Deschide ochii.

[Scarlett Soul]

Ura toate dulcegariile care se petreceau in camera aceea, incepand de la un " doamne ce bine ar fi sa fiu cu adevarat un star rock " sau la partea cu " ce dor imi era de tine, nu pot bla bla traiesc .. fara tine .. viata fara sens " la lacrimile pe care le vazuse uscandu-se pe obrajii atator persoane. Intelegea si ea durerea surda, golul imens care se hraneste pe zi ce trece cu o doza tot mai mica de tristete, il intelegea perfect, dar vorbele acelea ... ?!? Cum adica nu putea trai fara el/ ea cand persoana respectiva o facea deja, era nevoita . Ca nu vroia, asta da, dar de cate ori viata fusese despre dorintele unei anume Scarlett Soul ?

Isi sufleca manecile, oftand. Nu mai trecuse pe aici de ceva vreme. Incepu sa se plimbe incet, straband camera de cateva ori, numai pentru a se asigura ca nu era nimeni in jur. Ultimul lucru de care avea nevoie era ca sa o gaseasca cineva in locul de care ea jurase ca nu va avea nevoie doar pentru ca pierduse un sufletel drag ei.

- Sa vedem de ce esti in stare, frumoaso , zise, mangaind marginile oglinzii. Simti ceva lipicios in podul palmei, dar isi zise ca nu avea timp de mofturi. Nu putea deschide ochii. Ii era frica, nu , de fapt era ingrozita de ceea ce avea sa vada. Habar nu avea care ii era cea mai mare dorinta a sa si gandul ca in locul singurei persoane de care ii pasase vreodata o sa apara ea intr-un spa cu o multime de baieti, care vroiau sa-si ofere un masaj relaxant, numai pentru ca cica asta isi dorea cu adevarat o facea sa prefere intunecimea lumii din propria minte. Nu, inca nu era pregatita. Nu putea sa-i deschida, trecuse prea mult timp de cand murise, dar se simtea responsabila sa-l vada acolo.
- Sangerezi, ii spuse cineva si deschise ochii.

OOC : Astept pe oricine.

[Ema Snow]

• Ema isi acoperii ochii cu podul palmelor. Se simtea obosita, insa din cine stie ce motiv nu putea sa doarma. Nu era ceva neobisnuit la tanara Soimeanca. Incerca sa se gandeasca la lucruri odihnitoare. Un pat moale, o carte buna, un buchet de lavanda... Dar ea nu avea asa ceva in acel moment. Era pe un coridor rece din piatra, ghemuita, cu o bagheta la curea si fara flori prin preajma, exceptand emblema desenata pe peretele din fata ei. Avea nevoie de ceva care sa-i ocupe mintea. Dar ce anume?
  Se ridica brusc, isi flexa degetele, luand in sfarsit o hotarare. La o personalitate ca a Emei era ceva foarte rar sa ia o decizie. Si inca in timp record! Ea era o indecisa. Ea incerca sa evite hotararile, pentru ca isi dorea sa nu incalce dorinta nimanui.
  Pasii ei usori abia se faceau auziti pe coridoarele pustii. Arunca o privire peste umar, asigurandu-se ca nu era urmarita, si impinse usa. O inchise in urma ei si ramase la adapostul umbrelor, privind in jur. Se parea ca nu nimerise undeva unde sa fie singura. Insa o bucura faptul ca stia cu cine avea de a face. Da... Era un suflet tanar, o minte ce o uimise din prima clipa. Ema inainta cu pasi mici. Dori sa salute, insa alte cuvinte ii parasira buzele, observand mana Cercetasei.
  " Sangerezi" spuse ea scurt si se posta in fata fetei, zambind bland, dar privind-o cu ingrijorare.
  

[Evelyn Steel]

Isi trecu o mana peste fata,inchizand ochii si luand o respiratie adanca.Apoi isi intoarse absenta privirea la fereastra,inspre domenii.Ziua aceea nu putea fi mai plictisitoare decat era deja.Vroia sa plece,sa vada pe cineva drag,sa cunoasca pe cineva poate,sa vorbeasca cu cineva.Sa faca ceva.Si in acelasi timp vroia sa fie lasata in pace.Nu se intelegea,dar nici nu incerca.Cateodata era prea ciudata chiar si pentru ea.Si totusi ...

Ofta si se ridica.Numai suporta sa stea acolo.Trebuia sa faca ceva.Asa ca intoarse spatele ferestrei si iesi din camera de zi,luand-o la pas pe coridoarele castelului.Isi baga mainile in buzunar si nu arunca nici o privire nici in stanga nici in dreapta.Nu avea nici o idee unde se ducea dar stia ca trebuia sa continue.Ceva tot trebuia sa gaseasca,intr-un final.

La scurt timp ajunse in fata unei usi ce ascundea o camera pe care nu o mai vizitase de mult timp.Poate o evitase,nu-si dadea seama.Insa acum dorea sa o revada.Dorea sa il revada...
Deschise usa la perete si observa ca inauntru era deja cineva.Doua fete.Una era cu spatele la ea si parea sa aiba ochii inchisi.Cealalta o recunoscu imediat,era Ema.Insa ce o ingrozi pe Evelyn era lichidul de pe mana fetei.Era sange.
- Dumnezeule,sangerezi se auzi ea spunand.Imi pare rau,dar ai patit ceva? adauga ea,ingrijorata,inchizand usa si facand doi pasi inspre fete,aruncandu-i Emei un mic zambet in acest timp.

[Scarlett Soul]

'Nu il vad.'isi spuse ingrozita, vrand sa afle ce mersese prost. Daca nu era el, atunci care era cea mai mare dorinta a ei ? Stia ca suna siropos, doar nu fusese niciodata genul de " jertfa si dragoste vesnica la Paris ", dar nu putea nega faptul ca golul care ii urmarea fiecare miscare pe care o facea si venea cu ea in fiecare locsor , acum era mai mare decat de obicei, mai intunecat. Vru sa planga, dar isi dadu seama ca nu ii iesi decat un scancet slab, ca a unui copil ranit care striga dupa ajutor. Nu, ea nu avea nevoie, se obisnuise sa nu fie salvata, sa lucreze pe cont propriu si mai ales sa nu-si imparta sentimentele prea des. Acesta era poate unul din lucrurile pe care le invatase prima oara : oamenii simt si asta este o slabiciune. Daca vorbesc, devin automat vulnerabili, deci un fel de mancarica pentru vanatori. Ei, invatase ca desi oamenii nu erau atat de rai, cu vorbele nu se juca, spunea ce avea de spus si nimic mai mult.

Inchise din nou ochii pentru o secunda si incerca sa gaseasca alternative, ca apoi sa ii redeschida si sa cerceteze amanuntit imaginea din oglinda ca sa-si dea seama ce ii ascundea aceasta. De ce nu vedea care ii era cea mai mare dorinta? Pana si ideea aceea cu spaul si baietii ar fi multumit-o, dar nu .. Ce naiba, isi luase oglinda vacanta?

- Dumnezeule,sangerezi , auzi cum cineva ii repeta ca lichidul vascos care-l simtise era propriul sange. Zambi cand isi dadu seama, desi se simtea un pic nedumerita, nestiind unde se taiase de fapt. Isi apropie mana astfel incat buzele sa i se umezeasca si limba sa intre in contact cu lichidul dulceag care nu se oprise inca din picurat.

Stia ca ar fi trebuit sa vorbeasca cu fetele care intrasera in camera si care, mai mult din mirare, decat din bunavointa, credea ea, o avertizasera ca mana ei fusese candva si mai bine, dar acum trebuia sa-si dea seama ce se intampla de fapt cu prostioara aia de oglinda. Se apropie de ea, dand-o usor la o parte pe Ema, gandindu-se ca poate avea sa observe ceva. Oglinda arata la fel, acelasi praf, si aceleasi margini vechi, dar Scarlett stia ca ceva se schimbase. Privi o vreme, fara a scoate o vorba si dupa aceea isi dadu seama. Oglinda ii arata parerile tuturor oamenilor care fusesera importanti pentru ea.
'Deci asta era ... ' isi spuse, aproape dezamagita.
- Sangele are o culoare placuta si e dulce. Imi place. Ma numesc Scarlett, le spuse aproape cantand incercand sa imite vocea aceea de fetita inocenta din majoritatea filmeror horror. Se intreba ce aveau sa zica fetele, sau si mai bine, sa gandeasca.

[Ema Snow]

• Ema ii raspunse cu un zambet mic lui Eve. O sa aiba timp mai tarziu. Momentan, era nesigura in privinta lui Scarlett. Isi dorea sa afle ce era in neregula pentru ca isi dorea sa poata ajuta. Nu putea face ceva daca nu stia ce-i in neregula. Pe de alta parte, nu vroia sa se bage ca musca in lapte. Asa ca se retrase un pas, plecandu-si usor capul.
  Urmari cu ochi neutri miscarile celor doua. Intr-un final, isi fixa privirea pe modelele prafuite din rama oglinzii. O fascinasera de prima oara. Ema avea senzatia ca exista o poveste ascunsa in toate acele linii, insa nu-i daduse inca de cap. Isi lasa privirea sa alunece pe rama aurie, cautand mai mult din reflex inceputul istorisirii. Nu-l gasi si se lasa readusa la realitate.
  Zambi usor, gandindu-se la cat de diferit vedeau ceilalti lumea. Scarlett spunea ca sangele e dulce. Pentru Ema era sarat si metalic. Insa era de acord in privinta culorii. Sangeriul il considera nobil. Regal si puternic. Sangele ii amintea de viata, dar si de vremurile grele, incarcate de durere si pesimism. Isi scutura capul, refuzand sa se lase prinsa in astfel de ganduri. Nu acum. Nu era momentul potrivit.
  Se cauta prin buzunare, scotand la iveala o batista simpla din bumbac. I-o intinse Cercetasei cu un zambet bland.
  " Poate ca nu e mare lucru, dar e mai bine, mai sanatos, sa se opreasca" murmura ea plapand, indicand cu barbia spre mana inrosita.
  Nu mai avea curajul sa incerce o vraja de vindecare. Ultima oara cand facuse asa ceva totul iesise anapoda. Si chiar daca inainte de asta Ema se descurca destul de onorabil, considera ca e prea devreme pentru a se increde iar in puterile ei. Cel putin din punctul asta de vedere.
  

[Evelyn Steel]

Ura sangele.Niciodata nu ii placuse sa il vada insa cu timpul invatase sa se fereasca de el.De obicei cand vedea sange,i se facea rau.Dar dupa anumite incidente,unde sangele si ranile mortale predominau,invatase sa urasca pur si simplu acel lichid lipicios.Era ciudat sa o auda pe Scarlett vorbind despre el atat de linistita.Totusi,fiecare cu ale lui.Si-ar fi dorit sa aiba si ea aceiasi parere ca si Scarlett.Isi aduse aminte ca atunci cand era mica vroia sa devina doctor.Acum,nu suporta nici spitalul sa il vada.

Se bucura ca o vedea din nou pe Scarlett,desi si-ar fi dorit sa nu o revada plina de sange.Nu stia ce se intamplase cu ea in perioada in care Evelyn plecase de la Hogwarts,insa se bucura ca acum era bine.Cat de bine putea sa fie cu mana plina de sange ...
Se bucura ca Ema fusese cea care ii sarise in ajutor.Si ea ar fi facut-o,desigur,dar fara a se uita la lichidul lipicios.Cosmarurile cu baltile de sange si oamenii intinsi pe jos,zacand fara viata nu o parasisera nici acum.

Inainta pana ajunse aproape de ele.Arunca o privire la oglinda si zambi usor,neobservata de celelalte doua.Iubise intodeauna oglinda aceea.Cand avea nevoie de o scapare,venea acolo si ar fi vorbit cu el ore in sir.El nu i-ar fi raspuns,desigur,dar ar fi dat din cap incurajator si i-ar fi zambit.Si asta era tot ce avea nevoie sa vada pentru a se simti mai bine.
- Ei bine Scarlett,nu inteleg de ce te prezinti.Ema pun pariu ca te cunoaste,iar pe mine m-ai uitat atat de repede? o intreba ea cu amuzamentul prezent in voce,sperand sa mai risipeasca atmosfera ciudata ce predomina in camera.

[Scarlett Soul]

Ei, se parea ca fetele o recunosteau. Asta era bine. Deci nu lipsise chiar atat de mult. Wow, incepea sa se simta mai in largul ei, cu toate ca si daca lucrurile nu ar fi decurs atat de bine ar fi fost multumita, pana la urma ea era cea care intalnea zilnic persoane noi dar peste cateva minute habar nu avea cum le cheama. In orice caz, era ceva sa vada ca cineva o tinuse minte. Isi scutura capul si-si indeparta gandurile, nevrsand sa para si mai ingamfata decat reusise deja sa fie. Ar fi vrut sa spuna ca ii pare rau, sau sa roseasca macar pentru ca se prezentase unor fete, pe care desi nu le cunostea atat de bine, nu ii erau straine, dar Scarlett uitase de mult cum sa pronunte un "imi cer iertare"

- Desigur ca v-am uitat. Habar nu am cine puteti fi. Adica hai sa fim seriosi ?!? Nu e de parca pe tine te cheama, si arata spre fata mai apropiata de ea, Ema Grace Snow, te-ai nascut pe 25 septembrie, ai 55 de kg, iti place sa canti la pian, sa asculti ploaia si iti displace zgomotul si ah, cum am putut sa uit, si ficatul, parca e o problema din copilarie.

Isi stapani rasul, gandindu-se ca pe langa toate ifosele si ironiile ei, un ras sarcastic ar mai lipsi. O privi pe Ema atent, incercand sa-i retina reactiile ca apoi mai tarziu, cand avea sa fie singura, sa le analizeze pe rand, spunandu-si "sprancene ridicate- nedumerire", "coltul gurii usor lasate in jos - amintiri poate ...", dar intr-un final se razgandi si incepu sa o priveasca pe Evelyn. Era ceva cu ea, toata ambitia aia de "obtin tot ceea ce vreau" si dispretul pe care il are fata de sarcasm in sine, cu toate ca il practica atat de des ... oare ce trecut o fi avand ? De unde atat de precauta ?

Isi pastra curiozitatile pe mai tarziu si se intoarse din nou la Ema, asteptand un raspuns. Nu stia ce vroia sa auda, dar era al naibii de curioasa ce impresie ii facuse caracterizarea ei.

[Ema Snow]

• Ema isi incrucisa din reflex bratele la piept. Era o metoda inconstienta de a se proteja si a incerca sa arate impunator in acelasi timp. Insa ea nu-si dorea sa arate impunator. Era debusolata. Auzise primele trei propozitii ale Cercetasei si era sigura ca intreaga situatie va fi complicata si ciudata pentru cateva minute. Iar apoi Scarlett incepu sa turuie, spunand detalii pe care majoritatea cunoscutilor Emei le uitasera. Pomenise inclusiv de faza cu ficatul! Nu putea sa-si dea seama daca era luata peste picior sau daca Scarlett isi amintea de notiunile asociate numelui ei, dar nu si chipul. Ridica din sprancene, complet derutata.
  Ramase asa o clipa, privind-o fix pe Cercetasa. Aceasta se uita la Eve, iar cand privirea i se intoarse asupra Emei, ceva se schimba. Ii inflori un zambet larg pe buze si izbucni intr-un ras usor, amuzat.
  " Asta e Scarlett a mea!" zambi Soimeanca pana la urechi.
  Isi aminti cum o intalnise pe tanara fata. Asta fusese cu atat de mult timp in urma! Si inainte sa-si stie numele una celeilalte, vorbisera ceva despre soare. Cum putea sa uite? Scarlett era cea cu sufletul maret. Nu se putu abtine si isi trecu mana peste umerii ei, intr-o semi-imbratisare. Se retrase destul de repede, insa continua sa zambeasca. Poate ca arata mai calm decat se simtea. Si sigur era mai vesela de atat, lasand ingrijorarea la o parte pentru o clipa. Nu mai conta decat faptul ca Scarlett era acolo si ca isi amintea de ele. Ema se gandi la vremurile bune, pe cand toate erau doar niste copile.
  " Evelyn mai are nevoie de prezentare?" intreba ea amuzata, zambind larg spre Eve.
  

[Evelyn Steel]

Clatina usor din cap,amuzata.Asta era Scarlett care si-o amintea si ea,dupa cum spusese si Ema.Cea care tinea minte pana si cele mai mici detalii.Era o abilitate ce si-ar fi dorit-o si Evelyn.Cateodata se ura pe ea insasi ca uita lucruri atat de importante despre prietenii ei.Oricum,importanta nu era ea acum.Importanta era Scarlett.Chiar se bucura ca o revedea.

Cand fata isi intoarse privirea spre ea,Evelyn se simti ca si cum ar fi fost examinata cu raze X.Uitase un alt lucru despre Scarlett : stia sa citeasca oamenii.Probabil ca o citise si pe ea.Vazuse ca ceva se schimbase la ea,ca numai era aceeiasi,ca ascundea multe.Evelyn privi brusc in alta parte.Se simtea intr-un fel expusa,desi stia ca era o prostie.
Evelyn isi dadu ochii peste cap si o lovi pe Ema usor cu umarul.
- Nu prea cred Em ii zise ea.Cred ca Scarlett inca isi aduce aminte de mine,cu toate schimbarile din vietile noaste zise ea,chicotind usor.

Ii facu Emei cu ochiul apoi isi intoarse privirea din nou inspre Scarlett.Mai devreme o privise cu o usoara curiozitate.Probabil ca vroia anumite raspunsuri pentru anumite schimbari,asa cum si Evelyn vroia sa le auda pe ale ei.Curiozitatea a ucis pisica,asta era un proverb vechi dar cand venea vorba de ele,nu prea se tinea cont.

[Scarlett Soul]

Ce rost avea sa ii mai raspunda ca unui copil de cativa anisori : ""Da, o tin minte pe Evelyn, tipa cu bufnita alba, Apolline. Isi amintea cum anul trecut, parca, iesise sa faca o plimbare si asa cum se intampla de fiecare data cand vroia sa fie singura, intalnea pe cineva exact atunci cand vroia sa multumeasca lumii ca in sfarsit gasise un loc in care sa nu vina toti bagaciosii sau insomniacii. Imaginile i se derulau atat de clar in minte, de parca se intamplase chiar in aceasta dimineata. O vedea pe Evelyn si pe inca o fata, astropufa presupunea ea, cum vorbeau despre ceva care pe Ev nu o interesa prea tare, sau poate nu credea ceea ce i se povestea, lucru dovedit de spranceana ridicata. O cunostea pe Evelyn, chiar daca nu lasa sa se vada asta si pe de alta parte ce rost avea sa spuna toate astea, cand Ev avea probabil sa o felicite cu o ironie ascunsa in voce si sa-si spuna in gand ca Scarlett era doar atenta, dar nu o cunostea mai bine decat o pasare cunoaste cerul.

- Voi ce vedeti ? le intreba Scarlett cu voce inceata, ragusita. Nu stia exact de ce intrebase asta, poate doar ca sa rupa tacerea care cu timpul devenise obositoare. Vroia sa se arate placut impresionta de fete si sa le multumeasca oarecum prentru prezenta lor, dar ceva inauntrul ei o oprea sa faca asta, asa ca alegea doar sa schiteze un mic zambet in coltul gurii si daca fete se vor prinde, bine si daca nu, asta e. Nu era prima oare cand cineva nu o intelegea, putea sa traiasca cu asta.