Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Bagheta o avea, desigur!Mereu o purta cu ea...in garderoba ei aproape fiecare haina avea un buzunaras ascuns, aproape invizibil pentru bagheta!Ce te faci fara bagheta intr-o lume a vrajitorilor?...
"Bagheta e cu mine...o port mereu!o aminire fericita zici..."
Avea amintiri...avea foarte multe amintiri...ele erau hrana sufletului ei...Daca a fi intro relatie insemna a avea pe cineva care sa te faca fericit, atunci Fantine era intr-o relatie cu amintirile...ele arau mereu in gindul ei si o faceau fericita!
Acum trebuia sa aleaga din multimea de amintiri pe cea mai frumoasa...nu se gindi mult!Stia!Cea mai minunata amintire!Da!Era despre ziua in care prima data se transformase in lup!Era o fata vircolac!Parca simtea si acum cum singele is e scurge prin vene cu o viteza si un bubuit inebunitor!Era o senzatie de nedescris...a simtit pentru prima data o astfel de caldura dogoratoare care ii invaluia corpul...Era lup!
Gasise amintirea...acum urma sa rosteasca vraja, sa se concentreze si sa reuseasca!Trebuia sa reuseasca!
"Expecto Patronum!"
Nimic...asa era la toti prima data cind incercau, gindea ea...
"Expecto patronum!!!"...din bagheta ei tisni un fir de lumina firava si diafana!Ce fericita era!...Insa, bucuria nu tinu prea mult, in momentul in care Fantine voia sa rosteasca "Am reusit!" firul de lumina disparu..
"DE CE?!De ce nu am reusit?" spuse Fantine nemultumita si intoarse privirea catre Colin, care parea destul de relaxat...

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin isi incrucisa bratele la piept si urmari cu atentie miscarile Fantinei. Prima incercare dadu gres, insa nu-i acorda importanta. Nici lui nu-i iesise din prima. A doua castiga aparitia unui fir diafan de lumina. Hawkeye continua sa priveasca, asteptand ca in orice clipa lumina sa capete contur. Nu se intampla nimic de genu', dar ramase relaxat.
Tacu o clipa, analizand.
" Te-ai grabit. Si pari prea incordata. Si presupun ca ti-ai pierdut concentrarea... " murmura el, privind ingandurat spre ea. " A fost o amintire complexa?"
Realiza ca nu pusese intrebarea asa cum trebuie. Probabil ca fata nu intelesese la ce se referea. El avea astfel de amintiri. Una dinstre ele era cea cand se urcase pentru prima oara pe o matura. Insa nu simtise bucurie pura. Ii era si frica, gandul i se ducea mereu spre depasirea obstacolelor, iar uneori se trezea cu mainile stranse cu putere in jurul cozii maturei. Ii placuse, nu nega. Ii placuse la nebunie.
" Ce-ar fi sa incercam cu ceva mai simplu? Sa zicem... Mm... Ceva asemanator cu prima data cand ai mancat o inghetata intr-o zi de vara. O zi caniculara."
Ok, nu era cel mai bun exemplu, dar ii veni greu sa-si schimbe cuvintele.
" Hai sa incercam din nou. Relaxeaza-te" murmura Hawk.

[Fantine Tholomyes]

"Fii calma, vei reusi..calma..calma..ca.." isi spunea Fantine, fara a-si pierde increderea "...Toti au reusit, ve-i reusi si tu!"
Isi indrepta sparele, isi aranja suvita rebela dupa ureche, trase aer in piept si il privi adinc pe Colin.Privirea lui ii dadu mai multa incredere.
"Expecto patronum!"
De aceasta data din virful baghetei tasni un fir de ceata bine conturat.Fantina se concentra si mai mult pe senzata fierbinte ce ii ardea nervii , senzatia pe care nu o simte oricine, puterea care elibera lupul din ea si o facea diferita...era fericita, pina la extaz!Acum sigur avea sa i se primeasca!
Curiozitatea e un fel de lacomie, a vedea inseamna a devora!Ardea in ea sentimentul asta iscoditor al curiozitatii...voia sa stie ce forma va capata patronusul, fiindca de data asta chiar prindea forma...

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye astepta rabdator. Nu se misca in timp ce o privea fix, atent la orice miscare. Trebuia sa recunoasca. Il fascina de mic copil sa vada persoane conjurand vraja patronus. Ii placea sa vada formele luminoase prizand contur, rasucindu-se prin aer. I se parea un joc amuzant. Un razboi. O lupta epica intre laturile personalitatii unei persoane.
Fantine spuse incantatia, iar din varful baghetei ei tasni firul de lumina. Parea mult mai material de data asta. Mult mai real. Aproape palpabil.
Zambi cu jumatate de gura, aducandu-si aminte de clipa in care reusise vraja. Se simtise inconjurat de o caldura blanda, protectoare. Ii incalzea inima. Ii dadea curajul sa lupte impotriva umbrelor. Il ajutase sa-si inteleaga temerile, iar asta ii daduse Soimeanului o sclipire ciudata in ochii albastrui. O sclipire mereu prezenta, cu origini adanci. O sclipire aproape inteleapta. Dar el nu era intelept. El era doar tipul cu memoria, retinand detalii inutile. Insa se dovedeau folositoare uneori. Astfel se explica cum de stia Colin marea majoritate a chipurilor din scoala, desi nu avea un nume cu care sa le asocieze.
Isi dadu un sut mental si reveni cu atentia la Fantine.
" Bine" murmura Hawkeye. " Foarte bine"
Si isi intoarse privirea, asteptand sa vada forma pe care o va capatana patronusul fetei.

[Fantine Tholomyes]

Daca sufletul unui vrajitor, sau al oricarui om, s-ar deslusi cu ochiul, s-ar vedea deslusit un lucru ciudat, si anume ca fiecare individ al speciei umane corespunde unei specii a creatiunii animale.Animalele nu sunt altceva decit imaginile virtutilor si viciilor noastre, fantome vizibile ale sufletelor noastre.
Patronusul ce avea sa apara, era fantoma sufletului ei...
Lumina bine conturata ce tasni din virful baghetei incepea sa prinda forma unui cap cu extremitatile de forma unor urechi, iar apoi aparu si un botisor ce se simtea umed.In citeva secunde, fara ca Fantine sa observe, lumina, la inceput diafana si firava se transforma intr-o creatura deosebita...era un lup...se rotea prietenos in jurul ei si o invaluia in lumina lui, dandu-i speranta si fericire...
..."De fapt, se gindea Fantine, ce altceva putea sa fie decit un lup...?
...Ea era lup...un lup tinar si indragostit...un lup liber...

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin zambi multumit si aplauda incet.
" Felicitari, Fantine! Ai facut progres intr-un timp foarte scurt si ti-a reusit repede. Chiar ai lucrat frumos!"
Stia ca prin observarea propriilor merite, un om castiga incredere in sine. Avea sa fie mai curajos si mai sigur in miscari.
Hawk isi muta atentia asupra lupului. Mai stia doar o persoana cu un astfel de patronus, asa ca fusese putin surprins sa vada aceeasi specie, desi cu trasaturi diferite. Diferite, deoarece Fantine nu avea aceeasi personalitate cu cunoscutul baiatului. Patronusul ei avea botul mai scurt si parea mai latos.
" Spune multe despre tine..." murmura el, apropiindu-se incet. Invatase de la cea ce-i era ca o sora sa-si dea seama de astfel de caracteristici. Si nu o facea intentionat, aproape ca-i intrase in reflex. Intr-o fractiune de secunda, isi dadu seama de spiritul liber al fetei si de siguranta ei in legatura cu ceilalti. Asta ii aduse aminte de ce spusese ea mai devreme.
" Sunt doar curios" incepu el. " Dar spuneai, mai devreme, ca ai vrea sa inveti vraja si ca te-ar ajuta sa scapi de singuratate si tristete... Cum asa? Doar nu vorbeai serios"

[Fantine Tholomyes]

"Mmm...asa e!De singuratate in special, deoarece nu pot spune ca sunt cea mai trista persoana din lume...exista altii mult mai tristi ca mine...cred ca e doar un moft al meu...Imi e frica de singuratate!Nu prea am prieteni pe-aici, nu din cauza ca sunt noua si nu am reusit sa-mi fac amicii, insa din cauza ca sunt mai ciudata, asa...si nu prea muta lume ma accepta!Si cred ca e doar vina mea...Bunul Dumnezeu e mai mult decit drept, si nu a uitat nicicind de mine!"
Credea ca mai bine ar fi fost daca tacea, baiatul sigur o va crede ca si ceilalti...o ciudata,insa continua, fara a se gindi la ce avea sa urmeze:
"...Ziceam ca sunt singura, deoarece nu prea am in jurul meu prieteni, sunt foarte inchisa si uneori mi-e frica de oameni...nu ii inteleg!Mai ales rautatea din ei!pina la virsta de 10 ani am fost un copil ca oricare, vesel si plin de viata, traiam fara nici o grija impreuna cu sora mea si cu parintii...sora mea era incuiata, la fel ca mama...eu mostenesc de la tata abilitatile magice, si...si...el era la fel vircolac, unul bun!Mama si cu sora mea au murit intr-un accident de masina...de atunci viata mea s-a schimbat mult, am devenit mai retrasa, multi nu m-au inteles...tata s-a transformat si a fugit departe, m-a lasat, insa nu-l invinuiesc...Il inteleg perfect!Am simtit si eu durerea lui...De atunci sunt singura, nu am mai comunicat normal cu nimeni, pina azi!Iti multumesc pentru tine!
...Am stat citiva ani la un orfelinat, acolo mi-am descoperit abilitatile magice, toti din familie credeau ca lipsesc, la fel ca si la sora mea..insa le aveam!Ceilalti copii imi spuneau "Ciudata"!....Mai era tata, nu uitase de mine, imi trimitea in fiecare zi scrisori, prin posta incuiatilor.Nu voia sa imi creeze probleme, cu bufnitele.El voia sa revina, insa ii era frica ca nu il voi ierta!Nu aveam pentru ce sa fiu suparata! A procedat corect! L-am inteles!"
Trase aer adinc in piept apoi continua:
"Tata mi-a spus intr-o scrisoare sa iau seama cind imi indrept gindurile spre cei morti, adica spre mama si Elene, sora mea.Sa nu ma gindesc la ceea ce putrezeste.Sa privesc drept inainte.Sa vad lumina vie a mortului nostru drag stralucind pe bolta cerului.Stiu ca el nu credea in aceste vorbe, insa voia sa ma incurajeze, si sa ma faca sa ma simt mai bine.Ma iubeste!..."
Toate astea le spuse calm, cu ochii in pamint, ascunsi sub parul roscat.Cind termina, isi ridica privirea, iar pe obraz i se prelingea o lacrima amara...

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye o urmari in tacere. Asculta cu atentie si cu o rabdare nespecifica lui. Nu ii era mila de ea, fiindca invatase sa nu-i fie mila decat de cei fara libertate, de morti si de cei ce nu se puteau mobiliza pentru a-si atinge visele. Insa o compatimea. Lasa linistea sa se asterne, luand din buzunarul hanoracului un pachet de servetele si, desfacandu-l, il intinse spre Fantine. Mai astepta un timp, gandindu-se la spusele ei.
" Tatal tau avea dreptate, desi nu stiu cat de mult credea el asta. Cand eram mic, mama obisnuia sa-mi spuna o poveste pe care o port in inima si acum. Imi zicea ca, de fiecare data cand un suflet e creat, o viata se naste, pe bolta cerului se aprinde o stea. Steaua va muri odata cu cel caruia ii apartine, dar lumina de la ea va continua sa ajunga la noi mult timp dupa aceea, aducandu-ne aminte de cei ce-au fost. Si spunea ca, din aceasta cauza, sa privesti cerul e atat de deosebit. Te ajuta sa gasesti solutii la problemele tale, caci iei din intelepciunea celor morti, te ajuta sa te linistesti, caci cei al caror sange iti curge prin trup sunt mereu acolo pentru tine. Tot acolo sunt si cei ce-ti poarta dusmanii stravechi. Dar, indiferent de situatie, trebuie sa urmaresti o singura regula. Trebuie sa fugi acolo unde luminile nu te mai pot urmari si sa te ascunzi acolo unde dragostea te poate salva."
Se aseza la baza unui copac, rezemandu-si spatele de trunchi. Hawkeye privi in fata, pierdut in ganduri.
" Eu nu am trecut prin multe in viata, insa am fost martor la ce li s-a intamplat celor dragi. Am privit din umbra cum prietenii mei sufera si isi depasesc limitele pentru a putea lupta. A lupta pentru lucrurile in care cred. Libertate, egalitate, putere. Au fost buni si mi-au impartit si mie din experienta lor, iar pentru asta le sunt dator... Uneori... Te vei simti abandonata, te vei trezi singura in mijlocul nimicului. Dar sa stii ca nu e asa. Si nu vei avea nevoie de un patronus ca sa-ti arate asta. Oricat de intunecat va fi in jurul tau si chiar daca atunci cand intinzi mana nu e nimeni de care sa te prinzi, poti fii sigura ca prietenii vor sta in umbra sa te prinda daca vei cadea. Stai numai si analizeaza putin si vei vedea cati prieteni ai, fie ca au avut sau nu curajul sa-ti vorbeasca pana acum."
Isi intoarse usor capul si ii zambi intelegator.

[Fantine Tholomyes]

Era atita adevar in vorbele lui.Intelese ca nu e deloc singura...Intr-adevar, stia ca prietenii sunt ca stelele, nu-i vezi mereu, dar stii ca sunt intotdeauna acolo!

"Colin, iti multumesc!Pentru simplul fapt ca te-am intilnit, si ca ai fost cu mine, ca m-ai facut sa inteleg ca viata nu se termina aici si ca nu trebuie sa fii atit de pesimista, cei ce ma iubesc vor fi mereu aici, alaturi de mine, chiar daca nu trupeste, mac suvita dupa ureche, ridica ochiiar cu sufletul si gindul!"

Isi aseza din nou suvita dupa ureche, ridica ochii si ii privi pe Colin ca pe un adevarat prieten, in care poti sa ai incredere si ii intinse mana:

"Prieteni?"...spuse ea un pic timida

[Colin Hawkeye Rovson]

Zambetul tanarului se largi. Isi ridica mana de pe genunchii trasi la piept si o intinse ca sa o poata apuca pe a Fantinei. Ii stranse delicat mana micuta, apoi isi ridica palma, in semn de 'bate cupa'.
" Prieteni" confirma si el, cu o miscare aprobatoare a capului.
Reveni la pozitia initiala, lasandu-si coatele sprijinite pe genunchi. Mainile ii atarnau moale, iar Colin se juca, aproape inconstient, cu degetele, facand mereu si mereu 'urcatul scarii' cu degetele mari si aratatoare.
" Ca veni vorba..." incepu el. " Nu trebuie sa-mi multumesti pentru nimic. Nu am facut mare lucru, doar am dat din gura" chicoti el. " Poate nu-ti dai seama acum, dar, dupa ce imi intru in putin in fire, o sa ajungi sa-ti doresti sa mai fac o pauza. Vorbesc mult... Foarte mult. Ca o moara stricata!" continua razand.
Isi inchise ochii si isi rezema capul de trunchiul copacului. Ii placea sa stea asa, in aer racoros al diminetii. Uitase de mult timp de frig. Ii placea linistea, desi el era genu' de persoana buna pentru reclamele la baterii. Insa stia ca uneori e bine sa incetinesti si sa privesti in jur. Si exact asta facea el acum.
" Fantine?" intreba el incet. " Spuneai ca tatal tau este un varcolac. Si spuneai ca ai mostenit magia de la el. Ai si tu... abilitatea asta?"
Vorbise fara sa se miste din pozitie. Nici macar nu-si deschisese ochii. Doar un zambet vag pe buze.