Paralyzer

[Spencer Gray]

• Agnes... Sa nu cazi! Spuse Spencer incarcand sa o opreasca. Dar... nu se intampla nimic. Nu se deschise nici o trapa prin care sa alunece si nici nu aparuse vreo... Sunetul unei usi deschise in perete nu o lasa sa isi termine gandul care contrazicea aparitia. Ridica usor din umeri avand o expresie Ei bine... totul e posibil in castelul asta pana la urma...
  Perfect! Pe buze ii aparu un ranjet care tindea sa fie un zambet. Cred ca nu ne mai ramane decat sa vedem unde duce tunelul asta In vocea ei se simtea o usoara ezitare. Taria glasului ii scaduse pe masura ce vorbea cu toate ca incercase sa se convinga si pe ea de curiozitatea ce pusesera stapanire pe ea. Isi scoase bagheta aprinzand capatul acesteia. Precauta, intra pe coridorul necunoscut. Acum ar fi buna o Harta a Strengarilor Mormai soimita mai mult pentru ea.

[Agnes Marie Lovel]

• Spencer se acomodase cu ea. Asta ii placea. Deoarece cand cineva o ignora, atunci devenea stresata, tinuta ca pe ace. Zambi, mandra de reusita ei. Se astepta la asta deoarece.. ea facea tot timpul astfel de chestii. Isi punea viata in pericol, fara sa se gandeasca la cei din jurul ei. Cei pe care probabil ii ranea.
  "Tunelul.."pronunta roscata, absenta. Bine, in tunelul acela puteau fi balauri, insecte si fantome. Ea oricum intra acolo. La fel cum facea de obicei.
  
  Nu-i trebui mai mult de o secunda sa-si aminteasca de bagheta. O scoase, rostise cuvantul si porni. Nu ar fi crezut ca putea trece de la parfumul ei de violete si lychee la mirosul acela de praf cu apa, poate in curand si ceva duhoare de canal. Mergea in spatele lui Spence, incercand sa vada ceva peste umarul acesteia.
  
  "Saau, un alt tunel secret?"bombani soimeanca, oprindu-se langa o alta portiune de perete identica cu cea de pe podeaua din camera Oglinzii lui Erised.
  

[Spencer Gray]

• Fiind prea concentrata in incercarea de a patrunde intunericul mai mult decat ii permitea raza de lumina, Spencer nici macar nu auzi ce ii spuse soimita. Avea in permenta sentimenul ca ceva urma sa iasa din intuneric si sa le atace, iar ele, fiind mult prea ocupate de tipe de spaima, nu se vor putea apara. Oh... stai... aveau baghetele...
  Avem nevoie de o sursa mai mare de lumina! Gandi soimita cu voce tare oprindu-se brusc si invartindu-se in jurul propriei axe. Se opri cand termina o rotatie de 180 de grade si inchise ochii asteptand impactul cu Agnes. Dar... nu se intampla nimic.
  Isi ciufuli parul. Misca bagheta pe suprafata de piatra a tunelului gasind in cele din urma o torta. Rosti vraja iar caparul invelit in material imbibat in combustibil se aprinse imediat. Miji ochii la intensitatea luminii mai puternice.
  Agnes, am gasit ceva scris sub torta! Spuse soimita incercand sa citeasca cuvintele sterse de vreme. Nu cred ca a mai fost cineva pe aici de ani buni!

[Agnes Marie Lovel]

• De ani buni. Poate de secole. Se apleca atenta, incercand sa distinga literele. Aveau o forma ciudata, si litere asezate astfel nu aveau inteles. Era cumva latina? Semana cu latina.
  "Nu inteleg!"
  
  Se departa putin de flacara tortei, fiindu-i teama sa nu i se aprinda parul cumva. Isi scutura mainile, sprijinindu-si cotul de perete. Pentru o clipa credea ca si-a pus capat zilelor, insa doar alunecase intr-un alt tunel. Se sub cel din urma. Acum era si mai prafuita, si mai ametita. pipai podeaua in intuneric, fara vreo sursa de lumina eoarece nu stia daca alunecase cu bagheta in mana, sau daca era la Spencer.
  "Uhm, Spence?! Bagheta mea e acolo?" Daca da, atunci era nevoita sa gaseasca o alta sursa de lumina, doar daca nu cumva Spence dadea drumul baghetei, la ea.
  
  Se ridica de acolo, pentru ca, daca cumva Spencer venea acolo, ea sa nu fie in calea satenei. Se apropie de perete, bajbaind in continuare, incercand sa isi dea seama cat de mare era camera aceea, daca mai exista vreo usa sau orice alt lucru.