This last of dear October's days

[Isabella River]

• Isabella isi privi costumul care statea asezat pe patul sau din Turnul Vrajitorilor. Il studie timp indelungat, intrebandu-se daca facuse alegerea corecta. Isi privi ceasul de la incheietura mainii si clatina usor din cap - chiar daca avea sa se razgandeasca in ultimul moment, petrecerea era pe cale sa inceapa, iar ea nu mai avea timp pentru a alege alt costum. Atinse materialul fin al rochiei si zambi cu jumatate de gura.
  
  Peste doar cateva momente statea in fata unei oglinzi sprijinita de perete, in care era capabila de a se vedea in intregime si ridicand usor rochia, ofta enervata.
  Purta si tocuri, dar rochia tot era putin mai lunga decat putea ea sa suporte.
  
  "- Da, Iss. Matt avea dreptate - esti cam micuta, ce-i drept." isi spuse stramband usor din nas.
  
  Isi scoase bagheta si rotind-o de cateva ori in aer, rezolva problema. Se uita la gulerul din dantela si se hotari sa il modifice si pe acesta. Prea o incomoda, asa ca isi folosi bagheta pentru a-l face ceva mai simplu.
  
  Dupa ce isi verifica din nou ceasul, care de aceasta data ramasese pe noptiera din dormitorul sau, iesi din Turnul Adultilor si se indrepta spre Marea Sala.
  Ii placea sa sarbatoreasca astfel de evenimente la castel pentru ca erau momente frumoase impartasite cu cei dragi si erau viitoare amintiri care ii vor aduce un zambet pe buze cand va avea nevoie.
  Era un motiv in plus pentru care ii placea sa aiba multe poze cu prietenii sai - erau amintiri ce mereu vor arata vii. Iar in acel moment se gandi la cat de norocosi erau vrajitorii pentru felul in care aveau ei fotografiile, spre deosebire de Incuiati.
  
  Inainte sa intre in Marea Sala, simti un val de emotie care ii facu inima sa bata ceva mai tare. Nu avea niciun motiv pentru care sa ii fie teama - urma sa petreaca o seara minunata alaturi de prietenii ei, urma sa sa petreaca ceva timp si pentru ea, sa iasa din plictisitoarea rutina zilnica si sa mai scape de niste responsabilitati.
  
  Se intreba daca cineva avea sa o intrebe in ce personaj se costumase - si daca nu cumva avea sa ii plictiseasca explicand.
  Isi musca buza inferioara si deschise usile masive de lemn si intra in Marea Sala..

[Astrid Eir Osmund]

• Pasi in Marea Sala fara sa priveasca in urma. Stia ca se costumase destul de aiurea, dar acum nu mai avea ce face. In urma cu mai putin de jumatate de ora nici nu se gandea la petrecerea de Halloween. Era mai mult ca sigura ca avea sa-si petreaca seara in compania unui ceai de menta si a unei carti despre istoria incuiatilor. Insa acum pasea destul de hotarat, imbracata intr-un costum roz ce voia sa reprezinte un fel de unicorn. Nu putea face prea multe nazuri pentru ca gasise respectiva imbracaminte in camera de zi a viperinilor. Stia ca ii fusese trimisa ei pentru ca isi regasise numele scris pe un bilet plasat deasupra pachetului.
  Inchise ochii pret de mai multe secunde si incepu sa-si simta fata mai calda ca niciodata. Era foarte jenata de modul in care era imbracata insa stia ca cineva isi dorise ca ea sa ia parte la festivitate. Altfel nu i-ar fi fost oferita acea costumatie.
  Fii puternica, isi spuse in gand in timp ce incerca sa gaseasca in multime un chip cunoscut. Nu avea multi prieteni si de aceea ii era foarte greu sa participe la astfel de evenimente. Totusi, avea de gand sa-si petreaca acea seara intr-un mod placut. Chiar daca nu avea sa fie regina balului sau miss popularitate, tot putea sa se simta bine.

[Julieta D. Thibault]

• Deschise usile dulapului privind la hainele care stateau agatate in umerase. Rochia era pusa mai in fatza pentru a ramane dreapta si frumos aranjata. O lua de acolo cu grija si o aseza pe pat ca apoi sa o analizeze din cap pana in picioare, omise un lucru. Merse si isi lua bagheta, o flutura odata si o palarie de pirat aparu exact langa rochie, se potrivea la perfectie. Isi alesese un costum nici foarte simplu, dar nici foarte excentric, cat sa fie pe gustul ei. Era curioasa cum aveau sa vina si ceilalti, deoarece ca in fiecare an cand se sarbatoreste Halloween-ul toti vin cu idei care de care mai frumoase si mai interesante.
  
  Se uita la ceas, mai era o ora pana sa inceapa petrecerea de Halloween. Isi imbracase rochia neagra, parul il prinse intr-o parte cu cateva cleme mici si negre speciale pentru aceea coafura si apoi isi aseza palaria astfel incat sa nu se strice nici coafura. Se privi in oglinda si zambi, ar fi vrut ca si Artimei sa mai fie inca elev sa se afle si el aici, sa o insoteasca la bal insa se resemnase cu gandul asta. Isi facu ultimele retusuri la costum, cate ceva pe ici pe colo si intr-un final fusese gata cu totul. Isi facu ordine in camera rapid si iesi pe usa din conacul Thibault indreptandu-se spre castel cu pasi repezi.
  
  In cateva clipe ajunse in fatza castelului, afara cerul era senin insa noaptea se lasa incet incet peste tinutul amortit, toamna se simtea deoarece toata atmosfera se schimbase, vantul batea tot mai tare iar aerul era tot mai rece de cum treceau zilele. Scoase un oftat scurt si privi in sus, apoi la tinuta ei inca odata. Usa castelului era larg deschisa, pasi inauntru simtind un val de caldura cum ii inunda trupul firav. Porni cu pasi repezi catre Marea Sala. Deschise usa masiva de lemn a salii fiind intampinata de un aer primitor si in acelasi timp ramanand uimita de decoratiunile din sala, erau frumos aranjate si mesele fiind ornate cu diferite delicatese si ca deobicei culoarea specifica sarbatorii Halloween: portocaliu.

[Ema Snow]

• Petrecuse ore intregi uitandu-se pe fereastra si batandu-si capul cu aceeasi si aceeasi intrebare: cum te imbraci in seara asta? Ema se ura pentru faptul ca amanase mereu momentul alegerii unui costum, gandindu-se ca avea suficient timp. Cu siguranta se inselase, deoarece petrecerea batea la usa, iar ea inca isi purta blugii. Era total neinspirata si asta o facea sa se simta prost. Trebuia sa vina cu o idee, ceva... Soimeanca nu-si dorea sa iasa prea mult in evidenta, asa ca lipsa unui costum ar fi scos-o cu siguranta in ochii celorlalti. Da, desigur, putea oricand sa zica un "M-am costumat in elev", insa asta i se parea la fel de monoton precum o ploaie mocaneasca.
  Se ridica brusc si deschise cufarul, holbandu-se mult si bine la gramada de haine de acolo. Avea cateva rochii, poate putea incropi ceva din ele. Asta paru sa duca gandirea Emei la un nou nivel. De ce sa se chinuie cu o rochie? De ce sa faca asta cand ar fi putut foarte bine sa vina in pantaloni. Zambi incantata de proaspata idee si aproape ca se ingropa printre haine, cautandu-si cele necesare.
  Cateva minute mai tarziu, tanara se chinuia sa ia de pe dulap arcul si sagetile pe care le cumparase intr-un moment de nebunie de la Zonko. Cand in sfarsit le recupera, injurand in minte pe orice gena responsabila de inaltimea ei, si le puse in spate si se indrepta cu pasi mari spre oglinda. Se stramba. Costumul o facea sa se simta prea expusa, insa incerca sa alunge gandul din minte.
  
  Ema zambi fericita cand intra in Marea Sala si se trezi intampinata de dovleci cu zambete fioroase. Daca exista o parte pe care chiar o adora la Halloween, atunci erau dovlecii. Clar! O saluta pe Isabella cu un gest larg, aratandu-i un ok entuziasmat spre rochie. Insa altceva ii atrase atentia, iar Soimeanca se intoarse pentru a vedea un costum roz. Ii sarea in ochi si zambi amuzata cand o recunoscu pe Astrid. Dintre toate persoanele pe care le stia, Viperina era probabil ultima pe care o vedea in ceva atat de batator la ochi. Se apropie de ea.
  " Ma bucur sa vad ca prietena noastra prinde curaj" ii zambi ea bland Viperinei.
  

[Isabella River]

• Isabella privi in jur, zambindu-le celor din jur si analizandu-le costumele, unele mai interesante decat altele. Cei asupra carora i se oprise privirea fostei Viperine erau elevii din Anul I care pareau putin emotionati si stateau in grupusoare compacte.
  
  Insa ceea ce dorea Isabella era sa gaseasca pe cineva cunoscut - stia prea bine ca Matt nu avea sa isi faca aparitia la acel bal de Halloween pentru ca fusese chemat de urgenta la Londra, ceva legat de serviciu si oricum, el nu prea se dadea in vant dupa acea sarbatoare.
  Nu era sigura daca avea sa o vada pe Kennya acolo, si nici chiar pe Raizen - lucru care o ingrijora pentru ca directorul o lasase responsabila de bal s ea era cea care trebuia sa tina acel mic discurs de inceput. Si singurul care ii putea da sfaturi legate de asta, era tot Raizen.
  
  Isa clatina din cap strangandu-si buzele intr-o linie severa - avea sa poarte o discutie serioasa cu acek vrajitor daca el nu avea sa-si faca aparitia si sa o incurajeze macar putin.
  
  Singura figura cunoscuta - desi avea chipul ascuns la umbra unei palarii uriase - era Julieta. Isabella zambi si se indrepta spre Cercetasa, fericita sa o vada - si mai ales, fericita sa vada pe cineva cunoscut.
  "- Iar tu ar trebui sa fii..?" intreba fosta Viperina in gluma cand se apropie de Julieta.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Auch! Hawkeye isi freca frenetic pleoapa inferioara, intrebandu-se cum de reuseau fetele sa se machieze fara sa-si scoata ochii. Poate era datorita faptului ca ele foloseau tot felul de chestii feminine, precum rujul si chestia aia... cum ii spunea?... tus, in timp ce el folosea doar o carioca. Eh, chiar si asa, avea nevoie de ceva 'atingere artistica' daca dorea sa nu fie confundat cu un mutant in locul unei pisici. Pufni amuzat. Da, toata treaba asta cu pisica venise de la o conversatie veche cu Kurt Malfoy.
  Se uita in oglinda, mandru de propria lui reusita. Poate ca nu avea sa-l dea nimeni in judecata pentru totala sa lipsa de talent intr-ale picturii. Isi puse esarfa la gat si se intoarse pe loc pentru a-si da seama cat de liber se putea misca in costum. Bun, putea sa fuga daca se intampla ceva - asta atata timp cat era suficient de atent incat sa nu se impiedice de coada falsa ce se tara dupa el lipsita de vlaga.
  Initial se gandise sa foloseasca polipotiune, insa realizase repede ca avea prea multe dezavantaje. Unu la mana, nu stia cum naiba putea sa faca rost de cateva fire de blana de pisica. Doi la mana, era de preferat sa fie o pisica neagra; Colin era brunet, asa ca... Trei la mana, sigur ar fi existat cineva care sa-i adreseze o spranceana ridicata suspicioasa. Patru la mana, nu avea timp sa faca o polipotiune. Si cinci la mana - probabil cel mai important aspect - nu avea ingredientele necesare. Da, ideea actuala era mai practica. Spuneti nu polipotiunilor in noaptea de Halloween!
  
  Intra in Marea Sala, simtindu-se ca un copil mic intr-un magazin de jucarii. Casca ochii in jur si simti nevoia brusca de a avea un liliac ca animal de companie. Sincer, nu-si amintea Hogwarts-ul atat de misto decorat.
  

[Astrid Eir Osmund]

• Incepu sa chicoteasca cand Ema se apropie de ea si facu o pirueta doar pentru a o lasa pe soimita sa-i poata admira costumul. Ea era una dintre persoanele pe care isi dorise s-o intalneasca in acea seara. Cu toate ca nu mai vorbisera decat de cateva ori de cand se intalnisera pentru prima data in Aripa Spitalului, stia foarte bine ca prietenia lor ramasese inca vie.
  'Ai un costum superb' ii spuse prietenei sale in timp ce analiza hainele cu care era aceasta imbracata. Si-ar fi dorit sa fi primit si ea un astfel de costum in locul vatei de zahar cu care era invesmantata.
  Isi aranja mai bine percua roz si incepu sa-si plieze in mod repetitiv fusta. Se simtea expusa si avea senzatia ca toata privirile erau atintite asupra ei. Ce-a fost in capul tau?' se intreba pe sine, iar dramul de curaj pe care-l avusese cu putin timp in urma disparu cu totul.
  'Insa nu sunt sigura ce repezeinti' ii spuse Emei mai mult razand si arunca o privire fugara cornului ce-i iesea ei din frunte. Era foarte clar ce reprezenta ea insa costumul Emei parea oarecum subtil.

[Julieta D. Thibault]

• Privi in continuare Marea Sala decorata in stil potrivit pentru petrecere si zambi multumita. Stia ca Isabella avusese legatura cu asta, mai ales ca ea avea gusturi si se vedea dupa decoratiunile elegante care erau puse pe mese, pereti si pe ferestrele mari ale castelului. Tresari scurt cand auzi o voce cunoscuta si se intoarse brusc cu zambetul larg pe buze, in sfarsit o vedea pe Isabella. Nu o mai vazuse de ceva vreme, poate pentru faptul ca amandoua fusesera ocupate cu diferite chestii iar timpul nu le ajungea, ca deobicei, cel putin pentru cercetasa.
  
  Isi umezi buzele si apoi se intoarse spre tanara admirand-o din cap pana in picioare.
  - Pirate women, cred. Murmura ea razand si facandu-i cu ochiul apoi facu o reverenta, zicand: Iar tu, milady? Tin sa zic ca tinuta te avantajeaza si cred ca va fi printre cele mai originale din seara asta. Continua ea cu zambetul pe buze, ii facu semn Isabellei sa faca o pirueta pentru a o admira si apoi privi satisfacuta din nou in jur.
  -Imi place cum a iesit sala, ai facut o treaba excelenta. Chiar ii placea, mereu admirase persoanele care aveau gusturi bune la decoratiuni si chestii de genul, asta insemna creativitate, ceea ce la ea nu era un talent foarte...aprofundat.

[Isabella River]

• Isabella rase scurt cand auzi raspunsul cercetasei si dadu afirmativ din cap. Ii placea costumul Julieteti, desi probabil nu era ceva ce ar fi purtat fosta Viperina, ea avand niste gusturi mai ciudate si chiar anoste - sau cel putin, asa tindeau prietenii sai sa ii spuna uneori. Nu voia sa iasa in evidenta.
  
  "- Anne Boleyn, a doua sotie a lui Henric al VIII-lea, care a murit decapitata in Turnul Londrei." raspunse ea prompt la intrebarea Julietei, apoi astepta pentru a-i vedea reactia. Stia ca era pasionata de istorie, asa ca nici nu se indoia de faptul ca stia prea bine despre ce vorbea Isabella "Sigur, nu a fost prima mea alegere, dar cred ca e cea mai buna. Desi te astepti ca de Halloween sa fii ceva imposibil - dar desigur, asta este pentru Incuiati."
  
  Rosti ultima fraza uitandu-se pierduta in jurul sau, dar totusi nu se putu abtine sa nu pufneasca - i se parea atat de ironica si totusi amuzanta ideea de a te costuma intr-o vrajitoare de Halloween, pentru ca in mare parte, cam asta faceau Incuiatii. Erau vrajitori, fantome, vampiri si ei nici macar nu realizau ca acele creaturi chiar existau.
  Totusi, ar fi fost mai usor sa isi ia roba de eleva, pe care inca o maia vea pe undeva prin cufarul sau, si sa spuna ca e o vrajitoare - dar ar fi functionat numai daca mergea la o pretrecere Incuiata.
  
  "- Multumesc. Raiz a fost foarte ocupat in ultima vreme si am incercat sa fac totul cat mai special, dar de altfel, e ca in fiecare an." zambi Isa ca raspuns pentru complimentul Julietei.
  
  Isi freca palmele, vizibil emotionata si isi musca buza inferioara uitandu-se cand in stanga, cand in dreapta. Daca Raizen nu avea sa ajunga cat mai curand, ea tot avea sa tina acel discurs, insa chiar i-ar fi fost de ajutor niste sfaturi din partea directorului.

[Julieta D. Thibault]

• Ramase usor surprinsa de faptul ca si Isabella era pasionata de istorie, nu era chiar sigura de asta insa dupa faptul ca isi alesese costumul Annei Boleyn putea sa-si de-a seama cam nouazeci la suta. Zambi si dadu din cap afirmativ, ea chiar adora istoria. Nu conta ca era Istoria Magiei sau Istoria Incuiatilor, pentru ea erau amandoua importante mai ales ca, acasa avea un arsenal intreg de carti in biblioteca, care mai de care mai mari si cu diferite povesti din istorie, din trecut si activitatile care s-au petrecut atunci, indeosebi razboaiele.
  
  -Banuiam ca esti Anne Boleyn, tin sa spun ca m-a impresionat povestea ei cat si moartea ei. Din cate tin minte a fost acuzata de inalta tradare a sotului ei, Henric al VIII-lea si dupa cum ai zis si tu a fost decapitata datorita faptului ca se presupunea ca avusese o legatura amoroasa cu cinci barbati dintre care unul dintre ei fratele ei, George. Oricum, toti sase au fost gasiti vinovati de adulter si ca au complotat impotriva regelui, dar intr-un final au fost omorati, pe 19 mai 1536. Scuze, ma ia valul cand vine vorba de istorie, iar acum cred ca trebuie doar sa ne bucuram de petrecere. Ii placea istoria, putea sa stea ore in sir sa vorbeasca despre ea insa era de ajuns pentru seara asta. Privi in jur, continuand:
  - Se aduna lumea, care mai de care. Nu e ca in fiecare an, in fiecare an e cate ceva deosebit si diferit, atmosera, invitatii chiar daca sunt aceeasi costumele nu au aceeasi soarta fiind mai originale in fiecare an, dupa parerea mea.