The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema rasufla usurata cand il vazu pe Capitan trecand prin Oglinda. Se apuca imediat sa rupa legaturile vrajii. Dura putin, dar macar toate aveau sa fie cum trebuie. Sau cel putin asa credea, pana sa-l vada pe James disparand de asemenea prin Oglinda. Striga, desi nu credea ca avea vreun efect. Vraja se rupse, iar Oglinda isi reveni, aratandu-i din nou propria reflexie. Nici nu o mai interesa ce era in spatele ei. Se uita socata, cautand o explicatie. Sean... Marai o injuratura de toata frumusetea si isi puse mana pe frunte.
  Ok... Stia unde erau. Stia ca Sean probabil isi revenise si stia ca i-ar lua prea mult sa faca iar vraja. Ar fi putut sa Dispara, dar pentru asta trebuia sa iasa de pe domeniile Hogwarts-ului. I-ar lua prea mult. Dadu cu pumnul in Oglinda si desena un cerc larg cu bagheta in aer. Panglica de lumina ce ramase se modela in fata ei.
  " Spencer? Arls? Profesore?" intreba Ema, dar nu primi vreun raspuns. Unde erau membrii Ordinului cand aveai nevoie de ei? "Leoth bridd"
  Trei pasari de lumina albastruie aparura din varful baghetei, disparand intr-un zbor furtunos. Stia ca nu era mult si ca nu o sa-i ofere mare ajutor lui James, dar macar poate ii castigau ei putin timp ca sa ajunga. O zbughi numai decat pe coridoare, cautand pasajul ce o ducea la portile Hogwarts-ului.
  

[James Bradley]

James era speriat, infricosat mai bine zis, speriat parea un cuvant prea mic pentru a descrie senzatia lui din acel moment. Totusi la Capitan se uita cau curaj, deoarece stia ca daca arata frica Sean avea sa o foloseasca impotriva lui. Trebuia sa traga de timp stia asta, stia ca probabil Ema va aparea cu ajutoare, insa dupa cat timp? Nu putea sa il tina de vorba pe Sean o vesnicie, da cam asta era planul lui. Avea noroc ca omul din fata lui era un Non, ceea ce insemna ca nu il putea ataca de la distanta. Corp la corp, James mai pputea avea o sansa, normal daca Sean nu era un impatimit al batailor.

"Deci, cum vrei sa fie timpul tau de aici?" intreba Sean cu un zambet pe chip, "Sa sti baiete ca sunt constient de soarta mea. Te-am tras dupa mine, chiar daca stiu ca nu prea schimba cu nimic decizia care va fi luata asupra mea, aceeasta actiune spontana. Baiete stiu ca te crezi in siguranta, fiindca sunt un Non si nu pot sa fac vraji ca tine, insa te asigur ca am multa experienta in luptele de strada. Acum tu pari solid, insa nu stiu cat de bine sti sa te bati. As zice sa incercam, nu esti de acord?" Odata ce isi termina discursul, Sean se ridica de pe scaunul pe care statea si se aseza intr-o garda clasica pe care din fericire James stia cum s-o penetreze. "Ei bine ai de gand sa imi arati ce poti?" intreba Sean.
James scoase un mare oftat care se auzi probabil in toata casa si care ii dadu satisfactie lui Sean. Stia ca trebuia cat de cat sa il faca pe Capitan sa se simta stapan pe situatie pentru a putea iesi intreg de acolo. Daca il enerva, ei bine atunci s-ar putea ca Ema sa il care pe el, care cica trebuia sa fie un erou, in pachetele in care sa se afle bucatelele lui inapoi la Hogwarts

[Ema Snow]

• Ii luase mai mult timp decat calculase ca sa paraseasca domeniile castelului. Asta o enerva la culme. Orice om intreg la minte trebuia sa stie ca o Snow careia i se incurcasera calculele nu era niciodata o alegere fericita. Asa ca Disparu, fumegand de furie mai rau ca Expresul de Hogwarts inainte de a pleca din gara.
  Casa era la fel de bine ascunsa ca te obicei, insa nu-i lua mult sa faca usa sa apara. Intra cu rapiditate, incercand sa faca cat mai putin zgomot posibil. Spera doar ca James si Capitanul nu plecasera din bucatarie. Aproape lipita de perete, Soimeanca inainta pe culoar, incercand sa-si dea seama de ce se intampla. Auzi in curand vocea Capitanului, iar doua alti doi pasi, putea vedea parul bunet al Soimeanului. Inghiti in sec. Situatia i se parea putin spus critica. Daca s-ar fi dus acum in scena... Nu. Nu era bine. Trebuiau sa aiba un avantaj asupra lui Sean. Magia nu mai era suficienta... Avea sa bufleze. Si poate ca nu era cea mai buna mincinoasa, dar spera ca avea sa tina figura macar de data asta. Isi ridica bagheta, expira fortat si pasi in bucatarie.
  " Nu atacati inca!" striga ea peste umar, fara sa-l scape pe Sean din ochi. " Il am... Ok, Capitane, iti zic sa te predai. Esti inconjurat. Chiar acum, sunt cel putin sapte baghete indreptate spre tine, gata in orice moment sa termine povestea asta. Preda-te si iesi frumos din povestea asta. Nimeni nu o sa mai fie ranit"
  Il privi fix in ochi, punandu-si pe chip cea mai neutra privire posibila.
  

[James Bradley]

James lasa sa iasa din gura lui o respiratie care nu credea ca o tine. Ema era acolo si adusese si intariri, totul urma sa fie bine. Totusi rasul Capitanului il infiora si nu putu sa nu inghete cand auzi cuvintele care le scosese pe gura.
"Ema, nu? Ei bine Ema, sa sti ca nu ma las pacalit de joculetele tale. VEzi tu, cred ca in momentul asta e cel mai bine sa te predai tu, nu eu. Stiu ca n-ai pe nimeni aici, insa din nefericire pentru tine si colegul tau, eu am. Mi-am dat seama ca esti inteligenta si ca iti vei da seama cum sa ma scoti de acolo si stiam ca am sa prind ocazia sa il trag si pe baiat cu mine. Asa ca mi-am chemat cativa prieteni pe care as vrea sa ii saluti".
James statea inca la pamant inghetat, neputand sa creada ceea ce vedea. Mai multe siluete iesira din camerele alaturate si se uitata fix la el si la Ema. Erau vreo 6 sau 7 daca ii numarase bine.
"Ei bine cred ca ar fi bine sa imi predai bagheta, fetito", zise Sean si intinse mana catre Ema, asteptand

[Ema Snow]

• Ema casca ochii. Si in ciuda faptului ca se ruga din tot sufletul ca cei sase-sapte prieteni ai Capitanului sa fie defapt membri ai Ordinului, nu se intampla nimic. Se uita in ochii batranului, nervoasa pentru ca planul ei nu mersese. La naiba! Si cum in numele papucilor de baie ai lui Merlin intrasera matahalele acolo? Nu se vazu prea preocupata sa afle. Nu pentru moment. Bagheta ei... Kreacher... Poate ca Kreacher era pe undeva pe acolo si i-ar putea cumva ajuta... Oh, ce tot gandea? Nu o sa se intample nimic bun. Sean era un Non... El nu va putea face magie cu bagheta Emei. Prietenii lui pe de alta parte... Nu, nici ei nu se vor descurca prea bine... Lemnul de vita de vie era altceva decat salcam si alun. Risca. Plus ca nu mai vedea alta sansa. Nu pentru moment. Se ruga doar ca James sa aiba bagheta pe undeva, desi i se inecara corabiile cand o observa prinsa de haina lui Sean. Ofta si isi ridica bagheta, intorcand-o cu varful spre ea. O intinse in directia capitanului, iar acesta o lua numai decat.
  " Jos, Ema" vorbi pe un ton gretos de dulce. Amicii lui isi ridicara baghetele, iar Soimeanca se vazu nevoita sa se supuna.
  Ingenunche langa James, blestemand scurt cand ii vazu piciorul. Nu, aia nu era de bine...
  " Imi pare rau" ii murmura Soimeanului, suficient de incet incat numai el sa auda. " Si ma bucur ca am avut ocazia de a te cunoaste, James"
  Ii zambi, apoi isi ridica privirea si se incrunta spre Sean.
  " Ok, ce vrei? Secrete despre castel? Planurile Ordinului? Ce doresti? Pana la urma, ma ai pe mine! Sunt de opt ani la Hogwarts si cunosc locul ca in palma. Sunt in Ordin de mult timp. Daca vrei asa ceva, atunci nu ai decat sa ma interoghezi, dar te rog, lasa-l pe baiat sa plece. El nu are ce cauta in povestea asta"
  

[James Bradley]

James se uita cu ochii mari la Ema. "Nu, in niciun caz nu plec de aici fara Ema", se gandi el. Scapase cand era mai mic din situatii mai rele, nu intelegea de ce colega lui s-a inspaimantat asa tare dintr-odata. Stia ca asta ii oferea satisfactie Capitanului, insa ii oferea si multa siguranta lucru care era in avantajul lor, fiindca putea deveni foarte usor neatent si grabit in actiuni.
"Oferta ta e nula pentru mine, Ema. Sunt un non, prietenii mei sunt Noni, de ce am vrea secretele unui castel de magie sau a unui ordin de care nu ne pasa. Mike," zise capitanul uitandu-se la unul din prietenii lui. Era un barbat mai scund, cu par blond, "dui pe acestia doi intr-o camera si inchide-i acolo pana ma gandesc ce sa fac cu ei." Sean se intoarse catre ei, le oferi un zambet rece care nu il incuraja pe James si disparu din camera. "Asta-i cam singura noastra sansa", se gandi soimeanul, insa n-avea ce face, era legat la spate si nu se putea baza doar pe picioare daca vroia sa il atace din spate pe Mike. Spera ca macar Ema sa aiba un plan.

[Ema Snow]

• Ema incepu sa rada, desi stia prea bine ca nu era cea mai roz situatie. Va face apel la orice tactica stia, poate o sa-i ajute ceva.
  " Vai, ce dragut! O adunatura de Noni cu doua baghete, care habar nu au cum sa se descurce cu magia" spuse ea pe un ton cicalitor. " Si pe deasupra, nici macar nu stiti ce vreti. Sunteti rataciti prin spatiu si va doriti sa cuceriti, desi nu stiti ce. Mi-e mila, zau..."
  Insa nu se opuse cand acel Mike veni inspre ei. Nu avusese in viata ei forta fizica sa i se opuna unei matahale de asemenea proportii, asa ca ar fi fost o prostie sa-si consume degeaba energia acum. Nu, mai bine se gandea la un plan.
  Facu tot posibilul de a tine pasul si sa nu se impiedice in timp ce era impinsa de la spate, strangand din dinti atunci cand piciorul lui James venea in vederea ei periferica. Camera aleasa sa le fie 'celula' era unul din dormitoarele de la etaj. Prafuit, cu mobila facuta vraiste si cu bucati mari de scanduri pocnite pe pardoseala. Injura cand Mike o tranti la pamant si se intoarse in loc pentru a-i arunca o incruntatura zdravana. Nonul iesi la fel de nepasator, iar cheia se auzi in yala cateva secunde mai tarziu.
  Someanca ofta si studie legaturile. Daca ar fi avut mainile ceva mai subtiri, ca sa poata aluneca... Zambi, insa zambetul ii ingheta pe buze si se intoarse sa-l priveasca pe James.
  " Cum stai cu piciorul?" intreba ea, in minte conturandu-i-se cateva idei. Cu putin noroc, aveau sa scape.
  

[James Bradley]

Reusea cu greu sa mearga, piciorul il dura ingrozitor, glezna mai exact. Clar era luxata, daca nu si mai rau. Totusi trebuia sa arate puternic.
"Sunt bine, nu te ingrijora", ii raspunse Emmei si ii oferi un zambet incurajator. " Ai grija doar ce miscari faci", o atentiona James, stiind ca o miscare grabita si negandita le putea semna moartea, pur si simplu. Trebuiau sa fie caluclati, era clar ca acesti pirati nu erau niste oameni care sa duhneasca a inteligenta, asa ca asta era avantajul lor trebuiau sa se prinda si sa profite de el. Vazu ca Mike dadu coltul si deschise usa catre camera intunecata, in care facu lumina numaidecat.

"Stati aici pana prietenul meu Sean va gandi ce sa faca cu voi", zise el pe un ton in care nu era ascuns dezgustul. James stia ca acum era momentul prielnic pentru o miscare brusca, de-aia cu piciorul sanatos, il lovi puternic in genunchi pe barbat, care cazu in genunchi, din nefericire cazu si James si el, piciroul lovit nereusind sa ii tina greutatea. Acum se putea baza doar pe Ema

[Ema Snow]

• Se uita o clipa lunga la barbat, apoi inapoi la James. Fara sa mai zica ceva, se ridica si ingenunche langa Mike, cautand punctul sensibil de sub mandibula. Cu putin noroc... Probabil ca il nimerise, caci barbatul se relaxa complet, iar respiratiile ii devenisera mai adanci si mai rare. Chiar incepuse sa sforaie usor. Ema apuca legaturile Soimeanului, lucrand repede pentru a le desface. Atentia ei era asupra coridorului, incercand sa-si dea seama daca venea cineva. Cand sforile cazura, nu mai ezita si apuca bratul lui James, trecandu-l dupa umerii ei. Bratul liber si-l puse deasupra mijlocului baiatului, incercand cum putea mai bine sa-i sustina o parte din greutate.
  " Ok. Mergem usor si ne ascundem in camera alaturata... Am un plan" murmura ea si pasi usor inainte, pe hol, atenta mereu ca piciorul vatamat al Soimeanului sa aiba cat mai putina presiune asupra sa. Daca ar fi avut bagheta, poate ar fi rezolvat problema... Sau daca ar fi fost Hawkeye cu ei... Idiotul vroia sa dea la Medicina; sigur stia cateva vraji de urgenta -poate si fara bagheta- pentru astfel de cazuri. Sau macar metode Incuiate.... Metode Incuiate. Asta era!
  Ema deschise usa apropiata si intra, tragandu-l pe James dupa ea. Dupa, trase o noptiera pentru a o tine cat de cat blocata. Il ajuta pe Soimean sa se intinda, uitandu-se in jur dupa ceva folositor.
  " Imi pare rau pentru asta, sincer" murmura, luand doua suporturi menite sa tina plantele cataratoare drepte. Le puse de o parte si de alta a gleznei tanarului si isi smulse braul camasii, folosindu-l pentru a lega.
  " Sper sa tina macar o vreme. Acum, ce-ar fi sa le trimitem amicilor nostri Noni o scrisoare, hmm?" zambi, vorbind incet pentru a pastra linistea.
  

[James Bradley]

James se enerva putin cad se vazu asezat pe pat, stiind ca probabil Ema il pusese asa ca sa nu se poata ridica singur, in caz ca avea chef sa faca vreo nebunie. Era neputincios si de niciun ajutor Emei in acel moment. Si nici macar nu avea bagheta la el. Se inveseli putin cand auzi ideea colegei lui despre scrisoare, stiind ca puteau foarte usor sa bage frica in niste Noni prin cateva cuvinte amenintatoare.
"Ok, dar o scriu eu. Macar atat sa fac", zise el intorcandu-i zambetul.

Distractia de cateva secunde se incheie imediat, James auzind cum cineva urca scarile. Soimeanul astepta strigatul care nu intarzie sa apara, probabil in momentul cand barbatul care tocmai urca ii vazu corpul lui Mike. Acum erau 2 optiuni, ori mergea sa il cheme pe Sean ori dadea buzna peste ei. Cand James auzi pasii care se grabeau in jos pe scari, isi dadu seama ca barbatul alesese prima varianta.
"Ema, trebuie sa ne miscam repede. Trebuie sa iesim de aici si sa fugim in alta incapere." James dadu sa se ridice, insa injura nu foarte incet cand se lasa sa fuga pe piciorul ranit si se prabusi la pamant