innate warriors

[Agnes Marie Lovel]

• Isi inclesta mana dreapta, masura distanta dintre ea si Klaus si.. totusi, nu era bine. Nu avea sa foloseasca pumnul decat in fata mitocanilor.. insa si pentru aceia avea un tratament magic. Nu folosise niciodata forta bruta. De ar folosi-o atunci?
  
  Intinse bratul cu forta spre pieptul lat al fratelui ei, care se indoi putin, din reflex probabil.
  "Ei bine, am sau nu forta?" intreba bruneta, curioasa. Simtise cum pumnul ei strapunde materialul subtire al tricoului si intr-un fel sau altul se simtea mandra. Dar de ce? Lovise un baiat. Nu fusese pentru prima data. Pe Klaus il mai lovise de nenumarate ori; Se retrase incet, masurandu-l din priviri pe George. Arata ca un poponar cu pantalonii aceia bufanti la glezne. De ce nu treceau la zburatul cu dragonii sau la luptatul cu sabiile daca tot voia forta fizica? Fratele ei era un mister si pentru ea insasi. Nu-i dezvaluia mare chestie. Era foarte secretos, si nu mai era ca pe vremuri, cand planuiau sa se strecoare in bucatarie dupa fursecuri, apoi sa rada de tatal lor care era luat la rost din cauza fursecurilor lipsa; Si el fusese un mancacios, ca si ei.

[Klaus Lovel]

• Un zambet larg ii aparu pe buze, si nu din cauza faptului ca era frumos afara, ci din cauza ca nu se inselase in privinta soimencei, avea mai mult decat forta, poate ea nu isi dadea seama de asta, insa nu avea sa ii spuna asta, altfel s-ar fi increzut in ea si ar fi dat gres in continuare. Isi lua bagheta si isi refacu tricou la loc, simtind inca o durere surda, insa din nou incerca sa ascunda asta.
  - Te descurci, insa mai ai nevoie de antrenament. Hai sa vedem, cu matura cum merge, fi atenta, daca cazi de trei ori de pe matura te pun sa faci dublu antrenament. Spuse el si cu ajutorul baghetei o schimba brusc pe Agnes in uniforma de antrenament, neagra, care ii evidentia corpul suplu, de viespe al tinerei, iar parul ii era prins intr-un coc lejer. Isi indrepta privirea catre Jerry care isi luase deja matura si Klaus la fel, ii inmana matura zicand:
  - Poftim, se schimba si el rapid in costum si apoi se urca pe matura urcand incet incet in sus pana ajunse la nivel cu Jerry.

[Agnes Marie Lovel]

• Agnes nu se simtea mandra, ci plictisita. Era pierdere de vreme. Era obosita. Cand se gandea ca putea rezolva lucruri mai importante acasa, in castel sau oriunde numai acolo, nu.
  Nu voi adauga niciodata in mod voluntar o veriga la un lant atat de odios. Iar George era atat de.. nepotrivit. Nu arata ca un om. Arata mai mult ca o maimuta cu mutatii, schimbata genetic; Isi lua matura si se ridica in viteza la cer. Klaus uitase, in tot acel timp cat fusese plecat, ca tatal lor ii daduse lectii de zbor lui Agnes?
  Cateva firisoare brunete i se desprinsera din cocul elegant, facand-o sa deschida ochii doar pe jumatate, probabil din cauza luminii. Se tinea bine de matura, insa nu considera ca era corect faptul ca ei erau doi, iar era singura.
  " Unul va trebui sa fie arbitru."striga aceasta, disperata din cauza vantului friguros ce aducea cu el simptomele iernii. Isi tintui picioarele pe coada maturii, iar ochii asupra fratelui ei. Nu era mare lucru. Porni usor spre George , ocolindu-l printr-o curba spectaculoasa, ajungand langa fratele ei.

[Klaus Lovel]

• Jerry ii facu semn lui Klaus, iar acesta zise:
  - Voi fi eu arbitrul, Klaus tu cu Agnes veti intra in joc, jucati pana la 10 puncte, castigatorul..ia totul sau nimic. Spuse el ranjind caci stia ca nu era un premiu, Agnes sigur avea sa se descurce in asta.
  Klaus ramase usor surprins de agilitatea surorii lui, insa isi aminti ca ea luase lectii de zbor de la tatal lor, ceea ce stia ca era bine, deoarece tatal lui fusese bun in toate, fusese un exemplu pentru el si mereu visase sa ajunga la rangul lui, ceea ce si facuse..insa pentru moartea lui, avea sa razbune fiecare persoana in parte, nu conta ca era femeie sau barbat, avea sa scotoceasca dupa ei ca dupa dulciuri, si avea sa-i omoare exact cum patise tatal lui, in chinuri.
  - Bine surioaro, hai sa te vad daca ma prinzi. Spuse el si ii facu cu ochiul, se invarti odata in jurul ei si porni spre vest, lua o viteza destul de mare simtind cum vantul ii trecea prin par ciufulindu-l.

[Agnes Marie Lovel]

• Agnes se unfla la fata ca un peste balon, si il lasa pe fratele ei inainte. Il privi scarbita pe barbatul pe care fratele ei probabil il considera un prieten vechi, care tocmai isi intoarse privirea dinspre imaginea fratelui ei zburand cu viteza. Agnes zambi brusc, indreptandu-si spatele.
  " Sa nu indraznesti sa te uiti la posteriorul meu, ca vei ramane fara ochi, Grigore." Manusile fara degete ii erau putin cam mici, insa, reusea sa manevreze coada maturii si asa.
  Deodata porni, lasandu-l in urma pe barbat, aproape ajungandu-l pe Klaus, care trecuse cu brio de varfurile brazilor. Era o padure imprejurul casei lor. Si inca se intreba cum locuiau doi tineri, frati, intr-o casa. Nu era o casa ca in filmele cu bogatani, arata totusi ca un conac.. insa Klaus avusese ideea de a adauga cate ceva la ea, pana ce decorul era altul, marimea casei fata de cea actuala, totul.
  Picioarele ei aproape atingeau varfurile copacilor. Se lasa pe o parte mai mult decat vruse, si acum zbura cu capul in jos. Pasarile incepeau sa zboare din toate partile, deoarece Agnes se speriase si ea, si scapase un tipat; Incerca sa revina in pozitia normala, ridicandu-se mai susus pre cer. Acum unde era fratele ei? Aproape il mai vedea.

[Klaus Lovel]

• Poate ca totusi o luase prea in fata, insa se opri brusc. Norii se lasasera peste tinut destul de jos, dar asta nu il incomoda, era cea mai mica grija a lui. O vazu pe Agnes in spatele lui, insa destul de vag asa ca se intoarse cand observa ca acum era cu sus in jos, asa ca lua viteza si de pe matura ei o urca pe matura lui rapid luand in mana si cealalta matura, ca sa nu ramana de izbeliste.
  -Vad ca nu il prea agreezi pe Jerry. Esti indragostita si cu capul in nori, Spuse el razand, probabil ca Agnes avea pe cineva insa nu era sigur ca, chiar avea, dar acum avea sa o interogheze, doar era fratele mai mare, voia sa stie mai multe, nu? Cobora cu matura in jos pana ajunsera pe pamant, intr-o padure. Ii facu semn sa o ia in fata si facu maturile sa dispara, zicand:
  - O mica plimbare nu strica. Deci, ai sa-mi spui cate ceva? Zise el prefacandu-se ca zisese asta asa..ca fapt divers.

[Agnes Marie Lovel]

• Isi scoase cate crengi de brad de sub bluza, tresarind cate putin, deoarece erau spre. Isi privi fratele ca pe o atractie de circ, intorcandu-se putin ca sa verifice daca mai erau ace.
  " Intr-adevar, nu il prea suport. Indragostita?" replica ea plina de roseata in obrazi. Isi misca ochii caprui de-a lungul drumului, luandu-i-o inainte lui Klaus. Parul roscat mai devreme prins intr-un coc elegant, acum era vai de capul sau. Il astepta din urma pe Klaus, privindu-l putin urat. Nu se astepta sa ii atraga atentia astfel. Desi, isi maintea ca si ea ii daduse multe sfaturi in dragoste si ca il avertizase in legatura cu anumite fete, despre acre avusese dreptate. Trasaturile sale fine, specifice unei fete de origine frantuzeasca se accentuara, devenind dure.
  " Ce te face sa crezi asta? M-am descurcat de minune in legatura cu forta, si poate pe matura am cam dat-o-n bara, insa daca m-ai fi lasat as fi reusit sa revin in pozitia actuala. Insa tu mereu intervii si nu ma lasi sa termin. Asta ma descurajeaza de cele mai multe ori. Vreau sa-mi arat mie ca pot, nu neaparat tie." Fata i se relaxa, aratand din nou ca inainte sa se incrunte. Ii ciufuli parul fratelui ei, zambind apoi.

[Klaus Lovel]

• O asculta cu atentie, avea impresia ca in curand avea sa-si ia un pumn destul de zdravan de la micuta lui surioara roscata.
  -Am zis ca nu te-ai descurcat? Am zis doar ca esti indragostita, crede-ma te cunosc. Niciodata nu ti-am subestimat forta, insa tu mereu dai cu capul inainte si nu ma lasi sa termin, nici macar nu stii de ce vreau sa te pregatesc, sau de ce..vreau sa mi te alaturi daca vrei. Ti-am spus, esti prea grabita si asta nu da bine pe viitorul tau. Lovelii tot timpul au fost puternici, Agnes, iar tu nu esti o exceptie. Tata...a tinut secreta o chestie de toata familia, nici tu nici mama n-ati stiut, iar eu de sase ani lucrez pentru asta. Vino. Spuse el, o prinse de mana si cu ajutorul baghetei disparura si aparura la sediul...spionilor. Era o incapere mare, cu multe arme asezate de o parte si de alta, cu o gramada de calculatoare..exact ca un sediu adevarat, caci asta si era.
  - Asta e, tata a creat o baza secreta acum cincisprezece ani, dupa ce a murit mi-a ramas mie in sarcina, desigur..ajutoarele sunt binevenite mereu. Uite, echipa cu care lucrez, ii arata pe fiecare in persoana, ii prezenta si in final o prezenta pe Lavinia, continuand:
  - Ea e Lavinia..are rolul de "contabila", mama ei i-a fost secretara iar acum ea imi este mie secretara..ea stie tot despre companie, e singura care stie tot legat de ea pe langa mine.

[Agnes Marie Lovel]

• Am zis doar ca esti indragostita, crede-ma te cunosc.
  Cum? Fusesera despartit timp de sapte ani. Cand avusese timp sa o cunoasca? Isi incrucisa mainile a piept, privindu-l bainuitoare. Cand fusese trasa cu el, Aparura intr-un.. ce era acela?
  Oameni, oameni, oameni. Lavinia?! O femeie tanara, foarte zambareata. Agnes ii facu instinctiv cu mana, apoi se intoarse spre restul incaperii. Prea multe calculatoare, prea multe informatii deodata, prea multi oameni necunoscuti, prea mult stres. Cu siguranta sediul acela se afla undeva in lumea Incuiatilor. Disparu de acolo, inapoi in fata casei ei, asezandu-se pe scarile ce duceau spre intrare. Isi sprijini barbia in palme, iar coatele pe picioare. Privi cum pamantul devine mai negru.. Ploua.
  Se retrase in casa, unde se aseza pe toata canapeaua din living, acoperindu-si ochii cu antebratul drept. Astepta venirea lui Klaus din urma ei.. de care cu siguranta nu va scapa.
  " Ronald?" striga aceasta spargand tacerea deplina din casa. Labradorul aparu pe usa, fluturandu-si mandru coada stufoasa. Se urca pe canapea, langa Agnes si .. usa se deschise. Se intreba daca era Klaus sau Gabriel, tipul insuportabil ce urma sa o antreneze de acum incolo.

[Klaus Lovel]

• Dadu din cap negativ si isi folosi bagheta aparand in fata casei. Deschise usa vazand-o pe Agnes pe canapea si se aseza langa ea, zicand:
  - Vezi? Nu esti pregatita, stiu ca nu trebuia sa-ti arat asta insa tata a zis ca trebuie odata si odata. Il mangaie pe Ronald pe cap care dadea din coada stufoasa si se dadea pe langa Klaus, insa zambi si catelul se dadu jos punandu-se cu botul pe labe.
  - Te-am informat doar, nu e nevoie sa participi..sau sa zici ceva despre asta, am considerat necesar sa stii. Scuza-ma daca te-am bulversat, spuse el si o saruta pe frunte luand-o in brate, se ridica de acolo dand sa plece, poate ca nu mai avea nevoie de el pe moment.