The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema ofta incet. Se apropie de Oglinda si recupera pandantivul pe care il lasase pe rama acesteia.
  " Sper..." murmura ea.
  Se uita la modelele complicate din rama aurie, citi iar cuvintele si se intoarse spre James.
  " Daca poate fi vrajita sa tina un obiect, nu vad de ce nu ar fi vrajita sa trimita unul."
  Soimeanca se dadu un pas inapoi si isi puse varful baghetei pe suprafata neteda. Incepu un sir lung de cuvinte, punctate pe alocuri cu voce ragusita. Parca deja simtea valuri de energie radiand dispre oglinda. Cand se uita, nu-si vazu decat propria reflexie. Ema se stramba. Nu... Nu era suficient. Dar nici ca avea sa se dea batuta cu una, cu doua. Nu dupa ce trecusera prin atatea. Si incerca din nou. De data asta, suprafata oglinzii i se paru aproape lichida la atingere.
  Se uita prin jur, cautand ceva folositor. Singurul lucru ce-i iesea in evidenta era scutul cazut. Isi aminti de runele de pe spatele acestuia.
  " Hei, James? Daca ne dorim din tot sufletul sa vedem paginile unui manual de rune? Poate am putea descifra ce scrie acolo..."
  

[James Bradley]

James nu isi lua ochii de pe Sean, gandindu-se ca daca capitanul se va trezi, nu va evita o secunda sa ii atace pe la spate, sau sa o tuleasca din camera, incat el sau Ema sa nu il trimita unde ii e locul. "Cel putin cred ca acolo e locul lui", zise baiatul, un mic zambet aparandu-i pe chip, insa ii disparu dupa o secunda. Isi dadu seama ca situatia in care se aflau era foarte serioasa, asa ca sari umpic in sus cand auzi vocea colegei sale care il scosese din propriile ganduri.
"Da, cred ca ne-ar ajuta", zise James nu foarte increzator, apoi gandindu-se ca daca isi va pastra nesiguranta, n-avea cum sa vada cartea in oglinda. Vru sa isi explice nesiguranta lui Ema, la fel si indoielile ca planul va merge cu el langa oglinda, insa isi trecu la o parte gandurile astea imediat. Aici era vorba de o chestie serioasa, trebuia sa isi puna nesiguranta la culcare.
"Deci, pur si simplu ne dorim sa vedem o carte cu runele care ne intereseaza si apare in oglinda? Pare prea simplu totusi", incheie James nesiguranta revenindu-i

[Ema Snow]

• Ema il asculta si zambi bland. Trebuiau sa vada care era faza cu scutul. Daca Sean il lovise, insemna ca avea o importanta pentru el. Iar apoi, mai era ceva de munca cu vrajitul oglinzii. Dar toate la timpul lor.
  " Serios? Incearca sa-ti potolesti cea mai arzatoare dorinta ca sa o inlocuiesti cu altceva"
  Zambi cu jumatate de gura, pusa in dificultate si ea. Isi rasuci bagheta si aduse scutul langa ei, apoi se intoarse cu fata spre Oglinda lui Erised. Acum venea partea dificila. Cum sa renunte la sentimentele si dorul purtat celor dragi pentru o carte de rune? Incerca sa se concentreze. Prietenii plecati nu contau acum. Nu avea cum sa-i intoarca si era mai bine daca nu pierdea timpul cu lucruri imposibile. Rune, rune, rune... Se uita la cuvintele scrise pe scut. Nici nu dorea un intreg dictionar de rune, doar cuvintele acelea. Oh, pe barba lui Merlin! Alunga imaginea chipurilor dragi din minte si incerca iar sa se concentreze.
  Trecura minute bune, iar Ema ramasese nemiscata, privindu-se ca o tampa in oglinda. Ochii ei se micsorara treptat, de parca incerca sa vada ceva in departare. Intr-un final, tresari. Isi lua bagheta, o scutura de cateva ori, iar in locul acesteia aparu o pana alba. Cu ochii inca pe suprafata Oglinzii, Soimeanca se apuca sa scrie in palma. Verifica de trei ori ca toate cuvintele sa fie exact la fel inainte de a se decide ca reusise. Runele scrise pe suprafata oglinzii disparura, iar ea revazu prima sa dorinta. Se intoarse spre James, ridicandu-si palma ca el sa poata citi.
  " Asta e, Soimean! Avem traducerea!"
  Nici macar ea nu se uitase sa vada ce scrisese. Isi amintea cuvintele separat, fara sa fie amestecate intr-un context.
  

[James Bradley]

James nu putea sa nu se distreze putin cand vazu cat de fericita era Ema, cand vazu runele descifrate pe suprafata oglinzii. Da, acolo erau raspunsurile la intrebariile lor cel mai probabil, insa erau raspunsuri pe care probabil colega lui le intelegea si stia sa le puna in aplicare mai bine decat el.

James isi indrepta privirea din nou catre Sean si observa ca barbatul nu se misca un centimetru. Dupa ce ai fost de atatea ori prins, e normal sa fi resemnat, se gandi James, insa avea o presimtire stranie ca Capitanul astepta ceva, dar din nefericire nu stia ce. Iar fi zis lui Ema, poate ea gasea vreun raspuns, insa cand o vazu pe fata cufundata in ganduri, cu ochii atintiti pe oglina, isi dadu seama ca daca o intrerupea acum, se putea pierde un sir lung de idei salvatoare. Inconstient, James se indrepta catre Sean, aplecandu-se cand ajunse in dreptul Capitanului si vorbindu-i incet
"Ce secrete mai ai?" intreba soimeanul pe un ton rece ca gheata. " Nu m-as mira sa ne zici in final ca numele tau nu e nici macar Sean Taylor", incheie James cu un zambet trist pe chip

[Ema Snow]

• Ema privi ingandurata Oglinda, urmarind trasee invizibile cu degetul. Intr-un final se indeparta si ingenunche langa scut.
  " Oricine poate fi erou daca i se da sansa" murmura incet, citind runele scrise.
  Se intoarse usor, privind spre cei doi. Avea vaga senzatie ca citatul se referea la James sau la Sean. Desi Capitanul oferise prea multe contra-exemple ca sa mai fie erou. James pe de alta parte... Tanarul Soimean daduse dovada de curaj si inteligenta. Luase in forta niste lovituri -atat fizice, cat si psihice- menite sa-l doboare. Iar el nu se clintise nici macar un milimetru. Nici ca se putea mai corect.
  Ema zambi, simtind o gadilitura de mandrie. Se ridica si se apropie de cei doi. Ii puse lui James mana pe umar si se apleca pentru a-i vorbi, astfel incat Sean sa nu auda, indiferent daca era constient sau nu.
  " Cred ca il putem trimite acolo unde ii este locul" murmura ea.
  Probabil ca cel mai corect era sa-l contacteze pe director sau vreun membru al Ordinului ce dispunea de resurse. De indata ce Sean va ajunge la unul din ei, lucrurile o sa decurga asa cum se cuvine. Fiecare stia ce avea de facut.
  

[James Bradley]

James tresari putin cand o auzi pe Ema in spatele lui. Era de asteptat, la cat de ingandurat statea langa corpul capitanului. Baiatul era putin speriat, dar nu de Sean si de faptul ca barbatul din fata lui nu mai miscase vreun muschi de cand James l-o lovit cu piatra in cap. E adevarat ca Ema l-o legat indeajuns de tare incat sa nu mai poata face nimic, insa totusi acest gand il bantuia tot mai tare pe James. "Ori eu ori el", isi zise soimeanul si apoi se intoarse incet catre Ema, fiind bucuros sa auda ca puteau sa scape in sfarsit de Capitan.

"Bun ce trebuie sa facem?" intreba James dupa ce el si Ema se intoarsera langa oglinda. "Trebuie sa zicem o incantatie sau il bagam cu fata in oglinda si speram sa treaca prin?" continua James incepand acum sa rade la propria gluma proasta. Era putin nervos pe situatia in sine, deoarece avea din nou un presentiment prost ca nu se va incheia totul bine, Din nou isi alunga gandurile rele si incerca sa para vesel. "Scuze, uneori mai fac glume proaste. Acum serios ce ar trebui sa facem ca sa scapam de Sean?"

[Ema Snow]

• Ema chicoti cand il auzi. Il privi amuzata, desi incerca sa para cat se poate de 'lovita'.
  " Glume proaste? Te-ai intalnit vreaodata macar cu Hawkeye?" intreba nedumerita. Rovson inca isi mentinea pozitia de 'nelegiuit' al Casei Soimilor. " N-ai de ce sa-ti cer scuze, zau!"
  Se intoarse sa ia scutul in mana si i-l arata Soimeanului. Incepu sa vorbeasca repede, incercand sa acopere cat mai multe ganduri pozibil.
  " Uite, cred ca asta e momentul tau. Stiu acum cum sa vrajesc Oglinda ca sa ne arate o locatie cautata si sa o fac sa actioneze precum un portal, insa nu voi putea sa mentin vraja si sa-mi doresc ca Sean sa ajunga acolo in acelasi timp. Asa ca ultima sarcina iti revine tie. Sa-ti doresti ca Sean sa treaca prin portal si sa-i dai un sut bun ca sa scapam de el. James, crede-ma cand iti spun ca imi dau prea bine seama de potentialul tau. Daca e cineva care poate face asta, am toata increderea ca tu esti acela."
  Pentru ca oricine poate fi erou daca i se da sansa. Iar James o merita pe a lui din plin. Ema lasa scutul de o parte si isi ridica bagheta, gandindu-se iar si iar la bucataria Casei Cumplite.
  " Esti gata?"
  

[James Bradley]

James ramase fara cuvinte. Deci ceea ce vroia Ema sa ii explice era ca intr-un final el ar trebui sa fie un erou si sa scape de baiatul rau, adica de Capitanul Sean. Se gandi ca gluma lui cum ca ar trebui sa il treaca pe Sean prin oglinda se adevereste incetul cu incetul. El erou? El era un pusti de pe plaja care a venit la Hogwarts fara sperante prea mari. Situatia totusi il distra dintr-un motiv pe care nici el nu il intelegea.
"Deci, ca Sean sa plece, trebuie sa ma joc putin de-a cavalerul medieval care era un erou in basme, nu?" zise James cu un zambet pe chip. Pentru o secunda credea ca Ema avea sa ii zica ca o fost o gluma si apoi sa ii spuna adevaratul plan, insa cand fata ramasese serioasa, baiatul intelese ca planul si problema mai ales erau foarte serioase si se cam bazau pe el. Trase aer in piept si spuse incet, nebazandu-se pe vocea lui in acel moment prea mult
"Ok, Ema, spune ce trebuie sa fac si-o voi face, daca totul se va termina mai repede. Dar te-as ruga sa fi putin mai explicita cu indicatiile de data asta". zise James cu un zambet micut pe chip, care ii disparu dupa o secunda. Se uita la colega sa asteptand ca aceasta sa ii spuna "misiunea"

[Ema Snow]

• Ema zambi. Putea sa inteleaga cum se simtea probabil James. Era destul de sigura ca simtea tensiunea situatiei apasandu-i proprii umeri. Incerca sa dreaga putin atmosfera.
  " Pai, James, se accepta si cavaleri mai moderni" ii spuse bland, incercand sa elibereze cumva valul de presiune.
  Trase adanc aer in piept si il lasa usor sa-i scape. Incerca sa faca tot posibilul pentru a-si pastra calmul.
  " Ok. Eu o sa vrajesc Oglinda. Tu trebuie sa-ti doresti ca Oglinda lui Erised sa-i permita lui Sean sa treaca de cealalta parte. In rest, trebuie doar sa te asiguri ca Sean atinge cumva Oglinda. E suficient sa aiba umarul rezemat. Forta vrajii o sa-l traga inauntru."
  Isi ridica bagheta si isi inchise ochii, incercand sa-si imagineze ca era in bucataria Casei Cumplite. Sa simta lemnul mesei sub palma ei, sa vada focul arzand in semineu... Cand isi redeschise ochii, cuvintele vrajii incepura sa curga pe buzele Emei. Intreaga suprafata de sticla se lumina si se misca, devenind aproape lichida. Cand totul reveni la normal, bucataria sediului Ordinului Phoenix se vedea foarte clar in oglinda.
  " Acum, James. Doreste-ti ca Sean sa treaca si impinge-l in Oglinda" murmura Soimeanca, cu privirea fixata asupra oglinzii.
  

[James Bradley]

James se intoarse repede catre Sean si se bucura sa vada ca inca nu se trezise. Adrenalina era mare, asa ca uita complet de temerile sale cum ca l-ar fi putut omori pe barbat cu piatra.
"L-am adus, il imping in oglinda si se termina totul?" intreba James si Ema il aproba. Baiatul il ridica pe Sean care era destul de greu cu toate funiile in jurul lui si il impinse cu toata forta in suprafata oglinzii, gandindu-se ca daca Ema s-a inselat, macar impactul o sa il tina pe Capitan la pamant pana vor gandi ei un alt plan. Nu s-a izbit insa. A trecut prin, insa cand James rasufla usurat si se intoarse cu spatele simti ceva ca il trage de maneca si in secunda 2 se trezea cu Sean in bucataria unei Case, cam urat amenajate.
"Eh, baiete ti-ai dorit atat de mult sa scapi de mine, incat ti-ai gresit miscarile", il auzi James pe Sean zicand. Cand soimeanul isi intoarse capul il vazu pe barbat deja in picioare gata sa se ia la tranta. "Nu te ingrijora pentru bagheta ta, am pus-o la loc sigur", continua Capitanul cu un zambet malefic pe chip. "Acum cred ca incepusem ceva pe hol, inainte ca aceea fata sa ne intrerupa atat de nepoliticos".
James dadu sa se ridice insa o durere groaznica il cuprinse la nivelul gleznei stangi. "Perfect acum am glezna luxata, sau mai rau rupta. Si am si-un Non psihopat in fata mea care vrea sa imi sparga fata"