Selective blindness

[Colin Hawkeye Rovson]

Selctive blindness
I haven't really been hiding, you've just been too blind to see what's right in front of you

-Will&Hawkeye-

• Se dovedise ca nimeni nu se chinuia prea mult sa ascunda chestii de el. Nimeni nu se ferea, nimeni nu devenea secretos. El doar fusese putin cam prea chior la ce se intampla in jurul sau. Asta era un fel de lovitura sub centura. Hawkeye nu avusese momente in care sa nu faca ceea ce facea de cand se stia - sa observe. Pana acum, cel putin.
  Toata filozofia statea de fapt in faptul ca stia ca ceva nu era in regula, ca avea probleme de rezolvat. Doar ca nu stia si care erau acelea. Si poate ca din cauza asta nu stia nici unde sa se duca. De obicei, exista un loc in jurul castelului care ajuta la rezolvarea diverselor conflicte interioare. Lacul era nemaipomenit daca vroiai sa meditezi. Padurea Interzisa te dezmortea psihic, iar terenul de Vajthat iti oferea cea mai buna sansa de a uita de griji. El nu stia de ce are nevoie, asa ca doar statea acolo, la cativa metri in fata treptelor de marmura ce duceau spre marea sala, privind pierdut in departare. Se stramba usor. Pai, poate ca se putea mai rau. Intotdeauna se putea mai rau. Ar fi putut sa ploua.
  Hawkeye isi scarpina ceafa, ofta si porni la pas lejer, desi nici el nu stia unde se duce. Poate o sa treaca pe la sere sau poate ca o sa asculte putin conversatiile bobocilor in curtea interioara. Sau poate ca doar se va aseza intr-un loc, sperand sa faca ceva folositor. Sau doar sa stea. Avea o gramada de energie fizica, dar nu stia ce sa faca cu ea. Eh... vorba aia, pastreaza pentru mai tarziu. Si in toata harababura din creierul sau, aproape ca rata sa realize numele sau strigat de cineva. Se intoarse pe calcaie, curios.
  

[Will O'Shea]

• Will îşi frecă mâinile îngheţate una de alta. Îşi uscă mănuşile cu o fâlfâire de baghetă, hotărât să nu mai atingă zăpada imediat. Defapt, nu ştia de ce o făcuse în primul rând. Nu era prin preajmă nimeni cu care să se joace şi singur nu avea niciun haz. Ca să fie sincer, se şi săturase de zăpadă. Ar fi vrut să vină primăvara. Bună dispoziţie, fericire şi flori. Multe chestii frumoase de care se bucura în fiecare an.
  Îşi puse mâinile în buzunare şi îşi ridică privirea spre lac. Era o privelişte frumoasă, cu toate că nu avea nici farmecul învierii din primăvară şi nici aerul relaxat al verii sau melancolia ciudată a toamnei.
  Cu toate astea, nu priveliştea îi atrăsese atenţia vipeirnului, ci silueta care se plimba destul de aproape în faţa lui. Era un băiat. Şi încă nu unul necunoscut, ci chiar Hawkeye.
  Îl văzuse pe şoimean prima dată într-un fel de întrunire neplanificată lângă lac. Îl strigă pe nume, aproape fără să se gândească. Voia să îşi petreacă timpul cu cineva şi nu era un lucru necunoscut că la Hogwarts dominau persoanele de sex feminin.
  Will se bucura de compania oricui în general. Nu era ca şi cum nu ar avea pretenţii de la persoanele cu care îşi petrece timpul, doar că simţea că jumătate din calitatea conversaţiei i se datora lui. Lucru pe care încerca mereu să îl respecte.
  'Bună,' spuse, ajungând în faţa şoimeanului.

[Colin Hawkeye Rovson]

• De obicei, cand il striga cineva, in ciuda sanselor de nesansa, existau doar doua-trei variante constante. Prima era Arlin, iar asta insemna o nazbatie secreta si cateva ore de relaxare, a doua era Irine, ceea ce ducea la suportarea strigatului de 'Dobby' si poate cateva cuvinte repezite pe care tot el le-ar regreta mai tarziu, iar a treia era Ema, unde lucrurile erau simple: 'Rovson, ai dat de naiba!' Asa ca se simti profund usurat sa distinga o voce masculina de data asta. Nu ca nu i-ar fi placut sa petreaca timp cu colegele, doar ca era altfel cand avea un amic langa umar, ci un o amica. Era altceva. Zambi, luand in recunoastere trasaturile lui Will, cu fiecare pas mai clare si mai usor observabile.
  " Hei!" saluta si Hawkeye, plecandu-si scurt capul.
  Era ceva in legatura cu Viperinul care ii castigase increderea lui Hawk cam din primele momente in care se intalnisera. Si cum el nu era mare fan al schimbarii primei impresii... Nici nu vedea de ce ar avea motiv.
  Se apleca o secunda si isi umplu palma cu zapada.
  " Ce mai zici tu, straine?" il intreba Soimeanul, razand usor.
  Mainile lui lucrau aproape inconstient, modeland rotund bucata rece din palma, in timp ce atentia ii era concentrata asupra lui Will.
  

[Will O'Shea]

• Will zâmbi la cuvintele lui Hawkeye, apoi îşi adânci mâinile în buzunare, ridicând din umeri.
  'Sincer, nu ştiu,' spuse, mirat de brusca lui incapacitate de a purta o conversaţie. De obicei ştia ce şi când să spună. Nu avusese niciodată probleme cu asta, însă acum se simţea pur şi simplu în aer. 'M-am plictisit de stat în castel şi de făcut nimic, aşa că m-am hotărât să ies puţin.'
  Ridică din umeri şi zâmbi slab.
  Se gândea la o grămadă de lucruri, însă niciun parcă nu era suficient de bun pentru a fi spus. Privi în jur. Will nu fusese niciodată omul care să fie plăcut de toată lumea. Niciodată nu fusese în mijlocul unui grup şi nici nu avusese prieteni care să se uite în sus la el, nu de sus. Ceea ce era puţind trist dacă te gândeai bine, însă viperinul nu îşi dorea în mod special acele lucruri. Probabil că până la urmă era adevărată zicala aceea ce zicea că nu are cum să îţi lipsească ceva ce nu ai avut niciodată.
  Se simţea un om mic şi neînsemnat, însă asta şi era, lucru care nu îl deranja. Defapt, 'om mic şi neînsemnat' era un fel ciudat de a descrie mica importanţă a omului în dezvoltarea Pământului. Şi aici nu era vorba de clăridiri şi oraşe şi descoperirea electricităţii sau a maşinilor. Era vorba de ceva mult mai mare, şi anume dezvoltarea naturii, a întregului ansamblu numit Pământ.
  Will aproape că îşi scutură capul. Ce era cu gândurile astea ecologiste şi de ce îşi concentra energia pe o conversaţie cu el însuşi în loc să poarte una cu Colin?
  'Dar tu?'

[Colin Hawkeye Rovson]

• " Eh, imi limpezesc mintea. Cred.... Nu stiu. E prea-prea. Trebuia sa schimb aerul" zise el, privind spre lac.
  Avusese cateva ganduri ce nu-si aveau locul. Si avusese cateva idei care nici macar nu trebuiau sa se formeze. Dar, pana la urma, de ce nu? Zambi pisicher cu jumatate de gura si se gandi rapid la o retragere grandioasa spre siguranta. Ma rog, cat de sigur putea sa fie intr-un spatiu atat de deschis.
  Hawkeye isi arunca privirea spre Will, cercetandu-l scurt din cap pana la picioare.
  " E un mic val de plictiseala pe la castel. Nu prea mai ai ce face... Sau nu mai ai cheful necesar pentru a gasi ceva de facut."
  Aerul rece ii facuse intotdeauna bine. Il trezea la viata si, chiar daca incepuse sa se sature de atata frig, inca isi gasea resursele interioare de a profita de zilele de iarna. Probabil ca nu o sa ajunga niciodata sa spuna ca uraste anotimpul asta. Si spera sa nu o faca. Se retrase usor doi pasi.
  " Meditam si..."
  Isi ridica mana in care inca tinea bulgarele format si il arunca pe deasupra capului lui Will. Inca de la inceput nu dorise sa-l nimereasca. Nu de alta, dar nu stia cum statea Viperinul cu caldura. El unul stia cat de naspa era sa te trezesti cu umezeala unui bulgare cand nu ai chef de ea.
  "... si am descoperit ca ar fi bine ca atunci cand lucrurile nu vin la tine sa se faca, te duci tu la ele" ranji, cu degetele inrosite din cauza frigului.
  

[Will O'Shea]

• Will îl privi pe Hawk, uşor intrigat. Da, era adevărat că era o uşoară plictiseală pe la Hogwarts. Părea că toţi erau plecaţi din castel şi Will nu mai avea ce face cu orele sale libere.
  Tresări când văzu bulgărele că se apropie periculos de capul lui şi se aplecă uşor, deşi nu fusese nevoie. Mica minge de zăpadă trecu pe deasupra capului său. Zâmbi.
  Colin era o persoană interesantă. Nu reuşea încă să îl înţeleagă şi descifreze pe deplin şi nu ştia dacă se datora faptului că nu îl mai întâlnise până atunci decât o dată sau pentru că era mai greu de citit.
  Fraza lui îl luă prin surprindere.
  'Nu am crezut niciodată în coincidenţe,' spuse el, după un moment de gândire. 'Nu ştiu care e ideea, însă nu cred că există lucruri care se petrec fără motic. Iar atunci când un om crede asta, s-ar putea să piardă semne importante, care, dacă ar fi fost considerate ca nişte situaţii şi întâmplări reale, nu nişte coincidenţe, l-ar fi dus pe un drum mult mai bun şi frumos decât cel pe care este.'
  Ăsta era motivul pentru care Will era speriat de alegeri. Pentru că niciodată nu ştiai care e cea bună. Şi mereu îşi dorise ca viaţa lui să nu aibă regrete. Ceea ce era aproape imposibil, însă era un lucru care îl tenta extraordinar de mult.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye isi relua locul de langa Will, ascultand cu interes ce zisese.
  " Coincidentele sunt doar scuzele celor care se tem sa-si recunoasca greselile" spuse el pe un ton calm. " Si nu spun ca nu ar exista, doar ca ar fi foarte rare. Poate una la cateva sute. Pana la urma, viata fiecaruia nu este un lung sir de evenimente scrise undeva in univers. Si poate ca fiecare suntem destinati sa facem ceva, dar cred ca avem libertatea de a alege cum vom face acel ceva"
  Chestia asta cu coincidentele era destul de interesanta. Si poate ca traise si el destul de multe, desi refuza sa le considere coincidente. Hawkeye intotdeauna cautase explicatii logice, uneori pur matematice. Incepuse sa o lase mai moale cu asta in ultima vreme. Pana acum, sentimentele erau pentru el o chestie relativ simpla. Un lant de reactii, format din anumite substante eliberate de organism. El era fericit pentru ca avea ceva mai multa serotonina si endorfina in sistem. Ii era frica si era puternic atunci cand intra in joc adrenalina. Insa, recent, toata baza pe care si-o formase in ani se rasturnase. Si daca pana atunci trecea cu indiferenta pe langa cei ce sopteau 'coincidenta', acum le acorda un moment in care sa-i inteleaga. Privita din exterior, aceasta coincidenta nu era decat curioasa. Traita, pe de alta parte, devenea naucitoare. Te ingheta. Hawkeye isi scutura capul. Cautand instinctiv o eliberare, il batu usor pe umar pe Will si zambi.
  " Prietene, cred ca trebuie sa ne relaxam"
  

[Will O'Shea]

• Will îi ascultă cuvintele lui Colin. El tot nu credea că există, oriunde şi oricum coincidenţe. Bine, nu era atât de pornit şi încăpăţânat încât să considere ideea de coincidenţă complet inexistentă. Defapt, degeaba se tot sofistica el în vorbe şi gânduri, habar nu avea cum anume lucrează Universul. Nu înţelesese niciodată, probabil pentru că gândirea lui era prea logică. Unele lucruri pur şi simplu nu aveau explicaţii şi ar fi trebuit să încerce să se obişnuiască cu asta. Deşi era greu. Tot caracterul lui îl împingea să încerce să descifreze orice îi venea în minte, deşi ştia şi el că unele lucruri nu erau menite să fie descifrate.
  Oftă. Hawk avea dreptate. Trebuia să se relaxeze.
  'Scuze, sunt mai amuzant de obicei,' spuse el râzând scurt. Will era genul de persoană care nu ţinea de obicei conversaţii de genul acela. Îi plăcea să păstreze orice analize făcea în mintea lui. Era mai sigur. Aşa că din gura lui ieşeau mai mult prostii de obicei.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye se incrunta usor.
  " Nu, prietene, analizezi gresit" facu el, zambind. " Si acum esti amuzant, doar ca la un nivel ce nu este accesibil tuturor. Dar asta e ghinionul lor"
  Cum ar fi putut el sa fie un Ochi-de-Soim si sa nu-l aprecieze pe Will pentru ceea ce spusese? Recunostea ca nu era chiar una din temele extravagante atinse de filozofi, insa ii convenea mai mult asa decat o discutie din care ar fi inteles doar prepozitiile si conjunctiile. Asa ar fi fost cam aiurea. Nu ar putea sa tina pasul, iar Hawk ura asta. Era de acord cu destul de multe chestii, insa nu-i placea sa fie lasat in urma -chiar daca era pentru protectia lui.
  " Deci nu ai motiv sa te scuzi" concluziona, simtind cumva ca lasase ideea anterioara in aer.
  Isi duse mainile deasupra capului si le intinse, tragand usor de coloana si facand oasele sa trosneasca aproape imperceptibil. Ah, mult mai bine! Ii oferea o senzatie unica amorteala usoara dupa ce isi intindea putin muschii, de parca totul era o clipa suspendat in timp si in loc. Isi intoarse privirea spre Will, uitandu-se cu atentie la el. Era ceva... ceva de care nu isi dadea inca seama. Si nici nu stia cum sa intrebe, caci nu stia despre ce sa intrebe.
  " Te macina ceva?" se auzi vocea lui brusc, surprinzandu-l chiar si pe Soimean.
  

[Will O'Shea]

• Will zâmbi la auzul cuvintelor lui Colin. Poate că avea dreptate. Totuşi, era vorba că ar fi trebuit să se relaxeze.
  Încuviinţă scurt, privind lacul cu mâinile adâncite în buzunare. Îşi plimbă privirea pe suprafaţa de sticlă, rumărind fiecare sclipire şi urmă de lumină reflectată în ea.
  Nu ştia ce să îi răspundă lui Hawkeye la întrebare. Nu ştia dacă îl macină ceva sau nu, însă nu era în apele lui. Se simţea într-un fel...bolnav. Ca şi cum nu ar fi avut voie să se dea jos din pat, însă el îşi forţase ultimele limite de sănătate pentru acea plimbare, ceea ce va duce la izbucnirea unui uragan în organismul său în următoarele zile. Lucru care îl făcea să fie şi confuz şi curios.
  'Nu cred,' spuse el, ridicând din umeri cu un zâmbet. 'Cred coar că psihicul meu s-a săturat de atâta gândire în exces iar acum se revoltă.'
  Îl amuza acel gând. Făcu o scurtă pauză.
  'Ţi s-a întâmplat vreodată să te simţi obosit fizic şi psihic de atâta ajutat pe oamenii din jur?' întrebă el, brusc. De ce mereu se găsea să se bage în belele numai aşa ca să ajute pe cineva sau să îl scoată dintr-o problemă delicată? Şi de ce mereu era el cel care dădea peste astfel de persoane? I se părea ciudat şi avea impresia că îşi ignorase pur şi simplu datoriile faţă de el însuşi. Şi mai ziceai că e viperin...