Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Simtea cum toata substanta acee din care era ea compusa se prelingea usor ca o apa, scurgandu-se printre doua perechi de buze ca printre pietricelele unui rau.Simtea cum furtuna aceea de emotii total diferite: de la frica si disperate la iubire inflacarata, isi diminua din proporii.Era doar o boare fina si slaba care nu o mai putea deranja in nici un fel.
Sufletul ei se intoarse acasa ca un fiu taracitor..
O reincarnare in niste conceptii mistice, cu totul neobisnuita...
Credea ca va fi o acomodare rapida si simpla, insa nu se bucura prea mult de gandul acela ce aducea mai mult a speranta.
Acum, pentru prima data simtise coltii frigului infipti lacom in carnea ei, de parca se razbuna pentru timpul in care ar fi putut sa o rapuna dar nu o facuse.Si nu era un frig obisnuit, un frig de "periferie"...Nu isi simtea pielea mai rece...Era sufletul ei, inghetat, producand fiori pe tot corpul, pana la varful degetelor, dandu-i senzatia amagitoare de raceala...
Acum, simtea cum sufletul ei de forma unei bucati de gheata se incalzea de la un foc necunoscut, ascuns adanc, facandu-l sa se topeasca milimetru cu milimetru, incet dar sigur...
Stia ca caldura aceea ce o ajuta sa-si revina era focul din venele ei care o facea diferita, focul "lupesc"!
Pentru prima oara era multumita, iar faptul ca era o fata varcolac care nu simte frigul o facuse fericita!
Simtea cum buzele baiatului se dezlipesc de ale sale ramanand reci si straine, ascunzand parca un sentiment de vina.Stia pricina si nu il judeca deloc...
Era imposibil sa impui pe cineva sa te iubeasca!

[Colin Hawkeye Rovson]

• Nu stia catimp zacuse acolo in liniste, gandindu-se la nimicuri. Gandindu-se la trecut. Era un imbecil si un tiran, iar Ema avusese toata dreptatea atunci cand ii arsese o palma, chiar daca era din motive ce nu tineau de amor, ci de incompetenta sa in misiuni usoare. Pana la urma, era singurul idiot care incercase o vraja de Transfigurare si ii mersese struna. Inca isi mai amintea cum era sa vezi totul precum o pisica si inca isi mai amintea propriul chip, acoperit de blana neagra si flancat de doua urechi mari. Numai el putea sa uite cum sa se transforme inapoi. Cum se va mai atinge el de medicina daca nu mai avea incredere in propriile-i forte intr-ale Transfigurarii?
  Gandurile anapoda parura sa-l ajute. Se simtea de parca ceva lipsea. Se simtea intreg si categoric era bine sa fii stapan peste propriul suflet si peste propria minte, mai ales acum cand ura neagra nu mai provoca durere, dar... Ceva lipsea. Hawkeye paru sa gaseasca forta de a se culege de pe podea. Isi ridica privirea spre Fantine. Fara sa-si doreasca si fara sa aiba controlul, ochii sai albastri erau goi. Nu mai era decat un licar de viata si o urma de caldura in ei. In doar cateva secunde, se vazu nevoit sa-si refolizeze privirea de cinci ori. Nu intelegea de ce se intampla asta.
  " Fants? Cred... " isi drese vocea ragusita. " Cred ca trebuie... trebuie sa ne apucam de indiciile care duc spre tatal tau..."
  Vocea continua sa fie joasa, inceata, lipsita de asemenea de nota vibranta obisnuita.
  

ooc: scuza dimensiunea minuscula a postului

[Fantine Tholomyes]

Ah, misiunea!Evident! Se scursesera minute pretioase cu toata povestea sufletelor si carul de amintiri.
Se ridica din fotoliu greoaie si obosita. Junghiuri o loveau peste tot, iar picioarele o dureau cumplit ca si cand ar fi alergat in tot acest timp.Muschii gatului ii erau incordati producandu-i durere si amlorteala...
Moleseala si "lenea" aceea stupida ii stateau in cale, incerca sa lupte cu ele si sa le tina piept, insa era prea slaba, scursa de puteri, istovita, de parca corpul lui Colin i-ar fi supt toata energia, toata vigoarea..
Nu putu sa se controleze, iar trupul ii cazu la loc in fotoliu ca lesinat...
"Fantine!!!" gandi ea cu voce tare, iar glasul i se transformase intr-un tipat strident.Incerca la inceput sa se incurajeze, motivandu-se, insa nu mergea...Isi aplica atunci o serie de invinuiri si reprosuri auzite doar de ea si astfel facu organismul sleit de puteri sa functioneze.Il privea din nou doar ca pe o bucata de carne obligata sa i se supuna si sa-i indeplineasca dorintele, era singurul aliat al gandurilor sale, un supus care avea sa se jertfeasca pentru a indeplini "misiunea"!
Cand bucata de carne incepea sa i se supuna, asemeni unui caine in fata stapanului, gata de orice ordon.
Abia atunci isi dadu seama de un mic detaliu caruia nu ii dadu la inceput importanta: TREBUIE SA NE APUCAM...de unde? Se intoarse autoritar spre baiat si isi continua gandul, cu voce tare, ascunzand in ea o doza de raceala si mandrie:
"Tu nu mai ai ce cauta in povestea asta!"
Nu ii pasa daca il facea sa sufere, trebuia sa isi calce pe inima si sa intreaca orice masura pentru a-l face pe baiat sa o urasca!

[Colin Hawkeye Rovson]

• O vazu inapoi in fotoliu si abia se abtinu sa nu se intinda sa o ajute. Asta trebuia sa fie calea ei. Felul ei. Mandria ei. Controlul ei. Asa ca se resemna sa se apropie mai mult de fotoliu.
  Zambi usor si isi freca palmele, dornic sa se apuce de lucru. Abia atunci Fantine se intoarse spre el, iar cuvintele sale ii inghetara sangele in vene. O privi total aiurea pentru un moment lung, de parca nu intelesese ce-i spune. Cand in sfarsit cuvintele isi facura loc in mintea lui amortita...
  " P-poftim? Dar Fantine! Ti-am jurat ca o sa te ajut pana la capat!"
  Ii era rusine de tonul pe care il folosise, plin de mirare si de neincredere. Vocea sa fusese poate mai inalta cu o octava si jumatate decat normalul.
  Nu-i venea sa creada ce aude. Fantine tocmai ii zisese ca nu-si avea locul in povestea asta. Era aberant! Desigur ca-si avea locul! Doar era prietenul ei. Prietenii se ajuta, indiferent de conditii. Iar Hawk vroia sa o ajute cum putea mai bine. Daca era nevoie de un sacrificiu, s-ar fi oferit fara ezitare. Asa ca incerca sa-si combine tacticile si sa o faca pe Fantine sa vada spre ce inainta.
  " O sa ai nevoie de ajutor. Si o sa ai nevoie de cineva pe care te poti baza. Uite, stiu ca lucrurile au fost mai... tensionate, dar stii ca poti conta oricand pe mine. Uita-te in adancul tau, stii asta la fel de bine ca si mine. Haide, nu te mai prosti! Suntem impreuna in asta."
  Daca nu mergea asa, atunci sa incerce si prin intimidare.
  " Si apoi, eu stiu deja care este faza cu tatuajul si cunosc sistemul folosit de ei. Stiu cum sunt alese tintele. O sa ai nevoie de mine, nu de altii"
  Ceva ii spunea ca nu avea sa functioneze. Dar nici ca se va lasa fara o lupta. Tonul lui deveni implorator, in ciuda vocii care-i ragusise.
  " Trebuie sa mergem in asta! Si trebuie sa te ajut! Doar nu te astepti sa stau pe margine si sa nu fac nimic!"
  Insa ceva se intampla, iar realizarea il lasa pe Hawkeye intr-un calm indolent. Realitatea inca nu-l prinsese din urma.
  " Nu vrei sa te ajut"
  Teoretic, era o intrebare, dar lui ii iesi ca o afirmatie.
  

[Fantine Tholomyes]

Putea decide totul!Totul era in mainile ei!
Se simtea in pielea unui judecator ce urmeaza sa ia decizia importanta, care ve decide viata de apoi a unui osandit, se vedea superioara si puternica, libera sa ia orice decizie, doar ca in cazul de fata era ceva mai diferit.Colin nu era decat un bun si brav camarad care isi cerea permisiunea sa ajute.Unde se mai vazuse asa ceva: Un om care sa alerge dupa moarte, vrand sa dea o mana de ajutor, si sa nu fie dorit, sa se simta de prisos.Aici era toata esenta!Fiindca avea sa moara, sau macar sa sufere, sa fie ranit.
"Pesemne e nebun!" isi spuse Fantine domninata inca de sentimentul acela de orgoliu amestecat cu superioritate."De ce si-ar risca viata pentru mine, in loc sa se duca la "draguta" de Rosalie!"
"Esti doar ametit, continua ea cu voce tare....da!esti ametit dupa cele intamplate.Poate mergi sa dormi putin ca sa iti dai seama ce aiureli spuneai adineaori, rase ea batjocuritor."
Se gandea de unde izvora ura aceea inexplicabila care ii incetosa mintea si o impiedica sa gandeasca normal.Orice ar fi, Fantine trebuia sa opreasca dorinta baiatului de a o urma in misiunea ei.Era datoare!Si daca nu oo va face cu "binisorul", avea sa procedeze in cel mai dureros mod!Si ce poate fi mai dureros decat cuvintele rostite cu ura si dispret!?
"Ramai aici Colin Rovson!Cum am convenit!E lupta mea si plus la asta nu vreau sa iti pun viata in pericol".Ultimele cuvinte sunasera mai moale si dulce, dandu-i pe fata adevaratul scop.Tusi serios, vrand sa alunge orice banuiala, si continua:
"Ai putea barem sa ma ajuti, in alt fel insa!Spune-mi despre harta, si despre multimea de nume!....Si pe urma poti sa te duci sa-i sari in brate lui Rose a ta!...Mda, Rose!" bolmoji ea cu un ton ceva mai scazut, ca si cand ar fi vrut sa nu fie auzita.."Rose cea care vrea cadouasu, si stramba din nas!Rose cea dulce si adorabila!Trandafirii albastri!
In tot acel timp cat asteptase un raspuns din partea lui Colin ii trecura prin minte mii de ganduri, insa incerca sa e alunge pe fiecare, vrand sa ramana cu mintea lucida, fara nici un pic de indoiala.Ii era rusine de ce spusese mai inainte.Parca fusese o sotie banuitoare ce ii juca sotului o scena de gelozie!
Putea sa interpreteze asta oricum!II era totuna!Acum nu mai conta, acum cand avea sa se rupa cea din urma legatura dintre ei!

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se uita la ea, incercand sa o domine. Incerca, dar degeaba. Nu putea sa treaca de barierele din ochii ei. Inima ii batea prea tare, auzindu-si pulsul in tample. Respiratiile ii devenisera alerte si nesigure.
  Se gandi o clipa. Daca ii oferea raspunsurile, sigur nu il mai lasa sa vina cu ea. Daca nu i le oferea... Sigur ar fi gasit o cale sa se lepede de el. Iar in cazul asta, cine stie ce probleme s-ar fi ivit? Ofta si scoase din buzunar lista, intinzand-o pe masuta de cafea. Mai scoase o foaie ce purta simbolul desenat prin tatuaj.
  " Bine. Numele taiate de pe lista reprezinta oameni deja morti. Ca sa-ti dai seama care e urmatorul, suprapui cele doua foi."
  Si le suprapuse, punandu-le in lumina. Linia care alcatuia desenul trecea pe rand prin spatele fiecarui nume. Inceputul ei era format numai din nume taiate.
  " Intelegi? Urmatorul va fi..."
  Isi plimba mana peste linie, urmarind-o cu degetul. Trecu de numele Fantinei si se opri asupra urmatorului.
  " El. El e urmatoarea tinta. Iti urez succes si te rog, intoarce-te teafara! Doar... Doar ai grija"
  Ii dadu foile si se retrase spre hol, oprindu-se inainte de a parasi sufrageria. Se intoarse, uitandu-se iar la Fantine.
  " Imi pare rau" spuse brusc, privind-o in ochi.
  Incerca sa spuna totul prin acele trei cuvinte. Ii parea rau pentru situatia in care ajunsesera, ii parea rau pentru dragostea ce parea imposibila, ii parea rau pentru lucrurile prin care Fantine fusese nevoita sa treaca datorita lui. Ii parea rau ca se va duce singura, ii parea rau pentru lista si ii parea rau pentru ca o mintise. Ar fi trebuit sa fie mai atent.
  Pasi pe hol si afara din casa, inchizand usa in urma lui. Statu o clipa si privi strada pustie, un mic zambet inflorindu-i in coltul gurii. Cu pasi lenti, porni in josul strazii, pe drumul pe care venisera de dimineata.
  

[Fantine Tholomyes]

Stia ca orice regrete sau pareri de rau ar fi fost un pas spre a esua, asa ca incerca sa se tina tare pe poziitia chiar daca era constienta de cat de rau ii va fi mai apoi!Da, si se gandea din nou la ea, la cat va suferi ea, si nu la rana din sufletul raiatului pe care tot ea i-o pricinuise!
Avea remuscari, insa voia sa treaca peste ele.Il vedea acum iesind pe usa si parca ceva tipa in interiorul ei.Il voia inapoi, via sa il stie mereu aproape, daca nu ca pe dragostea vietii sale,macar ca pe un prieten de incredere.
Simtea privirea batranei atintita pe chipul ei.Bunica aceea atat de neobisnuita si de calda care se dovedise a fi chiar a sa, privea cele intamplate fara vre-un resentiment, iar zambetul ei devenea tot mai mare si mai bland.Era bunatatea in carne si oase, fericirea in sinea care sigur nu putea simti ceea ce simtea Fantine atunci.
"Chiar nu intelege?" se intreba Fantine revoltator "De ce e atat de linistita si zambeste?"
Era prada unui soi neobisnuit de paranoia care o facea sa-si verse mania asupra bietei femei.Incepea sa o priveasca cu ura de parca ea ar fi fost vinovata, de parca ea fusese cauza tuturor problemelor.Batrana continua insa sa-i raspunda cu aceeasi blandete si acelasi zambet simplu si calm.Pesemne era destul de familiarizata cu pozestile "amoroase" adolescentine si nu putea sa nu zambeasca la vederea a atata naivitate si incredere in sine oarba.
"Isi bate joc!" continua sa se revolte Fantine.
"Ce mai astepti? Opreste-l!" spuse batrana pe un ton linistitor, de parca era evident ca asta ar fi trebuit sa urmeze.Fantine nu era deloc de aceeasi parere, nu putea sa isi incalce principiile, avea o misiune de indeplinit, iar parerile de rau in acel moment reprezentau doar o pierdere de timp!
Nu avea sa dea inapoi pentru nimic in lume, chiar si acum cand simtea ca peretele invizibil ce o apara disparuse odata cu Colin...

[Colin Hawkeye Rovson]

• Cu siguranta crescuse mult in ultimii patru ani. Daca inainte nu avea probleme sa se ascunda in tufisuri, acum inaltimea isi spunea cuvantul. Se simtea ca un om lipsit de casa sau ca un nebun ce pandeste marlaneste o victima. Incerca sa-si scuture imaginile din minte, suflandu-si in maini si frecandu-si degetele pentru a si le incalzi. Da, nu era mai frig cum fusese de dimineata, dar tot era ceva.
  " Hai, Fantine... Misca..." sopti el, privind incordat usa casei.
  Avea nevoie ca ea sa isi puna planul mai repede in aplicare, inainte de a deveni mai rece decat un peste congelat. Isi incrucisa degetele si se tot ruga ca fata sa iasa odata pe usa. Insa nu putea face altceva, decat sa stea si sa astepte, tremurand ca o frunza in bataia vantului. Statea chircit intr-o pozitie ghemuita, incercand sa nu depaseasca limitele tufelor si simtindu-se din ce in ce mai stupid cu fiecare secunda care trecea.
  Pana la urma, se decise ca nu mai putea astepta. In ritmul asta, o sa-l gaseasca vreun om de stiinta, transformat intr-un cub de gheata, peste ani si ani, poate chiar secole. Asa ca isi scoase bagheta si lasa valul vrajii sa se atinga imperceptibil de pragul usii casei Tholomyes. Zambi, manfru de mica lui reusita si, dupa ce se uita peste umar si se asigura ca un spion de doua parale ce era, se grabi sa dispara din raza vizuala a casei. Nu va risca sa fie prins. Atat ii mai trebuia. Altfel, se ducea de rapa tot planul sau.
  Merse probabil cateva sute de metri inainte de a se opri langa un stalp de iluminat. Se rezema cu spatele de el, aratand ca un pusti cu tupeu dintr-un cartier mic. Incerca sa para mai potolit, inainte de a-l ridica politia sau a-l lua careva la rost. Insa nu putea sa-si astampere entuziasmul. Planul lui avea sa mearga. Era convins.
  

[Fantine Tholomyes]

Mandria aceea prosteasca care o transforma dintr-odata intr-o fiinta slaba si copilaroasa care vrea sa se faca remarcata in fata parintilor sau a prietenilor prin niste actiuni demne de mila o trensformau intr-o creatura mizerabila si impertinenta.Doar gandul ca salvase o viata o facea fericita-il scapase pe Colin de orice pericul ii dadea putere.
In sufletul ei se confruntau doua ganduri: nul de foc, altul de gheata.Focul ii daruia speranta si ii amintea de fapta buna, demna de lauda.Daruise o speranta la o viata.Gheata ii amortise mintea cu gandul ca isi taiase greanga de sub picioare, singutul om de incrdere, inlaturandu-l ca pe un intrus.
Dar focul o topea...Ghata se transforma intr-un lichis negru fumuriu si se evapora, lasand urma de speranta impregnate in panza sufletului ei.
Era fericita pe deplin.Iubea, iar asta era fericirea!
Se apropie de bunica care inca mai astepta acea miscare din parea fetei si ii saruta mainile, multumindu-i.Stia ca o vedea a doua dar si ultima oara, insa asta nu mai conta deloc.Ii privi ochii ce acundeau oceanul iar asta ii dadu si mai multe speranta, speranta ca o alta pereche de ochi, ochii gemeni vor fi salvati, de ea.
Pasii o purtaara spre usa, iar deschiderea ai ii aduse pe fata un val proaspat de vand care o mai imbarbata.Cobora cele cateva scari cu un sentiment de tristete si dorul crestea in pieptul ei dureros si arzator.
Isi intoarse fata pentru a mai privi cateva clipe casuta sfanta ...
Porni pe acelasi drum care o desparti de povestea cu suflete si amintiri...

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ceva zbarnai in mintea lui. Ca si cand ar fi fost un caine, iar ce auzea era o frecventa inalta. Se incrunta, scotand mult aer din piept brusc. Era enervant. De parca era fortat sa asculte un post de radio pe care nu il mai prindea. Il zgaria pe ureche. Nu, il zgaria pe creier. Isi stranse mainile in pumni, bagandu-si unghiile taiate in carne. Pana se facu rana.
  Incet-incet, bazaitul incepu sa scada in intensitate, ca si cand s-ar indeparta. Ofta fericit.. Se putea concentra mai bine asupra planului sau daca nu-l durea capul. Pentru ca ar fi... ' Oh, la naiba!'
  Hawkeye isi dadu o palma zdravana peste frunte. Ce prost era! Aia era fraja facuta de el! Zbarnaitul din mintea sa. Vraja se activase. Fantine iesise din casa. Soimeanul se uita automat in directia locuintei si porni fara ezitare.
  Dupa cativa pasi, isi aminti ca ar trebui sa ramana in-afara razei vizuale, asa ca incetini. Atata timp cat auzea bazaitul la claritatea de acum, totul era bine. Se intorcea rapid din drum cand o lua pe o straduta gresita, iar sunetul incepea sa se piarda. Se intorcea si pornea intr-o noua directie, rasufland usurat cand isi gasea din nou vraja. La un moment dat, devenise un sunet puternic, iar el se apropiase atat de mult incat putea sa o vada, desi nu mai mica decat un degetel de la distanta aceea. Insa era sigur ca era Fantine. Roscovana, inaltuta si silfida. Zambi pisicher si incetini iar, bazandu-se numai pe zumzaitul ce-l auzea intr-un colt al mintii. Doar nu crezuse ca o s-o lase, nu?