In plain sight

[Carsten R. Günther]

Blestemul îl lovi din plin, iar durerea i se împraștia în corp mai rău decât otrava. Fiecare mușchi îl durea, fiecare venă, punct, fir de păr, moleculă din corp. Durerea aceea intensă, dar mai ales neașteptată îl facu să cadă în  genunchi, însa nu scoase nici un cuvânt, nici un geamăt, scrânșnind din dinți urându-l pentru asta cu toată ființa lui. Îl blestemă în minte, afișând un zâmbet smerit pe față, dar fals în totalitate atunci când îi auzi cuvintele. Da, ar fi avut probleme pentru că se afla în locul acela aproape de ora stingerii, însă Sasha ar fi avut mai multe neplăceri dacă se afla în Minister cu ce vrăji se îndeletnicea angajatul lor în timpul liber. Totuși, el nu era un turnător, în plus era sigur că doar îi testase limitele și ei bine avea să le și afle. Sopti un Protego Totalus punându-și un scut invizibil în jurul său care avea să îi fie de mare ajutor mai târziu. 
'La prima vedere te-am crezut mai deștept decât să chinui oameni fără un motiv bine întemeiat! Acum însa..îmi pari patetic..tipic personajului negativ..tipic devoratorilor!'accentuă ultimul cuvânt știind că nu se mai indentifică cu devoratorii și că îi urăște aproape la fel de mult ca pe încuiați. Apoi zâmbi, își întreptă bagheta spre el rostind între timp. 'Sectumsempra' Știa că cel mai probabil vraja o sa îi afecteze doar scutul lui și desigur, o să fie nervos, supărat, o să i se aprindă dorința de sânge, dar ce mai conta? Imediat după prima vrajă, ca să îl deruteze pe Sasha, nu neapărat să îl atingă, rosti următoarele una după alta cu o viteză incredibilă încât era de mirare că nu i se împleticea limba. 'Diffindo. Depulso. Sectumsempra'. Nu vroia să o implice și pe Splendora în micul lor conflict, asigurându-se că vrajile îl se vor îndrepta doar asupra fostului devorator. Oare ce căuta ea pe acolo și mai ales cu acel vampir periculos, fără pic de umanitate. Folosise și o vrajă de protecție, probabil pentru a se apăra pe sine și involuntar apărându-l și pe Sasha. Se apropie mai mult de viperiniță luand-o de mână. 'Ești bine?' intrebă el încruntându-se și căutând cu ochii dacă avea vreo mușcătură pe undeva, ținând în continuare bagheta îndreptată asupra lui Sasha.

[Splendora Cromwell]

'Crucio....' Ii rasuna in minte blestemul aruncat de Sasha in directia opusa, aproape imediat dupa ce ea il oprise pe primul. 'Crucio....' acel blestem crunt, folosit pentru a tortura fara remuscare sau ratiune orice fiinta vie, la indemana oricarui nebun.
Se opri din tremurat aproape involuntar si frigid auzindu-l, strangandu-si pumnii si inchise ochii pentru o secunda. Privi apoi in spate peste umar, in gol, direct la flama rosie ce ii lumina ochii. Vrusese sa strige, sa ii spuna lui Carsten sa se fereasca, insa stia ca e prea tarziu si ca va trebui sa indure, fie si numai pentru putin.
Se intoarse catre Sasha cu niste ochi reci, glaciali in care se putea citii dezgustul si dezamagirea, nevenindu-i a crede ce tocmai facuse. Blestemele de neiertat erau interzise, iar el folosise unul cu atata nepasare pe un elev si mai ales, de fata cu un martor! Clatina usor din cap dezaprobator si isi impreuna mainile la piept, intorcandu-se cu spatele la ei cand Sasha o pornise spre Carsten care era in genunchi. Isi folosi puterile astrale fara a scoate o vorba pentru a-i alina din durere lui Carsten, fara a da de banuit ceva lui Sasha si pufni intr-un ras scurt cand il auzi pe acesta din urma vorbind.
"Nu ti se pare ca exagerezi?" Ii arunca lui Sasha pe un ton jos, gutural, abia soptit, privind in jos. Daca nu ar fi fost dupa haine si dupa chip ai fi putut jura ca nu fusese ea cea care rostise acele cuvinte.
Se intoarse catre ei si privi cu calm in jos la Carsten care avea un suras tamb pe fata, in ciuda durerii. Frumos tablou. Ar fi putut jura ca se uita in oglinda, doar privindu-l. Nici macar nu realizase ranjetul ce ii aparu pe fata, in timp ce mergea spre ei fara sens sau scop pierduta in ea insasi, pana cand il auzi pe Carsten vorbind.
Toate lucrurile pe care se gandise acum o factiune de secunda sa ii le spuna lui Sasha, ieseau pe gura lui.
Era incredibil cat de mult semanau.
"Are dreptate." Spuse rece, apropiindu-se din spate de Sasha, punandu-i mainile pe umar pentru ai sopti impasibil la ureche, dupa care apropiindu-se si mai mult de urechea lui, atat de mult ca o atinse cu buzele, ii sopti
"Ti-am spus ca nu ma intereseaza intunericul tau, atata timp cat il tii departe de mine...."
Se departa usor dupa asta, nemaivoind sa ii acorde vre-un cuvant. Ii spuse acele cuvinte la inceput intrucat stia cine este cu adevarat si mai stia si ca o fiinta de lumina, cu prea multa constiinta si dorinta de a ajuta si a proteja, nu avea ce sa caute langa un psihopat. In plus, ea nu putea apartine cuiva care sa o manipuleze si sa o foloseasca in propriul scop. Ea apartinea lumii.
Isi muta apoi privirea la Carsten si o porni agale spre el.
Neutraliza fiecare vraja a lui cu miscari scurte ale propriei baghete, in liniste, fara a rosti vre-un cuvant, pasind intre cei doi spre Carsten, cu Sasha in spate. Privirea-i era rece, goala aproape, in timp ce pierdea controlul tot mai mult in favoarea celeilalte ea.
Cand ajunsese in fata lui Carsten, se opri cu calm, privind pierduta in jos la mana cu care tinea bagheta. Isi simtise mana luata intr-a lui si isi aminti pentru o fractiune de secunda cum facuse la fel, in seara aceea langa lac, cand ii spusese secretul. Nu ii raspunsese la intrebare, in schimb se intoarse spre Sasha, strangand usor mana lui Carsten in a ei, pentru a-i da de inteles ca este momentul sa inceteze sa il mai atace.
"M-ai intrebat mai devreme daca am nevoie de un insotitor." Ii arunca lui Sasha cu o voce clara, dar pe acelasi ton jos, brutal. Il stranse si mai tare de mana pe Carsten, impleticindu-si degetele cu ale lui, dupa care il privi direct in ochii, intorcandu-si fata la el.
Dupa cele intamplate si toata acea adrenalina, nu stia exact cand avea sa se transforme in creatura pe care i-o aratase atunci langa lac si nu vroia ca Sasha sa o vada asa.
"Sa mergem. Carsten."

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu se asteptase sa fie pustiul atat de obedient, atat de expus si vulnerabil. Era bine, asa putea invata si el o lectie, niciodata nu te avanti intr-o lupta fara un scut pe tine pus in prealabil, ba mai mult de atat, nu te avanti daca nu cunosti care e puterea oponentului. Il asculta detasat, fiind putin relevant ce avea de spus Carsten, pur si simplu nu il interesa. Rase ironic cand ii auzi cuvintele, pierindu-i brusc zambetul la ultima sa afirmatie. Nu ii placea sa fie comparat cu devoratorii, acele creaturi care au coborat mult mai jos de nivelul unui vrajitor adevarat, unui sange pur adevarat.
"Protego" zise imediat ce ii auzise vraja, insa nu mai era necesar, intervenind bineinteles viperinita. O asculta calm, ramanand insa cu bagheta in mana cateva momente, studiind-o de sus pana jos, in cautarea unui semn ca ar fi fost si ea atinsa de vre-o una din vraji. Totusi, probabil i-ar fi auzit tipatul de fetita speriata daca asta s-ar fi intamplat. Sau cel putin asta ii placea sa creada, avand in vedere situatia.
"Se pare ca cei de la Ochi de Soim s-au emancipat. Esti sigur ca poti face fata, pustiule?" intreba ridicand dintr-o spranceana, fiind evident uimit ca s-a hotarat Carsten sa foloseasca astfel de vraji care aveau drept consecinta o vatamare corporala destul de serioasa. Totusi ii apeciase intentia, chiar daca viperinita ii stricase toata distractia demonstrandu-i inca o data ca nu isi merita locul in casa viperinilor, era prea inocenta, prea lipsita de acea nebunie intunecata. Aproape izbucni intr-un ras isteric cand ii auzi cuvintele. Ca exagereaza? Dar nu si-a dat seama pana atunci ca el era un om al exagerarilor, al limitelor si al extremelor? Naivitatea ei caracteristica era surprinzator de fermecatoare, iar asta il enerva la culme, numai prin simplul fapt ca parea sa ii pese, desi era sigur ca nu il interesa, aceasta seara ii dovedise ca nu are nimic de pierdut, ba mai mult, daca se lasa blocat undeva sau de catre cineva, asa cum fusese odata de Isolde, nu si-ar fi indeplinit niciodata scopul. Parea sa se cunoasca destul de bine cu Carsten, iar pustiul era suficient de puternic si indraznet incat sa o protejeze. 
"Carsten, imi datorezi ceva" zise pe un ton neutru indreptandu-si mai apoi privirea spre pustoaica. "Daca ti-e frica, micuto, poti sa pleci. Ar fi bine sa te grabesti, sa nu prinzi ora stingerii." ii tranti pe un ton zeflemitor, provocand-o, desi nu era cea mai buna idee in acel moment avand in vedere ca avea inca mana stanga avariata.

[Carsten R. Günther]

Putea spune cu siguranță că era fericit văzând-o pe Splendora de partea lui, inițial fiind puțin surprins că o văzu lângă Sasha, apoi luându-i apărarea i se păru și mai ciudat. Acum însă lucrurile au revenit la normal, fata era de partea lui, așa cum trebuia să fie, având în vedere că crease o legătură destul de puternică cu ea în școala, fiind printre puținele persoane viperine pe care le agrea, ba mai mult de atât, fiin printre puținele persoane de care îi păsa. Zâmbi scurt din colțul gurii când auzi afirmațiile fetei, era clar că acum erau doi contra unuia singur, doi elevi, dar nu mai avea nici o relevanță. 
O strânse puternic de mână în semn aprobator, însă îi șopti " Ia-o tu înainte" Nu vroia să continuie duelul, deși așa părea că îl îndemna Sasha, îi placeau provocarile, dar totuși era realist, nu ar fi ieșit învingător. 
"Nu-ți datorez nimic, de unde să știu că ți-ai făcut partea din înțelegere?" zise ridicând din sprâncene, întorcându-se cu fața înspre el. Era imposibil să își fi dus deja la bun sfârșit partea lui și era aproape sigur că nu vrea să fie lăsat acolo cu buza umflată de către doi studenți la Hogwarts, fiind foarte mândru din fire. Trebuia să se aleagă cineva cu răni moderate înspre grave în seara aceea.

[Splendora Cromwell]

"Nu."
Se intoarse cu totul spre Carsten, luandu-i ambele maini in ale ei si ii zambi scurt, privindu-l direct in ochi. Statu asa, pierduta in ochii lui, lasandu-se invaluita de o lumina albuie care incepea sa ieasa la suprafata.
Inca il tinea de maini si zambea tamb, mangaindu-le usor o clipa mai incolo, facandu-l sa isi intoarca din nou privirea spre ea, dupa schimbul de replici cu Sasha, stralucind tot mai tare, intrebandu-se cand aveau sa ii se deschida aripile, dar nu mai conta, lasandu-se pierduta in frumusetea ochilor lui.
Si nu l-ar fi lasat singur acolo nici macar daca ar fi rugat-o frumos, cu riscul de a-si descoperi secretul lui Sasha, desi si acesta din urma o rugase sa plece.
"Ori plecam impreuna, ori nu plec nicaieri." Lasa sa ii scape accentuat ultimele cuvinte intorcandu-se spre Sasha. Nu voia sa il puna in pericol pe Carsten, ba din contra, l-ar fi protejat chiar si cu riscul de a nu mai avea un secret. In fond si la urma urmei, cu totii aveau cate un "secret" iar ea se cam saturase sa se mai ascunda si mai ales, se saturase ca altii sa foloseasca asta drept moneda de schimb. Doi iepuri dintr-o lovitura.
"Would you grant us leave, professor?" incepu in bataie de joc, intorcandu-se ranjind spre Sasha, in timp ce toti copacii din jurul lor isi scuturau coroana sub un vant ciudat.
"E tarziu si pentru Carsten."

[Lucas Sasha Neitzke]

Putea spune ca nu ii venea deloc usor. Avusese intodeauna o slabiciune fata de copii; daca ucidea fara nici un fel de remuscare in mod normal, stiind prea bine ca ceea ce facea era total sub motto-ul conform caruia scopul scuza mijloacele, uciderea copiilor i se parea o chestiune deplasata. Copii nu erau un factor care sa influenteze lupta suficient cat sa considere ca mijlocul omuciderii de acest tip ii era folositor la ceva, astfel incat credinta ca aceasta actiune era sub demnitatea lui ii intrase in sange. Nu era acolo pentru distractie, pana la urma de obicei se distra cu sange-malii, de incuiati nici nu se punea problema, erau doar..mancare. Sincer vorbind, vroia sa ii testeze limitele lui Carsten, avand in vedere ca el acceptase o eventuala colaborare, Splendora insa era indecisa iar rolul ei in toata povestea era inca incert. Nu intelegea de ce se tot ascunde, de ce se abtine, de ce e retinuta avand in vedere ca era clar ca avea putere, iar el era vulnerabil la sangele ei, chiar daca mirosea excelent si s-ar fi infruptat din ea ori de cate ori avea ocazia, ar fi avut o slabiciune, iar slabiciunile erau inadmisibile. De aceea hotari sa o lase sa plece, dar bineinteles natura incapatinata a viperinilor nu o anulase nimeni. 
"Din nefericire pentru multe circumstante, nu sunt chiar persoana care sa isi calce pe cuvant, Carsten. In concluzie, imi esti dator." zise lent apasand clar fiecare cuvant facand cativa pasi spre micii porumbei indragostiti, felul in care se tineau de mana, doar asta ii sugera. Isi scoase din buzunar o tigara pe care o aprinse cu varful baghetei. Trase un fum si ii facu semn fetei sa se serveasca si ea cu una. Rase cand o auzi spunandu-i profesor, fusese demult, nici nu mai stia daca o avusese de eleva prin anii mai mici.
"Splendora, scumpo, apreciez ca esti atat de grijulie, dar ma tem ca nu este momentul potrivit sa intervii, nu ai ales inca de partea cui esti, chiar daca Gunther e cel pe care il tii de mana." Isi termina tigara incet adoptand o pozitie destul de relaxata. Bineinteles, puteau alege sa plece oricand, nu ii tinea cu forta, chiar daca asa parea.

[Carsten R. Günther]

Era pregătit să plece, fără să îi mai pese ce părere avea Sasha de acel lucru. Nu vroia să îl intimideze, dar pur și simplu nu avea de ce să își piardă timpul acolo pentru simple distracții și pălăvrăgeli fără nici o noimă. Poate avea nevoie de sânge, sau se plictisea de tot încerca să îl rețină. Își lăsă mâna să cadă pe langă corp când îi auzi cuvintele, desprinzând-o de cea a fetei. Oare chiar își făcuse partea din ințelegere atât de repede? Până la urmă era de așteptat dat fiind faptul că era vampir și totuși, el îl căutase pe acel individ mult timp și nu îl putea găsi, fiind ca o fantomă. Sasha în schimb în găsise și nu doar atât, îi curmase viața. Zâmbi discret fixându-și privirea asupra lui, cercetându-i fiecare mișcare. Nu mințea. 
"Foarte bine atunci, sunt la dispoziția ta, lidere." zise ferm, însă nu era pe deplin încredințat că asta își dorește, să își asume o fracțiune anume, să contribuie împreună cu cineva pentru obținerea unui țel, fiind mai mereu singur. 
O privi pe Splendora cu coada ochiului, suficient cât să îi observe mimica feței. Cu siguranță dacă îl cunoștea pe Sasha, încercase să o traga și pe ea de partea lui, iar cuvintele lui confirmau acel aspect. Totuși, acum se complicau lucrurile, el urma să fie de aceeasi parte cu Sasha, însă doar atât timp cât așa zisul lider nu se dedă nebuniei proprii cum au făcut-o devoratorii, pentru că în fond, era de acord cu ideile lui privind structurarea lumii magice.

[Splendora Cromwell]

Incepuse sa rada cu pofta la cuvintele rostite de Sasha, atat de tare ca aproape se tinea cu mainile de burta, stergandu-si cu degetele o lacrima a bataie de joc.
Ridica o sparnceana intrebator spre el inca zambind prosteste cand vazuse cat era de serios.
"Ooo. Nu stiam ca trebuie sa aleg?!" ii aruncase inca razand, privind la amandoi.
Nu stia exact care e legatura dintre ei, cu toate astea nu o putea interesa mai putin. Se servi cu o tigare la Sasha, aprinzand-o la randul ei si trase fumul in piept adanc, expirand in sus. Iara o busise rasul. Tusi scurt cand se ineca cu fum si iara rase, doar privindu-l pe Sasha.
"Nu sunt de nici o parte, il tin pe Gunther de mana ca imi place de el. Mai mult decat imi place de tine, evindent." Lasa sa ii scape nonsalant, apoi adauga draceste "profesore...." il privea in ochi, cu un ranjet de toata frumusetea.
"Cat despre toata povestea aia cu intelegerea, imi e greu sa cred ca ti-ai indeplinit partea, din moment ce te-am rugat sa nu o faci." adauga razand facandu-i cu ochiul lui Sasha luandu-l iar prosteste pe Carsten de mana, leganand-o inainte si inapoi.
"Eram curioasa totusi.... Ce iti datoreaza micuta mea pasarica de la Ochi de Soim, de accea nu am spus nimic." iara ii facu cu ochiul. "Dar din moment ce te numeste lider, promit sa stau cuminte la o parte si sa vad cum evolueaza lucrurile. Pare interesant." Adauga sobru si se propti de primul copac din fata, cu mainile incrucisate, privindu-i, inca fumand.

[Lucas Sasha Neitzke]

In sfarsit viperinita isi scotea la iveala latura de serpoaica, ii placea la nebunie rasul ei, nu zambetul timid si abia sesizabil, ci rasul care ii cuprindea intreaga sa natura dezvelindu-i dantura frumoasa care se incadra perfect in trasaturile cuceritoare ale fetei ei. Rase si el la randul sau fiindu-i cea mai potrivita companie, sunetul lor imprastiindu-se in linistea glaciara din padure. Isi reveni rapid luand ultimul fum de tigara si o stinse cu bocancul sau drept. O fixa pe fata cu privirea apoi incepu sa se apropie de ea incet ascultandu-i fiecare cuvant si ranji cand auzi din nou ca ii spune profesor, cand el nici macar nu stia daca i-a fost eleva vreodata. Oricum, nu il afecta cu nimic, fiindu-i mai neplacuta perioada din viata lui ca devorator, nu ca profesor. Se pozitiona in fata ei, avandu-l in partea stanga pe Carsten care se dovedise a fi mai destept decat ar fi crezut, ii spusese 'lider' de fata cu ea tocmai ca sa starneasca mai multe intrebari. 
"Dar cine esti tu, draguto, incat sa imi pese mie de ce ma rogi sa fac?" zise el apropiindu-se suficient de mult de ea si cu mana dreapta o prinse de gat taindu-i pentru o secunda respiratia, cealalta mana avand-o pregatita cu bagheta ridicata pentru Carsten. Distanta dintre nasul lui si nasul ei fiind milimetrica practic inspira aerul expirat de ea si invers, mireasma de viperinita delicioasa invadandu-i narile si innebunindu-l de-a dreptul. "Din moment ce Carsten mi-a acceptat propunerea, acest lucru va fi confidential de acum inainte." zise el aproape soptit uitandu-se direct in ochii ei. "Insa poti sa iti satisfaci curiozitatea daca te-ai arata si tu interesata de o fractiune net superioara Devoratorilor si chiar Ordinului, o fractiune unde sunt protejati cei care sunt vrajitori prin mostenire." isi slabi stransoarea mangaindu-i cu degetul mare vena care ii iesea in evidenta de la zona gatului. Sangele de vrajitor era cel mai important, iar misiunea vrajitorilor era sa il mentita pur, sa il mentita curat si puternic. Splendora era inca o fetita naiva si cel mai probabil si inocenta, nu credea ca o sa se aventureze intr-o lupta ca aceea, vroia pace, vroia liniste, sau cel putin asta ii sugerase pana in acel moment. 

Ooc: ce am vorbit in privat despre Chase, a fost in privat

[Splendora Cromwell]

Il privi nonsalant pe Sasha cand se apropie de ea, cu zambetul dracesc la locul lui, fara a face vreo miscare, cu mainile vesnic incrucisate la piept.
Isi arcui brusc capul pe spate cand simtise ca o ia de gat, zambind draceste, privindu-l direct in ochii cand ii auzi replica, cu o mutra interesata, tinandu-si inca mainile la piept, respirand cu calm, semn ca nu o impresionase.
"Lider?" Intreba aproape razand, cu ochii fixati pe ai lui.
"Eu consider ca.... "Master" suna mai bine. " intona cu calm, abia soptit, cam cat ii permitea diafragma sub mana lui, avand grija sa accentueze acronimul pe care il gasise, lasanu-l sa-i simta vibratiile corzilor vocale prin piele, in timp ce vorbea.
Se uita numai la el si daca nu i-ai fi cunoscut, ai fi putut jura ca flirteaza si nu ca au o oarecare altercatie.
"Nu sunt interesata." raspunse nonsalant, facand referire la factiune, o secunda mai tarziu, ridicand din umeri, privindu-l de sus in jos, mutandu-si doar ochii.
Cand simtii ca o elibereaza de stransoare, ducandu-si mana pe gatul ei, isi ridica propria mana, luand-o brusc pe a lui intr-a ei, facandu-l sa ii mangaie buza de jos cu buricul degetului mare, pe care il saruta scurt o secunda mai tarziu, privindu-l cu nebunie si sete, asteptand o reactie.