Reset your mind

[Lucas Sasha Neitzke]

In dimineata aceea se trezise mai obosit ca niciodata, de parca toata lumea ii cazuse direct in cap. Se privi in oglinda, pipaindu-si figura palida, aspectul lui Lucas in spatele caruia se ascunsese deja destule luni cat sa nu mai stie cum arata el de fapt. Ce s-ar fi intamplat daca intr-o zi ar fi incetat vraja, daca ar fi contactat un blestem care sa-i anuleze acoperirea? Dincolo de problemele strategice, nu stia daca s-ar fi recunoscut pe sine. Dupa ce se putea recunoaste pe sine, in fapt? Aprinzandu-si o tigara, stranse din ochi, incercand inutil sa isi diminueze migrena prin masarea tamplelor. Era deja imbracat de strada, desi in ultimele douazeci si patru de ore, nu facuse decat sa stea in pat, ascuns in boxeri sub asternut, cu capul dureros afundat in perna rece. Ridicandu-se, se dadu cu apa rece pe fata, punandu-si tigara deoparte pentru a nu o lasa sa se stinga, parasind apartamentul, simtind nevoia sa o ia pe jos inspre destinatie, pentru a isi lasa timp de gandire. Evitase in tot acel timp sa se gandeasca la Lorelei, nu ar fi fost tocmai cea mai buna abordare avand in vedere ultima discutie cu ea. Injura in germana, stingandu-si tigara neterminata si aprinzandu-si imediat alta, in mod absurd - ce erau aberatiile acelea? Nu se gandise la nimic concret in acea perioada, decat la Lorelei, desi ar fi preferat sa o transforme si pe ea in abstract.
Arunca o privire la ceas si disparu in mijlocul strazii fara sa isi bata capul de parere celor care ar fi putut sa il observe. Trebuia sa se grabeasca totusi, daca ar fi ajuns prea tarziu, s-ar fi putut termina urat, foarte urat. Aparu exact in fata spitalului si intra fara sa salute. Merse in pas pasiv la usa camerei unde o lasase pe pustoaica in urma cu doua zile. Batu de doua ori cu dosul pumnului si nu astepta un raspuns, intra fara sa o intrebe, inchizand usa in urma lui, plimbandu-si o clipa privirea prin apartament, fara sa inregistreze ce vedea, uitandu-se apoi inspre ea, analizand-o de sus pana jos. "Am venit sa te iau inapoi." spuse simplu, ca o introducere, neavand nici cea mai vaga idee la ce raspunsuri dubioase sa se astepte, astfel incat astepta, aprinzandu-si alta tigara.

ooc: go on Christine

[Christine Fournier]

Deschise ochii incet avand pleoapele extrem de grele si primul lucru care il zari fusese nimic. Spre mirarea ei, nu se speriase si nici nu i se paruse ceva neobisnuit, de parca stia ca trebuie sa fie acolo, de parca avea imprimat in subconstient ziua cand o adusese cineva acolo, dar cine? nu iti mai aducea aminte. Zacu cateva minute bune nemiscata in pat uitandu-se in gol la tavan, fortandu-se sa-si aminteasca evenimentele din zilele trecute.
Nu totul se dovedi a fii roz dupa aflarea adevarului si dezvaluirea tuturor secretelor. Acum ajunsese sa isi urasca viata mizera cu si mai multa ardoare, sa isi doreasca sa plece undeva departe sa nu o gaseasca nimeni, sau sa ramana acolo, in spital, in spital se afla,nu? Lasa capul sa ii cada intr-o parte pentru a cerceta imprejurimile, nu stia de ce facea aia pentru ca oricum isi daduse seama de locul acela dupa mirosul greoi, intepator si bolnavicios ce plutea in salonul de o singura persoana. De ce o puse singura in salon? Avea o multime de intrebari si pe nimeni caruia sa i le puna. Auzi bataile in usa si inghiti in sec. Ii era frica de cine ar putea sa apara, si banuielile ei se adeverira intr-un mod lamentabil.
Prrea tarrrziu pentrru asta. Raspunse destul de sigura pe ea. Daca asta e tot ce vrrroiai sa-mi spui poti sa pleci. Nici nu vedea rostu pentru care ar ramane. Tot ce ar avea sa-i spuna sau sa-i explice nu puteau sa o faca mai increzatoare in el cu nimic.

[Lucas Sasha Neitzke]

Niciodata nu ii placuse cand cineva avea motive sa fie suparata pe el, pentru ca ii era mult mai usor sa abordeze o situatie atunci cand era singurul cu reprosuri, ceea ce se si intampla de obicei. In prezent, nu avea habar exact cum interpretase tanara ultimele zile, insa avand in vedere ca tanara o cunostea pe Lorelei, putea spune ca isi sapase singur groapa. Nici nu putea concepe ideea in sine de scuze sau alte aberatii care oricum nu si-ar fi avut rostul. O urmari surprinzator de incordat cautandu-si pachetul de tigari. Aprinzandu-si una, digera lent realitatea actuala: ii displacea neobisnuit de mult faptul ca tanara supravietuise in general, ar fi fost mai multumit daca nici nu ar fi aflat de legatura ei cu Lorelei, ar fi fost cel mai usor daca Lorelei nu ar mai fi putut sa il sansajeze, dar asta era o alta poveste. Merlin, era absurd! Se incrunta usor, expirand o gura consistenta de fum inspre tavan. "Nu inteleg de ce esti suparata pe mine, tu esti cea care nu mi-ai spus nimic, cum te asteptai sa ma port?" comenta pe un ton neplacut, iritat de faptul ca era indesat fortat intr-un rol care nu ii apartinea. 
In fapt, avea dreptate. Daca Christine i-ar fi spus din prima de relatia ei cu Lorelei si in ce probleme se bagase, intreaga poveste ar fi putut fi evitata, iar astropufa din fata lui nu ar fi fost acolo. "Nu eu te-am pus sa pleci de capul tau si sa faci pe priceputa. Esti doar o pustoaica." Facu cativa pasi pana la geam si cu o miscare scurta il deschise larg lasand aerul rece si proaspat sa inunde camera.

[Christine Fournier]

Nu se simtea in pielea ei aflandu-se acolo cu un fost devorator, insa devoratorii oare erau fosti sau ramaneau mereu niste brute lipsite de mila si compasiune? Parca acea celula de spital era brusc si mai mică incat barbatul ii ocupa tot spatiul intim simtind ca se sufoca la propriu acolo. Incepu sa respire mai greu, fiind destul de recunoscatoare cand deschise el geamul, dar nu se obosi sa ii spuna si lui acelasi lucru. Nu se arata insa deloc afectata de prezenta lui chiar daca adevarul era altul decat vroia fata sa-l arate. Orice explicatie venita din partea lui nu avea oricum nici o noima si cea mai mare dilema era de unde o cunostea pe Lorelei si ce relatie aveau ei doi. In orice caz, nu avea de cand sa mai schimbe nici o replica cu el, ii era antipatic desi il vazuse o singura data si atunci intr-o postura neplacuta pentru ea. 
Se ridica din pat simtind cum durerea ii invadeaza fiecare particica din corp, dar inclestandu-si dintii, isi facu curaj, exact ca in padurea interzisa cand se luptase cu pustiul ala, Carsten. Pana la urma o invatase ceva, ceva ce ar putea aplica cu Lucas. Se aseza pe marginea patului uitandu-se urat la el. Da, era o pustoaica, o pustoaica de care avea el nevoie pana la urma si pentru ce? pentru o abilitate amarata de magmetamorf. Pufni dezamagita inchizand ochii pentru cateva secunde, ii venea sa planga, vroia sa se intoarca acasa si sa uite de toata intamplarea ca de un vis urat. Oare ce s-ar fi intamplat cu ea daca nu ar fi intervenit Lorelei, oare cat de nesabuita putea fi ca sa se lege cu un barbat care fusese devorator?

[Lucas Sasha Neitzke]

Merlin, resimtea toata situatia ca de un penibil feroce, astfel incat mai trase un fum prelung din tigara, inecandu-se intr-un mod cu atat mai neplacut cu el din cauza stresului care ii bantuia neuronii, tusind ragusit, acoperindu-si buzele cu dosul palmei. Il enerva faptul ca Lore avea in fapt o putere asupra lui pe care ea probabil nici macar nu o banuia. De ce ar fi lasat-o sa stie de acea slabiciune iritanta, districtiva, cand ar fi putut ramane cu o imagine favorabila despre el? Trebuia doar sa se enerveze pe fata si sa plece trantind usa in urma lui, cu obisnuitele sale izbucniri de orgoliu care nu accepta sa i se arunce asemenea replici din partea unei gagicute si in general din partea nimanui, iar tanara avea sa ramana intodeauna cu acea imagine despre el cu care i-ar fi suras sa ramana. Trase aer curat in piept incercand sa analizeze situatia si importanta sigurantei fetei in momentul acela. Intr-un final pasi inspre ea si apucand-o de brat, fara forta, o facu sa se uite la el.
Deschise gura sa formuleze ceva, crispandu-se usor, perfect vizibil, dintr-o repulsie viscerala fata de ce articula incet din buze. "Imi pare rau, bine?" Merlin, iesise acea pocitanie lingvistica de pe buzele lui? Nu-si amintea sa-si fi cerut scuze pentru nimic, indiferent despre ce era vorba, poate doar cu o ironie debordanta, in ultimii peste cincisprezece ani. Cuvintele pareau lipsite de sens, de parca ar fi fost scoase din dictionarul personal, din limba personala, pe care acum trebuia sa o revizuiasca pentru a intelege el insusi ce anume reusise sa formuleze. O facuse cu voce tare sau intr-adevar nu ii reusise pana la capat, nu i se auzise clar vocea? Poate nu se auzise. Poate doar i se paruse. Da, ar fi fost bine, sa fi vorbit doar in capul lui, sa nu il fi auzit nimeni scotand din gura o asemenea atrocitate pe care o resimti de parca ar fi inghitit un noroi plin de ramasite putrezite prin care circulau furnici rosii. Si intregul amestec alunecandu-i pe gat prin tractul digestiv pana in fundul stomacului, pe care il simti dureros, neplacut, iritant. Nu vroia sa fie acolo, vroia sa plece si sa respinga ideea ca se deplasase pana acolo pentru a se pune pe sine intr-o asemenea ecuatie jalnica si nedemna de persoana lui. 
Ii elibera mana fara sa astepte un raspuns din partea ei si isi aprinse din nou o alta tigara revenind la geam. Toata situatia era penibila pana la extrem. Intelegea ca fata avea nevoie de putere intr-un timp cat mai scurt pentru a pune la punct un imbecil si venise la el ca sa o ajute in schimbul unui serviciu bineinteles, dar cine ar fi crezut ca abilitatile ei de magmetamorf pot scapa atat de usor de sub control, iar cand isi dorise pur si simplu sa scape de ea aparuse Lorelei in joc. Trase cateva fumuri din tigara pe care o arunca pe geam pe jumatate neterminata si inca aprinsa. "Oare ce sa fac cu tine? sopti el uitandu-se in continuare afara cu o privire pierduta.

[Christine Fournier]

Se trezi bruscata de acel individ care fuma cate o tigara la fiecare cinci minute, oare cat timp ii mai dadeau medicii de trait, poate avea o boala incurabila si isi permitea sa isi risipeasca ultimile zile din viata ca cel mai nesimtit si grosolan si idiot si, si si... ii venea din nou sa planga insa el nu trebuia sa o vada slaba. Se incuraja singura incercand sa respire constant ca sa nu o dea de gol intensitatea respiratiei sau bataile inimii. Privi intr-o parte incercand sa scape de imaginea lui, insa ramase surprinsa cand il auzi ca isi cere scuze. Oare avea vedenii din cauza tratamentelor la care fusese supusa mai devreme? Inghiti in sec, nu vroia sa ii spuna nimic, nici nu vroia sa il priveasca. Ii era frica de el si in acelasi timp se simtea in siguranta stiind ca nu o sa-i faca nici un rau din cauza lui Lorelei. Exact, Lorelei era scaparea ei in orice situatie, oare ce o lega pe ea de acest baiat? Ofta lung cand se departa el de ea si calcula distanta dintre el si ea si usa. Oare ar fi izbutit sa fuga? Probabil nu, dar de ce ar fugi?
Nu vrrei doarrr sa ma lasi in pace? Spuse pe un ton ingamfat specific unei copile. De ce fuma atat de mult baiatul asta, nu putea sa inteleaga. Sari din pat ca arsa si o lua la goana spre usa apoi pe coridorul lung al spitalului cautand cu privirea o iesire..o iesire..

[Lucas Sasha Neitzke]

Oboseala. Da, acela era cuvantul care descria cel mai potrivit actuala sa stare, stare care il consuma deja de cateva zile bune, zile ale caror numar il pierduse complet. Renuntase dupa o saptamana. Starea parea totusi sa creasca in intensitate. Oboseala nu avea nici o legatura cu fizicul, era doar o extrem de puternica extenuare mentala. Se simtea de parca ar fi fost deja la varsta batranetii, memoria slabindu-i din ce in ce. Se apropia de un sfarsit iar asta ii dadea peste cap toate gandurile.
Cand trase adanc aer in piept fu de parca ar fi luat o gura mare de aer dupa ce si-ar fi tinut respiratia zile in sir, sub apa, intr-o continua tensiune aplicata de greutatea lichidului asupra plamanilor sai. Costientiza atunci ca se uita la patul gol. Pustoaica afurisita, daca ea isi imagina ca putea scapa atat de usor din acea situatie, penibila, ce-i drept, se insela lamentabil. Ranji dezgolindu-si dintii intr-un mod nebunesc, avea chef de joaca? sau pur si simplu vroia sa scape de el? Nu mai avea nici o relevanta. Disparu din salon in secunda urmatoare si Aparu direct in fata ei pe hol. O prinse instinctiv de incheietura mainii inainte sa faca alta miscare. I-ar fi trecut altfel prin minte sa o lase doar sa iasa si sa mearga dupa ea in momentele urmatoare. Insa stiindu-si propria practica de a Disparea in loc sa mearga prea mult pe jos, mana reactiona inainte ca orice idee sa fie dusa la bun sfarsit.
O puse direct la zid destul de repede cat sa fie o miscare fireasca, in ciuda senzatiei de fierbinteala din toate incheieturile "Nu este o idee prea buna"comenta pe un ton usor intepator prinzandu-i ambele maini in mana lui dreapta imobilizandu-i-le deasupra capului. Se apropie suficient de mult de ea incat sa ii simta respiratia pe lobul urechii. Nu isi dorea cu adevarat sa ii faca vreun rau, insa era atat de tentat sa o faca totusi, sa o faca sa regrete ca il dezamagise in halul acela, ca il facuse sa se poarte total nepotrivit caracterului sau. Simti impulsul se a-si aprinde o tigara, sensatie destul de iritanta in acel moment fapt pentru care tinand-o in continuare de ambele maini o trase intr-un mod brutal dupa el cautand cea mai apropiata iesire. In fond venise dupa ea, si nu facuse decat sa o ia pe sus asa cum planuise initial.

[Christine Fournier]

Se trezi dintr-o data izbita puternic de perete simtind ca un ecou o durere apasatoare in tot corpul. Scapa un geamat surd si inchise ochii strans lasandu-l sa ii faca tot ce isi dorea. Frica i se raspandea cu o viteza incredibila prin vene urcandu-i-se in obraji si la incheieturile mainilor pe care i le prinsese nebunul deasupra capului. O ardeau ingrozitor mainile in locul in care o tinea, desi el avea pielea destul de rece parca ameliorand fierbinteala ce i se acumulase in acea zona. Nu i se mai opuse in nici un fel si inchise ochii asteptand sentinta din partea lui, nu mai vroia sa scape, nu mai vroia sa se intoarca, nu mai vroia sa stie de nimeni, nu mai vroia nimic. Ii era doar incredibil de frica si lacrimile ii inundara involuntar ochii, spera doar sa nu observe si el acel lucru. Te rrog, lasa-ma in pace, prromit sa nu spun nimanui desprrre acel incidentZise ea pe un ton mieros evitand sa il priveasca in ochi. Tresari cand simti cum o trage dupa el renuntand sa se mai opuna, pur si simplu ii era prea frica in acel moment ca sa mai intervina intr-un fel sau altul.

[Lucas Sasha Neitzke]

O durere de cap ingrozitoare ii invadase inevitabil capul cand o auzi pe micuta pustoaica care refuzase deja sa se mai zbata inutil in stransoarea lui. Foarte bine, constientizase, in sfarsit, ca e inutil sa se lupte cu el, dat fiind faptul ca avea o forta mult mai mare din punct de vedere al naturii sale de barbat si al varstei, dar si a experientei cu asa fetite razgaiate ca ea. Trebuia sa recunoasca ca avusese intr-un timp o problema cu femeile si alcoolul, combinandu-le fara nici cea mai mica jena, pana avusese experienta..dragostei? In nici un caz, ceea ce avuzeze el cu India nu era in nici un caz dragoste, nu exista pentru el un asemena concept jegos, pur si simplu femeia aia l-a atras suficient de mult incat sa se casatoreasca cu ea, o greseala evidenta, bineinteles. Isi scutura capul alungand imaginea ei din mintea lui, care nu ii mai starnea nici un sentiment, nici o emotie, nici o amintire concreta. Acum putea spune cu siguranta ca se vaccinase impotriva sexului feminin pe viata, folosindu-le doar pentru scopurile lui mai mult sau mai putin ascunse.
"Nu te mai smiorcai, te duc la Hogwarts, scoala aia tampita." comenta el scuturand-o poate un pic prea mult decat era necesar. Fiind fost elev la Durmstrang mereu suferise de o antipatie irevocabila fata de scoala aceea infecta de Hogwarts, la care avusese proasta inspiratie sa se angajeze profesor si sa o intalneasca pe Lore, o alta pacoste pe capul lui timp de cativa ani.
Iesise afara cu tot cu fata si inspira adanc aerul curat al libertatii. Fusese inchis destul in spitale la viata lui, dat fiind ca avea o afinitate aparte pentru droguri si alcool si de fiecare data cand scapa de acolo inspira cu lacomie aerul proaspat de afara. Ii arunca o privire urata fetei si ramase in acea pozitie pret de cateva secunde. Doar o privea, nu ii observase trasaturile fizice in acel salon intunecat, iar aici avea toata lumina asupra ei, razele soarelui in parul ei de o culoare, nu se pricepea sa zica ce culoare, insa una ciudata, unica...abilitatea de magmetamorf. O trase mai aproape de el prinzand-o de parul de la ceafa cu ambele maini. O lipi de pieptul lui si ofta scurt. O saruta usor, atingandu-si buzele de pielea ei fina si moale a fruntii abia sesizabil. Nu ii vroia raul in acel moment, era doar un copil, iar el, ei bine, nu era chiar cel mai nesuferit monstru. "Sa fii cuminte" fu tot ce spuse inainte sa dispara cu ea in secunda urmatoare, intentionand sa o lase in Hogsmeade de unde s-ar fi descurcat ea si singura.

ooc: Am si uitat cu ce am inceput acest topic, daca vrei incepem altul