Teardrops on my guitar

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec si se uita la soimeanca cum muta bancutele acelea si blocheaza intrarea. Era constienta ca nu avea sa-l tina mult in loc dar cel putin zece minute cat trebuiau sa gaseasca o iesire. Isi musca buza inferioara si apoi lua si ea bagheta, zicand " Accio dulap" catre un dulap imens si il pozitiona langa usa.
  Bun, acum aveau vreo cincisprezece minute desi asta era doar in mintea Julietei, aveau mult mai putin.
  Ofta si o trase din nou pe Ema de acolo de jos mergand si apoi gandindu-se ca trebuia sa fie o iesire pe aici. Puse mana pe una din gresiile din baie si se deschise o usa cu un coridor lung in fatza lor.
  In clipa urmatoarea usa se deschise frontal insa ele doua trecusera deja si inchisesera "usa secreta" care defapt se inchise singura in urma lor. Lua bagheta, zicand "Lumos" pentru a lumina putin incaperea. De-a lungul coridorului se aflau tablouri cu diferite personaje din viata vrajitorului, insa nu le baga in seama acuma.
  - Bine, trebuie sa gasim o cale sa iesim din castel sa-l atragem afara.

[Ema Snow]

Ema apuca sa vada doar obiectele zburand din obstacol cand usa se inchise in urma lor. Se intoarse pe calcaie si prinse varful baghetei Julietei, astupand lumina cu mainile. Isi departa doar doua degete, lasand o raza sa lumineze vag inainte. Soimeanca mima cu buzele sa pastreze linistea pana reuseau sa se indeparteze putin. Ea incepu sa mearga pe varfuri, ignorand complet tablourile de pe pereti.
Peste aproximativ trei sute de metri, tunelul incepu sa se lateasca putin. Ema ofta, lasand mainile in jos ca varful baghetei sa lumineze incaperea.
" Unde crezi ca duce tunelul asta?" intreba, desi isi mentinu vocea joasa.
Daca ar fi dus in exterior, poate ca l-ar fi putut forta pe barbat sa vina dupa ele. Dar asa... Nici macar nu erau sigure ca in final avea sa se dovedeasca o infundatura. Putea foarte bine sa se intample asta!
Un sunet harsait le prinse din urma, iar Ema se intoarse, lipindu-se cu spatele de perete. O trase pe Julieta langa ea.
" Stinge bagheta" sopti ea si isi ciuli urechile, ascultand ecourile firave.
Pasi. Pasi grabiti si cunoscuti. Dureros de cunoscuti. Undeva in capatul de unde venisera ele se aprinse o lumina alba, de bagheta, iar in ea, Ema gasi conturul barbatului.
' La naiba!'
" Fugi! Fugi si stai cu mainile in fata, usor in laterala, ca sa urmaresti directia tunelului" sopti ea alert si o lasa pe Julieta sa o ia in fata.

[Julieta D. Thibault]

• Isi arcui spatele intr-un mod cum n-o mai facuse pana acuma. Fiind legata de copacul ala, adica cand fusese legata o lovise aiuritu ala la spate. Era sigura ca avea o vanataie destul de urata, insa tipul avea sa i-o plateasca cu varf si indesat.
  Isi musca buza inferioara incercand sa gaseasca un plan plauzibil. Se uita la Ema si continua sa o urmeze, apoi se oprira.
  -Nu stiu, stiam doar de existenta lui de la..de la un prieten. Spuse ea ducandu-se imediat cu gandul la Artimei, i spusese de el mai demult iar acuma se pare ca o ajutase. Stinse rapid bagheta cand auzi pasi si incepea deja sa creasca adrenalina in ea. Facu ochii mari cand observa conturul barbatului cum se vedea tot mai tare si o lua in fatza ghidand-o pe Ema prin tunel insa in acelasi timp pipaind fiecare zid pentru a ajunge undeva, oriunde afara. Insa observa o usa in fatza, desi se destingea foarte greu. O deschise rapid cu bagheta si o prinse pe Ema de mana tragand-o dupa un zid, iar barbatul o lua in fatza crezand ca ele erau deja cu mult in Padurea Interzisa. I facu semn soimencei sa taca si apoi zise:
  - Trebuie sa-l...omoram, alta solutie nu avem. Spuse ea cu vocea tremuranda.

[Ema Snow]

Ema isi tinu respiratia cand barbatul trecu pe langa ele. Simtea picaturi mici de transpiratie formandui-se pe frunte, sub breton, dar le ignora.
Cand Julieta dadu verdictul final, ultimul an din viata Emei o lovi pe nepregatite. Trase aerul in plamani cu un sunet valurit. Simtea ca nu o mai sustin genunchii, asa ca se rezema de perete. Privea inainte, dar vedea doar ce era in mintea ei. Strazile intunecate din Dublin, padurile reci din Limerick, Devoratorii, luptele, vrajile, camera ei de prizoniera...
Mortii. Toti cei pe care ii omorase fara un al doilea gand. Nu-i omorase fiindca vroia, era doar pentru a se apara. Si cu toate astea, tot cazuse in mainile Devoratorilor, tinuta captiva intr-un subsol din capitala Irlandei. Memoria acelor nopti reveni mai vie ca niciodata in mintea Emei, iar umarul ei protesta. Instinctiv, isi duse mana spre el si isi baga degetele pe sub bluza. Pipaii marginea vechii rani, tragand aer printre dinti.
Isi lasa mana sa cada si isi pleca capul. Nu stia cat ramase asa, dar intr-un final constientiza ca nu mai respira cum trebuie.
" Prea bine. Il vanam si-l omoram"
Vocea ei era mult prea joasa, prea harsaita si tensionata. Incerca sa o dreaga. Stranse bagheta in mana si isi ridica privirea. Pasii repede inainte, nevrand ca Julieta sa vada lacrimile ce se strecurasera pe obrajii ei. Chipul ii era lipsit de expresie, cu o duritate nespecifica in trasaturi.

[Julieta D. Thibault]

• Incerca sa-si puna mana la spate insa simti o durere cumplita si si-o retrase repede. Sigur trebuia sa faca un control medical dupa asta, mereu avusese probleme cu spatele si acum chiar nu voia sa pateasca ceva din cauza tipului ala.
  O privi pe soimeanca pret de cateva secunde, sigur nu era in apele ei. Insa daca nu o putea face, Julieta era in stare sa o faca si singura caci nu voia sa o faca sa-si reaminteasca cine stie ce amintiri urate, nu era in firea ei.
  Ofta, isi misca umerii in spate pentru a vedea daca era bine si deocamdata era ok, insa nu stia daca pentru mult timp. Isi indrepta toata atentia spre Ema cand auzi un tipat de disperare, ca si cum cineva te-ar fi injunghiat direct in inima. Se uita la Ema pret de cateva secunde si zise:
  - Sigur esti bine?..Uite.. Zise ea aratand spre omul care era jos apoi observand ca era tipul care le urmarise, de data asta era mort de-a binelea. O lua pe soimeanca de mana si ajunsera acolo in cateva clipe, privi sangele ce se scurgea din el si zise:
  - Eh, macar nu trebuie sa mai facem noi chestia murdara.

[Ema Snow]

Ema aproba cu o miscare a capului, incapabila sa vorbeasca fara sa-si piarda stapanirea. Ingenunche langa barbat, iar materialul blugilor se imbiba cu sangele lui. Soimeanca il trase de umeri, rasucindu-l cu fata in sus. Analiza cateva secunde ranile lui. O taietura fixa in directia inimii. Sangele inca se scurgea in ritmul batailor, iesind cand in fire mari, pline de presiune, cand in firicele mai mici, lipsite de orice forta. Se intreba in treacat ce vraja putea sa faca asta.
Fara sa realizeze ce face, Ema isi lipi degetele de gatul lui cautand un puls. Nimic. Nu insista. Doar zacu acolo, privindu-i chipul. Parea bland asa... In ciuda varstei, avea un chip frumos. Tanara isi ridica mana si ii inchise ochii, spunand o mica rugaciune in gand.
Cand se uita iar in sus, adrenalina puse stapanire pe ea. Timpul paru sa se deruleze cu incetinitorul. Dintr-o saritura, Ema era inapoi pe picioare. Realiza ca nu avea timp sa scoata bagheta asa ca se lasa intr-o parte, trantind-o pe Julieta la pamant. Ramase acolo, peste ea, in timp ce zidul de langa ele exploda. Fetele fura instantaneu acoperite de un strat fin de zidarie si praf.
Femeia din fata lor isi cobori bagheta, cu o ura grozava in ochi.

[Julieta D. Thibault]

• De ce mereu ea trebuia sa se implice in chestii dinastea? De ce nu putea fi tipul acela de fata care nu are nici o grija, decat grija zilei de maine sau ca, nu va putea ajunge la cursuri.
  Insa, nu...ea trebuie sa faca fatza crimelor si pe deasupra sa scape si de un dement care o alergase tot holul atat pe ea cat si pe Ema.
  Ofta si privi in sus, picurii de ploaie cadeau acum pe pamant destul de abundent.
  - Grozav, era ultimul lucru care ne mai lipsea. Spuse ea cu mainile incrucisate la piept si observa cum soimeanca incerca sa gaseasca pulsul barbatului, insa nu il gasise.
  Ceva i spunea cercetasei ca nu erau singure acolo si se pare ca temerile ei se adeverira.
  Se lasa jos cand soimeanca sari peste ea si brusc praful se extinse peste tot facand-o pe Julieta sa se ridice de acolo si sa indeparteze fumul cu mainile. Se uita inspre soimeanca si zise:
  - Multumesc, nu stiu ce m-as face fara tine. Chicoti ea insa in momentul urmator o femeie aparu langa ele care se uita urat si ursuz la ele si incepu sa rada, zicand:
  - Bietele de voi, o sa muriti exact ca omul acesta. O ultima dorinta?

[Ema Snow]

Ema zambi stramb in timp ce se sprijini in brate.
" N-am asigurare de sanatate. Si presupun ca ar trebui sa ne facem amandoua" murmura ea drept raspuns la vorbele Julietei.
Gandul o amuza o clipa. In mod normal, dupa ce trecuse prin atatea situatii de moarte, te-ai fi asteptat sa faca ceva in legatura cu sanatatea ei. Dar nuuu! Ema continua sa mearga inainte, luata ocazional prin surprindere de catre un idiot dornic sa ucida sau macar sa se bata. Purta atatea semne si atatea dureri pe trup, incat ar fi trebuit sa si le noteze intr-un carnet ca sa-si poata aminti de unde le avea. ... Ok, exagera cand gandea astfel, dar de altfel, Ema exagera asupra propriei persoane cand era nervoasa. Si acum era de-a dreptul scoasa din sarite!
Se ridica in picioare, nepasandu-i de praf. Nici nu se obosi sa-si scuture hainele. Mana Soimencei se misca spre curea, acolo unde stia ca avea bagheta. O desfacu cu grija, dar o tinu ascunsa.
Super! Deja o dadusera pe ultima dorinta. De cand nu mai facuse ea asta? Un an, poate? Daca se gandea, ii trebuia putin timp sa se gandeasca. Se parea in urma atator amenintari, ultimele dorinte ale Emei se schimbau in mod constant, in functie de situatie. Cazul de fata nu parea sa fie o exceptie.
" Defapt, da" se trezi tanara vorbind si a fost luata pe nepregatite de siguranta, curajul din propria voce. " Ultima mea dorinta e sa mori inaintea noastra"
Si cum nu credea ca vrajitoarea va fi suficient de buna incat sa se sinucida, isi ridica bagheta.
" Expelliarmus!"

[Julieta D. Thibault]

• Isi scutura hainele de praf prima data pentru ca era alergica si ultimul lucru care i-ar fi lipsit ar fi fost sa mai aiba si o criza de alergie.
  Desi, ar fi avut o scuza buna insa aici nu incapea vorba de scuze ci sa scape cu viata si apoi se puteau duce la un ceai cald acasa la Julieta.
  Isi reveni din gandurile ei la realitate cand tipa aceea vorbi si apoi intr-o fractiune de secunda soimeanca fusese destul de rapida astfel incat folosi o vraja direct pe femeia aceea.
  O lua la fuga dupa Ema si mersera la usa aceea secreta pe unde iesisera din castel prin tunel.
  Isi ridica bagheta, zicand:
  - Lumos. Si o lasa pe soimeanca in fatza ei ghidandu-se dupa ea, ea acum nu mai era in stare sa vada nici drumul.
  Desi fusese o zi destul de grea si din fericire scapasera cu viata, acum voia doar sa mearga sa stea pe canapea la o poveste si la un ceai cald si sa uite cu tot de ziua asta.
  Inaintara destul de mult si ajunsera din nou in Baia Perfectilor care se pare ca era facuta praf, toate lucrurile erau zburate in stanga si in dreapta. Se intoarse spre Ema, zicand:
  - Ar trebui sa curatam sau..?

[Ema Snow]

Ema se grabi sa inchida intrarea secreta. A fost multumita sa observe ca nu iesea in evidenta, in ciuda dezastrului din baie. Erau bucati de lemn peste tot, probabil de la usi si de la obiectele pe care cele doua le folosisera drept blocaj. O oglinda era facuta praf, gresia era crapata, bucate din faianta stateau la baza zidurilor, sparte in urma impactului cazaturii. Pe ici, pe colo, se zareau caramizile de sub placi.
Soimeanca se opri putin sa-si traba sufletul, lasandu-si mainile pe genunchi. Isi ridica privirea si cerceta iar locul cand a auzit intrebarea Julietei. O clipa, o privi pe Cercetasa in ochi, o urma de disperare copilareasca stralucind in verdele irisului Emei. Deschise gura sa raspunda, dar o inchise la loc si se stramba. Scoase un sunet jos din gat, precum un caine pus in dilema.
" Jul, zgarieturile alea arata destul de urat" raspunse Soimeanca intr-un final, aratand cu degetul spre ranile Cercetasei. " Si au fost supuse prafului de var si diferitelor traumatisme. Cred ca ar fi bine sa le vada o persoana autorizata sa practice medicina"
O clipa, reusi sa ramana serioasa, dar apoi incepu sa zambeasca. Buza sparta o ustura putin in acest proces.
" Si apoi, e mai bine sa disparem de pe aici inainte sa ne vada cineva. Intr-un timp apropiat, careva tot o sa descopere cadavrul, asa ca se va face destul de usor legatura intre dezastrul asta si intrus"

[b]Edit By Raizen

Galeoni
Ema Snow - 200
Julieta B. Thibault - 200


Topic Closed !