Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Candva Fantine citise : "Prietenii sunt ca stelele.Nu ii vezi mereu, dar stii ca sunt intotdeauna acolo!".Ii placusera mult aceste cuvinte, cu toate ca poate nu le intelegea perfect.Nu simtise asta niciodata, fiindca, de fapt, ea nici macar nu avea aproape persoane de acel gen, pe nume prieteni.In ultimii ani traise singura, alimentandu-se doar ce amintiri si sperante.Si uite ca una din acele sperante care incoltise in sufletul ei, si anume dorinta de a gasi pe cineva care sa o iubeasca si sa o protejeze si sa ii fie alaturi acum dadea roade!Gasise pe acel cineva cu care voia sa petreaca o viata intreaga si de care nu voia sa se desparta niciodata!
Nu se intelegea nici ea pe sine insasi!El... reprezenta pentru ea ceva mai mult decat un prieten.Simtea un fior anume pentru acest baiat, pe care nu il cunoscuse decat de citeva ore...de fapt o zi!

"Nu-i adevarat Colin!Doar de tine aveam nevoie!Ai fost anume tu in locul si momentul potrivit!Si pentru asta iti multumesc...ti-ai pus viata in pericol, ramanand intreaga noapte cu mine, cautandu-ma si asteptand sa imi revin..si nu m-ai lasat singura, chiar daca ai fi putut avea probleme din cauza asta!imi pare rau, imi pare sincer rau...nu ma puteam controla, in capul meu era un foc ce imi ardea creierul si ma inebunea...."

[Colin Hawkeye Rovson]

Ii elibera umarul, privind-o cu ochi mari se seriosi.
" Fanty, zau. Nu e asa. As fi facut asta pentru oricine, doar nu..."
Se opri in mijlocul propozitiei. Realizarea il lovi ca pe un fulger. ' Oh, la naiba, Hawkeye, in ce te-ai bagat?' Ii venea sa-si dea singur un sut. Mda... Nu se gandise nici macar o clipa cum puteau arata gesturile lui in ochii unei fete singure. Asta era o problema acum.
Brusc, se simtea murdar. Se simtea patat, de parca era cel mai periculos si mai nebun ucigas in serie. Hawk nu trebuise sa se gandeasca niciodata la astfel de scenarii pentru ca nu le credea posibile. Lui nu i se intamplau niciodata lucruri de genu'. Acum se parea sa i intampla, dar in cel mai nepotrivit moment. O privi pe Fantine cu ochi tulburi. Nu stia cum sa-i spuna si categoric nu stia cum sa procedeze. Era de parca urma sa o impinga de pe varful unei prapastii si apoi sa strige 'scuze!' in urma ei. Asta era atat de aiurea. Zambi stramb.
" Fantine, uite..." spuse el cu seriozitate, dar se opri iar, gasindu-se in lupta cu propriile-i cuvinte. Trebuia sa fie sincer, dar delicat. Si n-avea nici cea mai mica idee cum putea sa faca asta.
" Te rog sa ma ierti daca ma insel, insa cred ca tu vorbesti despre mine intr-un fel... ceva mai mult decat la un nivel amical. Si considera-ma un nesimtit si un insensibil, dar nu pot vedea ceva mai mult decat o surioara in tine. Ti-am spus ca suntem prieteni si pentru asta iti pun protectia si sprijinul meu pe tava, dar nu si genu' acela de dorinta"
Se uita in alta parte, nevrand sa vada reactia pe chipul fetei, indiferent care avea sa fie aceea. Trebuia sa fie calm si sa se asigure ca Fantine era bine.
" Imi pare foarte rau, sincer" murmura el, nesigur daca fata il auzise sau nu.

[Fantine Tholomyes]

Privi in jos si incepu sa deseneze ceva cu piciorul pe pamanantul umed ..Se multumi sa zica doar:

"Ce vorbesti! E ok! Nu iti fa griji in privinta asta! Nu e ceea ce crezi!"
Nici ea nu putea sa inteleaga ce se petrecea in sufletul ei.Era o senzatie noua, ca o reverie!Poate era dragoste prieteneasca sau poate mai mult.Nu le simtise niciodata pe nici una!Dorea sa uite gandul asta si orice era legat de el...
Apoi vrand neaparat sa schimbe subiectul continua:

"De la ce casa ziceai ca esti?"

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawk isi inchise ochii, lasand un zambet micut sa-i apara pe buze. Se simtea usurat. Se simtea ca un tampit, pentru ca interpretase gresit. Facuse o gafa si spera ca, peste ani, sa se distreze copios pe seama ei cu Fantine. Se parea ca incepuse sa lege tot felul de amicitii cu fetele. Asta ii dadea curaj, fiindca stia ca astfel capata experienta si ca ii va veni mai usor sa vorbeasca cu trandafirul lui.
Zambetul i se largi la incercarea de a schimba subiectul.
" Ochi-de-Soim, anul IV" raspunse el mecanic.
Isi relua pasul lejer si incet. Probabil ca nu era indicat ca cei doi sa stea atat de mult in picioare fara sa-si puna sangele in miscare. Riscau sa inghete, caci racoarea diminetii inca nu disparuse. Statea deasupra pamantului ca o prezenta pura, impunatoare.
O vreme statura in liniste. Se gandi ca poate era mai bine sa nu permita gandurilor sa ia intorsaturi prostesti. Asa ca isi baga mainile in buzunar si fluiera incet un cantecel. Intr-un final, inceta, indreptandu-si privirea spre Fantine.
" Ia spune. Ce te pasioneaza? Iti place, de exemplu, sa canti la un instrument? Sau sa desenezi?" intreba el pe un ton neutru.

[Fantine Tholomyes]

O bucura mult faptul ca Colin era binevoitor si chiar multumit de schimbarea subiectului.Era cea mai normala tema de discutie intre doua persoane care se cunosteau de ft putin timp...Pasiuni...
"Da!Ai ghicit!Desenez!"...facu o pauza ca pentru a se dezmetici in ganduri si continua"Dansez si desenez ingeri!Pe mama si pe Elene, spunea ea cu privirea pierduta in departari, ingandurata...
Se apropiau tot mai mult de iesirea din padure.Ce n-ar fi dat ca sa opreasca timpul in loc, sa mai stea de vorba cu Colin, sa se simta fericita.Oricum, aveau tot timpul din lume!Spera ca sa mai tina legatura cu tanarul si sa devina prieteni buni...gasise fericirea.Incerca sa o pastreze cum isi pastra desenele cand era mica...
"Colin...nu mi-ai povestit mai numic despre tine...hai, povesteste-mi!"

[Colin Hawkeye Rovson]

Alta persoana care stia sa deseneze. Si lui i-ar fi placut sa practice 'sportul' asta, dar era prea anti-talent. Rari pasul, gandindu-se la ce putea sa-i spuna.
" Pai, eu provin dintr-o familie de vrajitori originara din Cardiff. De fapt, mama mea s-a nascut acolo. Tata e din Belfast, asa ca tot prin Irlanda se duc radacinile mele" rase el. " Eu pe de alta parte, m-am nascut la Londra. Sunt singurul copil al familiei Rovson. Am fost mereu pasionat de lucrurile mai... deschise. De exemplu, imi place foarte mult sa ma joc, nu conteaza ce, de la Vajthat pana la fotbal, chiar daca nu am o constitutie atletica. Prefer sa stau mai mult prin aer liber, ca acum, si nu ma omor sa stau singur. E plictisitor. Si imi place sa cant la chitara sau sa ma uit la filme de actiune. Spre rusinea mea, imi place sa lupt pentru cauzele pierdute. Nu stiu de ce. Presupun ca sunt prea incapatanat."
Ridica din umeri, amuzat. Probabil ca fusese cea mai directa descriere asupra propriei persoane pe care o daduse vreodata.
" Sunt un pic cam prea banal..." marturisi el. " Mi-ar fi placut sa fiu capabil sa fac lucruri deosebite. De exemplu, exista o fata care mi-e ca o sora mai mare. O cunosc de cand eram boboc. Si ea e un animag; se poate transforma in bufnita. Presupun ca e grozav sa poti zbura... Si apoi mai sunt persoane care pot face vraji fara bagheta... Eu sunt pur si simplu prea banal. Nimic special... Alte curiozitati, domnisoara Tholomyes?" chicoti el. " De exemplu, care e culoarea ta favorita?"

[Fantine Tholomyes]

"Ba nu, nu-i adevarat, esti special!Fiecare din noi e special!De ce trebuie sa iti pierzi timpul gandindu-te ca nu esti bun de nimic!Ba sa stii, ai un talent, foarte deosebit!Te pricepi sa faci oamenii fericiti!Sincer!" ... cine e fata-bufnita?chicoti ea..
Facu o scurta pauza, apoi lua atent o suvita rebela de par si o ridica in sus, uitandu-se dupa ea:
"Rosu! Evident!"
Zambi copios, prima data in ultimii cativa ani...alaturi de Colin se simtea implinita, mai fericita ca niciodata!
"Povesteste-mi despre "trandafirul tau"!"

[Colin Hawkeye Rovson]

Ii zambi sincer.
" Mersi, Fanty! E foarte dragut din partea ta! Cred ca ai reusit sa-mi deschizi ochii" chicoti el. " Nu stiu daca o cunosti pe fata-bufnita. O cheama Ema. Ema Snow. Nu e foarte scunda, satena, merge apasat... "
Rase usor, gandindu-se ca daca l-ar fi auzit, Snow l-ar fi pocnit peste ceafa. Asa functiona prietenia dintre ei. Se luau peste picior cu fiecare ocazie si se purtau complet normal cand ceva nu era in regula. Se iubeau frateste si se protejau unu pe celalalt.
Rase iar, ducandu-si mainile in laterala cand isi primi raspunsul.
" Trebuia sa-mi dau seama! Dar tot trebuia sa intreb. Cunosc un Cercetas caruia ii place galbenul, un Astropuf caruia ii place albastrul, un Soim caruia ii place verdele si un Viperin care se da in vant dupa culoarea rosie. Desi la ultimul e explicabil. Ceva legat de sange... In fine. Trandafirul meu?"
Se gandi o clipa sa faca o gluma si sa zica ca era alb, abia inflorise si i-l ingrijea intr-o glastra. Dar Fantine era o fata, iar fetele pareau sa se priceapa incredibil de bine la a-si da seama unde incepeau minciunile baietilor cand venea vorba de dragoste.
" Pai, trandafirul meu este inaltut, are ochi inteligenti, de un caprui adanc, par blond si matasos si cel mai frumos zambet din lume. Ma simt... Ma simt fericit alaturi de ea. Este o colega de Casa. Draguta, buna la suflet, firava si delicata"

[Fantine Tholomyes]

Se bucura pentru prietenul ei, era fericit si asta era cel mai important.Poate ar fi vrut si ea sa aiba pe cineva alaturi,dar poate ar fi prea dificil.Prea dificil, amintindu-i de ultima sa iubire.A fost frumos, dar tragic, de fapt ca orisice se intamplase in viata ei.

"Te inteleg perfect!Ceea ce simti!Iubirea e ceva minunat! Cand iubesti te transformi intr-un nebun,insa un nebun cu ratiune clara!Am trait si eu o poveste de dragoste...care sa afarsit prea devreme.El era incuiat, atunci nici eu nu aveam puteri magice, din cate credeam.Le-am descoperit abia la orfelinat...el ara mai mare decat mine, poate mult mai mare, 6 ani diferenta, insa ma iubea!Simteam asta!Eram indragostita de zambetul lui, de ochii lui,de saruturile sale, de surprizele mici pe care mi le facea,de trandafirii rosii de care nu uita niciodata.A decedat, s-a sinucis dupa ce tatal lui au murit de cancer, iar mama sa a inebunit de durere...Mi-a lasat un ravas de ramas bun...imi zicea sa il iert si ca ma iubit mult, sa am grija de mine si sa nu fiu trista, nu voia sa ma faca sa sufar...Il pastrez in gand mereu.Nu il voi putea uita nicicand..."

Vru neaparat sa schimbe atmosfera si continua:
" Ia sa-mi spuna Hawkeye, ce materia ii palce aici la Hogwarts?"

[Colin Hawkeye Rovson]

Il intrista sa auda despre tragica poveste de dragoste a Cercetasei. Nu era sensibil la chestii de genu' precum o fata, insa nu se vedea in rolul de dur. Pana la urma, unui barbat nu ii era interzis sa nu-si arate latura sentimentala. Da, nu era de bun gust sa planga la vederea unui fluture strivit, dar nici sa ramana stoic si indiferent in fata zecilor de morti. Calea de mijloc era cea mai buna.
Isi dori sa-i spuna o vorba de consolare Fantinei, insa aceasta chimba subiectul mai repede decat isi lasase el timp. Ii era recunoscator din nou. In fond, erau doi copii si trebuiau sa abordeze subiecte vesele.
" Ok, cu asta m-ai pus in dificultate" rase el. " E o intrebare grea, ma vad nevoit sa recunosc."
Isi prinse barbia cu mana dreapta, incruntandu-se usor in timp ce se gandea. Lui ii placea miscarea. Si ii placeau animalele. Si ii placeau misterele... Probabil ca era mai bine sa raspunda bazandu-se pe astfel de detalii.
" Cred ca imi plac Cursurile de Vajthat si Grija fata de Creaturile Magice. Asta gen' foarte mult. Altfel, cred ca imi place cate ceva din fiecare materie... Adica, nu stiu, imi plac si orele de Potiuni, chiar daca mi-as dori sa am ceva mai multa pricepere la ele. Dar tie?"