This last of dear October's days

[Lexie Stryder]

• Lexie înaintă prin mulţime, fără să se gândească la nimic concret, socializând, salutând şi zâmbind la fiecare faţă cunoscută sau necunoscută care se afla înaintea ei. Îşi aranjă rochiţa neagră de balerină şi se servi cu suc de dovleac de pe una dintre mesele lungi ale caselor care fusese transformată într-un bufet grandios.
  Se strecură mai apoi printre doi elevi care dansau de zor şi pe lângă un grup care ascultau noul album al Surorilor Stranii.
  
  În cele din urmă dădu cu ochii de chipul prea bine cunoscut al lui Ivy. Primul ei instinct fu să fugă repde în direcţia opusă dat fiint toate lucrurile care se întâmplaseră între ele în ultimul timp. Însă, gândindu-se mai bine, o privi cu atenţie, observându-i costumaţia de Marilyn Monroe. Lângă ea se afla sora sa, Julieta, şi, vorbind cu ele, Hawkeye, un prieten de la ODS cu care Lexie îşi petrecuse o după amiază încântătoare jucând şah vrăjitoresc.
  
  Merse hotărâtă spre cei trei, decizând că avea să se poarte normal, atât cu Ivy cât şi cu Julieta. Era sigură că cercetaşa nu avea nicio idee de planurile Sfinţilor Mortali şi trădarea surorii sale, însă nu era un lucru în care ar fii fost indicat să se bage. Ştia că Ivy nu ţinea nimic secret faţă de Julieta decât dacă voia să o protejeze.
  - Deci aici vrea să fie grupul iepuraşilor, al divelor şi a piraţilor să înţeleg, râse ea, în momentul în care ajunse în dreptul lor, îmbrăţişându-le pe Ivy şi Julieta pe rând şi salutându-l pe Hawkeye cu un zâmbet larg.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawk rase, prinzand cu coada ochiului felul in care-i tremurau urechile de plus. Deci a avut dreptate! Asta ii dadu un imbold de mandrie. Ii placea sa ghiceasca corect lucruri. Il facea sa se simta inteligent, smecher de inteligent. Arata spre fata lui cu un deget lung si subtire.
  " Nu, nu semanati cine stie ce, dar aveti aceeasi simetrie faciala" simti el nevoia sa explice.
  Sari intentionat peste partea cu 'in plus, nu cred ca asa isi vorbesc doua fete fara sa aiba un grad de rudenie intre ele'. Realiza ca cele doua puteau sa fie verisoare la fel de bine. Asta, de asemenea, ar fi explicat simetria faciala. Era ceva ce se intampla mai rar, dar deloc neobisnuit. Ofta imperceptibil. Poate ca era mai bine sa lase pentru o vreme cartile de anatomie umana, indiferent cat de dragi ii erau.
  Privirea lui ramase fixa pe chipul nou. Se incrunta o clipa, incercand sa-si imagineze fata fara machiaj. Ii recunoscu vocea inainte de a-i recunoaste chipul. Se uita repede in spate, cautand elementele indicate de Viperina, ca abia mai apoi sa realizeze la cine se referise. Corect... Pirati, staruri si animale pufoase.
  " Lexie" saluta Hawk cu un zambet amuzat.
  Regina neagra a sahului vrajitoresc era aici.
  

[Astrid Eir Osmund]

• Vazu gestul Emei si o urma in liniste. Nu voia sa fie lipicioasa si s-o acapareze pe somita, dar chiar nu i-ar fi facut placere sa ramana de una singura in acel loc.
  Habar nu avea unde dorea prietena sa se duca. O urmarea mai intai cu privirea si apoi pasea timid in spatele ei. Se opri in acelasi timp cu ea si ii zambi prietenos fetei pe care Ema parea s-o cunoasca.
  'Astrid' se prezenta ea timid, pastrandu-si zamabetul pe buze, si se apropie mai tare de cea al carui nume parea sa fie Rosalie.
  
  Fata purta un costum de vrajitoare destul de sumar. Lucru care o facu pe Astrid sa chicoteasca usor. I se parea foarte ingenioasa ideea acesteia de a se costuma in ceva ce era deja.
  'Frumos costum' spuse ea, de data aceasta destul de tare incat s-o poata auzi si interlocutoarea sa.
  
  Isi intoarse capul, iar privirea sa cazu automat pe sefa viperinilor. Dadu din cap inspre ea, iar apoi se intoarse spre grupul sau micut. Nu credea ca domnisoara Stryder avea sa vina vreodata sa vorbeasca cu ea, o simpla eleva, dar incercase sa fie cat se poate de politicoasa.

[Fantine Tholomyes]

Mergea prin multime ca un copil entuziasmat care stia sa traiasca din bucuriile marunte.Se bucura de decoratiunile haioase si de dovlecii ce luminau vesel.Mergea incet, meditand...Voia buna si veselia se facuse comod in Sala Mare.Peste tot aceleasi fete multumite si relaxate.Poate ca nu era cazul sa isi mai faca griji in privinta tinutei, poate ca nu o observa nimeni in multimea ocupata cu impartasirea de impresii.Cauta cu privirea pe cineva, un tip dragut, cu haz care sigur isi pierdea acum vremea facandui pe copii mici sa rada.Colin.Colin Rovson!Cine altul!?
Il gasi cu mare usurinta.Cei "2 metri"ai sai il impiedicau sa fie de neobservat.Zambi in sinea ei, cand ii zari costumul haios.Se gandea ca Colin va purta ceva inedit, ceva care sa atraga atentia, insa nicidecum nu se gandise la o pisica!Ha!Era interesant!Pe masura asteptarilor!
Continu sa-l priveasca atent, fara incetare, fara a fi intimidata de anturaj apoi isi arcui buzele intr-un zambet subtire,dand la iveala dantura perfecta.
Fantine nu era genul de fata care sa stea deoparte timida si inchisa in sine.Era ea un pic melancolica la cateva dintre detaliile care faceau orice fata sa viseze, insa era trecator.Lasa orice retinere si timiditate si pasi incet spre baiatul cu pricina, care era ocupat acum cu o alta domnisoara...

[Rosalie Vivienne Alden]

"Ea in persoana!" , rostise Soimeanca prinvindu-si zambitoare prietena. Se pare ca oriunde mergeau nu scapau una de cealalta. Ei bine, nu ca ar fi si vrut sa se intample asa ceva. Se uitase in jurul sau si era sigura ca mai tarziu se va uita dupa Isabella pentru a o felicita. Decoratiunile au iesit superb si putea sa spuna ca era mandra de scoala sa si de persoanele din ea. Il zarise pe Colin si isi lasase usor privirea in jos, insa apoi isi revenise . O salutase pe Julieta cu un zambet larg pe buze si cu un dat din mana exasperant tocmai in speranta ca o va observa. Totusi, poate nu era momentul sa se duca acolo.

Observase o fata alaturi de Ema si nu o cunostea. Voia sa se prezinte, dar cum pana atunci statuse pe ganduri, aceasta i-o luase inainte. Ii raspunse surazand: "Rosalie! Imi pare bine!" Inca cerceta in jurul sau costumele si sala. Totul parea atat de perfect.. Erau multe persoane de fata, persoane pe care nu le vazuse in viata ei sau de care auzise doar asa, in trecere.

[Julieta D. Thibault]

• In sfarsit Ivy il cunoscuse si pe Hawkeye, tinuse destul de mult ca sora ei si amicul ei sa se cunoasca doar pentru ca sa vada cat de de treaba era soimeanul si ca puteai rade cu el cat radeai intr-un an cu altii. Surase scurt si la afirmatia din privirile surorii sale, da exact. Gandeau la fel in unele cazuri desi erau diferite in mare parte, fiecare avand gusturile si preferintele ei.
  
  - Are dreptate, Ivy. Suntem diferite insa in acelasi timp avem si cateva trasaturi in comun. Murmura ea in cele din urma, nu ii venisera pe momente deosebirile dintre cele doua insa nici nu avea sa le aminteasca prea des. Chiar daca o cunostea pe Ivy doar de un an si aflase doar acum un an ca e sora ei, tinea la ea ca si cum ar fi crescut amandoua, desi viperina avusese o soarta mai cruda sa nu traiasca in sanul familiei Thibault. Se intoarse apoi cu privirea spre sora ei, spunand:
  
  - Ce rochie rosie? Cum a ajuns la tine? Tin minte ca ultima data era in dulap..sau nu. Spuse ea usor surprinsa dar apoi mai ca isi dadu o palma singura, se vede ca fusese ocupata in ultima vreme.
  - Stai linistita, o recuperez in scurt timp. N-o sa ai parte de ea prea mult, surioara. Insa fusese intrerupta de o figura cunoscuta, Lexie. Ii admira costumul, ii placea la nebunie. Ii raspunse la imbratisare si spuse:
  - Lexie, arati superb!

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se fatai de pe un picior pe altul, ca pus pe jar. Zambi mereu, dar la un moment dat deveni constient de faptul ca era fortat. Pana la urma, se decise el, trebuia sa aiba putin tupeu. Si chiar i-ar fi placut sa asculte de sfatul de mai devreme al Julietei.
  Observa sala, calculand un traseu cat mai rapid si mai eficient spre masa Soimilor. Cand in sfarsit cautarea lui gasi un rezultat, se pregati de retragere. Atentia lui se reintoarse la cele trei fete.
  " Va rog sa ma scuzati, domnisoarelor!" zambi el si le saluta scurt, cu o miscare a capului, oferind un zambet politicos.
  Se impiedica de doua ori in drumul sau spre masa, recapatandu-si echilibrul in ultimul moment. Pana la urma, se opri in spatarul unui scaun, aproape de cele doua Soimence si de... inca o pustoaica.
  " Hei!" le saluta el, zambind larg. " Rose..." spuse el, privind-o admirativ. " Imi place!"
  Simti nevoia de a se uita in alta parte o clipa, inainte de a rosi pana-n varful urechilor. In schimb prinse privirea Emei, iar apoi se uita la fata-unicorn. Nu-si amintea daca aveau ore comune impreuna, insa stia ca-i zarise chipul la mese.
  

[Ema Snow]

• Ema ii zambi Viperinei, bucurandu-se de faptul ca alesese sa o urmeze. I se parea o oportunitate buna de a lega cateva prietenii noi. Si daca era vorba de asa ceva, atunci Rosalie era genul de persoana potrivit. Ema se intelesese bine cu ea din prima clipa, iar anii ce trecusera si evenimentele pe care le infruntasera impreuna le unisera la un nou nivel. Zambetul Soimencei se largi atunci cand le auzi pe cele doua vorbind.
  " Cum o mai duci, Rose?" intreba Ema, aratand inconstient cu mana spre cizmele ei sale fara toc. Era ca un fel de gluma, amintindu-si de Noaptea de Revelion din urma cu doi ani, in care Rose o invatase sa mearga pe tocuri. Inca se intreba cum de nu primise injuraturile de rigoare, insa constientiza faptul ca Rosalie Alden era o eleganta din toate punctele de vedere.
  Motanul de Hawkeye isi facu aparitia, iar Ema se abtinu sa nu-si dea ochii peste cap amuzata.
  " Rovson" il saluta scurt, ridicand o spranceana spre el.
  Se uita rapid la Astrid si inapoi la Soimean.
  " Astrid, el e Hawkeye. Hawkeye, ea e Astrid" isi flutura mana Ema, gesticuland de la unul la altul.
  Isi goli paharul de suc si il puse pe masa, sprijinindu-se apoi usor de marginea acesteia si uitandu-se la fata zambareata a unui dovleac luminos.
  

[Astrid Eir Osmund]

• 'Si mie' ii sopti lui Rosalie si apoi se intoarse inspre noul venit. Ii zambi timid si se dadu un pas mai in spate. Putea vedea cu usurinta privirile pe care acestia si le aruncau si nu voia sub nicio forma sa incomodeze. Incepu sa ranjeasca cand baiatul isi schimbase culoare fetei dintr-un roz pal intr-un rosu aprins. Isi intoarse insa capul pentru a n-o vedea nimeni.
  Isi intoarse apoi privirea intrebatoare inspre Ema. Voia sa stie cine era acel elev, iar prietena sa parea sa-l cunoasca deja.
  
  'Incantata' spuse timid si isi intinse mana inspre Hawkeye dupa ce Ema termina de facut prezentarile.
  
  Era in culmea fericirii. Deja cunoscuse mai multe persoane decat o facuse de cand venise la Hogwarts. Se bucura atat de tare ca o intalnise pe Ema si ca putea acum sa cunoasca toti prietenii incantatori ai acesteia.
  
  'Sunteti impreuna?' intreba viperina gesticuland inspre Rose si Hawkeye. Chipul de portelan i se pata imediat cu urme rosi si abia daca mai putea vorbi fara sa-i tremure vocea. Nu obisnuia sa puna astfel de intrebari insa un impuls de moment o facuse sa zica acel lucru incomod.

[Camilla E. D'Angelo]

• Pasea hotarat fara a se uita in stanga si-n dreapta. Avea impresia ca nu mai exista nicio alta fata costumata mai frumos decat ea. Purta o rochie in stil Marie Antoinette de culoare roz ce o prinde foarte bine. Pielea alba parca-i stralucea, iar buclele blonde si scurte facute cu putin efort si cu multa magiei ii impodobeau perfect chipul. Avea o privire dura de un alabstru glacial ce nu ierta pe nimeni.
  Niciunul dintre prietenii sai nu ajunsesera inca, dar acest lucru n-o facea sa se simta absolut deloc rau. Era in stare sa se imprieteneasca cu oricine, iar acest atu ii era mereu de mare ajutor. Nu astepta niciodata dupa nimeni si nici nu tinea mortis sa se imprieteneasca cu cineva anume. Nu se atasa de nicio persoana si din acest motiv se simtea de o mie de ori mai puternica decat toti cei prezenti in Marea Sala.
  
  Inainta inca un pas pana ce ajunse in dreptul unei eleve a carui par arata de parca luase foc. Aceasta aproape ca o lovise cand se daduse mai in spate, iar Camilla nu avea sa-i ierte fapta prea curand.
  'Ai putea fi mai atenta?' se rasti ea si isi deschise evantaiul alb cu dantela roz pentru a face intreaga scena mai dramatica.