"grow up" he said.

[Brigitte E. Francis]

• Brigitte nu isi putea da seama de ce mai pastra inca inelul de la primul ei sot, John. Cand auzise, dupa doar cateva saptamani de la nunta, ca el era un "mare fan" al animalelor pe care ea le detesta din tot sufletul, si anume caprele (acele fiinta groaznice si ciudate), ii ceruse imediat sa plece, dupa care aruncase toate lucrurile care ii aminteau de el. Nu pentru ca vederea acestora i-ar fi provocat dureri interioare sau ceva, ci pentru ca oricui ii placeau caprele merita sa fie detestat.
  Insa tot nu-si putea da seama cum de se afla in fata Ministerului, si ce anume o adusese aici. Nu avea lipsuri in memorie, insa pur si simplu simtise ca aici trebuie sa vina. Avea vaga impresie ca ceva se va intampla aici, si era foarte emotionata. Arunca o privire inspre pisica sa, Midnight, pe care o tinea in brate, si ii mangaie capsorul negru.
  
  OOC: anyone

[Will O'Shea]

• Will privi Ministerul, inspirând adânc aer în piept. Se aşetepta să fie atât de aglomerat, însă lucrul la care nu se aşteptase era răceala continuă pe care oamenii o transmiteau în acea încăpere uriaşă, cu zeci de şeminee şi cu faimoasa statuie a creaturilor magice liniştite şi împăcate. Mereu urâse privirea aceea de pe faţa celorlalte creaturi când priveau vrăjitorul. De adorare, de servire. Nu era corect. Vrăjitorii ar fi trebuit să se teamă de puterea acelor specii.
  Will îşi adânci mâinile în buzunarele laterale ale pantalonilor de stofă. Îşi luase cel mai bun şi singurul costum pe care îl avea în garderobă. Voia să dea o tură prin Minister, ăsta era adevărul. Voia să schimbe ceva pe aici. I-ar fi plăcut să facă zarvă, să facă impresie. Să relaxeze pomeţii aceia încordaţi şi să provoace râsete.
  Spera doar ca totul să meargă conform planului.
  Înaintă, într-o manieră relaxată, chiar dacă habar nu avea unde se ducea şi de ce. Privea tavanul înalt şi sala grandioasă părea aproape de prost gust în ochii lui. Tresări când dădu de cineva. Nu lovise pe cineva, doar atinse din neatenţie. Cu toate astea, lucrul acela părea ciudat de important într-un asemenea loc.
  'Scuze,' spuse el cu un zâmbet calm când văzu o femeie roşcată, care după părerea lui nu ar fi trebuit să îşi piardă vremea într-un loc plictisitor ca acela.

[Brigitte E. Francis]

• "Da, nu-i nimic", murmura ea, privindu-l nepasatoare pe tipul care aproape intrase in ea. Apoi privirea i se muta pe inelul cu diamant pe care il purta, si apoi pe statuia din mijlocul salii. Diamantul trimitea reflexe ciudate, albastruie, care facea statuia sa straluceasca ciudat.
  "Ai vazut asta?"se adresa ea mai mult pisicii sale decat tipului.
  Animalul mieuna si ii fugi din brate, iar Brigitte striga dupa ea, insa creatura neagra, cu labute albe si o pata alba pe unul din ochii ei verzi de smarald, extrem de patrunzatori.
  "Midnight!"mai o chema o data si fugi dupa ea, in birourile incurcate ale Ministerului.
  Pisicuta nu o baga in seama si alerga fascinata dupa niste luminite, trecand abila printre picioarele oamenilor care nu o bagau in seama.

[Will O'Shea]

• Will o privi pe necunoscută cu o uşoară intrigare, însă dădu să plece de lângă ea. Se întoarse brusc când auzi un mieunat. Nu ştia că erau permise animalele în Minister. Mă rog, nu asta îl interesa. Privi pisica neagră sărind din braţele străinei şi fugind, cu toate patru lăbuţele. Era o felină, deci de pricepea la fugit.
  Will se simţea aproape dator să intervină. Merse cu paşi mari spre pisică, apoi începu să alerge încet după ea. Animalul era mult mai rapid, strecurându-se pe după picioarele oamenilor, însă Will încercă să nu îl scape din ochi.
  Pisica se opri brusc, privind aproape fermecată peretele din faţa ei şi bărbatul zâmbi, aplecându-se în spatele ei.
  'Midnight,' spuse el, auzind că aşa fusese strigtă pisica de către stăpâna ei. 'Ce ar fi să vii înapoi?'
  Pisica îl privi cu ochi mari şi curioşi apoi înaintă spre el şi se aşeză pe mâna lui. Will râse, apoi o ridică în braţe. Străina era în spatele lui.
  'Ai grijă de ea,' îi spuse cu un zâmbet, înmânându-i-o.

[Brigitte E. Francis]

• Brigitte observa ca "vanatoarea" sa fu inlocuita de cea a vrajitorului si il privi uimita, facand ochii mari. Midnight abia daca o accepta pe ea s-o tina in brate, daramite pe cineva strain.
  "Multumesc. Nu stiu cum ai reusit, pentru ca Midnight este cea mai salbatica fiinta pe care am intalnit-o", sopti ea, luandu-si pisica in brate si sarutandu-i boticul.
  Aproape ca se intoarse iar, cand vazu iar diamantul stralucind, de asta mult mai puternic decat pana acum.
  "Ce naiba?"
  Facu o rotatie completa a corpului si ii zambi strainului.
  "Iti plac cumva caprele?"iil intreba direct, holbandu-se la el, in timp ce isi tinea pisica strans la piept.
  Ignora din nou diamantul care trimitea raze albastre de safir spre statuie, si astepta raspunsul individului din fata ei.

[Will O'Shea]

• Will o privi zâmbindu-i. Pisicuţa era destul de sălbatică, însă era frumoasă şi chiar prietenoasă când voia ea. Ridică umeri. Nu făcea nimic. Îi făcuse plăcere să o ajute. Oare să îi spună? Sau mai bine să lase totul aşa?
  Îşi frecă palmele una de alte. Se încruntă, destul de confuz când se găsi în faţa unei întrebări ciudate care nu îi fusese pusă niciodată înainte.
  'Ăăă ... nu mă dau în vânt după ele,' spuse, privind-o ciudat. Dec e întreba asta? Will nu se gândise niciodată la capre ca la altceva decât la nişte animale pe care unii oameni le ţin pe lângă casă pentru a putea supravieţui. Nu se gândise la nimic în legătură cu preferinţa lui cu privire la ele. Dar nu credea că îi plac în mod special, nu.
  'De ce?' întrebă el, brusc suspicios. 'Orice vinzi, nu cumpăr.'

[Brigitte E. Francis]

• Brigitte rasufla usurata.
  "Nu vand capre", raspunse ea, accentuand fiecare silaba.[/b]"Detest caprele si detest oamenii carora le plac aceste animale tampite. Am divortat de sotul meu pentru ca ii placeau caprele. Urasc caprele"[/b]
  Gesticula in timp ce vorbea, si observa ca razele albastrui erau din ce in ce mai puternice.
  "Ce naiba se tot intampla cu inelul asta?" urla ea, scotandu-si-l si aruncandu-l spre statuia din centru. Acesta se lovi cu un dangat metalic, mai straluci o data si apoi se stinse. Pentru cateva minute, fu o liniste deplina, apoi se auzi un scartait, ca si cum cineva si-ar da cu unghia pe o tabla.
  Brigitte isi astupa urechile, ghemuindu-se la podea, cu pisica aproape strivita in poala.
  "Pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba se intampla?"urla din nou, insa nu prea credea ca putea fi auzita in toata harmalaia aia.

[Will O'Shea]

• Will o privi aproape uimit pe roşcată. Uau. Caprele erau nişte fiinţe care habar nu aveau de ce asu cum există. Le compătimea. Nu meritau asemena ură.
  Îşi frecă palmele una de alta şi tresări uşor când o rază de lumină albastră îi intră în ochi. Era genul acela de lumină ca şi atunci când un coleg te deranja reflectând o rază de soare într-o oglindă. Nu trebuia să fie un geniu ca să îşi dea seama că venea de la inelul necunoscutei.
  O privi gesticulând cu un aer de om mai mult amuzat decât calm, apoi fu surprins să o vadă scoţându-şi inelul de pe deget. Stai. Stop. Spusese cumva că divorţase de soţul ei pentru că nu îi plăceau caprele?
  Will privi inelul ricoşând din statuia grandioasă şi aproape că ar fi izbucnit în râs dacă zgomotul sfâşietor nu i-ar fi curmat amuzamentul.
  'Ce naiba se aude?' întrebă el, punându-şi mâinile pe urechi.

[Brigitte E. Francis]

• Auzind cu greu intrebarea tipului, zambi.
  "Daca nu as fi fost sigura ca fostul meu sot nu e mort, atunci as fi zis ca a venit sa ma bantuie", urla ea, printre scheunelile groaznice care se auzeau.
  Inca tinandu-si palmele lipite de urechi, se ridica, scapand-o pe Midnight, care sarea caraghioasa prin sala, bagata-n sperieti de zgomotul ingrozitor. Se apropie de statuie, desi sunetul era din ce in ce mai ascutit, si isi recupera cu mare greutate inelul, chinuindu-se sa nu lesine din cauza zgomotului. Cum elibera inelul din fantana goala, linistea se lasa din nou pe incapere si Brigitte se aseza pe jos, rasufland usurata.
  "Atata haz pentru un inel", bodogani ea, privind cu ciuda bijuteria, care incepuse din nou sa trimita reflexe albastre.
  Se ridica si se apropie de barbat, luandu-si pisica din nou in brate, si bagand inelul in buzunar.
  "Eu sunt Brigitte Emmie Francis"

[Melanie K. Gulden]

• Melanie oftă, înclinându-şi capul într-o parte şi arajându-şi mânecile rochiei. Îşi despletise părul ce-i ajungea până la şolduri şi îl pieptănase grijulie, citind în acelaşi timp scrisoarea de la mama sa. Era fericită să afle că o ducea mai bine şi că Marcia începuse să se obişnuiască cu Frida. Noua pisică pe care mama ei o găsise pe stradă devenea mai jucăuşă pe zi ce trece, iar Marcia îşi petrecea zilele ferind perdelele şi covoarele de gheruţele letale ale micii feline. Melanie zâmbi amuzată când imaginea i se formă în minte. O văzuse de multe ori pe Marci aşa, de fiecare dată când Lauren mai găsea câte un animal năpăstuit pe stradă.
  
  Rochia verde închis îi freca podeaua, lăsându-i umerii goi. Melanie scoase un nou oftat şi se întinse spre pelerina neagră şi îmblănită pe care şi-o legă la gât. Ieşi din castel cu paşi mari şi nu încetini până nu ieşise complet de pe domeniu. Când era suficient de sigur, Melanie Dispăru cu pocnet.
  Când Apăru în Londra, un orologiu anunţa clar şi tulburător venirea serii. Melanie îşi făcu drum spre camerele cu şeminee ascunse într-un depozit părăsit.
  
  Aruncă praful Zvrrr în flăcări cu gândul la toaletele incomode despre care îi povestise mama ei că se foloseau pe vremuri, şi spuse cu o voce cristalină şi clară: "Ministerul Magiei."
  Ieşi din flăcările albastre şi se trezi în mijlocul obijnuitei mulţimi de oameni serioşi, îmbrăcaţi în pelerine sobre sau costume. Melanie se amestecă în mulţime, neştiind cu exactitate scopul ei. Avea instrucţiunile de la mama ei bine înregistrate în minte, însă nu prea ştia de unde avea să înceapă.
  
  Simţi ceva pufos pe lângă glezna ei goală şi aproape că sări trei metri în sus. Se uită în jos şi reuşi să vadă doar coada dintr-o pisică neagră ce se strecura agilă printre oameni.
  Doi oameni, stăpânii presupu Melanie, o urmăreau grăbiţi, repetând "Midnight", ceea ce Melanie presupuse că era numele pisicii. Fata îi urmări intrigată, până când bărbatul prinse pisica şi i-o înapoie fetei. Atunci, Melanie începu încurcată să-şi facă de lucru cu altceva.
  
  Ceea ce o şocă şi o făcu să-şi reîndrepte atenţia spre cei doi fu un zgomot ascuţit care îi răni urechile. Melanie îşi acoperi urechile cu palmele, aplecându-se uşor. O văzu pe fată luând un inel din fântână, spunând ceva ce ea nu auzi, şi apoi punându-l pe deget. Zgomotul se opri brusc şi Melanie se ridică încet, prin ţiuitul ce-l auzea în urechi auzind doar "Eu sunt Brigitte Emmie Francis."
  "Ce a fost zgomotul ăla?" lăsă Melanie să-i scape, dându-şi seama mult prea târziu că spusese cu voce tare.