Fabulous

[Samantha Ravenclaw]

"Stii Carla, nu cred ca asta e drumul corect... "
Carla nu raspunse, continuand sa meraga pe o alee ingusta, intunecata.
"Carla, mi-e frica..."
"Nu te mai plange, si misca-te azi!"
"Carla, hai sa ne intoarceeeem... Chiar mi-e frica..."
"Ramai aici, ma intorc repede."
"Carla... Nu, nu ma lasa aici singura..."
Insa prietena ei nu o mai auzea. Disparuse ca prin minune pe o alee din apropiere.
"Minunat, si ce ma fac acum?"
Ce frumos ar fi fost daca ar fi stiut cum sa se intoarca la castel.

"Hei, fetito, vino putin mai aproape..." o voce oarecum blanda o chema.
"Hai, vino, nu-ti fac nimic..."
Fantomita se apropie, observand o femeie batrana, cu un nas plin de cosuri, si care se uita oarecum urat la ea. Cand o vazu fata se dadu putin inapoi.
"Sa nu-ti fie frica scumpo. te-ai ratacit, nu?"
Smantha dadu din capsor scurt.
"Hai, vino cu mine..."
Samantha o urma repede, ajungand intr-o alee uriasta, itnunecata plina de vrajitori ciudati.
'Ce caut eu aici?'

Un batran care avea fata pe jumatate bandajata se apopie de ea.
"Ce cauta o Fantomita micuta ca tine aici?"
"Oliver, lasa fata in pace. Ei bine draguto, iti place aici?"
"Da... daca imi place? Vreau, vreau sa merg acasa...."
"Asteapta scumpo, asteapta... rietena ta o sa se intoarca duoa tine odata si odata. pana atunci plimba-te si tu pe aici..."
Apoi batrana disparu.

"Mi-e frica... Foarte frica..."

[Nereida Devon]

Strazile erau intunecate si intortocheate...pline de magazine cu lucruri ciudate si mai mult ca sigur interzise. Nereida se opri in fata unei vitrine. Se uita cu curiozitate la un craniu verde ce stralucea apoi dadu din umeri cu indiferenta si pleca mai departe. Tot mergand, observa o eleva de la Hogwarts stand de vorba cu o batrana suspecta...apoi fata se lua dupa batrana.
Nereida ii urmari. Ceva nu era bine. Vazu ca batrana o lasa singura pe fata care acum parea speriata si confuza. Se apropie de ea si o batu pe umar. Aceasta tresari de spaima dar sufla usurata.
"Hey, ce faci aici?" intreba Nereida.
"M..M-am ratacit...si batrana asta m-a adus aici...Carla a disparut...Oofff.."
"Carla? Ma rog...nu e putin cam periculos sa te plimbi singura pe aici?"
"Ba da..dar...ce? tu nu esti singura?" zise Samantha uitandu-se dupa Nereida in speranta ca va vedea vreun adult.
"Sunt singura...si ce daaca? Nu mi-e frica..nu au ce sa imi faca atata timp cat....." se opri brusc
"Atata timp cat ce?" o interoga Samantha.
"Nu conteaza...hai sa iesim de aici."

OCC: Scuze daca m-am bagat ca musca in lapte

[Samantha Ravenclaw]

OOC; nu te-ai bagat ca musca-n lapte

IC:

"Avand in vedere ca ce?" intreba iarasi Samantha.
"Ti-am zis ca nu conteaza."
Samantha zambi si zbura frumos pe deasupra ei, ajungand chiar in fata ei.
"Avand in vedere ca ce?" repeta Samntha zambind putin.
Nereida parea ca vrea sa raspunda, insa fu scutita, pentru ca in momentul acela vantul sufla cu putere, si fantomita fu trimisa departeee...
"Heeeeeeeei!"
Nereida rase.
"Nu-i nimic amuzant."
Samatha incerca sa o gaseasca pe nereida, si sa se intoarca la ea.

"Asa, deci, stii cum sa iesi de aici?" intreba fantomita curioasa.
"Cred ca da..."
"Auntci cred ca stii si ce naiba e locul asta, nu?"
"Aleea Nocturn. Nu ti-ai dat inca seama?" spuse Nereida aratand spreo placuta pe care scria destul de mare, sa vada oricine.
Samantha ar fi rosit, daca ar fi putut, insa transparenta ei nu o lasa sa faca asta.
"Mda, ma rog... Si ah... eu sunt Samantha, Samantha Ravenclaw."
Intinse o mana, insa si=o retrase repede, amintindu-si ca nimeni nu putea sa i-o stranga.

[Nereida Devon]

"Mmmda...incantata..Nereida Devon"
"Deeeci! Imi zici de ce nu conteaza?"
"Ce sa nu conteze?" intreba bulversata Nereida.
"Ai zis "...avand in vedere ca" apoi te-ai oprit brusc. Haai, spune-mi te rog! Promit sa nu zic la nimeni!" insista Samantha.
"Daca era ceva important iti ziceam...nu are relevanta. Te rog nu insista."
Chiar atunci batu iar un vant puternic iar roba Nereidei flutura in vant. O moneda aurie zbura din buzunarul ei si ateriza pe jos. Ochii Nereidei se marira de spaima.
"O iau eu!" striga amabila Samantha si plonja dupa moneda.
"NUU!" striga Nereida dar era prea tarziu.
Samantha examina curioasa moneda...
"Uuuu...un galeon! Ce frumooooos...aa..ce e asta? Un..."
"Nimic! Da-o!" sari Nereida dar Samantha zbura mai sus.
"Un craniu cu sarpe!?? Ce naiba? Ce e asta?" zise ea banuitoare.
"Ti-am zis ca nu e nimic...da-o aici!" se agita Nereida.
"Daca nu e nimic atunci de ce o vrei asa de mult inapoi....tu...tu esti cumva Devoratoare?"
Nereida tacu...o privi taios pe Samantha apoi ofta si tranti cu pumnul in perete.
"Bun! Acum du-te bate-ti gura la tot Hogwarts-ul sa stie. Nu sunt o Devoratoare...inca...daca te multumeste." zise fata nervoasa.
"Inca? Nu inteleg....atunci ce faci cu moneda asta?" zise Samantha si pluti catre Nereida, innapoindu-i moneda.
"Nu conteaza. Ti-am zis sa nu ma intrebi. Acum vrei sa plecam odata de aici?"

[Samantha Ravenclaw]

Era totusi o chestia cuidata in acea Nereida. Iar moneda pe care o gasise, informatia pe care o aflase, acesta intareau banuielile micutei fantomite.
Era intr-o situatie minunata, nu? Era singura acolo, cu o devoratoare, sau, cel putin, o fata care pretindea ca este aproape devoratoare. Iar daca Nereida ar fi fost sincera, atunci sansele fantomitei de a se inapoia la castel erau egale cu zero.
'Dar poate ca e o devoratoare buna...'
Apoi pufni in ras in interiorul ei. Devoratoare buna. Cine mai auzise de o devoratoare buna? Pai, probabil ca toate persoanele care o cunoscusera in adevaratul sens al cuvantului pe fantomita ce plutea in fata Nereidei.
Samantha isi amintea perfect acea noapte, cand se dusese usor la faimoasa si misterioasa casa a familiei Cruplud, inscriindu-se in grupuldevoratorilor. Dar ea nu primise nici o moneda, ci un insemn prea putin vizibil palma manutei stangi, care intruchipa un serpisor micut.
"Stii, ar fi chiar frumos ca toata lumea sa afle noua veste: Domnisoara Nereida Devon este aproape o devoratoare. Cu siguranta ai i data afara din scoala imediat, si parintii tai ar fi inchisi in askaban."
"Ceee?"
"Dar stii, din fericire pentru tine, n-a sa o fac... Stii, adevarul e ca si eu sunt aproape o devoratoare."
"Tu? Asta e o gluma buna. foarte buna" spuse Nereida razand in hohote.
"Razi cat doresti, dar asta e adevarul..."
"Aaa.. adica tu CHIAR esti o devoratoare? Imposibil. Cine ar face o fantoma ca tine devoratoare?"
"Sa am gnadesc... poate Lordul Intunecat?"
"Da, sigur... si ce-ai putea tu sa-i oferi Lordului Intunecat? adica tu nu esti decat o fantomita fricoasa, cu care eu as putea face roice acum..."
"Cum zici tu, dar e probabil ca Lordul intunecat sa nu-ti dezvaluie tie chiar totul, nu te-ai gandit la asta?"

[Nosgoth_Vi_Slytherin]

Nosgoth se plimba pe Aleea Nocturn, cauta magazinul respectiv, avea nevoie sa vada daca inelul care il gasise era ceea ce credea el. Nu isi imaginase ca va gasi acel inel in Padurea Interzisa, fusese pierdut de secole, iar daca inelul era al persoanei care credea el, atunci era o mostenire mult pierduta si uitata. In drum spre magazin o vazuse pe domnisoara Ravenclaw si Devon. Se apropie de ele, ca sa le puna o intrebare.
" Scuzati-mi deranjul, dar caut magazin lui Ferecetus, este un magain mic, cu artefacte vechi, il caut dar numai tin minte unde este pozitionat."

[Nereida Devon]

O figura cunoscuta era mereu binevenita.
"Aaa...din cate imi amintesc este undeva la dreapta pe strada aceea" ii raspunse Nereida aratandu-i strada respectiva.
"Voi ce cautati aici, daca nu sunt prea indiscret..." intreba Nosgoth
"Pai...ne-am cam ratacit...sa zicem." raspunse Samantha.
"Si daca v-ati ratacit..cum de stie Nereida unde e magazinul?"
"Am trecut pe langa el cand cautam iesirea de pe Aleea Nocturn." ii zise ea oarecum sarcastic.
"Aham....inteleg. Ei bine, multumesc de indrumare..O zi buna. SI iesirea e in cealalta parte...prima la stanga."
Nosgoth se indrepta catre strada unde se afla magazinul de artefacte.
"Nosgoth! Asteapta!" striga Nereida fugind dupa el.
"Hey! Ce faci? Parca ieseam de aici" zise Samantha...dar decat sa ramana singura o urma pe Nereida.
"Da...ce e?" intreba plictisit Nosgoth.
"Venim si noi...aveau lucruri interesante pe acolo....as mai intra inca odata." zise Nereida.
Nosgoth dadu din umeri indiferent si porni inainte.
In sfarsit magazinul Ferecetus. Intra inauntru. Un clopotel de la usa anunta patronul ca avea clienti.
Magazinul era intunecat...plin de obiecte ciudate si cu siguranta majoritatea periculoase. In aer plutea un miros greu, de praf si vechituri...sai se simtea si umiditatea ridicata.
Nosgoth se duse la tejghea, uitandu-se dupa patron.
Samantha plutea in jurul obiectelor, privindu-le fascinata iar Nereida examina un craniu verde care stralucea...era acelasi craniu care il vazuse in vitrina inainte.
"Buna ziua...va pot ajuta cu ceva?" zise patronul aparand pe o usa.
"Mda...m-ati putea...sper. Caut un inel..mai special. Era de aur, cu un insemn pe piatra." zise el plin de speranta.
"Aaa da! Da..imi amintesc de el....minunat inel...desi trebuie sa zic...are o putere ciudata." spuse vrajitorul.
"As vrea sa il cumpar...."
"Ahh..dar din pacate aici nu te mai pot ajuta baiete. Tocmai a fost vandut."
Nosgoth privi in gol. Vestea il lovise din plin...

[Nosgoth_Vi_Slytherin]

Nosgoth incremenise
" Cum adica vandut, cui l-ai vandut, zimi imediat". isi ridica bagheta si o indrepta spre pipet.
" Spune-mi acum daca nu vrei sa mori, nu stii ce ai facut, daca este inelul care cred eu, o sa platesti cu viata ca l-ai vandut".

[Samantha Ravenclaw]

Se parea ca Nosgoth cauta un animit inel... inel care tocmai fusese vandut.
<" Spune-mi acum daca nu vrei sa mori, nu stii ce ai facut, daca este inelul care cred eu, o sa platesti cu viata ca l-ai vandut">
Se parea ca acel inel era foarte important. Samantha se apropie de Nosgoth.
"Ce-i cu agesivitatea aceasta?"
Era oarecum ironica, dar acum ca isi aflase puterile de fanotma era sigura ca nimic nu avea sa i se intample.
"Si la ce te poti astepta de la un simplu vanzator de obiecte magice rare?"

OOC: sorry ca e asa scurta...

[Nereida Devon]

"De unde era sa stiu eu ca inelul e special pentru tine! E doar un artefact pe care l-am vandut....printre multe altele baiete! Asa ca lasa bagheta jos!" ii zise batranul.
De abea stapanindu-si nervii, Nosgoth lasa bagheta jos si iesi afara din magazin, trandind usa.
Nereida merse la tejghea.
"Imi cer scuze pentru impulsivitatea lui....inelul acela parea sa valoreze mult. SI mai exact...cand l-ati vandut si cui?"
"L-am vandut acum o ora....unui tanar foarte amabil de altfel. Zicea ca e de la Hogwarts si ca face colectie de inele rare." ii spuse sincer patronul.
"Inteleg....pai asta ar trebui sa ajute. Si cum arata?" intreba Nereida.
"Avea parul blond deschis....fata mai palida....stiu eu..am vazut multi clienti azi!" zise el.
"Multmesc mult....cred ca stiu cine...Haide Samantha...sa il gasim pe Nosgoth!"
Alergara dupa el si il gasira destul de repede.
"Nosgoth..Inelul e la Draco!"