curiosity killed the cat

[Guillaume J. Devereux]

• Guillaume se cutremura. Era mai bine ca ei doi nu s-au intalnit in timpul scolii. Atunci el era o alta persoana si nu s-ar fi uitat niciodata la ea, cum probabil facuse.
  "Asta nu s-ar fi intamplat, stii bine. Atunci eram prins in acest cerc al copiilor tari, iar toti cei care nu aveau parinti bogati sau sange-pur nu numai ca nu aveau nici in vecii vecilor posibilitatea de a se alatura acelei gasti, dar erau si batjocoriti. Nu-ti amintesti, sau 'petrecerea' s-a terminat o data cu absolvirea mea? Stiu bine ca eu eram capul tuturor rautatilor, si radeam de toti cei care nu aveau parinti vrajitori. De cei saraci, mai putin. Iar cei orfani, asa ca tine, nu erau nici ei scosi de pe lista, pentru ca in afara faptului ca erau saraci, nici nu se stia daca erau sange-pur sau nu."
  Ofta, gandindu-se cat de dobitoc putuse fi in trecut, sa tina cont de un lucru atat de neinsemnat ca asta! Ii trebuisera ani de zile sa invete ca oamenii nu se masurau dupa calitatea sangelui ci dupa ce erau in stare.
  "Doamne Dumnezeule, ma purtam cu toti de parca erau cai! Am fost un dobitoc, un mare dobitoc. O tipa cu parinti Incuiati, de care, spre rusinea mea de atunci, ma imprietenisem, a incercat sa ma faca sa deschid ochii, insa nu am ascultat-o si nu am inteles-o pana acum ceva timp"

[Ivy Thibault]

• Nina oftă. Da, înţelegea perfect cum se simţea.
  "Eu nu lăsam niciodată pe nimeni în pace," mărturisi Nina. "Oricine îşi bătea joc de mine, fie cu un singur cuvânt, sfârşea destul de rău. De obicei pe mâna lui Filch. Ţi-am spus vreodată că probabil eu am fost unul dintre puţinii copii din istorie care chiar nu aveau probleme cu Filch?" Nina râse. "Eu tot continuam să îi spun că sunt de acord cu el, că elevii ar trebui să fie pedepsiţi mult mai aspru. Câţi ani are tipul ăla, o sută?... o sută şi ceva?"
  
  Mai văzuse oameni de genul... "copilului Guillaume", să-i spunem aşa, şi chiar nu puţini. Erau destui care o batjocoreau pentru că habar nu aveau dacă era sânge pur sau nu. Desigur, după ce aflase că face parte din familia Thibault, fusese rândul lor să se teamă. Credeau că avea să se răzbune pe ei, sau ceva de genul... Nina râsese singură în camera ei multă vreme de feţele celor care o priveau speriaţi din colţurile camerei. Mda, sigur, ca şi cum ea ar fii putut face ceva.

[Guillaume J. Devereux]

• Julien rase. Nu se putea asa ceva! Filch sa aiba simpatie pentru un copil? Era ceva imposibil. Insa se parea ca nu si pentru Nina. El nu putea sa nu se gandeasca la Filch ca la un capcaun doritor de torturi grele si neinimaginabile pentru elevii de la Hogwarts.
  "Inseamna ca ar trebui sa fi insemnata in cartea minunilor, daca exista asa ceva, paracioaso", rosti el, accentuand ultimul cuvant cu un ranjet amuzat.
  Faptul ca noua sa partenera fusese o mica diavolita pentru cei de la Hogwarts il incanta intr-o mare masura. La fel fusese si el, si probabil si copiii lui (se temea sa spuna copiii lor, pentru ca viitorul se dovedise mereu nesigur si plin de pericole nebanuite), si copiii copiilor lor.
  "Habar nu am. Din partea mea, poate sa fie si nemuritor, insa sa nu se atinga de copiii mei", rosti el enervat pe faptul ca tocmai realizase ca atunci cand va avea copii si ii va trimite la Hogwarts, acestia vor fi probabil torturati de Filch.

[Ivy Thibault]

• Nina râse. "Copiii tăi vor fii în siguranţă, dragă Julien," spuse ea. "Dacă n-ar fii să moară până atunci, cel mai probabil îl vor omorî nişte Viperini mai îndrăzneţi."
  Îi făcu cu ochiul conspirativ.
  
  Şi atunci, pentru prima dată, fură întrerupţi.
  Trei bărbaţi mari, îmbrăcaţi în ceva ce semăna foarte tare cu armuri, dădură buzna în cameră. Şi atunci, Nina îşi aminti ce constituise camera aceea de la început. Închisoare. Mizerie. Era îmbrăcată în aceleaşi haine de ceva timp, şi nici ele nu erau într-o stare chiar perfectă.
  
  Nina se ridică în picioare instinctiv şi se lipi de peretele cel mai îndepărtat.

[Guillaume J. Devereux]

• Julien se intreba daca Filch avea sa fie omorat. De Viperini? Hmm, parea improbabil. Mai degraba un Astropuf iesit din minti.
  "Pe asta s-o crezi tu! Filch o sa traiasca vesnic!"spuse el, razand, gandindu-se la vremurile de odinioara.
  Vru sa mai spuna ceva, insa fu intrerupt cu brutalitate de catre niste niste oameni in niste armuri care lui i se pareau exagerate. Ce naiba se intampla cu lumea? Sau se schimbase lumea asa brusc, si fara ca el sa-si dea seama?
  Julien isi dadu seama ca nu ii cunostea, si nu stia daca Veronique ii trimisese. Cel mai important era ca nu avea nici cea mai vaga idee cum intrasera!
  "Cine sunteti voi?"intreba el, asezandu-se in fata lui Ivy, instinctiv.
  I se paru ceva grav in modul in care ea se speriase, si de aceea, simtea nevoia sa o protejeze de acesti oameni, care lui nu i se pareau prea prietenosi. Nu credea ca venisera in semn de pace.

[Ivy Thibault]

• Nina îi privi pe cei doi bărbaţi peste umărul lui Guillaume. Unul avea părul până sub urechi şi o barbă ciudată, iar celălalt avea părul tuns scurt, însă purta o mustaţă ridicolă. Nu ştia de ce, dar cei doi i se păreau vag cunoscuţi. Periculoşi, dar cunoscuţi.
  Aveau baghetele scoase şi purtau multe săbii şi cuţite la cingătoare.
  
  "Vă rog, da-ţi-vă la o parte, domnule Devereux," spuse unul dintre ei, cel cu mustaţa. "Suntem aici pentru domnişoara Ivy Renee Thibault."
  Nina se uită în sus când îşi recunoscu vechiul nume. Sperase să scape de el pentru totdeauna.
  "Ce vreţi?" întrebă Nina pe o voce puţin răguşită.
  
  Cel cu părul lung îi zâmbi puţin.
  "Acolo sunteţi, stăpână," spuse el. "Am crezut că n-o să vă mai vedem vreodată."
  Totuşi, nu-şi puse bagheta înapoi în buzunar. "Ce vreţi?" întrebă Nina din nou.
  Bărbatul o privi confuz. "Să vă ducem acasă, bineînţeles. Am venit aici din ordinul celeilalte domnişoare Thibault."
  
  Şi atunci, ceva în mintea Ninei pocni. Nu erau inamici, nu erau Sfinţii Mortali, nu erau răi de fapt. Îi trimisese Julieta. Aflase că fusese capturată şi îi trimisese pentru a o ajuta. Prin faptul că ajunseseră aici, Nina deduse că înfăţişarea lor ridicolă nu le arăta şi puterile. Se uită la Guillaume şi îi puse mâna pe umăr. "E în regulă," şopti ea şi păşi în lături.
  
  "Puteţi să-i spuneţi surorii mele că sunt bine," răspunse Nina.
  Ochii celui cu mustaţa se îndârjiră. Dintr-o dată, expresia lui se transformă.
  "Trebuie să veniţi acasă," spuse el, mai dur.
  Nina observă tenta ciudată şi se dădu un pas înapoi.
  "Julieta nu v-a trimis."
  Nimeni nu răspunse.

[Guillaume J. Devereux]

• Julien urmari mica sarada, si ar fi vrut ca Nina sa-si renege vechiul nume, insa nu o facuse, iar acum era nevoit sa o protejeze. Poate ca daca le-ar fi spus oamenilor ca nu cunostea nici o Ivy Renee Thibault, acestia ar fi plecat. Insa se parea ca nu mai era nevoie, pentur ca pana la urma acei oameni erau prieteni. Se relaxa si scapa de pozitia defensiva.
  Totusi, ceva in sinea lui ii tot spunea ca ceva nu era in regula, si si-ar fi dorit din tot sufletul sa-l aiba pe Shadow langa. Desi era un lup, animalul stia mai bine ca el cine ii era prieten si cine ii era dusman.
  "E in regula, baieti, Ivy este in siguranta langa mine. Nu am rapit-, altfel era in lanturi, ok?"rosti el, plictisit deja de ei.
  Ceva ii spuse ca era mai bine sa nu le spuna acestor persoane care era noul nume al femeii, pentru ca nu cumva...si tocmai atunci, acel instinct care ii spuse ca mai bine statea in garda, se activa din nou.
  "Julieta nu v-a trimis", rostise Nina, si niciunul dintre cei doi nu se sinchisise sa raspunda.
  Julien se incrunta si facu instinctiv un pas in spate, scotandu-si bagheta amenintator.
  "Pentru ultima oara. Cine v-a trimis? Cine sunteti si de ce ati venit? Si cum naiba ati scapat de garzi?"marai el, privindu-i cu ochii sai albastri intunecati in acel moment.

[Ivy Thibault]

• Nina se uită îngrijorată în jur după orice ce putea fii folosit ca armă. Era total expusă, fără baghetă şi fără pumnal. Îşi strânse şi-şi deschise pumnii, ca şi cum ar prinde ceva, însă ei erau tot goi şi nefolositori.
  Privi în sus, atunci când unul dintre ei începuse să vorbească din nou.
  
  "Staţi liniştit, domnule Devereux, gărzile dumneavoastră sunt în regulă, se vor trezi peste câteva ore. Acum, dacă vă rog din nou, da-ţi-vă la o parte."
  Nina îl privi în ochi pe bărbatul care vorbise. Încercă să-şi dea seama pentru cine lucrau cei doi, şi ce anume voiau cu ea. Desigur, puteau fii Sfinţii Mortali (deşi se îndoia), familia King sau căutători de răzbunare.
  
  "Suntem doar nişte servitori umili care îndeplinesc nişte ordine," completă şi celălalt, zâmbind. Nina îi privi frustrată, certându-se singură pentru modul stupid în care acţionase.

[Guillaume J. Devereux]

• Julien se injura in gand pentru lipsa sa de tactica. Ar fi trebuit sa le spuna celor doi ca ea nu era Ivy si era ostatica lui. La naiba, de ce lasase garda jos? Facu un pas in fata, punand protector o mana in fata Ninei.
  "Ia stati, asa, baieti!"rosti el, incercand sa-si pastreze calmul. "Aceasta domnisoara este ostatica mea, si mi-a luat ani de zile s-o monitorizez si s-o prind. Nu am sa va las sa mi-o luati printre degete, cand m-am chinuit atat de mult s-o capturez. Pe langa asta, nu este acea domnisoara de care ati pomenit. Vi se pare ca a afirmat unul dintre noi adevarata ei identitate sau numele ala? Nu! Pentru numele lui Dumnezeu, nu! Asa ca nu aveti nici un drept sa va aflati in aceasta cladire. Hai, stergeti-o!"
  Julien se ruga ca vocea sa nu-i fi tremurat si discursul sau sa para plauzibil. Fusese sigur pe sine si hotarat, si spera sa-i convinga pe acesti oameni ca ea nu era cea pe care ei o cautau.
  "Daca tot sunteti interesati, am sa va spun povestea ei. Este de fapt o criminala periculoasa din Germania, al carei nume este... Miranda Kerr. S-a dat drept domnisoara Thibault pentru a pune mana pe milioanele familiei, insa acum planurile i-au fost dejucate, nu-i asa, miss Kerr?"
  Se intoarse spre Nina, facandu-i cu ochiul. Spera sa-l ierte mai tarziu ca folosise numele unei fatuci care aparea mai mult goala pe la TV. De altfel, spera ca cei doi sa nu fi auzit vreodata de aceasta Miranda.

[Ivy Thibault]

• Nina se abţinu cu greu să nu-i arunce o privire de genul Puteai să spui şi tu ceva gen... Audrey Hepburn, dar nu... şi se uită la cei doi bărbaţi serioasă. Nu spuse nimic pentru că habar nu avea o boabă de germană şi nu voia să se dea de gol chiar acum.
  Cei doi se uitară la Nina, apoi la Guillaume, apoi din nou la Nina şi apoi unul la celălalt, părând confuzi. Nina îşi zâmbi triumfător. După ce începeau să se îndoiască mai era doar o problemă de timp până aveau să-i creadă pe cuvânt. Aveau noroc că cei doi habar nu aveau cum arată Nina, pentru că altfel şmecheria n-ar fii mers.
  
  "Aveţi... aveţi ceva acte de identitate?" întrebă unul dintre bărbaţi pe un ton sceptic.
  Nina îşi luă cea mai scandalizată expresie de care era în stare.
  "Am fost capturată, torturată, sunt îmbrăcată în aceleaşi haine de ceva timp, miros urât, nu m-am pieptănat de zile întregi şi n-am văzut decât interiorul acestei celule în ultima săptămână! Ţi s-ar părea ţie că am ceva act de identitate la mine?!"
  Îşi puse mâinile în şold şi ridică sprâncenele spre bărbat. Îi venea să râdă de expresiile confuze şi îcurcate a celor doi.