What are you doing here,sweetie ?

[Amanda M. Karren]

Just me and Fantine

Amanda stătea întinsă pe podea,privind tavanul.Adoptase aceeaşi poziţie pe care o avea atunci când murise.Singura diferenţă fiind lipsa sângelui.Îi păru rău că murise aşa de tânără.Avea tot viitorul în faţă,atâtea lucruri de făcut,iar într-o singură noapte totul se spulberaseră.Tot ceea ce îşi dorea era să-l facă pe logodnicul ei să plătească.Însă nu voia s-o părăsească pe Kat,avea nevoie de Amanda.În plus,Hogwarts-ul era o a doua casă pentru ea.Îşi închise ochii,amintirile rulând în mintea ei.Asta fusese tot ce îi mai rămase decând devenise fantomă,amintirile.Deşi unele dintre ele erau dureroase şi urâte îi aminteau că trebuie să reziste.Dechise ochii şi oftă încet.Trebuia până la urmă să părăsească castelul.Nu putea sta pentru totdeauna acolo.Sau putea ?

"Ar trebui să-i spun ." şopti fantoma pentru sine.

Deodată auzi paşi destul de clari şi apăsaţi în încăpere.

[Fantine Tholomyes]

Era o camera mare si intunecata, asemeni unei sali de dans.Lipseau oglinzile...
in locul lor, pe peretii reci de un roz pal atirnau sute de tablouri.Tablouri vechi cu vopseaua stearsa si pinza putrezita.
La prima vedere era cea mai infricosatoare camera, trista si sinistra.Insa pentru ea, pentru Fantine era cel mai drag loc din castel, inafara de padure, desigur, unde isi simtea sufletul insingerat inflorind.Era cel mai sigur loc pentru Fantine, unde se simtea implinita, locul unde visele si amintirile o invaluiau si unde sufletul sau isi lua adevarata forma.Se transforma!Era o fata vircolac.Era un suflet tinar si indragostit...un suflet liber...
Era lup...

Venea aici mereu, in aceasta camera care da o nota melancolica si nostalgica intregii ei fiinte.Sufletul ei era deasemeni o fantoma, o fantoma ce ii bintuia treupul...
Veni si de aceasta data.Apasa clanta si usa se deschise cu un scirtait inficosator, exact ca intr-un film de groaza...Era pustie, ca de obicei, ezcluzind paianjenii familiari ascunsi in intuneric.Inainta cu pasi mici dar siguri, ca "una de-a casei"...
Observa, fara multa uimire ca nu era singura.Ceata stralucitoare de forma unei fete frumoase, cu par ondulat se facuse comod la podea.Era o fantoma.

"La ce te gandesti, intreba Fantine melancolic fara a se saluta"

OOC.scuze de descrierea camerii, nu-mi inchipuiam exact ce reprezinta, sper sa aiba ceva asemanari cu imaginea ce ti-ai imaginat-o tu.

[Amanda M. Karren]

Bruneta se ridică în capul oaselor,sprijinindu-şi mâinile pe genunchi.O inspectă roşcată.Era drăguţă,iar după îmbrăcăminte se observa că era Cercetaşă.Era micuţa Fantine.O văzuse prin castel de câteva ori dar nu avuse ocazia să discute cu aceasta.Amanda oftă scurt şi încet,apoi afişă un mic zâmbet roşcatei.Ochii căprui ai fantomei sclipeau pe măsură ce Fantine se apropia de aceasta.Spera ca micuţa vrăjitoare să nu părăsească încăperea prea curând.Amandei nu îi plăcea singurătatea.Prefera să fie înconjurată de fantome,în cazul de faţă persoane,care să o întrebe o groază de lucruri enervante decât să stea singură într-o încăpere uriaşă.Îşi îndreptă spatele şi chicoti uşor la auzul întrebării puse de către roşcată.

"La multe chestii." răspunse fantoma. "Dar tu ce faci aici ?Nu trebuia să ai ore ?Apropo,eu sunt Amanda."

[Fantine Tholomyes]

Fantine se bucura mult..era o fantoma tare draguta si foarte sociabila.Sigur ca avea ore, era abia 10 dimineata, orele erau in toi, insa spera ca nu va fi nimic daca chiule si ea citeodata...Se prefacu ca uitase de aceasta intrebare, ignorind-o si spuse pe un ton foarte optimist, necaracteristic ei:

"Mmm, Amanda!Frumos nume!Imi aduce amine de o prietena de la orfelinat, era incuiata, insa asta nu incurca deloc sa imi placa numele ei.De fapt si pe bunica o chema Amanda.Tata mi-a povestit despre ea, murise de tanara...aea foarte frumoasa!Imi aduc aminte de parul ei, ce par frumos avea!...Apoi se pierdu in amintiri , insa isi reveni indata...Eu sunt Fantine, de la Cercetasi, si privi embleme de pe uniforma!Ma bucur sa te cunosc!"

Amanda incepu a spune ceva, insa Fantine nu fusese deloc atenta la ceea ce o intreba fantoma.O intreba ceva, se cunostea din tonul vocii...

"...si totusi, imi amintesti foarte mult de bunica...semanati foarte mult!"