Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Se afla pe o campie.O campie trista, unde nu crestea nici un fir de iarba.Nu parea a fi nici zi, nici noapte.Se plimba cu Colin, Colin-baiatul pe care-l cunoacuse cu multi-multi ani in urma la Hogwarts.Se tineau de mana.Vorbeau despre tinerete, mai bine zis despre copilarie, despre timpul petrecut la castel.Nici un arbore nu se vedea in campie....Cineva trecuse in viteza pe linga ei ca o umbra.Fantine spuse:

"S-o luam pe drumul acela" si arata spre un drum pustiu unde nu se zareanici un maracine si nici un fir de iarba.Totul era pamantiu, pana si cerul.Era ceva banuitor in toate astea, asa ca Colin refuza.

La auzul acelui "Nu" indiferent, dar politicos care nu voia sa supere, luand rolul de scuza politicoasa, Fantine il privi cu furie pe Colin, grabi pasul iar apoi incepu sa fuga cu o viteza inebunitoare si dupa o secunda nu mai era acolo.Colin o cautase, stia ca e in zadar dar nu se da batut.Deodata se intoarse si zari un arbore.Pustiit, noduros si uscat,Se rezema de trunchiul copacului si astepta ingandurat...
Trecura trei sau patru secunde si ,in ceata densa asternuta in campie se ivira doi ochi luminosi.La sigur nu erau ai unui om, fiind abia la un metru de la sol...Erau ochii Fantinei, ochii lupului din ea!Se transformase.Colin nu era uimit deloc.Fantine obisnuia sa se transforme, ii facea o mare placere lui Colin"...
Baiatul, pe fata caruia aparu un zambet sincer, prietenesc nu reusi macar sa faca un pas, ca lupul era deja langa el, mai bine zis pe el si il insfaca de git"...

...

Deodata se trezi.Aiurea...Tremura..Incerca sa rosteasca ceva, insa nu reusi...Visul nu ii amortise doar mintile, dar si creierul.Realiza totusi unde era si simti privirea lui Colin pironita pe fata ei...
Era dimineata...

[Colin Hawkeye Rovson]

Ochii baiatului se marira in surpriza. Astepta cateva clipe, apoi se ridica in graba si inainta pana ajunse langa fata. Ingenunche in dreapta ei si ii observa tremuratul. Hawkeye isi dadu jos hanoracul gri, ramanand in tricoul alb, si i-l puse pe umeri.
" E ok, e ok" murmura el incet, de parca nu mai cunostea alte cuvinte.
Intr-un final, se opri. Bratele, picoarele si spatele incepura sa-l intepe, amintindu-i ca nu se miscase prea mult. Isi trecu mana prin par, simtindu-l ud la atingere. Ud? De ce? Se uita in jur... A, da... Desigur. Statuse toata noaptea pe jos, asteptand ca Fantine sa-si revina. Probabil ca diferenta de temperatura din timpul noptii si al zilei nu-i crutase, iar patura prafoasa de bruma se topise pe pielea lui.
Tremura scurt. Nu era obosit din punct de vedere fizic, insa mental era altceva. Probabil ca adormise pe durata turei de veghe. Si probabil ca adormise de mai multe ori. Isi amintea ca auzise un marait, desi nu stia daca fusese realitate sau vis. Isi amintea ca-si trimisese patronusul sa dea cateva tururi in jurul spatiului larg. Isi amintea ca tremurase la un moment dat din cauza frigului si ca isi adusese genunchii la piept, incercand sa se incalzeasca. Si isi amintea rasaritul! Pentru un timp, intunericul fusese mult mai dens. Ii amintea de o vorba veche: cea mai intunecata ora e chiar inainte de rasaritul soarelui. Timide, slabite, razele solare luminasera cerul gradat. Initial, Hawkeye nu stia incotro era estul, insa se lamurise cand soarele bland ii incalzea usor fata. Ii placea. Era o senzatie relaxanta. Iar apoi, Fantine se trezise. Asteptase rabdator ca ea sa-si revina.
" Aaa... Ti-e foame?" intreba el pe un ton usor tremurat, dar inca ferm, si se grabi sa caute prin buzunarele blugilor. Gasi doar o mini-bagheta de zahar. Nu era mare lucru, dar zaharul i-ar fi ajutat. O rupse in doua si ii intinse fetei bucata mai mare.

[Fantine Tholomyes]

Se trezi...gindurile ei pluteau inca in negura viselor, gandi:"Uite!".Dar tulburarea se risipi, cand n vant rece, ca otice vant de dimineata incepu a-i biciui aspru obrajii plini de lacrimi uscate.Un zgomot, o trezi de-a binelea, se uita si baga de seama ca Colin era linga ea, asezat in genunchi, intinzandui o bagheta de zahar.Avea impresia ca il auzise mai devreme, insa nu era inca sigura.Se freca la ochi ca un copil mic.Bagheta de zahar ii aduse aminte ca ii era foarte foame, o apuca incet, politicos, insa incepu a rontai cu mare pofta din ea, fara a-i fi rusine de Colin.Acum se trezise de-a binele, zaharul ii ajuta sa isi revina.Realiza ca era dimineata.Trecura mai bine de 24 de ore, ce vor spune profesorii, ce barfe vor mai scoate de data asta elevii?Ii era foarte frica de ce vor crede ceilalti...Se pierduse o fata cu un baiat in padure, unde petrecusera mai bine de o zi si o noapte, ce putuse sa se intample?Evident ca gandurile ti se aruncau exact la ce nu trebuia...Insa nici adevarul nu puteau sa il dezvaluie...

---

Incepu a se panica de-a binelea si ineta din rontait, il privi cu ochii mari pe Colin care inca nu gustase din bagheta de zahar si care o privea linistit inapoi...
Fara a spune macar multumesc pentru zahar, intreba:

"Ce ne facem, Colin?" si cu gindurile pierdute, incepu din nou sa rontaie zaharul care era ca un calmant...

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin statu rabdator. Asa i se parea normal. Astepta ca Cercetasa sa-si termine bagheta. El se putea scuti de jumatatea sa. Ea avusese parte de cateva modificari, asa ca probabil avea mai multa nevoie.
Isi ridica privirea cand a auzit-o vorbind si se incrunta usor.
" Cum adica ce ne facem? Nu s-a intamplat nimic, Fantine. Linisteste-te."
Se uita la tenisii lui si dezlega sireturile. Se lungisera putin prea mult, iar nodurile se slabisera. Incet, cu o meticulozitate aproape absurda, Hawkeye le lega iar. Isi lasa mainile in poala si se uita iar spre fata, muscandu-si usor buza inferioara. Asta il facea sa arate bosumflat. Domni linistea.
" Ce?" intreba el senin, ca picat din cer, neintelegand ce o nelinistea pe Fantine. Nu era ca si cand... Ah!
O batu usor pe umar, intinzandu-i si cealalta jumatate de bagheta de zahar.
" Nu e nevoie sa te ingrijorezi degeaba" zambi el. " Probabil ca singurii care au observat ca lipsim sunt colegii de camera. Iar profesorii.. Pff! Poti sa le spui ca nu te-ai simtit bine. Nu cred ca a verificat cineva daca erai in camera sau nu. Ideea e ca e bine ca nu am dat peste cineva cat timp ai fost.... stii tu. Atunci aveam niste explicatii elaborate de dat. Asa, totul e super ok"
Zambi in semn de asigurare. Puteau sa scape de povestea asta si puteau sa scape basma curata.
" Dar tu esti ok?" intreba el, ceva mai incet de data asta.

[Fantine Tholomyes]

"Asa cred", raspunse Fantine, atingandu-si usor fruntea pentru a verifica daca nu are febra.Simtea o racoare in tot corpul si se nelinisti.La fel de sigur putea fi una din starile ce le simtea adesea dupa transformarea din lup in om.Era o schimbare considerabila, mai ales in cazul temperaturii.Contrastul dintre focul ce-l simtea in forma-lup si senzatia celor 36 de grade era destul de mare...
Colin era langa ea, mult mai relaxat, intinzandu-i cealalta jumatate din bagheta de zahar si incercand sa o linisteasca in privinta gandului ei, poate intr-o mare masura-absurd!
Fantine o lua, fara a-si da seama ca Colin va ramane fara "micul dejun".Se agata usor de bratul lui puternic, incercand sa se ridice de pe pamantul rece.Colin o ajuta bucuros.Acum, cind erau foarte aproape unul de altul, Fantine observa ca era foarte mica in comparatie cu el, ii ajungea aproape la barbie.Zimbi la acest detaliu si isi ridica privirea.Colin o privi inapoi.Fantine se jena de acea privire profunda din partea lui Colin, pe care nu o mai primise altadata de la nimeni, lasa ochii in pamant si se lasa condusa de bunul prieten...

[Colin Hawkeye Rovson]

Parea tare slabita si, in ciuda puterilor de care daduse dovada mai devreme, cu ceva ore bune mai devreme, o simtea dezechilibrata pe bratul sau. O ajuta bine-voitor, fiindca isi putea imagina cum se putea simti dupa tot ce a trecut. Si apoi, Fantine era scunduta in comparatie cu el. Oricum era o diferenta considerabila fata de alte situatii. Hawkeye cunostea persoane care abia daca ii ajungeau la jumatatea bratului, putin deasupra cotului.
Se opri brusc, intorcandu-si capul spre ea. Se incrunta usor si ii trase mai mult hanoracul pe umeri, legandu-i manecile intr-un nod lejer.
" Asa... Asta ar trebui sa tina pana ajungem la castel. Presupun ca niciunul din noi nu s-a asteptat sa petreaca noaptea pe afara, nu?" glumi el, incercand sa inveseleasca atmosfera.
Mainile Fantinei erau ceva mai calde decat antebratele lui. Frigul de dimineata se lasase usor pe pielea neprotejata, insa nu-l deranja. Ii dadea o stare placuta de amorteala. Era ceva ce nu mai simtise de ultima primavara, cand se trezise ca vrea sa inoate in lac si ramasese apoi pe afara, fara sa se schimbe de hainele ude.
Mintea lui Hawkeye parea sa mearga in gol. Incerca sa se gandeasca la niste subiecte care i-ar muta gandul lui Fantine de la ce se intamplase, insa nu voia sa para ca umple timpul. Ii convenea si linistea respectiva, fiindca nu era tensionata. Realiza ca nu stia o chestie, iar curiozitatea se trezi in el. Rase usor.
" De obicei, toata lumea se grabeste sa spuna asta, dar se pare ca la tine nu a fost cazul" zambi. " De la ce Casa esti, Fanty?"

[Fantine Tholomyes]

Fanty, ce frumos ii zise, nimeni nu ii spunea asa.Doar mama si sora sa Elene...O furara iar amintirile si se pierdu in noianul de clipe frumoase petrecute impreuna...Era iar visatoare si senina, dezmierdarea ii dezamorti atit gandurile, cat si trupul, ajutate de hanoracul calduros al lui Colin.
Ce dragut era Colin, care nu o cunostea decat de 24 de ore, se purtase atat de frumos cu ea in ciuda celor intamplate.Nu stia cum sa ii multumeasca, avea atitea sa ii zica insa nu se dezmeticea printre multimea de ganduri...

"Colin, eu, eu nici nu stiu cum sa iti multumesc.Ai fost aici tot acest timp, chiar daca nu ar fi trebuit sa fie asa, nu meritam...dupa felul in care am procedat eu cu tine.Ma cunosti foarte putin, dar ma accepti asa cum sunt si pentru asta iti multumesc.Mai bine zis iti multumesc pentru tine..."

Spunand acestea Fantine isi atinti ochii in pamant, gandindu-se cam ce impresie isi facuse acest baiat bun despre ea, despre mizerabila-Fantine...Da!Era o mizerabila ordinara!
Vrand sa scape de gandurile chinuitoare, ridica privirea pentru a se uita in ochii lui Colin si continua:

"Cercetesa...O Cercetasa nu prea curajoasa.Cea mai ipocrita si mizerabila Cercetasa!Nici macar nu merit sa fiu aici!..."

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawk rase usor.
" Oh, da! Sa stii ca pentru bagheta aia de zahar va trebui sa-mi dai placinta ta de dovleac de la cina" glumi el. " Nu-i nevoie sa-mi multumesti, Fanty. Pana la urma, pentru asta sunt prietenii, ca sa te ajute cand ai nevoie. Iar eu m-am incapatanat sa cred ca tu aveai nevoie de ajutor, asa ca am ramas"
Ce-i drept, se gandea numai la cum s-ar simti el in situatia fetei. Nu credea ca i-ar fi convenit sa fie undeva in padure, stiind ca nimeni nu are habar de el si ca nu e pe undeva prin zona, mentinandu-l, cat de cat, in siguranta. In siguranta, caci, asa cum se mai gandise de multe ori pe durata ultimei nopti, oricine gasea un lup in Padurea Interzisa tragea cele mai rele concluzii inainte de a sta sa se gandeasca logic, la rece. Era suparator cand observai prostia si graba celorlalti. De fapt, era suficient sa fie unu singur cu gura mare, apoi intervenea efectul de turma. Isi scutura capul, incercand sa se gandeasca la altele.
O Cercetasa deci. Nu stia prea multe persoane din Casa Cercetasilor. Nu prea interactiona cu ei si nu fiindca nu dorea. Pur si simplu nu avusese ocazia. Dar inainte sa-si continue gandul auzi cuvintele Fantinei. Hawkeye se opri iar in loc si se intoarse spre ea cu o moaca serioasa.
" Ipocrita si mizerabila vei fi atunci cand vei incepe sa arunci blesteme in stanga si-n dreapta. Si nu-mi servi scuza aia cu 'e asa fiindca asta sunt eu', deoarece nu te cred. Nu esti o ipocrita, Fantine, si in niciun caz o mizerabila. Poate ca ai o frunza, doua prin par, dar asta e pentru ca ai petrecut noaptea afara" incerca el sa inveseleasca atmosfera spre final.

[Fantine Tholomyes]

Fantine nu spuse nimic, se multumi sa priveasca in semn de multumire spre Colin iar apoi sa isi continuie calea gandurilor doar de ea stiute.Acum, cat era cu el nu ii mai era frica de nimic, era fericita si orice nu s-ar fi imtamplat, stia ca Colin o va salva, ca ii va fi alaturi si o va face mult mai fericita decat era cu 24 de ore in urma, inainte de a-l cunoaste.

"Colin, tu esti eroul meu!"

Nu se intimida deloc cand spuse acele cuvinte, fiindca ii placea adevarul si acela era anume adevar!El era eroul ei!Era ca un print pe cal alb care o salvase nu de balauri sau dragoni, ci de singuratate si tristete!Devenise persoana cea mai draga de la castel si in general de peste tot, desigur inafara de tatal sau in privinta caruia se ingrijora pe zi ce trecea tot mai mult.
Se opri din mers si isi indrepta privirea spre eroul ei.Apoi se ridica pe varfuri si il saruta timid pe obrazul drept...

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye nu-i raspunse. Nici nu stia cum putea sa faca asta, sincer. El nu fusese niciodata privit ca un erou. El era cel care se uita in sus la ceilalti, privindu-i admirativ si zambind multumit cand acestia prefereau sa-i accepte prietenia. Dar nimeni nu se uita in sus la el. La figurat, vorbind. La propriu, la cat de inalt era, cam toata lumea isi ridica privirea ca sa-i vada chipul. El era slabanogul inalt, n-avea ce-i face.
Era un sentiment nou. Realiza intr-un final ca poate era un fel de model. Asta ar insemna ca trebuie sa se potoleasca sa mai faca cateva farse, sa invete mai bine si sa inceteze cu escapadele nocturne. Cel putin in teorie. Zambi. Zambi caci nu se putea abtine sa nu se simta mangaiat la orgoliu. In sfarsit putea sa fie si el de ajutor, nu doar cel ajutat. Initial nu realizase cand trecuse peste aceasta limita, cand depasise linia fina dintre a vedea si a fi vazut. Ii placea cum se simtea, de ce sa minta.
Ingheta atunci cand Fantine ii dadu un pupic. Lumea obisnuia sa-i ciufuleasca parul, nu sa-l sarute pe obraz. Si daca cineva nu ajungea cu mana la capatana lui Hawk, atunci astepta rabdator - cu un zambet sinistru de satisfacator pe buze, isi imagina Soimeanul - ca Hawkeye sa se aseze undeva. Abia atunci isi satisfacea nevoia de ciufuleala amicala.
Colin o prinse pe Cercetasa de umar.
" Uite, Fanty. Toata chestia asta tine de cine era in momentul respectiv langa tine. De fapt, tine de persoana peste care puteai sa dai ieri. De data asta s-a nimerit sa fiu eu, insa sunt alti oameni, mult mai buni decat mine, care ar fi facut acelasi lucru. De fapt, cred ca sunt oameni care chiar te-ar fi ajutat si nu ar fi stat pur si simplu, uitandu-se la tine. Asa merg lucrurile, ma tem" ridica el din umeri.