Silence in the night

[Dimitri Belikov]

Silence in the night

Dimitri && Roseline

• Zgomotul lipsea cu desavarsire iar lumina era redata doar de razele timide ale lunii pline prin geamurile prafuite ale castelului.
  In camera de zi a viperinilor, cativa elevi motaiau somnorosi. Jucau un joc stupid dar mintea lor dansa imbibata in bautura. Radeau in nestire iar luminozitatea redusa din incapere ii facea sa para drogati.
  Patetic! Isi spuse Dimitri in gand, privind dezgustat catre petrecareti. Cu toate ca era trecut de miezul noptii, viperinul pur si simplu nu avea somn. Asadar isi parasise dormitorul imbracat in blugi si un plover subtire negru.
  
  Aerul rece al noptii ii invadara plamanii. Un singur cuvant ii venea in minte Liniste!. Pasii i se indreptara linistiti catre Padurea Interzisa fara sa aiba vreun motiv anume. Ajuns, Dimitri se rezema cu spatele de un copac aprinzandu-si o tigara. Din cand in cand arunca cate o privire catre castel in cautarea unui graunte de lumina.

[Roseline C. L. White]

Pantofii fetei scoteau un scartait fals la atingerea ierbii proaspete. Lacrimile ii siroiau, inundandu-i ochii negrii. Era trista. Nu, era mai mult decat trista. In urma cu cateva minute aflase o veste la care nu se asteptase, o veste care ii stricase toata buna-dispozitie. Bunica ei, a doua mama, femeia cu care isi petrecuse atata timp si de la care invatase atat de multe, acum nu mai era.
Astropufa avea impresia ca cerul ii picase in cap.
Se indrepta catre Padurea Interzisa fara sa se gandeasca. Fara sa se gandeasca la pericolele ce-o puteau astepta. Cauta disperata un loc in care sa fie doar ea si atat.
Nici intunericul, nici norii urati nu pareau sa o sperie. Pentru moment, nu ii mai pasa nici de scoala, nici de prieteni, nici de ea.
Merse fara macar sa priveasca in directia in care pasii o indrumau. Nu privea nici inainte, nici inapoi. Isi privea pantofii. Singurele lucruri pe care le putea vedea printre genele umede.
Tristetea aceea o obosea enorm. Pentru prima oara in ultimele minute, se gandi la ea. Se uita inapoi. Apoi inainte. Si din nou inapoi. Se ratacise.
Invaluita din nou in acea durere si sfarsita de puteri, se aseza pe frunzele vestejite si se sprijini de un copac.
Deschise usor ochii inlacrimati si privi din nou imprejurimile. Un mic punct auriu se distingea printre trunchiurile negre. Isi sterse usor fata. Nu era singura.

[Dimitri Belikov]

• Trase un ultim fum lasand mai apoi ca tigara sa ii cada printre degete pe pamantul rece, lipsit de iarba in acel loc. Isi baga mainile in buzunarele blugilor si facand o pivotare stivi tigara si se indrepta catre adancul padurii. Peste castel se lasase o tacere mormantala deci avea probabil sa isi petreava vreo cateva ore de unul singur.
  Pentru cateva clipe i se paru ca aude pasi, urmati de un suspin. Pusese totul pe baza imaginatiei bogate. Era intr-o padure pana la urma, padure in care puteai sa intalnesti tot felul de creaturi...
  Prins in gandurile sale, Dimitri se afunda tot mai mult in continutul negru a Padurii interzise. Alte suspine. Tresari imperceptibil si isi ridica privirea.
  Ce ai patit? Intreba viperinul cand ajunse destul de aproape pentru a o vedea. Intrebarea era oarecum copilareasca insa ceva ii spunea ca fusese putin cam direct.

[Roseline C. L. White]

Isi sterse din nou fata.
O vreme, statu nemiscata, fara sa priveasca persoana sau creatura care se apropia de ea. La auzul cuvintelor, tresari. Dar, chiar si asa, era multumita ca auzea, totusi, un elev ca si ea si nu vreun urlet al cine stie carui animal.

"Nu am patit nimic." spuse ea, mintind.
Se gandi la o explicatie cat mai buna a prezentei ei acolo. Dar de ce ar fi avut nevoie de una?
"Imi place linistea de aici" sopti ea.
Privi in sus, catre baiatul care se oprise la doar cativa metrii. In semi-intuneric, nu ii putea zari chipul, ci doar imbracamintea, care era la fel de inchisa la culoare ca si imprejurimile.
Rose inghiti in sec, pentru a se abtine de la vreo reactie dramatica.

[Dimitri Belikov]

• Lasa cateva clipe ca linistea sa puna din nou stapanire. O cerceta cu privirea si din reflex isi ciufuli parul care in intuneric parea brunet. O urma de zambet ii aparu pe buze dar disparu imediat. In ciuda raspunsului fetei, tonul ii trada cu desavarsire starea de spirit.
  Alta minciuna mai credibila nu ai gasit? Intreba in continuare Dimitri, in glasul sau simtindu-se usorul accent rusesc. Probabil linistea care era in padurea putea sa fie un motiv si al prezentei sale acolo. Asa sa fie?! Eh... pana la urma plecase in pivnita doar pentru ca acei petrecareti isi pusera probabil in gand sa o tina asa pana dimineata iar somnul lui isi luase zborul demult.
  Sunt Dimitri! Se prezenta viperinul facand un pas spre ea.

[Roseline C. L. White]

Se prefacu ca nu auzise replica baiatului. Asta pentru ca nu prea stia cum si-ar putea sustine cuvintele sau cum le-ar putea motiva. Si nici nu prea avea starea de spirit care sa ii permita sa se gandeasca prea mult la acest lucru.
Se simtea in siguranta acum, in prezenta baiatului.

"Rose" spuse ea si incerca sa se ridice. Pamantul era rece si lipsit de confort.
Nu prea avea chef de o strangere de mana. Imprejurarile si starea ei de spirit faceau din asta un lucru banal.
Acum, fiind mai aproape, putea vedea chipul baiatului. Isi aseza suvitele rebele dupa ureche.

[Dimitri Belikov]

• Se incrunta usor observand ca intrebarea retorica ii este ignorata cu desavarsire. Nu avea de gand sa renunte atat de usor. Fiind incapatanat din fire, Dimitri putea foarte usor sa te tampeasca pana i-ar fi reusit planul. Discret, cat mai discret insa. Nu avea nici cea mai mica intentie de a parea un ipocrit, de altfel cum nici nu era.
  Incantat! Raspunse viperinul cu jumatate de gura. Repetase numele de cateva ori in gand. Rose... Era un nume dragut, englez.
  Asadar, spuse revenind asupra subiectului pe care fata incarcase sa il inchida,ce ai patit? O urmari cu se ridica de pe pamanul usor umed al Padurii. Fiind o zona in general umbroasa, razele soarelui nu reuseau sa pentetreze patura de frunze.

[Roseline C. L. White]

Nu ii placea sa spuna multe despre lucrurile care o dureau mai tare, insa baiatului parea sa ii pese ca si cum s-ar fi cunoscut de mult timp.
"S-a intamplat un lucru la care nu ma asteptam.. Si... doare." spuse ea, sperand ca baiatul nu avea sa continue discutia.
In timp ce spusese asta, un zgomot ca un mormait, insa nu unul normal, se auzi din spatele ei. Se indeparta de copac si scoase incet bagheta. Fara sa isi dea seama, inima i se oprise in loc.
Daca acea creatura stia de existenta lor acolo, atunci trebuiau sa afle ce anume este... iar daca nu, trebuiau sa ramana tacuti, nemiscati.
Se gandi sa aprinda capatul baghetei, insa ezita sa duca acest lucru la indeplinire.

[Dimitri Belikov]

• In jurul lor se lasa o tacere mormantala. Vantul era singurul care misca frunzele in incercare de a trezi ceva la viata. Luna aparu dintre nori luminand difuz poienita. Lumina care iti era necesara pentru a observa acele detalii esentiala in unele cazuri.
  Si ca tot veni vorba de detalii, Dimitri isi dadu seama din tonul vocii fetei ca subiectul abordat nu era unul tocmai pe placul ei. Pana la urma ceea ce i se intamplase nu il privea pe el sub nici o forma.
  Nu era nevoie sa se uite in directia in care ochii Rosei cautau miscare. Simpla ei miscare brusca a capului ii spusera ca mica lor discutie trezisera ceva din somnul norcturn. Nu mai erau singuri. Isi puse o mana pe umarul Rosei pentru a o opri. Aprindere varfului de bagheta le-ar fi dat in vileag locul unde se aflau. Isi scoase la randul sau bagheta din buzunar ascultand cu atentie. Daca ar face liniste ar putea sa dea vina pe vant. Dar nu are prea sigur ca asa avea sa se intample.

[Roseline C. L. White]

Rose simti mana calda a baiatului pe umar. Se gandi ca nu ar fi tocmai un lucru inteligent sa isi aprinda bagheta.
Insa alta solutie nu ii venea in minte. Daca ar fugi, cu siguranta ca ceea ce scotea acel zgomot avea sa ii prinda. Daca s-ar ascunde, i-ar putea gasi. Insa nu facu nimic. Ramase nemiscata, ca si mai inainte.
Isi putea auzi pulsul si respiratia ingreunata.

O raza albastruie de lumina inunda poienita. Recunoscu aspectul din una dintre nenumaratele carti pe care le citise. Dar un lucru era special: se aflau in poienita de langa satul centaurilor..