Discovering...

[Fantine Tholomyes]

"Exact asa era si sora mea...era mai mica...avea 5 ani cind a avut loc accidentul...era ca o minge de ping-pong, rotunjoara si pufoasa, dar si foaarte vorbareata!Mda! Ce n-as da s-o intorc!imi plac mult persoanele ca ea, persoanele ca tine, defapt!"

Facu o mica pauza apoi urma...:

"...Da!Am si eu abilitatea asta!Tata nu stie!De cind am venit la Hogwarts nu am prea comunicat, doar eu ii trimit scrisori in ulima vreme, el mi-a trimis doar citeva...de 2 saptamaini nici un ravas, incep sa imi fac griji!Incerc sa nu ies afara in noptile cu luna plina, ca sa nu ma transform...insa chiar daca stau in intuneric, inchisa in odaia mea, imi vine foarte greu sa ma concentrez...Noptile nu luna plina sunt un chin!
Pot sa ma transform oricind, nu e neaparat sa fie noapte, sau luna, insa in aceste circumstante, e greu sa fii stapin pe tine si esti foarte impulsiv..."
Se cunoscu pe fata ei un zimbet siret si urma unei idei nastrusnice...zise:

"Demonstrez...?"

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye deschise ochii si zambi, incercand sa si-o imagineze pe sora fetei.
" Nu e cazul sa te ingrijorezi. Sunt sigur ca tatal tau iti va raspunde de indata ce va putea. Poate e prins cu vreo treaba sau mai stiu eu ce."
Ridica din umeri, nestiind ce ar putea sa mai spuna. Asa ca a fost multumit cand Fantine incepu iar sa vorbeasca. Cuvintele ei il pusera pe ganduri.
Hawk nu raspunse la intrebare, incruntandu-se usor. In schimb se grabi sa adreseze o alta.
" Sa inteleg ca esti un animag? Gen te transformi cand vrei, ca un animag. Si cumva, habar nu am cum, genele de varcolac te fac sa pisti din control?"
Isi rezema ganditor barbia de mainile unite. Isi dorea sa inteleaga cum functioneaza cele spuse de tanara. Voia sa priceapa asa cum trebuie. O persoana ce-i era ca o sora era animag, asa ca intelegea principiul destul de bine. Desigur ca tacanea pe oricine prindea cand avea ocazia sa vorbeasca despre astfel de subiecte. Nici de data aceasta nu era diferit. Curiozitatea inascuta a lui Hawk punea stapanire pe el.
Zambi si aproba din cap, facandu-si barbia sa alunece putin pe degete.
" Daca doresti, sigur, poti demonstra"

[Fantine Tholomyes]

Natura amesteca uneori in actiunile noastre manifestarile si infaisarile ei, cu un fel de aluzie intunecata si iscusita, ca si cum ar vrea sa ne faca sa cugetam. In sufletul ei era atit de multa stralucire cit si intuneric....
Ezita....
Daca ceva nu ii reusea?!
Daca nu se putea controla?!
In sufletul ei era furtuna...o furtuna ce disparu ca prin minune din cauza deciziei proastat luate.Nu era genul de persoana care sa contempleze mult, care sa se gindeasca la consecinte!Ea actiona!Traia momentul!Restul nu conta!
Se decise...de fapt nici nu prea avuse ce decide..odata ce propui, faci!te supui...te supui tot dorintei tale...
...Daca cineva ar fi fost atent la miscarile ei ar fi observat ca ridicase mainile in sus, ca pentru o binecuvintare cereasca, apoi ca fiind strapuns in spate de un fulger de foc, pieptul i se ridica si din el izbusni o lumina...izbucnea lupul din ea!Totul dura timp de o secunda...apoi lmina se transforma in lup, inghitind parca trupul tinerei fete...
Dar, oare, ce simtea atunci Fantine?!
Focul...focul ce ii mistuia trupul si ii ardea nervii...o senzatie pe cit de dureroasa, pe atit de placuta!Simtea lumina patrunzindu-i in fiecare milimetru al corpului...Acum era lup...Un lup adevarat!

[Colin Hawkeye Rovson]

Urmari cu ochi fascinati felul in care Fantine se misca, intrebandu-se care si unde era originea luminii ce o invaluia. Intr-un timp scurt ce paru sa dureze o eternitate, silueta fetei disparu, lasand in urma un lup impozant.
Ceva se declansa in interiorul lui Hawkeye. Ochii i se marira usor, pupilele se dilatara, iar inima isi accelera ritmul. Isi stranse mainile in pumni, desi le flexa imediat ce a realizat, punandu-si palmele pe pamantul tare. Isi simtea muschii gambelor incordati si nu putea face nimic, oricat de mult se straduia sa-i relaxeze.
Zambi spre ea. Desi la inceput era un zambet putin fortat, in doar cateva clipe se relaxa, devenind mult mai natural.
Hawk nu-si amintea sa fi avut ocazia de a vedea un lup atat de aproape. Nici acum nu o avea, daca gandea logic, insa Fantine capatase aceeasi structura, exact ca a unei canide. O privi cu atentie, retinand detaliile, de la felul in care se modificase formatul ochilor pana la felul in care statea blana. Fara sa se realizeze ca sa-si poata stapani impulsul, baiatul se apleca usor in fata. Incet, foarte incet, ca prins intr-o transa. Isi intinse mana spre ea, tintind in spatele urechilor. Dar nu o atinse. Nu inca. Ramase asa, nemiscat, ca si cum cineva ar fi oprit timpul in loc. Cu o miscare atenta si lenta, cu un zambet incoltind pe jumatate de gura, Hawkeye continua manevra si scarpina blana de la baza urechii stangi.
Realiza ce face si se retrase. " Imi cer scuze" murmura el.

[Fantine Tholomyes]

Ce frumos era sa se simta din nou implinita!
Doar asa se simtea bine, asa era ca un strop de ploaie in desert,ca o briza intr-o zi torida de vara...sub acea forma putea fi descoperita adevarata EA!
Acum se simtea puternica...simtea orice miscare, orice fosnet sau rasuflare...
Insa in fundul inimii simtea nevoia de a ucide, era vina naturii, ea o crease asa, o crease pentru a iubi, pentru a fi puternica si alupta, dar nu in ultimul rand-pentru a ucide!
...Se concentra pina la imposibil...
Linga ea era unica persoana care o intelegea, unica persoana in care avea incredere,acel cineva care care ii daduse o speranta pentru viitor, era Colin, singurul ei prieten!
Delira...
Se apropie din ce in ce mai mult de el, il mirosi ca de o victima.Baiatul gindea ca se apropie cu gind prietenesc si schita un zimbet, insa nu era asa...mirosul lui era ca un drog pentru ea!Lupul din ea ii cerea sa ucida, sa se hraneasca cu singele celui care o inelese si care ii daruise cele mai frumoase momente de cind era la Hogwarts...
Voia sa ii zica sa fuga, sa se ascunda, ca sa nu il poata prinde, insa in locul unor cuvinte di gura lupului ieseau niste maraituri, care il facura pe Colin sa se nelinisteasca!Era firesc..se afla la doar cativa centimetri de botul lupului, care ar fi putut sa-l incolteasca in arice moment, simtea respiratia greoaie si caldura emanata de corpul lupului...
Nu se mai putea stapani...prada era atit de aproape si arata atit de bine...

[Colin Hawkeye Rovson]

Zambetul lui Hawkeye se topea din ce in ce mai repede. Instinctele se pozitionara primele, castigand razboiul intern cu logica. Colin se simtea de parca doua forte trageau de el, cautand sa-l rupa in doua.
' Fugi, nu fii prost!' ' Dar e... e FANTINE!' ' Nu mai e!'
Era ceva cel tinea pe loc. Nu se putea ridica pe propriile picioare pentru a pune ceva distanta - asa, de siguranta - intre el si lup. In schimb incepu sa mearga inapoi, impingandu-se cu spatele in trunchiul copacului de care se rezemase. Isi ridica din reflex genunchii, ca un fel de scut. Un scut care ar fi cedat la cel mai mic atac, dar un scut pana la urma.
Cand ea se apropie si mai mult, amusinandu-l, ceva se trezi in el, iar ratiunea prelua controlul. O privi in ochi, incercand sa gaseasca ceva cunoscut in ei.
" Fantine... Sunt eu, Colin... Fantine... Fantine! La naiba, femeie! Revino-ti!"
Incercase sa abordeze toate variantele posibile. De la calm la furios.
Isi duse mana la buzunarul hanoracului, scotand pe nevazute bagheta. O stranse cu putere in mana, tinand-o ascunsa langa coapsa.
" Fantine, tu esti in control! Haide!"

[Fantine Tholomyes]

Se spune ca caracterul e geniul bun sau rau al omului!La Fantine era cu totul diferit: era o lume alb negru!Binele din ea, partea buna, inderul era sufletul ei curat de om nevinovat!Raul, demonul, fiara ce se ascundea in inima ei nu era altceve decit creatura cu colti si gheare care zavora orice legatura cu lumea di jur, transformand-o intro mizerabila!Se ura pentru asta!Se ura pentru rautatea ascunsa in inima ei in momentele acelea!Era o mizerabila!O mizerabila care isi permise sa indrageasca si sa puna in pericol acea persoana!Persoana care o intelese si nu o considera o ciudata!Nu era o oarecare persoana! Era Unica persoana!
In sufletul ei se dadea o lupta a binelui si raului...
Delira!
...
Treceau clipe.. ca zilele! Lupta care se dadea in interiorul ei era ca un foc ce putea fi stins doar de o minune...La auzul vocii cunoscute, a lui Colin, lupul clatina usor din cap, exact ca un om care isi revine dupa o iluzie sau o dezamagire...Privirea inmarmurita a lui Colin fu ca un calmant, o facu sa isi revina un pic...insa lupul din ea reveea pe pozitie...
In astfel de momente orice secunda ti se pare o eternitate, orice fosnet- un pericol....Salvarea poate veni de oriunde, chiar de acolo unde nu te asepti...
Veni aceasta salvare exact de unde nu se astepta...
Era ora 8, era ora incepeii lectiilor, glasurile de copii, vocile severe ale profesorilor care voiau sa fac oridine in zarva facuta de elevi, tot ce avea legatura cu lume aceea diferita, fara padure, o nelinisti...erau oamenii, oamenii cu mizeria, cu rautatea si invidia lor...
Oamenii...cei de care ii era cel mai frica....
Simpla lor aparitia o facra sa se cutremure...isi dadu seama de perico si intro franctiune de secubda se itoarse si disparu in ceata densa a diminetii...

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye prinse in ochii fetei o scanteie cunoscuta. Isi permise un zambet mic, simtind ca totul avea sa fie bine. Da, usor usor, Fantine avea sa-si vina in fire.
Capul lui se ridica, rupand contactul cu privirea lupului. Galagie. Galagia elevilor si a profesorilor, purtata de vant pana la marginile padurii si dincolo de ele. Pana la cei doi.
" Oh, nu..." murmura pentru sine.
Presupunea ca galagia nu se combina bine cu starea actuala a fetei. Si Dumnezeule cat i-ar fi placut sa-si tina gura! Se intoarse spre copila, insa lupul incepuse deja sa se indeparteze cu repeziciune, disparand din raza vizuala a Soimeanului.
Se ridica cu repeziciune, cu bagheta pregatita, si porni pe urmele ei. Ii era usor sa alerge cu picioarele lui lungi. Putea castiga teren, sarind cu lejeritate peste radacini. Bratele lui loveau ramurile joase, dandu-le la o parte din calea lui.
Era pe cale sa strige, dar nu stia ce. Se temea pentru siguranta ei. Un lup in Padurea Interzisa nu era ceva neobisnuit, dar un lup in Padurea Interzisa atat de aproape de castel era altceva.
Alerga si alerga pentru ceea ce pareau a fi ore. Intr-un final, Hawk se opri in mijlocul unei poienite, pierzand urma lupului.
" Lupta, Fantine! Lupta, fiindca stiu ca poti!" urla el, desi se indoia ca-l auzea cineva.

[Fantine Tholomyes]

Era departe acum...
Fugea...Viteza, vintul aspru ce-i biciuia corpul si stropii reci de ploaie proasat cazuti ii atenuau durerea...Era pierduta in ginduri care ii bintuiau mintea ca o naluca...Era singura si trista.Se topeau in ploaie lacrimile amare a unui suflet nevinovat zavorat intr-un corp strain, un corp mizer, bolnav de dor si suferinta...
...
Amurg...suferinta isi oblojea ranile, raspindind singe acru pe intinsul cerului.Se simtea in aer miros de durere si tristete...
Cimpia avea forma rotunda la prima vedere, dar mai apoi abservai ca copacii uscati din marginile acesteia o transformau intr-un patrat perfect.Nu e nevoie de alta descriere, era o cimpie in luna octombrie, semanand mai mult cu o pajiste uscata decit cu o cimpie verde.O facea deosebita acea faptura deosebita ce isi gasise loc de repaos in mijlocul ei, printre buruieni...Era o creatura neobisnuita, mai mult om decit animal.Era un corp de om cu trasaturi de animal.Un cunoscator, ar fi spus ca era vorba de o transformare nereusita...
...Era Fantine...
...Mai mult moarta decit vie, pierduta intr-o lume prea complicata pentru a fi inteleasa...

[Colin Hawkeye Rovson]

Pe masura ce orele treceau, mintea tanarului se invartea in cercuri din ce in ce mai largi. Nu-l mai interesau orele, nu-l mai interesau pedepsele, poate ca nu-l mai interesa nici propria siguranta. In schimb, gandurile lui se intorceau mereu spre siguranta fetei. Daca cineva ar descoperi-o in ultima forma in care o vazuse Hawk, atunci lucrurile ar fi cu adevarat complicate. Lumea s-ar panica la vederea unei creaturi neobisnuite locului. Nimeni nu s-ar gandi in prima faza la un animag. Nu, s-ar gandi la lucrurile ce se intamplasera cu mult timp in urma. Isi aminti de ce ii povestise fata ce-i era ca o sora, de dragostea ei secreta si moarta inainte de a incepe. Asta ii redirectiona gandurile pentru o clipa. O clipa dulce, dar grabita. Se gandi la micul lui secret, la micul lui trandafir, fata pentru care ar face orice. Ar infrunta monstri si si-ar da viata, fara a pierde timpul cu cel de-al doilea gand.
Hawkeye isi scutura capul. Nu, trebuia sa se concentreze. Mergea mai incet acum; renuntase de mult timp la alergat. Ochii albastri se intorceau mereu in jur, cautand silueta familiara a lupului. Trebuia sa o gaseasca inaintea oricarei alte persoane. Si asta pentru ca nu stia peste cine putea da Fantine. Asa cum putea fi o fire calma, putea sa fie si un nebun, un panicat.
Se opri la marginea poienii largi si privi cu tristete spre crengile uscate. Era un loc aproape mort. Era de rau augur. Privirea de cer a Soimeanului cerceta precauta zona. Aproape ca nu-i venea sa creada cand a vazut-o la cativa zeci de metri de el. Instinctiv, inainta cativa pasi spre ea, dar s-a oprit. Nu trebuia sa faca o miscare gresita sau urmarirea putea incepe iar. Asa ca Hawk se aseza pe iarba uscata, isi puse mainile in poala si astepta, privind mereu cu calm spre cea care stia ca e Fantine.