Dream a little dream of me.

[Evelyn Steel]

Lua si ultimele cateva guri din ciocolata pentru a evita raspunsul cateva clipe.Vazu cum atitudinea Emei se schimbase la intrebarea lui Evelyn si imediat se gandi ca mai bine ar fi vorbit despre altceva.Insa Ema isi reveni rapid iar Evelyn ar fi fost surprinsa de cat de bine stia sa isi ascunda emotiile,daca nu ar cunoaste-o atat de bine si daca ea insasi nu ar fi fost atat de buna la asta.

Puse cana acum goala inapoi pe masa si ofta,trecandu-si o mana prin buclele blonde.Stia ca asta avea sa o intrebe si pe ea,si ii promisese ca ii va spune totul cand vor ajunge undeva la caldura,exact unde erau acum,asa ca nu putea sa amane raspunsul sau sa schimbe subiectul.Doar si Ema ii raspunsese la intrebare,acum era randul ei sa ii raspunda.Ofta din nou.

- Dupa ce am plecat,primul gand a fost sa ma duc la matusa Olive - matusa Incuiata cu care am trait dupa ce a murit tata,sora lui - dar mi-am alungat asta din minte,femeia aia nu ma suporta pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce era tata,iar sentimentul e reciproc.Am vrut sa ma debarasez putin de partea mea magica,pentru ca asta era unul din multele motive pentru care am plecat de la Hogwarts.Mereu am vrut sa vizitez Germania,asa ca acolo am mers si mi-am adus aminte ca tata avea o verisoara indepartata acolo.Am stat la ea cateva luni,pana cand au aparut cateva complicati cu partea pe care vroiam sa o uit,si a trebuit sa plec.Oricum,dupa ce aproape am calatorit prin toata lumea,m-am intors aici.Intr-un fel,si pentru mine a fost un an intunecat,dar a fost ok termina ea,privind absenta in fata sa si strambandu-se usor cand isi dadu seama cat de mult vorbise.

[Ema Snow]

Abia daca se misca in timp ce o asculta. Ii veni sa ofteze, insa se abtinu. Putea sa-si imagineze tot ce vazuse si simtise Evelyn, insa modul in care gandise il intelegea pe deplin. Deci nici ea nu avusese parte de prea multe distractii. Ema incerca sa vada partea plina a paharului. Macar amandoua ajunsesera sa calatoreasca, desi Germania era mai departe decat Irlanda. Soimeanca zambi in sinea ei, remarcand sarcastica faptul ca isi dorise de foarte mult timp sa ajunga in tara trifoiului.
Pe masura ce Eve vorbea, Ema se simti cuprinsa de un sentiment ciudat. Vroia sa faca tot posibilul sa-i acorde putin comfort si zambi delicat atunci cand realiza cat de puternica era legatura dintre cele doua. Si cat de puternica ramasese, in ciuda anilor si a distantei!
Soimeanca isi trase scaunul mai aproape si se intinse peste masa pentru a-i pune pentru o clipa mana pe umar. Ii zambi cald Cercetasei.
" Uite, Evelyn... Stiu ca nu e mult, dar mai bine ma asigur ca ai informatia asta. Daca se va intampla ceva vreodata, sa stii ca esti mai mult decat bine venita la noi! Stiu ca e Londra si ca afara e ploios in majoritatea timpul, stiu ca se poate dovedi cam aglomerat cand sunt patru suflete omenesti in casa si inca cinci animale, dar e un loc mic si sigur. Daca reusesti sa te obisnuiesti cu mama si sentimentele de adoratie pe care ti le va arata, totul va fi bine" zambi Ema. " I-am povestit de tine cand eram in primii ani... Iar Dawn va fi mai mult decat in extaz" rase ea usor, imaginandu-si felul in care sora ei avea sa o primeasca pe Evelyn. " Asadar, esti bine venita! Chiar te rog sa treci pe acolo cand ajungi in Londra"
Clipi de cateva ori caci, din cine stie ce motiv, privirea i se intetosase. Banuia ca Eve nu-i va intelege gresit micul discurs. Nu era un gest de mila, era ceva mult mai complex si cu radacini mult mai adanci. Era prietenie, caldura si deschidere.

[Evelyn Steel]

Vroia sa vorbeasca,sa ii spuna Emei cat de mult inseamna asta pentru ea si ca,daca vreodata se va intampla ceva,va fi bucuroasa sa vina la ea acasa.Vroia sa ii spuna cat de ciudat si totodata bine se simtea sa sti ca daca vreodata toate persoanele dragi se duc, ai unde sa iti intorci privirea.Vroia sa ii spuna multe lucruri insa nu putea.Simtea cuvintele in gat dar nu putea sa isi deschida gura si sa zica macar un amarat de 'multumesc'.Pur si simplu,nu putea sa vorbeasca.

Isi intoarse usor privirea pentru ca lacrimile ce i se formasera in ochi sa nu fie vazute.Clipi des,si cand fu sigura ca era in regula,se intoarse inapoi inspre Ema.In momente ca acelea iti dai seama cat de aproape iti sunt prietenii si ce legaturi ai cu fiecare.Cu acele cuvinte,Evelyn isi dadu seama cat de stransa era legatura dintre ea si Ema,si simti o bucurie enorma la gandul asta.Dar din nou,nu putea sa vorbeasca.Banuia ca asta insemna sa fi in soc.

Nu vroia ca Ema sa creada ca cuvintele ei o suparasera,asa ca Evelyn trase aer in piept si incerca din nou sa vorbeasca.Si in ultima clipa,fara nici un advertisment,o imbratisa pe Ema.Isi puse toate sentimentele in acea imbratisare,sperand ca Ema avea sa inteleaga.Stia ca va intelege.
- Stiu.Multumesc. ii zise ea.Nu era mult insa stia ca Ema nu avea nevoie de mai mult.

[Ema Snow]

Ema ii raspunse la imbratisare, incolacindu-si bratele lungi in jurul ei. Ramase asa o clipa, prinsa in schimbul de emotii din spatele acelei imbratisari. Nu putea sa si-l explice in cuvinte, insa intelegea fiecare vibratie. Era peste limitele unui limbaj logic. Era un schimb de energie pura, pe care Soimeanca o primi cu bratele deschise si ii permise fericita sa ii zguduie interiorul.
Cand se retrase, afisa un zambet strengar pe buze si isi arcui o spranceana, intr-o expresie comica de dezaprobare.
" Uita-te la noi, Eve. Cand am devenit asa sentimentale, mm?" glumi ea. " Adica, zau! Ne-am inmuiat rau de tot!"
Si, in ciuda faptului ca vorbise incet, izbucni intr-un hohot de ras cristalin, dar puternic.
Nu o deranja faptul ca isi arata emotiile. Din contra, dupa atata timp in care Ema devenise o umbra a propriei persoane, era chiar nemaipomenit de bine. Recea, distanta, necrutatoarea Ema se topea in rasetul colorat al unei copile. O copila zambareata, fericita si afectuoasa.
O particica mica din mintea Emei se trezi interesata de aceasta complexitate. Se apuca sa studieze firul fiecarui sentiment, incercand sa descopere armonia dintre atatea si atatea fatete ale personalitatii Emei. Predominau doua mari portrete, pe cat de asemanatoare, pe atat de diferite. Amandoua reprezentau doua fete rabdatoare si detasate, insa in timp ce una era gata sa sara in ajutor si sa ofere un zambet de incurajare, cealalta isi pironea victima cu privirea, cu o sclipire de otel in ochii mari si intunecati. O privire letala. Pe langa cele doua, se gaseau copilita jucausa si femeia matura. Toate erau intr-un joc nesfarsit, iar cand acea mica particica din mintea Emei realiza asta, Soimeanca se trezi la realitate.
Isi sterse ochii cu maneca si lua sticlele de Bere-Zero, una impingand-o spre Evelyn si cealalta pastrand-o in mana.
" Noroc!" zambi tanara si apleca sticla pentru a o intampina pe cealalta.

[Evelyn Steel]

Rase si ea,dandu-i dreptate fetei.Stia ca de obicei nu era asa.Cand era mica,da.Insa pe masura ce crescuse se racise si devenise mai indiferenta,punand sentimentele pe ultimul loc in viata ei.Nu ii placea sa si le arate pentru ca cineva ii spusese odata ca asta te face slab.Nu stia cat de adevarat era,insa se hotarase sa asculte acel sfat si sa isi tina sentimentele pentru ea.Si iat-o acum,in imbratisari si lacrimi.Partea ascunsa din ea iesise la iveala intr-un final.

Lua BereaZero ce i-o daduse Ema si o ridica si ea,pentru a ciocni cu Soimeanca.
- Nu vom mai vorbi niciodata despre asta,ramane intre noi ii zise Cercetasa chicotind usor.Noroc! repeta si ea apoi lua o gura din bautura.Chiar daca ciocolata calda avusese efectul de a o incalzi,nimic nu se compara cu o BereZero.Lua cateva guri si inchise ochii usor,relaxandu-se.

Statura cateva clipe in liniste,fiecare probabil pierduta in propriile ganduri,cu BereaZero in mana.Evelyn isi arunca privirile prin bar,intr-o maniera usor indiferenta,si il vazu pe Ritmatul glumind cu Madam Rosmerta.
Dupa ce fiecare isi termina bautura,Evelyn se inchise putin la geaca si privi inspre Ema.
- Mergem? o intreba ea,trecandu-si o mana prin par.

[Ema Snow]

Ema privi masa cu seriozitate si mima inchiderea unui fermoar deasupra buzelor. Continua sa zambeasca, rezemandu-se usor de spatarul scaunului si bucurandu-se de bautura din sticla. Trecuse ceva vreme de cand se rasfatase cu asa ceva, fiind, in general, prea ocupata sau put si simplu neavand chef.
Un raset indepartat patrunse in mintea, iar privirea Emei se indrepta spre tejgea. Zambi amuzata in timp ce o observa pe Rosmerta cu rade alaturi de Ritmat. Ii era dor sa lucreze in compania dragutei doamne. Dar vremurile se schimbasera si asa patise si ea. Poate ca intr-o zi, va reusi sa-si trezeasca dorinta de a lucra in Hogsmeade si de a purta iar sortul alb la brau, dar nu prea curand. Soimeanca avea alte lucruri de care sa se ocupe mai intai, iar un job nu intra in planuri pe moment. Inspira cu putere si isi termina Berea-Zero, punand sticla pe masa cu un zgomot sec.
" Mergem?"
Ii lua o clipa sa inregistreze mesajul, dar isi ridica privirea si ii zambi Cercetasei.
" Sigur. Doar am stabilit ca avem nevoie de o vizita la Zonko" chicoti Ema.
Isi lua manusile si isi stranse gulerul gecii in jurul gatului. Ii facu un semn din mana Ritmatului si porni in urma lui Evelyn.
Frigul de afara le inrosi repede obrajii si varfurile nasurilor. Era mult mai cald decat de dimineata, dar totusi. Grabira pasul, iar in curand sunetul unui clopotel vesel le anunta prezenta la Zonko.

[Evelyn Steel]

Se ridicara de la masa si pornira inspre usa.O vazu pe Ema cu coada ochiului facandu-i cu mana Ritmatului.Cand acesta isi intoarse privirea inspre Evelyn,aceasta ii arunca un mic zambet si ii facu si ea usor cu mana.Cand iesira din bar,Evelyn trase aer adanc in piept,simtind mirosul iernii si aerul curat.Chiar daca era mai cald decat de dimineata, se hotarara sa nu stea mult pe afara si sa se duca direct la Zonko.Noroc ca era aproape de Trei Maturi.

Clopotelul le anunta intrarea insa nimeni nu isi intoarse privirea inspre ele cand intrara.Evelyn facu ochii mari.Aici era mult mai multa lume decat la Trei Maturi.Peste tot puteai vedea elevi de la Hogwarts privind entuziasmati produsele si testandu-le.Era mult zgomot,in general creat de rasetele celorlalti.Evelyn privi curioasa prin jur.Nici nu stia la ce sa se duca mai intai.

O lua pe Ema de mana pentru a nu se pierde prin aglomeratia din magazin si incepura sa isi faca drum inspre produse.Evelyn vazu in treacat niste pene care scriau singure.Se apropie de ele si le studie cu interes.
- Ar fi bine sa ai una din astea,asa nu ar mai trebui sa scri in clasa,pana face totul in locul tau zise Evelyn,privind instructiunile de sub produs.Brusc se stramba si se indeparta.Sau mai bine nu.Aici zice ca odata ce pana incepe sa scrie,nu se mai opreste,iar daca vrei sa o opresti tu,te alegi cu arsuri pe mana zise ea blocata intre amuzament si soc.

[Ema Snow]

Ema se incrunta.
" Imi place cat de... um... sigure sunt produsele de aici" spuse ea pe un ton detasat.
Elevi ce pareau sa fie in anul trei trecura prin spatele celor doua, iar Soimeanca isi ridica privirea sa-i urmareasca. Doua chipuri ii erau oarecum cunoscute, probabil ca ii vazuse prin holuri, insa celelalte doua nu. Nu conta. Se bucura putin de bucuria lor. Isi putea aduce si acum aminte cum fusese cand trecuse in al treilea an. Abia astepta sa ajunga in Hogsmeade, iar acum micul sat i se parea atat de comun. Isi amintea cum statea, diminetile de sambata, ghemuita in fata semineului din Turn si asteptand ca elevii mai mari sa se intoarca. Din descrierile lor, Hogsmeade i se parea un loc de poveste, iar notiunea nu se pierduse cand si ea pasise dincolo de granita invizibila a satului. Descrierea nu se schimbase nici macar acum, doar viziunea ei suferise cateva transformari.
Se apleca sa studieze raftul de jos, unde stateau agatate mai multe lantisoare metalice. Aveau pandantive largi, ovale, suflate in argint si cu modele gravate. Erau tot feluri de curbe si incoltituri. Soimeanca alese doua, cu modele cat mai simple si le cerceta cu atentie. Inainte sa termine, prinse cu coltul ochiului o reflexie ciudata intr-o oglinda. Citi cu atentie descrierea de pe eticheta si se stramba. Curioasa, ridica bucata de sticla la nivelul ochilor. Se holba un timp in ea si chicoti.
" Eve, uite aici. E o oglinda care iti arata ce animal esti"
O intoarse iarasi, amuzata. Pe suprafata rece, vedea o bufnita destul de inalta, alba cu varfurile aripilor gri. Era o imagine tare ciudata, dar destul de convingatoare. In treacat, Soimeanca se gandi ca poate exista o relatie intre bufnita din oglinda si forma ei de animag. Isi scutura capul, iar suvitele mici ii lovira obrajii. Ii inmana oglinda Cercetasei.
" Sunt curioasa cum ar arata Filch in ea. Sau Doamna Norris. Neah, nu cred ca la ea s-ar schimba ceva. In fond, s-a nascut pisica"

[Evelyn Steel]

Evelyn lua curioasa bucata de sticla pe care Ema i-o inmana si se privi.La inceput,nu isi vazu decat propria reflexie,incruntata,curioasa si amuzata,iar apoi imaginea se schimba iar Evelyn vazu un lup alb cu pete gri si ochi ciocolatii.Pentru cateva clipe privi fascinata imaginea,apoi clipi si zambi.Probabil ca si ea si Ema gandeau la fel in acel moment : oglinda aia avea intr-un fel legatura cu forma animagului ei.

Ii inmana inapoi oglinda fetei,razand la vorbele sale si incercand sa si-l imagineze pe Filch holbandu-se intr-o oglinda ca aceea si vazand ce forma ia.
- Pai,la mine e un lup. zise ea cu detasare. Probabil ca Filch s-ar vedea pisica,iar doamna Norris s-ar vedea Filch zise ea razand.Asta era o imagine ce vroia sa o vada.Poate va cumpara oglinda aia si i-o va arata lui Filch.

Continuara sa priveasca in jur.Evelyn cauta ceva anume,ceva ce stia ca avea sa gaseasca si aici,pe langa magazinul gemenilor Weasley din Aleea Diagon.Si in sfarsit le vazu si un zambet larg ii veni pe fata.Se intoarse entuziasmata inspre Ema.
- Priveste,Umbridge! ii zise ea,razand atat de tare ca ii dadeau lacrimile,aratand inspre niste marionete ce strigau 'Voi avea ordine!'

[Ema Snow]

Ema o privi derutata. Evelyn pur si simplu se prapadea de ras cand ii spusese de Umbridge, iar Soimeanca nu intelegea. Ridica suspicioasa o spranceana si se intoarse sa vada ce-i arata Eve. Isi stranse buzele cu fermitate, dar nu-si putu stapanii zambetul. Cand spatele ii cerea sa se chirceasca, Ema se dadu batuta si incepu sa rada din toata inima.
Se intinse si lua una din marionete, observand detaliile. Desigur ca pe hainele roz se vedeau cu usurinta cateva pisici albe. Soimeanca apuca sforicica si lasa marioneta sa atarne intre cele doua.
" Hai ca asta le intrece pe toate!" chicoti Ema.
Facu ochii mari cand primi un ' Voi avea ordine!' tenace, iar papusa se clatina pe sfoara, dand frenetic dintr-o mana nu foarte detaliat lucrata. Izbucni intr-un alt val de ras.
" Poate ca ar trebui sa-i iau una din astea sora-mii" rase Soimeanca. " S-o foloseasca pe post de ceas desteptator sau ca o nota permanenta asupra faptului ca e prea dezordonata. Nu se accepta. Vom avea ordine!"
Puse marioneta la loc si, inevitabil, privirea ii zbura spre globurile de sticla. Se incrunta, desi avea un zambet ciudat pe buze. Lua globul in palma si se intoarse serioasa spre Evelyn.
" Prognoza meteo. Azi va ninge cu mistreti inaripati" spuse si arata spre mistretii cafenii ce zburau in micutul glob.