curiosity killed the cat

[Guillaume J. Devereux]

• Julien se intoarse furtunos spre Nina, privind-o incruntat. Isi scoase bagheta, o indrepta spre ea si facu ca lanturi groase de fier sa-i inconjoare trupul, desi ele erau mai usoare decat fulgii, trebuia sa pastreze aparentele.
  "Femeie blestemata, mai taci!"ii striga nemilos, facand sa apara o bucata groasa de scotch pe gura acesteia.
  Se intoarse spre cei doi si se indrepta de spate.
  "De cand am venit s-o vad, m-a zapacit de cap. V-as da-o bucuros, numai sa scap de ea, insa v-am mai spus, mi-a luat prea mult s-o capturez"
  Isi incrucisa bratele la piept, se duse spre un colt al incaperii, unde era masa, si lua de ea niste acte, pe care le vraji in secret si le arata celor doi. Poza tinerei se afla pe un buletin, pe care scria numele Miranda Kerr. Spera ca cei doi sa nu-si dea seama ca erau falsificate.
  "Sper ca acum sunteti lamuriti. Sper sa puteti pleca o data, caci am mult de discutat cu prizoniera mea, si voi ma incurcati. Plus...trebuie sa merg si la o intalnire, stiti voi la ce ma refer"

[Ivy Thibault]

• Nina simţi cum ceva îi gâdilă încheieturile, însă când se uită la mâinile ei, acestea erau legate în lanţuri grozav de mari şi masive. Nina se încruntă la ele şi, deşi încruntătura ei era mai mult confuză, îi observă pe cei doi schimbând priviri îngrijorate, ca şi cum chiar ar crede că o doare.
  Guillaume începu să strige la ea şi făcu să-i apară o bucată de scotch pe gură. Ninei îi venea să râdă, noroc cu scotch-ul. Se uită la Guillaume cu o privire care voia să fie cruntă.
  
  Guillaume se duse spre masă şi luă de acolo câteva hârtii pe care apoi i le arătă celor doi bărbaţi. Nina se abţiunu să-şi lungească gâtul pentru a vedea actele false.
  Oricum, asta îi convinse într-un final pe cei doi 'cavaleri' că Nina era de fapt Miranda Kerr, aşa că se uitară încă o dată suspicios la fată, şi se înclinară în faţa lui Guillaume.
  "Ne pare rău pentru deranj, domnule," spuseră ei şi ieşiră din cameră puţin plouaţi. Nina aşteptă câteva minute până când era sigură că cei doi nu se vor mai întoarce, apoi se zbătu puţin, zăngănind din lanţuri, atrăgând atenţie că încă era Miranda Kerr şi ea chiar voia în acest moment să revină la Nina.

[Guillaume J. Devereux]

• Julien se uita la Nina, apoi la cei doi barbati care isi dadura seama de greseala lor. Le facu in sila cu mana, apoi astepta cateva minute. Desi acestia plecara, o auzi pe Nina zanganind din lanturile sale si se intoarse spre ea, zambindu-i larg. Apoi isi scoase bagheta, incuie usa, si faca ca lanturile ei sa dispara.
  "Cat de prost poti fi incat sa inghiti asa ceva? Si serios acum, Miranda Kerr? Nimeni nu a auzit de Miranda Kerr?"incepu el sa rada, bagandu-si la loc bagheta in buzunar.
  Se uita la Nina, inca zambind. Din fericire, ea nu semana cu acea Miranda. Desi trebuia sa recunoasca ca si fata era frumoasa, emana o frumusete care lui i se parea mult prea vulgara. Nu i se parea ca trebuia sa iti etalezi corpul numai prin bikini, insa nu putea spune ca nu-i parea prea rau de asta!
  "Miranda Kerr e singura care mi-a venit in minte. Nu stiu daca e nemtoaica sau nu, dar numele ei pare"

[Ivy Thibault]

• Nina râse.
  - Ei bine, nu poţi spune că cei doi Zorro păreau prea inteligenţi, spuse ea cu o sprânceană ridicată. Miranda Kerr nu e exact modelul vrăjitoresc perfect, nu crezi ?
  Îşi scutură puţin bluza de praf, deşi nu avea sens. Hainele ei erau jalnice, însă nu avea de gând să se plângă. Nu că nu ar fii vrut să se spele şi să se schimbe, însă asta ar însemna că nu mai avea să petreacă timp cu Guillaume şi nu era încă pregătită să iasă din închisoarea ei. Încă avea ciudatul sentiment că o dată ce va ieşi de aici, bula ei mică şi roz se va sparge şi Guillaume îşi va schimba complet părerile.
  Dintr-un instinct total necunoscut de ea, se duse spre Guillaume şi îl sărută pe buze. Avea impresia că ar putea să-l ţină de mână o eternitate de-acum înainte şi tot nu i-ar ajunge. Niciodată nu crezuse că ar putea fii fericită murdară şi închisă de ceva timp într-o singură cameră plictisitoare.
  - Ştiu că probabil miros urât, dar te rog nu mă da la o parte," zâmbi Nina. Probabil ar fii bine dacă ar mai tăia din simţul umorului mult prea sec, însă îi intrase deja în reflex.

[Guillaume J. Devereux]

• Julien aproba din cap. Cei doi "Zorro" chiar nu pareau prea inteligenti, insa niciodata nu trebuia sa-ti subestimezi prea mult adversarul. Nu poti stii ce se ascunde in spatele unui idiot care se loveste de mese si pereti. Asa cum nu poti stii ce se ascunde in spatele unui barbat elegant, manierat, sau al unei femei frumoase si aparent blanda.
  Isi lipi buzele de ale Ninei, cand aceasta se apropie de el, si auzindu-i remarca, o privi mirat,uitandu-se la ea parca prima data in acea zi.
  "Nu-mi vine sa cred ca am uitat de acest aspect!"rosti el, departandu-se repede de ea.
  "Esti murdara si duhnesti, ce era in capul?"continua, privind-o incruntat.
  Descuie usa inchisorii, se asigura ca nu mai era nimeni pe hol, apoi o scoase din camera, tragand-o dupa el afara. Intrucat nu se putea disparea si aparea in interiorul cladirii, fu nevoit sa o scoata pe Nina in micul spatiu dintre inchisoarea sinistra si gardul inalt. Apoi o tinu de mana, disparand impreuna cu ea si aparand in conacul pe care il avea in Anglia.
  Era o cladire mare, eleganta, cu o gradina plina cu tot felul de flori frumos mirositoare si elegante. Trecu repede pe aleea care ducea la usa din fata, fiindca racoarea noptii ii impiedica sa admire ceva. Inauntru, ii arunca haina sa majordomului, domnul Thomas, si ramase in hol.
  "Asta e umila mea casa", raspunse el, pe un ton plin de ironie.
  Pe usa din fata, pe ambele parti, se putea vedea blazonul familiei, un lup care tinea in mana o sabie. In fata usii, la o departare de cativa metri, se aflau scarile elegante, de lemn bine lustruit, iar candelabrul agatat de tavan trimitea o lumina stacojie, plapanda. Shadow, lupul sau, venind latrand (lupii latra?) dintr-o parte a holului, gudurandu-se la picioarele sale.
  "El este Shadow, cam al doilea stapan al casei".
  "Acum, cred ca ai prefera o baie, nu?"spuse el, tragand-o de mana pe scari. Casa avea doua etaje, insa al doilea nu era folosit prea des, camera lui fiind ultima pe stanga la etajul intai. O duse intr-o camera alaturata, culorile dominante fiind rosul ca sangele, si ii arata o usa deschisa.
  "Asta e camera mamei mele, acolo e baia. Poti sa-ti iei haine din dulap, aveti cam aceeasi constitutie. Insa nu stiu daca o sa iti placa ceea ce poarta ea. Se crede in epoca victoriana. Ohh, si nu te speria, nu mai e nimeni in casa in afara de servitori si Shadow. Mama ma anunta mereu inainte sa ma viziteze."
  O saruta inca o data pe buze, apasat, apoi il lua pe Shadow si se aseza pe pat.

[Ivy Thibault]

• Nina roşi când Guillaume deveni conştient de modul în care arăta. Îşi frecă antebraţele goale cu palmele, cât timp bărbatul deschise uşa şi verifică prudent coridorul. Aveau să iasă de acolo. De asta era sigură.
  Guillaume o luă de mână şi o conduse într-un ritm alert până afară. Viperina fu surprinsă să descopere că era întuneric. Probabil prin jurul orei şapte, însă pierduse şirul orelor de când venise Julien să o interogheze. Avusese şi motive bine susţinute în spate.
  Dispărură brusc de lângă clădirea sinistră şi Nina simţi acel ciudat sentiment de înghesuire într-un tub de cauciuc. Când Apărură, vrăjitoarea era complet dezorientată. Nu văzuse niciodată conacul acela. Nina crezuse că se vor duce la conacul Thibault sau în apartamentul ei din Londra. Îşi dădu seama brusc că probabil mişunau de bărbaţi asemănători celor doi ce veniseră după, aşteptând-o să vină acasă.
  Conacul era ... mare. Era mai mare decât cel al Julietei, şi asta era ceva pentru că surorii ei chiar îi plăcea luxul unui conac admirabil. Erau două uşi mari ce marcau intrarea principală, pictate cu un blazon ciudat. Guillaume deschise uşile printr-un gest de baghetă şi Nina descoperi că interiorul era chiar mai impunător decât exteriorul.
  Nu reuşi să observe prea multe, pentru că un lup tocmai începu să-şi facă drum spre ei cu limba scoasă un metru în urmă. Începu să se frece pe lângă picioarele stăpânului său.
  - Hei, Shadow, făcu Nina, însă nu se apropie foarte tare de lup. Avea vaga impresie că animalul şi-ar fii dorit iubirea stăpânului său doar pentru el.
  Guillaume o conduse pe scările masive, la primul etaj, într-o cameră largă, circulară, ce se vedea clar că era aranjată de o femeie. Perdelele se potriveau cu aşternuturile patului, covorul, mobila şi candelabrul, fiind aranjată în culori roşiatice şi câteva nuanţe discrete de negru.
  Îi ascultă explicaţiile lui Julien. Se simţea puţin ciudat să împrumute haine de la mama lui, însă nu se plânse. Îşi plimbă mâna absentă printre materiale şi alese o rochie la nimereală. Era verde.
  - Mulţumesc, spuse Viperina, aruncându-le o privire recunoscătoare celor doi stăpâni ai casei înainte să închidă uşa. Inspiră adânc şi expiră, apoi se puse pe treabă.
  Baia nu era mai mică decât încăperea de alături, însă Nina se duse direct spre oglinda mare de deasupra chiuvetei. Gemu când îşi văzu reflexia. Se descălţă şi se se dezbrăcă, apoi se urcă în cadă. Începu să se frece bine cu un săpun pe care îl alesese dintr-o mică ladă plină de rânduri de săpunuri cu diferite arome. Se spălă, apoi se limpezi de vreo trei ori înainte să fie mulţumită. Apoi, începu să-şi spele părul, lucru care era mai greu datorită faptului că era încâlcit ca dracu'.
  După vreo zece minute, Nina ieşi din cadă, învelindu-se într-un prosop pufos, cu pielea usturând-o. Se şterse cât de repede putu şi alunecă pe gresie de două ori, însă până la urmă, ajunse în faţa oglinzi, cu rochia verde-jad ajungând până în pământ, părul încă umed atârnând curat şi descâlcit pe spate şi faţa în sfârşit culoarea ei naturală. Expiră scurt şi ieşi din baie, sperând că Guillaume încă era acolo, arătând ca un zeu grec întins pe pat alături de lupul său.

[Guillaume J. Devereux]

• Guillaume se juca cu Shadow cat timp Nina era in baie. Lupul sau era de obicei prietenos cu persoanele care nu reprezentau un pericol pentru stapanul sau, insa se bucura ca acesta nu sarise pe Nina. Probabil ca acum nu era momentul pentru gudurari pe langa persoane straine.
  Asteptarea i se parea lui Julien mai lunga decat orice alta asteptare de pana atunci. Nu stia cum ar fi putut sa-si umple timpul, pentru ca nici camera mamei sale nu era cea mai amuzanta din lume. Doar un pat cu baldachin, un sifonier mare, draperii la ferestre,o masuta de toaleta si un covor foarte vechi insa care parea destul de nou si cam atat.
  Cand in sfarsit asteptarea lua sfarsit, si Nina isi facu aparitia, intr-o rochie verde, extravaganta, Julien o privi incantat. Arata ca o printesa, ba chiar ca o imparateasa, o regina. O mai vazuse pe mama lui imbracata cu acea rochie, insa ei nu-i statea atat de bine ca Ninei, care parea ca radiaza ca un smarald pus in lumina lunii. O lua in brate, sarutand-o apasat si aproape strivindu-i buzele.
  "As darama si cladi imperii pentru tine", ii spuse el, ignorandu-l pe Shadow care scoase un sunet ciudat.
  

[Ivy Thibault]

• Nina îi răspunse la sărut, simţind fluturi ciudaţi zbătându-se în cavitatea ei toracică. Îi simţea umerii sub mâinile ei şi i se părea atât de perfect încât nu credea că vreo altă fiinţă, magică sau nu, l-ar fii putut întrece vreodată. Pentru prima dată, Nina simţea că tot ce i se întâmplase avea totuşi un sens. Din orice unghi priveai, toate acele lucruri rele o aduceau la această simplă persoană: Guillaume.
  Inspiră adânc şi expiră încet, ascultându-i cuvintele. Îi plăcea să ştie că nu era doar ea cea care simţea la fel. Îi plăcea să fie sigură pe sentimemtele lui.
  - Vei stai aici pentru totdeauna, spuse Nina, înconjurându-i gâtul cu mâinile. Nu te voi mai pierde şi pe tine.
  Pentru mult timp crezuse că e vreun blestem asupra ei, să nu poată să găsească niciodată fericirea... acum o găsise şi îi era atât de frică să nu dispară încât vroia să îl ţină pe Guillaume pentru totdeauna lângă ea, să nu îl mai lase să plece niciodată.

[Guillaume J. Devereux]

• Julien ii zambi Ninei. Desigur ca nu avea s-o lase sa plece, iar el, cel putin atunci, nu avea nici cea mai mica intentie de a o parasi. Nu acum cand gasise piesa lipsa din puzzle-ul vietii sale.
  "Crezi ca scapi asa usor de mine?"intreba el, inconjurandu-i mijlocul cu bratele si invartind-o incet, facand rochia sofisticata sa fosneasca usor.
  Mamei sale ii placeau astfel de rochii extravagante, insa nu ii statea mereu bine cu ele, desi era o femeie foarte frumoasa. Totusi, pe Nina o prindeau mai bine, parea ca si cum ar fi fost facute special pentru ea, si nu pentru o cu totul alta femeie.
  Probabil ca indiferent cat de bogat poti fi, nu tot ce-ti faci te prinde. La fel si cu Nina. Putea fi si saraca, ca tot frumoasa ramanea.
  "Ti-e foame? Ai nevoie de ceva? Orice! Casa mea iti sta la dispozitie. Ca si mine de altfel"
  Ii parea rau sa strice momentul cu aceasta intrebare, insa probabil ca dupa atatea zile inchisa, trebuia sa aiba nevoie si de altceva in afara de o baie, desi nu mancase cand ii oferise mancare. Poate ca mediul acela ostil era de vina.

[Ivy Thibault]

• Nina se întinse ca o pisică şi se trânti pe pat doar pentru a simţi puful moale sub ea. Oftă, privind tavanul cu mici imperfecţiuni. Nu avea nimic ce i-ar putea lipsi în acel moment, ceea ce îi dădea un sentiment ciudat de întregime pe care îl căutase timp de luni întregi. Închise ochii, savurând momentul, apoi îi deschise înapoi.
  - Presupun că nu pot să trăiesc ca o plantă, făcu ea, oftând dramatic şi ridicându-se. Ce ai de oferit?
  Deja prin mintea ei se perindau imagini cu mese grandioase, îngheţată, ciocolată şi alte multe mâncăruri nesănătoase pe care le iubea prea mult ca să renunţe la ele. Renunţase de mult la diete şi alte chestii pe simplul principiu că ceea ce iubeşte aşa de mult nu are cum să-i facă rău... Nu?