innate warriors

[Agnes Marie Lovel]

~privat

• Imaginea devenea neclara. Privirea i se ingusta usor, in incercarea de a alunga ceata. Inchise ochi pentru cateva clipe de meditatie dupa care ii deschise si totul redevenise clar.
  Facu un semn scurt cu mana spre o alta silueta imbracata in negru, dupa care verifica daca drumul era liber. Cale libera! Le comunica ea celorlalti.
  
  Poate ca parul roscat ar fi dat-o de gol daca nu l-ar fi prins, ascunzandu-l sub gluga pelerinei. Grabi pasul, sperand ca usa sa nu se deschida. Se afla pe o alee ingusta, foarte ingusta, care duhnea a carne descompusa. Isi acoperi nasul si gura, continuand sa inainteze. Cineva trebuia sa iasa pe usa aceea. Chiar in trei, doi, unu.. Ce se intampla? Nu se sincronizase? Facu un semn disperat catre silueta din umbra, care se afla pe acoperisul cladirii de vis-a-vis.
  Usa se deschise, insa Agnes nu mai era acolo. Fata arunca pelerina cea neagra de pe ea, sprijinindu-se la pamant, de peretele unui magazin.

[Klaus Lovel]

• Inghiti in sec, o urmari pe sora lui din umbra anticipandu-i fiecare miscare. Stia ca avea sa greseasca, planuise prea bine totul si undeva trebuia sa mearga prost. Era increzator in fortele lui Agnes, insa nu si in fortele ineptilor care se aflau cu ea. Putuse sa jure ca unul dintre ei o daduse in bara, astfel incat trase toata echipa in jos, inclusiv pe Agnes. Insa de unde avea ea sa stie asta? Raven se afla in partea opusa ei, prins si aproape torturat daca Klaus nu s-ar fi aflat in jur.
  
  In cateva secunde ajunse in spatele soimencei, o prinse de umar si disparura de acolo in cateva clipe la fel si cu ceilalti coechipieri. Pe ei ii trimise acasa la fiecare si cu Agnes ajunse in fatza unui magazin din Hogsmeade. O ajuta sa se tina pe picioare si zise:
  - Puteam sa jur ca un inept avea sa strice planul, alta data poate n-o sa mai ai norocul sa fiu prin preajma. Esti bine? Chiar daca o certe, o mustra si toate cele tinea la ea, poate mai mult ca la el si il ingrijora cand patea ceva.
  - Agnes, vorbeste! Esti bine sau nu?

[Agnes Marie Lovel]

• Desi era soare, frigul nu-si permitea sa lipseasca.. cat de putin.
  " Nu pot face treaba murdara pe care tata ar fi trebuit sa o faca." Cu asta puse fermoar la toate. Franta era un oras frumos din spusele oamenilor aristocrati ce-si petreceau timpul in restaurante sofisticate, dar murdar si plin de gunoaie.. din privirile saracilor ce-si traiau si ultimele clipe din viata la colturi cersind. Ar fi dat orice ca lumea sa se schimbe. Sa nu mai fie o scarba. Fiindca ea astfel o vedea. O femeie fara inima, ce traia stapanind intunericul si nefericirea. Atat.
  
  Se ridica de acolo, si-i facu semn fratelui ei sa o urmeze. Trotuarul era plin de umbre. Umbre.. cand era mica adora sa imite diferite creaturi folosindu-si mainile si putina lumina. Lumina. Singurul lucru care ii lipsea sufletului ei in acel moment.
  " De ce facem noi treaba murdara? De ce mama nu ne-a mai contactat de la moartea tatei? Hm?!" Atatea intrebari. Daca ar fi fost la fel de multe raspunsuri.. insa nu. Cruda soarta facu, ca una din cele mai iubite persoane din viata sa, sa moara. Atata nefericire. Peste 10.000.000 de kilometri de amara.

[Klaus Lovel]

• Inghiti in sec, de ce mereu trebuia sa aprofundeze acele cuvinte "moartea tatalui", poate pentru ea nu fusese asa dureros. Nu avea de unde sa stie ce simtea ea, insa el nici macar nu fusese la inmormantare. Nu suporta sa-si vada tatal la 50 de metri sub pamant, nu putea suporta gandul ca el nu mai era. Nu era pentru el ceva nou sa piarda o persoana draga, pierduse pana acum doua persoane dragi, insa tatal lui fusese mai mult de atat.
  
  Se intoarse spre Agnes si ajunse drept in drept cu ea, ridica degetul aratator gesticuland si zicand:
  - Eu.. Spuse el dand cu pumnul intr-unul dintre peretii unei cladiri facandu-si o rana destul de vizibila, insa o ascunse repede continuand:Las-o balta. Nu mai pomeni de moartea tatei, sau mai bine nu mai pomeni nici de mama. De cand a murit tata ea a incetat sa mai fie mama mea, singura mea familie esti tu.
  - Acum, mai avem nevoie de bucata cealalta de harta, iar bucata aceea se afla la Dimitri. In planul meu, a fost ca in seara asta sa ma indrept spre Rusia la el, insa..cert e ca nu o sa ma insotesti.

[Agnes Marie Lovel]

• Uneori, fratele ei o scotea din sarite. Ii lua mana intr-ale ei, trecandu-si degetele pe suprafata rozalie.
  " Vorbesti prostii." i se adresa roscata. Privirea ei ar fi fost destul de amenintatoare daca ar fi ridicat-o spre Klaus, as aca renunta la idee, dand drumul mainii lui dintr-ale sale.
  De obicei nu-si prindea parul in cozi de atat de stranse; Indesa pelerina cea neagra intr-o geanta, si-si scoase caciulita cea mov, crosetata. Isi strecura mana pe antebratul lui Klaus, mergand asa o parte din drum. Nu avea o destinatie. Doar o mica escapada de la misiune.
  "Nu ar trebui sa ma consideri singura ta familie. Sunt atatia oameni in jurul tau care tin la tine, insa esti orbit de durere incat sa vezi asta. Deschide ochii si vezi cine iti este cu adevarat prieten. Chiar daca mama nu a venit la inmormantare, asta nu inseamna ca nu ne mai este mama. Nu fi fraier! Mama inca ne iubeste, desi nu ne-a mai aratat asta de cand am parasit-o!"
  Isi incrucisa bratele la piept si isi intoarse privirea inainte.

[Klaus Lovel]

• Incepu sa pufneasca in ras, apoi isi arcui sprancenele spunand:
  - Tu traiesti in lumea ta roz, surioaro. Crede-ma, nu am nevoie de nimeni atata timp cat imi esti tu aproape. Prietenii s-au dovedit a fi dusmani, iar dusmanii prieteni. Sa fim seriosi, cine crezi ca iti mai e prieten in zilele de astazi? Uite aici. Murmura el si isi ridica bluza neagra, la fel si tricou aratandu-i o rana prelungita de la coaste la spate, ca o taietura imensa, insa era mai mult o cicatrice.
  - Vezi? Astia imi sunt prietenii, cei care te injunghie la propriu pe la spate. In plus mama, cine stie cu cine isi face veacul pe acum. Dar, sa nu mai vorbim de asta acum. Vreau sa cunosti pe cineva, haide. Spuse el si o prinse de mana disparand si aparand la conacul Lovel. Ii lua geaca de pe ea si o lasa sa se aseze pe canapea, in timpul asta facu doua cani de ciocolata calda si ii inmana una dintre cani, apoi il pofti pe Gerald sa intre in sufragerie:
  - De acum el va fi antrenorul tau personal, nu vei mai folosi magia pe post de aparare o vreme, cel putin nu cat esti cu mine in misiune. Vei termina antrenamentele cand considera Gerald ca esti pregatita sa te lupti cu mine, insa cot la cot. Asa ca nu vreau sa aud niciun refuz, Agnes. Klaus se aseza langa Agnes pe canapea si il pofti si pe Gerald sa se aseze in fata lor.

[Agnes Marie Lovel]

• Tresari cand fratele ei ridica stratul de haine, lasand la iveala cicatricea urata de pe coasta. Inchise ochii, incepand sa-si maseze fruntea. Aparura brusc in sufrageria conacului.. din Franta. Aproape ca-si dadu drumul cand Klaus Disparuse. Erau niste senzatii suparatoare.
  Living-ul arata superb de curat. La fel ca ultima data cand calcase acolo. Isi umezi buza inferioara, amintindu-si de fosta prietena a lui Klaus, care venise acolo impreuna cu fratele ei. Un baiat de treaba, exceptand problemele sale de caracter.
  Geaca jos, Agnes pe canapea, ciocolata calda.. ce se intampla cu Klaus? Uita ca aceea era si casa ei? Nu avea nevoie de o tratatie ca cea a musafirilor. Lasa ceasca cu ciocolata pe masa, refuzand sa bea din ea. Isi impreuna mainile, asteptand. Cu ocazia aceea isi putea vizita camera. Camera aceea cu un tapet bleu-maren elegant, antic. Tipic ei.
  Cand Klaus i-l prezenta pe.. Gerlad. Nu? Gedarl.. Ge.. geee.. Georg? Agnes se ridica de pe canapea, incrucisand bratele la piept. Antrenor? Pentru ce? Doar fiindca gresise in misiunea aceea stupida? Il privi furioasa.. abtinandu-se sa nu ii intoarca o replica urata. Accepta sa fie antrenata.. doar pentru a vedea rezultatele.. Klaus avea sa fie mangaiat mai tarziu pentru asta.

[Klaus Lovel]

• O privi pe soimeanca cum mai era gata sa izbugneasca si sa ii traga doua peste fatza insa zambi doar, stia ca asa avea sa reactioneze insa stia ca avea sa aleaga calea corecta, caci oricum nu avea de ales. Se ridica de acolo si ii dadu geaca lui Agnes, Gerald se imbraca si el la fel ca si Klaus si spuse:
  - Incepem de acum, iau parte la primul tau antrenament iar apoi vedem pe parcurs cat avansezi. Prima data iti prezint sala de antrenament, e in aer liber, in padure mai exact. Locul e ingradit cu gard dintr-o parte in alta ca sa nu intre animalele salbatice si alte chestii, asa ca poti sta linistita. Bagheta nu o vei primi decat la sfarsitul antrenamentului si o vei da lui Gerald sau pune deoparte cand incepi antrenamentul. Regulile sunt cele mentionate mai devreme si inca una : Nu te-am adus aici pentru ca ai esuat misiunea trecuta, te-am adus aici pentru ca vreau sa fiu sigur ca te descurci daca eu am aceeasi soarta cu a tatei. Murmura el in cele din urma si o saruta pe frunte apoi le spuse sa il urmeze, avea sa fie un drum scurt pana la padure. Zis si facut, in cincisprezece minute ajunsera acolo pe jos, Klaus deschise poarta cea mare prezentandu-i lui Agnes fiecare lucru in parte de acolo:
  - Vei incepe cu circuite, antrenamente simple iar la sfarsitul celor douazeci de antrenamente vei primi un "Test", la care nu ai voie sa gresesti nimic.

[Agnes Marie Lovel]

• Aproba afirmativ din cap in timp ce Klaus vorbea, indreptandu-si spatele si pisicoarele din cand in cand. Antrenamente. Nu-i placea deloc de George ala. Era prea serios, rigid.
  " Fara bagheta?"Agnes se stramba confuza. Ce avea sa faca fara bagheta? Vazuse cateva miscari la Mark, dar nu considera ca avea forma fizica potrivita pentru asa ceva. Era femeie, pentru numele lui Dumnezeu! Mama ei o invata cum sa bea ceaiul, seful grupului din care facea parte, sa ucida, iar fratele ei sa se apere.
  Ramasese teapana, privindu-si cand fratele, cand pe George. Geroge il chema, nu-i asa?
  "Bine, Geroge, sa te vad!" spuse ea, lasand mainile sa-i cada pe langa corp. Nu stia cum sa inceapa. Prefera sa nu se faca de ras in fata fratelui ei. Mai bine.. ii explica George cum si.. mai vedeau ei dupa aceea.
  Era dezamagita. Nu-i placea treaba aceea. Nu avea sa-i foloseasca. Oricum nu-i placea sa mearga in misiuni cu Klaus. Ea nu era un pion important pe tabla de sah.. Klaus avea oameni mult mai buni decat ea cu care putea lucra. Si de unde stia el ca Agnes nu complota impotriva lui? Doar lucra cu Kurt.. poate Kurt nu-l placea prea mult pe fratele fetei.

[Klaus Lovel]

• Dadu afirmativ din cap la intrebarea ei despre bagheta fiind destul de serios. Insa se abtinu sa reprimeze un zambet, ci sa ramana ferm pe pozitii. Poate ea credea ca e un joc, insa de indata ce se baga in asta trebuia sa fie cat de serioasa putea si sa-si adune toate fortele, altfel nu va realiza nimica. Isi incrucisa bratele la piept, apoi intinse o mana ca sa-i de-a bagheta, dar nu mai astepta si o lua din buzunarul ei rapid, o puse in al lui ca sa fie in siguranta. Insa il pufni rasul cand auzi ca in loc de Gerald, spuse George, grozav Agnes! Insa Gerald continua:
  - Imi poti spune Jerry, ca sa nu ma confunzi. Murmura el si ii arunca o privire la Klaus, era clar ca fratele ei avea sa inceapa primul antrenament si tot el avea sa-l termine. Se puse in fata ei, spunand:
  - Haide, loveste-ma cat de tare poti. Si sa nu aud un refuz, vreau sa vad cata forta fizica ai, daca ai e bine daca nu o vom creea noi. Statea cu mainile incrucisate la piept asteptand lovitura.