Teardrops on my guitar

[Julieta D. Thibault]

• Isi inabusi inauntrul ei un tipat de sperietura mai bine zis, caci avea mana tipului ala la gura si nu putea zice nici "pas". Inghiti in sec, inca o tragea dupa el si parea ca ea sa mearga cu spatele. O trase pana la capatul coridorului si de acolo folosi bagheta. Disparura se pare ca in padure. Tipul avea masca pe fatza si de aceea nu il putea destinge, doar ochii verzi si mari care straluceau in intuneric. I lua mana de la gura si i puse o banda adeziva astfel incat sa nu poata tipa, desi era sigura ca la ora aceea nu se afla nimeni prin Padurea Interzisa. O lega de copac si i lasa doar picioarele libere, i lua bagheta si o puse in buzunarul lui.
  - Aveti ceva ce imi apartine, adica o carte. Spuse el cu un ton usor gutural dar in acelasi timp infiorator, desi se prefacea. I lua banda adeziva de pe gura si o lasa pe cercetasa sa vorbeasca.
  - Daca iti trebuie cartea, atunci asculta aici. Nu o sa o gasesti nici intr-o mie de ani, nu e la mine si nici la Ema. Spuse ea desi nu stia despre ce carte era vorba, spera doar ca soimeanca sa n-o aiba la ea.
  - Ok, nu-mi dai de ales, Miss Thibault. Spuse el si apoi i lipi banda adeziva din nou si cu o fluturare de bagheta disparu dupa Ema, cercetasa trebuia sa o anunte cumva ca era in pericol.

[Ema Snow]

Alerga minute bune pe coridoare, invartindu-se in cerc si cotrobaind dupa fiecare colt intunecat. Buzele ii tremurara nervoase. Se simtea pe punctul de a se prabusi. Nu stia unde era Julieta si nu-si explica foarte multe lucruri. Se intoarse furtunos in fata Bibliotecii.
O mana pe care Ema o simti aspra, in ciuda barierei hainelor, o impinse, iar ea cazu gramada la pamant. Stranse bagheta in maini si se intoarse pe spate, rezemandu-se usor in coate. Ochii i se marira fara sa vrea. Deasupra ei statea un barbat inalt, cu fata acoperita de o masca simpla, intunecata. Contrasta puternic cu ochii lui verzi. Ema se simti strabatuta de un fior. Ochii verzi o facusera mereu sa se simta in siguranta, fiind imaginea generala a privirii tatalui ei, dar acum era diferit. Nu putea citi decat ura in privirea dura.
" Cartea, Miss Snow" spuse el, cu o voce mult prea grava pentru gustul fetei.
" Julieta Thibault mai intai" se repezi Soimeanca, strangandu-si mainile in pumni pentru a ascunde tremurul.
Barbatul se apleca si isi incolaci degetele groase in jurul antebratului ei. Stranse cu putere si o ridica de la sol pe Ema intr-o miscare rapida. Disparura, iar Soimeanca se intreba cum de era posibil. Singurul lucru pe care l-a constientizat a fost lemnul matasos al baghetei ei desprinzandui-se de degete.
Cand privirea i se clarifica, iar picioarele ei isi gasira stabilitatea, Ema realiza ca erau in Padurea Interzisa. Blestem! mereu se intampla ceva rau aici. Barbatul o forta in genunchi, prinzandu-si mainile grele de umerii ei.
" Unde e?" intreba tanara pe un ton otelit, incapabila sa vada copacii din jur. Barbatul o elibera, dar nu-i dadu timp sa reactioneze. Palma lui grea intra in contact cu mandibula fetei si Ema se trezi trantita iar la pamant. Cand isi ridica privirea, o zari pe Julieta legata de un copac. Ochii Emei strigara, iar gura se deschise in surprindere muta. Contientiza vag ca ii sangera buza, dar nu se preocupa. In mai putin de o clipa, se trezi si ea proptita cu spatele de un trunchi gros.

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec, pentru cateva minute ramase asa si nu spuse nimica. Se auzeau din departare doar urletul animalelor din padure ceea ce o facura sa tresara, era fara aparare acolo, fara bagheta. Isi umezi buzele, trecusera deja doua ore de cand era acolo si trebuia sa se elibereze odata.
  Trase de acele funii insa erau prea bine prinse, dar brusc auzi zgomote. Ema aparuse si ea acolo insa observa cum tipul o loveste si o lasa inconstienta la pamant timp de cateva minute. Cercetasa incerca sa se dezlege, se smuci de acolo insa in zadar.
  - Hei! Las-o pe Ema, cartea o vrei, nu? Atata timp cat sunt legata nu vei avea parte de ea. Murmura ea si il privi cu dezgust, barbatul cu o miscare de bagheta o desfacu de acolo insa i puse un lant la mana, ca si un catel care voia sa fuga.
  - Bine, insa ea va ramane aici. Viata ei e in mainile tale acum, Thibault. Sa vedem cat de tare esti..uhm, ca Eddie(mama ta) oare? Spuse el, atinsese punctul ei sensibil iar cercetasa cu o ridicare de pumn i dadu si lui una in maxilar, zicand:
  - Din cate stiu familia nu se baga in..afaceri ca sa zic asa, asa ca ai face bine sa o lasi pe mama in pace. Spuse ea si apoi disparura de acolo rapid.

[Ema Snow]

Se facu auzit pocnetul unei Disparitii, insa Ema nu reusi sa-si deschida ochii. O durea capul, o durea spatele si era pur si simplu prea ametita ca sa isi coordoneze corpul. Isi lasa mintea sa alunece in gol.
Nu stia cat timp trecuse, dar intr-un final, deveni constienta de pozitia trupului ei. Era culcata pe o parte, cu picioarele intinse anapoda pe podea si cu mainile intr-un unghi ciudat. Isi deschise ochii si se ridica incet, sprijinindu-se pe coate. Muschii i se incordara brusc, de parca se astepta sa primeasca o lovitura. Nu se intampla nimic, iar Soimeanca isi ridica privirea. Era inca in Padurea Interzisa, in zona unde o vazuse ultima oare pe Julieta. Julieta! Ema se uita bezmetica prin jur. Nu era nimeni. Era doar ea. Ofta si se ridica. Se dovedi o treaba destul de complicata. Umerii urlara, dar ea tot se impinse in brate. Se clatina putin pe picioare inainte sa se prinda de trunchiul unui copac. Cand ameteala disparu, Soimeanca se apropie de locul unde fusese Julieta. Nu-si imaginase, inca se vedeau locurile unde scoarta copacului era vatamata, frecata de funiile groase.
Se uita in jur, cautand un indiciu unde ar fi putut sa fie Julieta. Isi duse mana la curea si scoase un sunet strident cand descoperi ca nu avea bagheta.
' O, nu,nu nu! Asta e de rau. Asta e de foarte rau!' gandi Ema, privind fix in intunericul padurii.

[Julieta D. Thibault]

• In cateva minute disparura si aparura in fata castelului.
  Privi ceata cu care era invaluita si apoi se uita la tipul de langa ea, sigur era unul dintre Devoratorii cu care avea conflicte si trebuia sa-si indeplineasca misiunea, insa nu avea sa primeasca cartea aceea, cel putin trebuia sa treaca peste cadavrul ei.
  Trebuia sa gaseasca o simulare, ceva..orice. Bing, beculetul i se aprinse in minte si i zambi barbatului inaintand spre castel, insa i spuse:
  - Domnisoarele in fata, nu? Spuse ea bagandu-se in fata lui sa deschida usa.
  - Fie! Murmura el nervos insa in momentul in care cercetasa deschise, in secunda urmatoare i-o inchise in nas astfel incat barbatul cazu pe spate, cu o sangerare la nas si cu nervii la pamant.
  Julieta incepu sa alerge si continua sa mearga in pasi alergatori pana la biblioteca, lua repede cartea si apoi se furisa pe usa afara. Se opri in fatza ei uitandu-se in stanga si in dreapta, il observa in stanga pe barbatul acela si o lua in directia opusa alergand prin hol. Trebuia sa ascunda cartea, orice ar fi se ruga doar ca Ema daca o gaseste sa o protejeze, chiar cu pretul vietii. Desi era mult sa-i ceara, avea sa o faca.

[Ema Snow]

Nu stia de cat timp statea ghemuita la baza copacului, cu capul prins in maini si asteptand sa-i treaca durerea de cap. Era suficient de puternica ca Soimeanca sa nu se tina bine pe picioare si ii intuneca destul de mult gandurile. Trebuia sa se gandeasca la o solutie, trebuia sa faca ceva si avea nevoie de o minte clara. Fara niciun avertisment, isi stranse mana dreapta in pumn si lovi in laterala, nimerind in scoarta copacului alaturat. Isi zdreli degetele, dar nu-i pasa. Orice o ajuta sa bage putina adrenalina in sistem era de primit cu bratele deschise.
' Ridica-te. Ridica-te! La naiba, Ema, RIDICA-TE!'
Se forta in picioare si se stramba, dar isi recompuse repede expresia. Nu avea nevoie de asta acum. Nu avea voie sa se gandeasca acum la asta. O lua la pas incet prin Padure, indreptandu-se spre castel. Daca nu stia unde era Julieta, macar sa nu piarda si mai mult timp si sa ceara ajutor cuiva. Se bucura sa descopere ca putea sa se concentreze din ce in ce mai bine si ca putea, cumva, sa-si controleze durerea de cap. Fiecare pas era mai sigur, iar in curand, Ema incepu sa alerge cat de repede putea.
Bagheta. Avea nevoie de bagheta. Stia ca o scapase inainte de Disparitie. Insemna ca era undeva in fata Bibliotecii. Dupa minute bune ce parura ca a fi doar cateva secunde, Ema urca scarile de la intrare, doua cate doua. Nici nu se opri sa acorde atentie petei de sange de pe clanta. Nu-i pasa. Nu-i pasa daca avea sa sperie pe cineva cu noul ei look. Nu o interesa nici de mana, nici de buza sparta, nici de altceva. Julieta si siguranta ei. Asta era prioritatea.

[Julieta D. Thibault]

• Isi "lua picioarele in spate" si o lua la fuga cat de repede putea. O coti la dreapta, apoi la stanga si apoi urca scarile care dadeau sa ajunga cat mai repede la Biblioteca. Isi musca buza inferioara, deja alergase destul si i venea sa se opreasca, insa nu putea. Deschise rapid usa de la biblioteca si se uita sa vada daca e cineva inauntru, insa auzi pasi in spatele ei.
  Sigur era nenorocitul ala care le urmarea si sigur avea sa fie moarta daca o gasea. Inchise usa si se puse cu spatele pe ea, insa acesta batu cu pumnii si cu picioarele, dar tanara cercetasa puse zavorul si incuiase bine usa. Se catara pe unul dintre rafturi si in spatele unui tablou ascunse cartea, apoi se catara pana sus si se urca pe raft, avea noroc ca nu era atat de grea pe cat se gandea.
  Tipul sparsese usa si intra in incapere uitandu-se in stanga si in dreapta pana ajunse drept in drept cu raftul cercetasei, insa ea se riica de acolo si il lasa sa cada pe ala si fugi din biblioteca dar se izbi de Ema. O prinse de incheietura si o trase dupa ea pana in Baia Perfectilor, unde aveau sa se ascunda ceva timp. Se uita la ea si zise:
  - Bine, scuze scuze scuzeee ca te-am bagat in asta. Poti sa pleci daca vrei, ma voi descurca si singura.

[Ema Snow]

Ignora total sunetele ce razbateau pana la ea de pe coridor. Ema se apleca, cautandu-si pe jos bagheta. Stia ca nu avea timp, dar nu era vorba de asta. Nu putea sa faca mare scofala fara bagheta. Pipaii pe nevazute si zambi cand degetele i se inclestara pe conturul familiar. Ridica bagheta si o tinu strans in mana. Dadu sa intre in Biblioteca, dar se lovi de Julieta. Soimeanca casca ochii, insa nu apuca sa spuna ceva, fiind imediat trasa de Cercetasa.
Intrara pe o usa, iar Ema recunoscu imediat Baia Perfectilor. O prinse pe Julieta de umeri.
" Stai asa. Ia-o incet... Respira... Calmeaza-te"
Privirea ei aluneca pe trupul fetei, cautand semne ale durerii. Pana acum, nimic nu-i iesea in evidenta, cu exceptia catorva zgarieturi.
" Jul... Esti bine?" intreba in soapta Soimeanca, ochii ei urland de grija.
Trebuiau sa vorbeasca incet, caci Baia avea o acustica extraordinara. Privind in jur, Ema o trase pe Julieta spre chiuvete. Deschise robinetul si isi puse mainile sub jetul de apa rece, sasaind usor la usturimea de pe degete. Se privi in oglinda. Arata groaznic, cu parul ciufulit si barbia plina de sange. Ema isi facu mainile caus si se apuca sa-si spele fata, lasand in urma apa rosie. Cand termina, se apleca spre oglinda ca sa-si cerceteze buza sparta. Nimic grav, avea sa treaca in doua zile. Probabil ca si-o muscase cand se lovise. Se incrunta scurt cand observa vanataia ce se forma pe mandibula si se intoarse scarbita spre Cercetasa.
" Jul... Nu ma intereseaza. Nu te las singura cu psihopatul ala. Acum, pune-ma la curent"

[Julieta D. Thibault]

• Bine, incerca sa-si incetineasca bataile inimi si sa se calmeze. Tipul ala o speriase in adevaratul sens al cuvantului insa trebuia sa scape de el si sa nu se lase invinsa. Insa trebuia sa protejeze cartea, nu stia daca soimeanca stia cata importanta avea aceea carte insa nu trebuia sa o gaseasca.
  Familia Thibault avea o istorie lunga si nu foarte frumoasa, cel putin multi incercasera sa i vaneze insa nu dadusera rezultate. Acum, toti stiau ca ei erau morti, inclusiv Julieta.
  Caci pe Ivy inca nu apucasera toti sa o cunoasca, nu o stiau ca fiica legitima a familiei Thibault pentru ca fusese rapita la nastere si dusa la un orfelinat, desi era mai bine asa.
  Se intoarse spre Ema si se uita si ea in oglinda privindu-si zgarieturila din: barbie, obraz si de la mana.
  - Uhm..bine, deci..cartea aceea e istoria familiei Thibault. Nu trebuie vazuta, toti dusmanii familiei stiu ca toata familia Thibault e moarta, inclusiv eu. Acolo e jurnalul mamei, nu trebuie sa se afle unde e. L-am ascuns la biblioteca..insa... Insa nu apuca sa zica nimica caci tipul isi facu aparitia batand in usa cu pumnii.

[Ema Snow]

Istoria familiei... Julieta nu folosise multe cuvinte, dar Soimeanca prinsese deja importanta cartii. Tresari cand auzi bubuieturile din usa.
Ema se intoarse de parca racnea, dar niciun sunet nu-i parasi buzele.
" Ar trebui sa stie ca asta este toaleta doamnelor" bombani ea.
Nu era niciun adevar in vorbele sale, iar inima ii statea in gat. Si nu era deloc senzatia pe care o avusese la Pestera lui Godric.
Invarti bagheta intre degete, ca si cand ar fi framantat lemnul.
" Trebuie sa gasim ceva cu care sa blocam usa" murmura ea si se uita in jur. " Wingardum Leviosa!"
Isi ridica bagheta, dirijand cu ea cateva bancute de sub ferestrele inalte. Orice obiect ajuta, cat de cat. Se grabi sa arunce cateva vraji in jurul usii, menite sa-i creasca rezistenta.
Se retrase cu spatele, lipindu-se de marginea rece si uda a chiuvetei.
" Nu o sa-l tina mult in loc" murmura Ema. " Ar fi mai bine sa plecam de aici...Si nu recomand fereastra. Suntem prea sus..."
Trebuia sa existe cumva o conducta mai larga sau ceva de genu' asta care sa duca in reteaua principala. Tinandu-se strans de marginea chiuvetei, Soimeanca se apleca sa cerceteze sub masca.