be careful with those thorns

[Lexie Stryder]

be careful with those thorns

• Lexie îşi ridică privirea şi îşi mări ochii de uimire atunci când văzu că în faţa ei se afla un unicorn în toată frumuseţea. Se depărtă uşor, însă îşi aminti că nu avea de ce să se teamă. Învăţase în anul cinci la 'Grija faţă de Creaturile Magice' cum să se comporte în preajma unui unicorn şi informaţiile pe care le învăţase atunci îi reveniră în minte brusc.
  
  Se aprope încet de creatura luminoasă, întinzând încet mâna să o atingă. Ştia că unicornii aveau o afinitate pentru persoanele de sex feminin, aşa că nu avea de ce să se îngrijoreze că ar putea fii atacată. Atinse cu vârful degetelor suprafaţa argintie a blănii animalului.
  'Ce cauţi tu aici singur?' întrebă viperina, fiind perfect conştientă că vorbea cu un animal care nu o înţelegea.
  
  Zâmbi când acesta clipi des, privind-o cu o expresie goală. Îşi plmbă palma pe blana-i fină şi se apropie de el până când nasul aproape că se atingea cu botul lui. Se întoarse brusc, cu o expresie uşor speriată. Era sigură că auzise paşi în spatele ei. Îşi scoase bagheta, pregătită de orice.
  'Arată-te, oricine ai fii,' spuse ea, privind în întunericul copacilor.

[Klaus Lovel]

• Inghiti si ultima picatura de coniac care i mai ramase, apoi se ridica pe fotoliul din piele neagra si inchise usile de la birou in urma lui. Deja citise trei carti, statea de cinci ore acolo si nu se miscase aproape deloc, nici macar sa mearga la baie. Era singur in conac, Agnes era plecata si menajera venea doar joia sa faca curat, deci in concluzie putea sa faca orice voia. Urca sus si isi lua pe el o pereche de blugi prespalati, un tricou negru si un hanorac gri, tenesi albi si apoi cobora scarile linistit. Il puse pe Blade in lesa si il lasa sa mearga in fata.
  
  Inchise usa de la casa in urma lui cu cheia si isi scoase bagheta din buzunar. O roti de cateva ori murmurand o vraja si disparu-aparu in Padurea lui Dean odata cu Blade, i dadu drumul prin padure sa-si faca damblaua si tot ce voia el. Mereu il aducea pe aici, aproape in fiecare zi pentru a se mai destinde putin, Blade era un caine hasky, mare, alb si frumos in acelasi timp dar extrem de rau cu anumite persoane, evident nu cu fetele.
  
  O lua la pas prin padure si auzi cateva latraturi, il recunoscu imediat pe Blade si isi dadu deja seama ca gasise ceva. Ajunse in drept in drept cu el si se pare ca pana si cainele avea radar la pustoaice. Pe fatza i se intipari un zambet malefic dar in acelasi timp prietenos.
  - Scuza-l pe Blade te rog, are radar la fete deobicei. Murmura el dand nevinovat din umeri si facand fatza aceea de puppy dog eyes. I intinse mana fetei, continuand: " Eu sunt Klaus.[/b]

[Lexie Stryder]

• Lexie zâmbi şi îşi lăsă jos bagheta în momentul în care un lătrat se auzi dintre copaci. Unicornul fugi imediat. Ştia că acelor creaturi nu le prea făcea plăcere să îşi intersecteze drumul cu nimeni. Viperina privi printre copaci numai ca să găsească un hasky de toată frumuseţea. Sâmbetul i se lărgi. Se întrebă pentru o secundă al cui era, însă răspunsul îi fu dat imediat de o voce care venea din stînga ei. Ştia vocea aceea.
  
  Spre ea venea un bărbat înalt, arătos şi cu un aer relaxat şi chiar glumeţ.
  'Ştiu cine eşti,' spuse Lexie cu răceală. 'Eşti Klaus Lovel.'
  Adevărul era că fata nu prea suporta acele caractere ale lumii moderne. Îl întâlnise mai demult şi pe Michael Stark, care, după părerea ei, nu era chiar atît de perfect pe cât se credea. Nu îşi făcuse o părere bună despre el, şi putea spune că Klaus părea cam la fel.
  
  Poate că ea îi şi băga pe toţi în aceeaşi oală, din prima. Şi poate asta era o greşeală. Poate nu trebuia să îl judece. Poate, poate, poate. Era timpul să treacă la fapte şi să termine cu psiho+analiza.
  'Lexie Stryder,' spuse fata, ignororându-i mâna întinsă. 'Radar la fete, zici?'
  Nu putu să îşi reprime un zîmbet când câinele lătră fericit.

[Klaus Lovel]

• Isi arcui o spranceana si i facu cu ochiul lui Blade care dadea din coada fericit. Intradevar, amandoi erau un radar imens impreuna asupra fetelor. Putea spune ca si Blade era un cuceritor ca si el, insa.. avea sa-l lase pe el sa "latre" asta. Surase scurt la vorbele lui si isi dadu ochii peste cap observand cum cainele se aseza cu botul pe labe priind inspre Lexie.
  - Ma bucur de cunostiinta, Lexie. Se pare ca sunt destul de cunoscut..si din nou, din cauza surorii mele sunt sigur. Spuse el imbufnat, nu i placea sa fie recunoscut dupa nume ca fiind fratele lui Agnes.
  
  Isi musca buza inferioara si o analiza pe tanara din cap pana in picioare, dupa calculele lui ea ar trebui sa fie la Viperini, insa spera sa nu se insele. Deobicei intuitia nu il insela si nici ochii, caci nu putea nega ca viperina arata bine insa, serios, Klaus ?! Ai sa analizezi fiecare particica din tanara pana probabil o sa o deochi si o sa ajunga cu rau acasa? Isi scutura capul, incerca sa-si adune gandurile.
  
  - Ti-a raspuns cred. Te place, in general nu e prea..fericit cand vede persoane straine, dar la fete mereu are o atractie aparte. Spuse el razand.
  - Cum de esti singura pe aici?

[Lexie Stryder]

• Lexie zâmbi uşor amuzată la gândul că până să spună el, nu îl asociase pe Klaus cu Agnes. Într-adevăr, ştia că fata avea un frate şi numele de familie coincidea, deci ar fii trebuit să se gândească la asta. Oricum, nu spuse nimic. Îl mângâie pe după urechi pe câinele numit Blade şi zâmbi când acesta dădu din coadă.
  Câinii nu erau chiar animale vrăjitoreşti, însă mereu fusese de părere că expresia Încuiată 'câinele e cel mai bun prieten al omului' se aplica şi pentru vrăjitori. Magic sau Non-Magic, câinele tot îşi iubeşte stăpânul şi îi rămâne loial orice ar fii.
  Acea trăsătură o făcea pe Lexie să aprecieze cu adevărat natura acelor animale, cu toate că nu erau tipice vrăjitorilor ca şi bufniţele, broaştele sau pisicile.
  
  Întrebarea lui Klaus o scoase pe viperină din gândurile ei. Se încruntă uşor. Niciodată nu era sigură cum ar fii putut să răspundă la întrebarea 'ce faci pe aici', deşi era una atât de comună şi de folosită chiar şi de ea.
  'Presupun că am venit să mă plimb,' spuse ea, ridicând din umeri. 'Să schimb peisajul.'
  Era ciudat cum îşi schimbase părerea atât de brusc şi de total despre bărbat imediat ce îşi pomenise sora. Nu era că era rudă cu Agnes lucrul care o făcuse să îşi schimbe părerea, ci faptul că el crezuse că din cauza ei îl cunoştea şi nu din caza publicităţii vrăjitoreşti şi nu numai făcute în jurul lui.
  'Tu?'

[Klaus Lovel]

• Bine, poate ca nu toti faceau o asociere intre el si Agnes, insa mereu auzea vorba asta "Ah, esti fratele lui Agnes Lovel", iar el mereu avea replica " Ah, da pot fi si catelul ei daca vreti", isi dadu ochii peste cap la gandurile lui. Insa isi reveni din ele cand Lexie deschise gura si spuse " Presupun ca am venit sa ma plimb, sa schimb peisajul", cam asta facea si el. Ori voia sa-l plimbe pe Blade pentru a-i acorda mai multa libertate, in ultimele zile nu prea avusese timp de el si il neglijase, insa hasky-ul stia ca Klaus il iubea, il avea de cand era pui.
  
  Dadu absent din umeri si isi scoase o tigara, apoi i inmana pachetul viperinei daca voia sa ia. In general nu era darnic, nici comunicativ dar avand in vedere ca ea era o fata, ei bine nu putea rata discutiile cu fetele, mai ales cu cele dragute.
  - Uhm, am vrut sa-l scot putin pe Blade la plimbare, l-am neglijat zilele astea si merita umpic de recreatie in aer liber. Chiar daca statea la conac si cainele avea un spatiu imens pentru alergat, aerul curat din padure era mult mai bun, racoritor si fresh pentru oricine.
  
  - Vrei? Spuse el cu mana intinsa cu pachetul de tigari.

[Lexie Stryder]

• Lexie privi absentă trunchiurile copacilor în scurtul moment de tăcere. Klaus părea absorbit în gândurile lui şi nu voia să îi întrerupă. Aruncă încă o priovire drăgăstoasă spre câine, apoi se ridică de la nivelul lui, la nivelul stăpânului său.
  Îl privi cum îşi luă un pachet de ţigări din buzunar şi ridică din sprâncene. Şi ea fusese fumătoare nu demult. Încercase să se lase şi reuşise timp de cinci luni să nu mai fumeze nimic. Deşi ştia că era foarte posibil să cedeze în curând, fata scutură din cap în semn că nu atunci când fu servită.
  
  'Să înţeleg că nu eşti obişnuit ca oamenii să te recunoască pe stradă?' întrebă viperina cu un aer uşor surprins.
  Klaus era practic o vedetă. Fizicul lui putea fii un mare avantaj în multe situaţii şi viperina intuia că bărbatul era foarte conştient de acest lucru şi că nu se lăsa călcat în picioare.
  Îi plăceau mult persoanele care arătau pline de demnitate până şi în cele mai jenante momente.
  
  Pentru ea, era o dovadă de tărie de caracter, precizie şi isteţime. În plus, era clar că acea persoană ştie ce înseamnă să trăieşti. Pentru că nu puteai fii fericit încercând să-i faci pe toţi ceilalţi fericiţi. Trebuia în primul rând să fii tu şi cei apropiaţi ţie fericiţi şi mulţumiţi, apoi te puteai gândi şi la ceilalţi. Cel puţin asta era mentalitatea umană. Aşa făcea toată lumea. Lexie se gândise de multe ori că, dacă fiecare se gândeşte numai la el, atunci lumea nu avea cum să ajungă nicăieri. Însă era convinsă că nu se putea lupte de una singură împotriva lumii...

[Klaus Lovel]

• Dadu absent din umeri, de cele mai multe ori fetele sareau pe el cu replica " Oh, chiar e Klaus!", iar el se saturase de asta pana peste cap. Era un Casanova, insa degeaba caci inima lui apartinea unei singure persoane si aceea era Arlin, chiar daca momentan era burlac. Stia ca nu o poate uite, desi incercase si cu alte fete, precum Isseult, stia ca i era greu insa nu putea obliga o persoana sa stea langa el impotriva vointei ei.
  - De aceea prefer sa ies noaptea, devin enervante unele..tipe ca sa zic asa. In plus, lumea mereu vine cu intrebarea " Esti Klaus Lovel? Fratele lui Agnes?" sau " Chiar esti Klaus Lovel?", e enervant. Nu vreau faima, niciodata nu am vrut. As face schimb de viata cu oricine, bine..infara de faptul ca nu as da-o pe sora mea nimanui, dar asta e partea a doua, in momentele in care nu ne certam.
  
  Desi acele momente erau rare, mereu se certa cu soimeanca din tot felul de prostii. Uneori, il lua la rost de parca ar fi invers: el fratele mai mic si ea sora mai mare, dar defapt era exact viceversa. Stia ca si el o sacaia uneori cu intrebarile " Ce faci? cum esti? unde ai fost? cu cine? esti bine?", insa intrebarile astea erau doar ingrijoratoare, stia ca el facea unele afaceri ilegale si punctul lui slab era Agnes..desigur si parintii doar ca ei erau in Franta si erau in siguranta stand acolo, in plus..toti cei cu care lucra stiau ca el e fara parinti, doar cu o sora.
  - Dar tu? Esti obisnuita?

[Lexie Stryder]

• Lexie zîmbi la auzul cuvintelor lui Klaus. Deci era clar că se înşelase în privinţa lui. Nu era arogant şi înnebunit după celebritate şi putere cum ar fii crezut ea. În apărarea ei, putea spune că acele idei erau de obicei preconcepute celora care aveau faimă şi o viaţă publică în general.
  
  La chestiile cu Agnes putea spune că se aşteptase. Fata era destul de cunoscută în special pe la castel. Îşi amintea că fusese Şefă de Casă în Cupa care trecuse şi că îl cunoştea pe Kurt şi pe Isabella chiar foarte bine.
  Ridică din sprâncene la auzul întrebării lui.
  'Eu?' întrebă ea nesigură. 'de ce aş fii eu recunoscută pe stradă?. Nu sunt faimoasă, nu deţin putere şi nici nu mă remarc niciodată prin mulţime. Aşa că nu, în majoritatea timpului, oamenii străini mă ignoră.'
  
  Ideea era că acest fapt nu o deranja pe viperină. Chiar deloc. Putea spune că îi place să fie în umbră. Aşa utea să treacă neobservată când voia şi să iasă din acel întuneric atunci când avea nevoie de atenţie. Dacă ai reflectorul pus pe tine în ficare moment erai mult mai expus.
  Fetei îi plăcea siguranţa şi anonimitatea era una dintre lucrurile care o făceau să se simtă în siguranţă.

[Klaus Lovel]

• Eh, si el prefera sa fie nevazut in unele situatii. Se pare ca amandoi aveau un punct comun, faptul ca nu le placea sa fie in atentia tuturor mereu. Si el cerea atentie, insa de multe ori prefera sa stea in umbra, cu gluga trasa pe cap si cam atat, doar sa priveasca fara ca lumea sa stie cine e el. Isi baga mainile in buzunar si lua ultimul fum de tigara, il arunca cat colo, dar inainte il stinse si zise:
  - Se pare ca avem un punct comun aici, Lexie. Urasc persoanele care se dau in spectacol din orice, de aceea prefer sa stau in umbra, cu gluga trasa pe cap si doar sa analizez persoanele. Spuse el razand.
  
  Defapt, el era tipul mai singuratic si necomunicativ uneori. Insa, erau rare momentele cand se imbata si atunci nu mai stia de capul lui. Facuse asta acum doi ani, cand Arlin se despartise de el. Erau faze care fetele nu le puteau intelege, ele mereu se intrebau " De ce se imbata asa? De ce se crizeaza asa?", ei bine pentru ca pentru un barbat, sa fii respins nu e un lucru usor, mai ales sa stii ca fata de care iti place are aceleasi sentimente ca tine. Te apuca o turbare, apoi urmata de chestii care iti vine sa le spargi si apoi de betie, insa dupa un timp trece.
  -Ce zici de o plimbare? Spuse el dand din umeri absent, avea nevoie sa se plimbe putin.