Dream a little dream of me.

[Evelyn Steel]

Vazand-o pe Ema cum tremura usor,Cercetasa simti brusc un val de afectiune fata de ea.Stia ce insemna sa fi bolnav si sa fi trimis la Madam Pomfrey.O experimentase inca din primul sau an.La inceput se dusese in Aripa Spitalului pentru ca simtea ca ii va exploda capul si nu se putea concentra la nimic.Se asteptase la o simpla pastila pentru durere insa ar fi fost prea frumos sa fie adevarat.Totusi,aia nu fusese nimic in comparatie cu ce patise in anul al patrulea.De atunci Evelyn jurase sa numai calce niciodata in acea parte a castelului.Desi Madam Pomfrey vroia binele studentilor,cateodata era prea de tot ...

- Cel putin tu nu ai fost tinuta aproape o saptamana in Aripa Spitalului pentru o simpla luxatie la glezna.Imi aduc aminte ca atunci cand m-am intors in Turn,o prietena ma intrebase daca intradevar sufeream de o boala grava.Jur ca aia a fost cea mai rea saptamana a mea! ii zise Evelyn prietenei sale,razand usor.Nu fusese usor sa convinga intreaga casa a Cercetasilor,pentru ca toti pareau sa fi auzit asta,ca Evelyn nu suferea de nici o boala grava.Le explicase insa cat de dura poate fi Madam Pomfrey cand vrea iar de atunci nimeni nu ii mai pusese intrebari.

Evelyn se gandi putin la intrebarea Emei.Apoi un alt ranjet i se forma pe buze.
- Momentan?Vreau doar ceva cald,deci cred ca Trei Maturi este in regula.Insa nu vei scapa de o vizita in Conacul Bantuit ii zise Cercetasa,continuand sa ranjeasca.

[Ema Snow]

Rase cand auzi de intamplare.
" Ohoho! Stiu cum e! Am avut un accident pe terenul de Vajthat in anul V. Nimic grav, doar cateva zgarieturi, dar cred ca daca Madam Pomfrey nu-mi dadea voie sa plec a treia zi, Soimii ma declarau moarta... Sau foarte aproape de asta..."
Isi balangani capul intr-o parte, intr-un gest de mila. Ema isi dadu un sut mental fiindca, desi dupa acea experienta invatase cateva vraji pentru vindecarea zgarieturilor, cunostiintele ei in domeniul medicinei erau slabe. Foarte slabe. Trimise in gand o multumire sincera oricui era acolo sa o asculte pentru faptul ca venise in Casa Soimilor un pusti ce-si dorea cu ardoare sa devina Vindecator. Ema nu se putea lasa intru-totul pe mainile lui, dar macar el ii putea spune ce frunza de planta sa mestece la miezul noptii pentru o amarata de durere.
Aproba aproape instantaneu urmatoarele vorbe ale Cercetasei. Da, categoric! Orice loc avea un strop de lumina si un lichid cald - de preferat potabil - era o sugestie bine venita.
Observa ranjetul Evelynei si se prefacu ca-si roade unghiile de teama. ' Asta e de rau! Asta e de foarte rau!' gandi ea amuzata.
" Desigur, daca apucam sa traim dupa ce ne intalnim probabil cu Ritmatul la bar" spuse Ema cu o fata solemna, inainte sa chicoteasca. " Cica e un batranel ce umbla prin Hogsmeade, dand flori copiilor si facand rime oricui ii iese in cale" explica ea.

[Evelyn Steel]

Asta parea sa umple paharul pentru Evelyn.In regula,Madam Pomfrey era un subiect ce te facea sa razi si sa te cutremuri in acelasi timp.Si chiar fusese amuzant sa isi povesteasca vechile trairi cu acea femeie si sa le asculte pe ale Emei.Insa cand auzi ca era cineva in Hogsmeade pe nume Ritmatul si cand auzi ce facea,Cercetasa izbugni intr-un ras puternic.Nu orice o facea pe Evelyn sa rada cu atata forta si de obicei cand incepea sa rada nu se mai oprea.Insa reusi sa se opreasca intr-un final,cu ochii in lacrimi.

- Bine,acum chiar sunt speriata! zise ea,referindu-se la remarca Emei si incercand sa para ingrozita insa nu ii reusi si incepu din nou sa rada.Isi imagina deja cum batranelul le-ar fi taiat calea,dandu-le flori pana numai puteau duce si vorbindu-le in rime.Parea o imagine extrem de haioasa.

Cand planuise sa plece in Hogsmeade in acea dimineata nu credea ca se va simti asa de bine.Se bucura ca se intalnise cu Ema.O facuse sa isi ia gandul de la lucrurile de zi cu zi si sa se relaxeze.Si Evelyn profita la maxim de asta pentru ca nu stia cand va mai avea o zi ca aceia.
- Pai,sa nu il lasam pe Ritmat sa astepte,atunci zise Evelyn facandu-i cu ochiul Emei.

[Ema Snow]

Soimeanca privi cerul si adresa inca o ruga tacuta. Isi indrepta spatele, isi ridica barbia si trase cu putere aer pe nas, eliberandu-l lent si eficient. Mainile i se stransera in pumni.
" Ok, bun. Sunt pregatita!" spuse Ema, cu un ton atat de grav incat jurai ca e un strigat de lupta si de imbarbatare.
Picioarele atingeau pamantul inzapezit mult mai des acum. Ema inainta vitejeste, mergand apasat si privind serioasa in fata. Se inpotmoli destul de repede si se uita deznadajduita spre La Trei Maturi. Mai aveau atat de putin! Nu putea pierde tocmai acum!
Batranul usor cocosat era sprinten si agil pentru varsta lui. Le prinse din urma in doi timpi si trei miscari. Le oferi cate un mar rosu fiecareia, iar cand incepu sa vorbeasca, Ema distruse orice speranta ca acela sa nu fie...
" Ritmatul la datorie ca sa aprinzi o faclie!" zambi barbatul. Vocea lui jucausa, vioaie, rasuna in satul aproape pustiu. " Uita-te la fata blonda ca sa-i facem cate-o ronda! Si la fata mititica cat pana de randunica"
Soimeanca agoniza. Unul din motivele nesemnificative pentru care o adora pe Evelyn era inaltimea. Era cu doar doi-trei centimetri mai inalta decat Ema. Se simtea mult mai lejer, mai comod in prezenta Cercetasei decat alaturi de o inaltagana. Putea simti egalitatea pe care Ema o pretuise intotdeauna.
Ofta teatral si isi intoarse capul ca sa-i zambeasca lui Eve. ' Vezi la ce ma refeream?' era intrebarea muta din ochii ei.

OOC: Chiar este un tip in genu' Ritmatului prin centrul Pitestiului

[Evelyn Steel]

Evelyn isi pierduse speranta ca il va intalni pe vestitul Ritmatul.Cand Ema spuse ca era pregatita,cele doua o pornira inspre Trei Maturi,cu gandul la caldura de dinauntru si la o bautura la fel de calda.Evelyn grabi pasul cand isi aduse aminte ce efect avea Bereazero,de a te incalzi si pe dinafara si pe dinauntru.Zapada scartaia sub picioarele lor si in timp ce inaintau Evelyn arunca o privire prin jur.Era aproape pustiu.Desi,la ce se putea astepta?Era dimineata,foarte devreme inca,si era si iarna.Cine putea sta afara iarna,in loc sa stea la caldura!?

Raspunsul sau veni cand din spatele lor se auzira pasi.Cand auzira o voce destul de vioaie dar batrana din spatele lor,Evelyn putea jura ca o auzise pe Ema bolborosind un 'Firar!' dar se putea preface ca nu auzise.Il privi curioasa si amuzata pe omul din fata sa,cum se prezenta si cum vorbi despre ele,numai in rime.Apoi vazu privirea ce o aruncase Ema in directia sa,de parca i-ar fi spus ca exact la asta se referea.Si Cercetasa intelesese acum prea bine ce vroia sa spuna prietena sa.

- Um,da,aa ... buna!Noi ... um ... Evelyn nu stia prea bine cum sa ii spuna batranului ca nu picase exact intr-un moment asa de bun.Adica,nu puteau sa se intalneasca cu el in bar,si nu afara in frig?Chiar daca era soare,era totusi iarna,deci era cam frig.
- Sa te balbai nu-i de bine,ci sa fi sigur pe tine! ii zise barbatul aproape mustrator.Evelyn se incrunta.Avea sa fie o zi luuunga.


OOC : ooh Doamne ))

[Ema Snow]

Ema se intinse, prinzand-o pe Evelyn de mana. O trase spre ea si incepu sa mearga apasat spre Trei Maturi. Stia ca nu avea sa scape de batranel cu una cu doua, dar tot se stramba cand auzi zapada scartaind sub picioarele lui.
" Mda... Deci, Eve. Avem nevoie de trei ciocolate calde, doua Beri-zero si un somnifer al naibii de puternic!" bolborosi Ema in barbie.
Batranelul continua sa le faca rime, dar Soimeanca ii bloca vocea in minte, numarand la fiecare pas metri pe care-i mai aveau pana la destinatie.
' Inca sapte... Inca cinci... Trei... Doi... Aha!'
Mana tinerei aluneca putin cam prea brutal pe clanta usii. Degetele se stransera cu fermitate in jurul metalului rece, iar Ema intra cu toata puterea inainte. Ramase putin locului, bucurandu-se de caldura cei facea obrajii reci sa arda si de mirosul familiar, aromat si exotic. Se intoarse spre Ritmat si incerca sa-i vare marul primit mai devreme in mana. Ar fi incercat cu mult timp inainte de a intra in bar miscarea, asta daca nu ar fi uitat complet de existenta rotoghilei rosiatice din mana ei. Poate ca nu aveau sa scape de el prea usor, dar macar avea si alte tinte inauntru. Batranelul ii zambi si ii dadu marul inapoi.
" Un mar pe zi...." incepu el.
" Tine Vindecatorul la distanta" rase fata, insa se trezi intampinata de un zambet stramb.
" ... Face prostii" continua Ritmatul de parca nici nu fusese intrerupt.
Atentia Emei se indrepta spre Evelyn. Ei, macar ajunsesera la bar.

[Evelyn Steel]

Simti cum mana Emei ii prinde bratul si o trase inspre Trei Maturi.Nu se impotrivi pentru ca,la fel ca si Soimeanca,vroia sa intre cat mai repede la caldura.Si poate sa scape si de batranel ar fi fost o idee buna desi ceva ii spunea ca nu vor scapa de el prea curand.Asta nu le impiedica sa intre in bar si de cum o facura,Evelyn inspira adanc,simtind mirosul si caldura ce o intampinau inca din usa.Ea si Ema intrara in bar,urmate evident de batranul Ritmat.

Privi in jurul sau la putina lume din bar.In fond,era inca dimineata devreme.Stia ca peste cateva ore locul va fi plin.Se intoarse inspre Ema.
- Ma duc sa ne iau ceva de baut.Poate reusesti sa scapi de ... musafiri pana ma intorc ii zise Evelyn la ureche fetei,facandu-i cu ochiul.Apoi se indrepta inspre bar si ceru ciocolata calda si Berezero.Imediat ce le primi,se duse inspre masa la care se asezase Ema.Spre marea ei bucurie,vazu ca fata era singura acum.

Se aseza langa ea,lasand ciocolata si Bereazero pe masa.Luase cate o berezero si cate o ciocolata pentru fiecare.Evelyn isi trase langa ea ciocolata ,tinand-o cu ambele maini in timp ce lua o gura si simti cum se incalzeste numaidecat.
- Unde este prietenul nostru?S-a dus la baie,sau unde a disparut? intreba ea inainte de a mai lua o gura din ciocolata.Stia ca desi Ritmatul le lasase momentan in pace,se va intoarce.

[Ema Snow]

Ema arunca o privire ingrozita spre Evelyn, dar era prea tarziu. Se intoarse cu un zambet firav spre batran. Timp de o clipa, privi peste umarul acestuia si isi ridica degetul ca sa indice un loc din spatele lui.
" Doamna Maller pare un pic suparata in dimineata aceasta..."
Vorbi repede si de indata ca capul Ritmatului se intoarse, Ema o sterse cat de repede putu. Se aseza la o masa mai retrasa si isi lasa privirea sa se plimbe prin incapere.
Gandurile ei o luara haihui. Se intreba daca vremea avea sa se mentina. I-ar fi placut sa mai dea o ninsoare. Si-ar fi dorit sa patineze. Nu mai facuse asta de cativa ani si sigur isi iesise din mana. Nu ca ar fi fost ea prea in forma. De fiecare data cand patina pe gheata... Nu, ce-i drept nu prea era patinat pe gheata. Erau cazaturi la greu si incercari tremuratoare de a sta pe cele doua picioare oricum stangi din nastere. Ema nu era buna la asta, dar ii placea. Cine ar fi crezut ca era distractiv sa cazi? Si apoi, daca ar trebui sa aleaga...
" Unde este prietenul nostru? S-a dus la baie, sau unde a disparut?"
Vocea Cercetasei o readuse la realitate, facand-o sa tresara usor. Ema zambi si arata cu un deget subtire inspre partea opusa a localului, acolo unde Ritmatul spunea ceva rapid, castigand rasetele unei doamne si a celor doi copilasi ce o insoteau.
" E liniste pentru moment in mica noastra lume" chicoti Soimeanca.
Isi lipi recunoscatoare degetele de cana calda si zambi relaxata.
" Mersi, Eve! Tura urmatoare e a mea"

[Evelyn Steel]

Isi vantura usor mana,dandu-si ochii peste cap si indicandu-i Emei ca nu era nici o problema apoi privi inspre partea opusa a barului,unde ii indicase prietena sa.Chicoti usor cand vazu cat de fericiti erau copii in prezenta Ritmatului.Se parea ca pentru copilasii din sat,era chiar amuzant sa stea sa asculte cum un om iti vorbeste numai in rime.Apoi isi intoarse privirea inspre fereastra din apropierea lor,pentru a vedea ca acum soarele era undeva sus,luminand puternic.Asta insemna ca probabil era in jur de ora unsprezece.

Usa se deschidea din cand in cand indicand venirea in bar a cuiva.Evelyn fu multumita ca Ema alesese o masa mai retrasa,cat mai departe de usa.Ura curentul care se facea de cate ori se deschidea usa si frigul care venea odata cu asta.Acolo unde stateau ele,era cald si bine.
- Dupa ce plecam de aici dam o tura pe la Zonko ii zise Evelyn ganditoare Emei.

Privi in jur la lumea ce vorbea,radea si se simtea bine si simti cum un zambet i se formeaza pe buze.Ziua aia se anunta a fi una normala,unde nimic rau nu avea sa se intample si unde ea avea sa se plimbe prin Hogsmeade cu o veche si buna prietena.Putea cere mai mult?
- Si spune-mi,cum ti-a mai mers in timpul in care nu ne-am vazut? o intreba Evelyn,indreptandu-si atentia asupra ei si invartind cana de ciocolata.

[Ema Snow]

" Ei bine, chiar avem nevoie de o vizita la Zonko" chicoti Ema.
Isi termina ciocolata calda si se rezema de spatar, cu un zambet multumit pe buze. I se parea atat de ireal sa aiba o zi atat de linistita. Atat de ireal incat se vazu nevoita sa se ciupeasca discret de antebrat.
'Au!'
Ema se incrunta scurt si isi masa locul unde se ciupise. Ok, nu visa. Isi facu o nota mentala sa fie mai blanda data viitoare cand verifica realitatea. Putea sa viseze bine-mersi si fara vanatai, chiar daca asa nu era prea convingator. Si isi pierdea si din farmec... Eh, avea sa se descurce cu asta mai tarziu.
Isi ridica privirea spre Evelyn si o asculta cu atentie. Pentru o secunda, chipul ii deveni rigid, iar ochii i se marira in surpriza. Isi redresa repede expresia, asa cum se obisnuise. Linistea persista un moment, timp in care Ema isi alese cu grija cuvintele.
" Au fost si cateva zile bune..." murmura Soimeanca cu un zambet vag pe buze. " Am reusit sa-i fac o vizita surorii mele si chiar si varului Tony. O fi el putin cam distrat, dar am prins drag unul de altul..."
Curand, zambetul ii disparu. Ema inspira adanc.
" Au fost cateva probleme cu nasul meu, care se pare ca e si unchiul lui Rose Alden... In fine. A trebuit sa urmez niste piste ale Devoratorilor Mortii si am nimerit intr-o ambuscada in Dublin... A durat mult pana am scapat, dar timpul ala a trecut repede pentru mine. In sfarsit, dupa ghinionul din Dublin, am stat o vreme prin padurile de langa Limerick, reluand pistele. Si dupa ce am aflat ca totul s-a incheiat, m-am intors la Hogwarts. A fost un an intunecat, dar nu regret nici macar o zi"
Privirea i se otelise pe masura ce vorbea, asa ca Ema se vazu nevoita sa-si revina. Scutura frenetic din cap, ridicandu-si intr-un final ochii si zambindu-i bland Cercetasei.
" Dar tu, Evelyn? Ce s-a intamplat cu tine?" intreba ea incet.