuvant. Ochii ii sclipira cu furie cand se intoarse dupa un sunet brusc, undeva in stanga ei.