Lectia 1- Generalitati

[Nereida Devon]

Sunt incantata de previziunile voastre....excelenta treaba.
Va anunt ca la sfarsitul acestei saptamani se incheie lectia 1 si termenul de predare a temei...asa ce cei care nu ati pus tema, v-as ruga sa o faceti, in caz contrar veti avea nota 4.

[Raizen Isildur]

Nereida explica elevilor ca este dezamagita de ei si de previziunile lor.
"Ochiul vostru interior este orb, dragilor ! Credeam ca voi gasi mai multi posibili clarvazatori ..." spunea ea.
Apoi incepu sa isi agite mainile prin aer, aruncand niste zaruri pe catedra. Elevii strigara uimiti cand vazura ca rezultatul aruncarii zarurilor, era acelasi cu cel prezis de profesoara.
"Dupa cum vedeti, Previziunile sunt cat se poate de reale, concrete. Nu e nimic abstract, nu e o gluma..." mai spuse profesoara prinindu-i misterios pe elevi.
Bietul Raizen nu credea o boaba din toata trancaneala profesoarei Devon, asa ca in scurt timp..se plictisi.
Apoi cazu intr-un somn adanc, fara vise. Parca dura deja de o vesnicie. Apoi, brusc se trezi intr-un cimitir. In jurul sau erau o multime de morminte, pe a caror piatra funerara, scria o multime de nume cunoscute. De fapt, toti erau, sau au fost, cunostine, amici, prieteni, rude. Inainte stupefiat printre mormintele parinitlor sai.Apoi vazu piatra funerara a prietenului sau cel mai bun. Avea un nod in gat. Imediat lacrimile incepura sa ii inunde ochii, lasandu-l in ceata.
Se sterse la ochi cu maneca, si se indrepta spre ceea ce parea a fii o manastire uriasa. Partea de jos era din piatra inchisa la culoare, plina de tot felul de simboluri stranii. Deasupra, manastirea isi desena in continuare conturul. de aceasta data, din lemn masiv, rosu la culoare. Niste ferestre inalte se observau pe partile laterale ale cladirii. Unele erau sparte, lasand astfel sa se vada intunecimea de din-auntru. Intunericul acela era atat de patrunzator, incat parca te inghitea. Aruncand o noua privire de ansamblu asupra imensei constructii, observa ca aceasta masura aproximativ 30 de metrii in inaltime. Era mare ! Foarte mare !
Baiatul isi mai reveni putin din uimire si inainta in continuare printre mormintele invaluite cu ceata. Ici-colo vedeai cate o floare ofilita. Deaodata ingheta de frica, mai mai sa lesine din cauza socului. Doi ochi mari si rosii isi facura aparitia de dupa un mormant inalt, a-l fostului sau profesor de Aritmantie. Disparura la fel de brusc cum au aparut. Nu dupa mult timp aparura din nou, de data aceasta, mai aproape. Incet in cet, o forma uriasa lua forma. Un caine mare si negru statea maraind in fata baiatului, impietrit acum de frica. Era un spectru. Ochii rosii, in care se citea triumful, ieasea puternic in evidenta, in intunericul din jur. Era o atmosfera de film Horror. Spectrul maraii din nou sii dupa ce vazu ca Raizen nu facu nici o miscare, zise:
"Iti place ce vezi aici ?"
Indoi intr-un fel ciudat botul, ca si cum ar zambiii malefic. Raspunsul nu veni, asa ca, "zambind" in continuare, zise:
"Aceasta e soarta ta omule....in caz ca esuezi din misiunea pe care ti-o voi da. Daca totul decurge perfect, ca la carte, nimeni nu va patii nimic, daca nu, tot ce vezi in jurul tau se va transforma in realitate !"
"Cine esti ? Unde sunt ?" intreba timid baiatu, tremurand de frica.
"In ziua de azi chiar numai exista respect ? Vad ca mergeti la scoala, degeaba.Ma asteptam sa stii ca sunt un spectru. Acum esti intr-un vis. Mai exact intr-o 'previziune'. Crezi in asa ceva, nu-i asa ?" zise cainele, razand, de-a dreptul.
Baiatul nu raspunse, tremurand mai rau ca niciodata. Apoi isi lua inima in dinti si spuse:
"Ce trebuie sa fac ?"
"Misiune ta e simpla." raspunse spectrul "zambind". "Trebuie sa imi aduci inima oricarui elev de la Hogwarts ! Nimeni nu te obliga. Daca nu vrei, vei ramane singurul supravietuitor dintre amicii, prietenii si rudele tale. Daca accepti misiunea, si o duci pana la capat, nimeni nu va patii nimicf, cu exceptia elevului victima !" hohoti uriasul caine.
"D..dar..nu p...pot face asa....ce...ceva !" raspunse baiatul plangand si stand in genunchi in fata spectrului.
Brusc, o voce stridenta ii raspuna in urechi:
"Baiete, ochiul tau interior, este mai orb ca al tuturor. Va fii mult de munca cu tine, pana vom reusi sa ti-l deschidem !"
Recunoscu vocea profesoarei Nereida. Pentru o clipa uita de previziune, dar cand , imediat dupa, isi aminti, lesina cazand cu capul pe banca.

[Kennya Allen]

Nimeni nu poate sa-si dea seama ce mare este viata. Toti o vad ca pe un lucru neinsemnat. Insa ea inseamna mult mai mult. Pana si lucrurile marunte pot semnifica ceva. Kennya statea si contempla la lucrurile mici, dar marete si totodata observa cum ploaia stergea orice impuritate din aer, facandu-l sa para mai proaspat si curat. Kennya era pe terasa din fata conacului ei. Din cauza ploii reci simtea cum pielea i se face de gaina asa ca isi puse o roba mai groasa peste tricoul ce il avea pe ea. Cu timpul isi simtii pleoapele din ce in ce mai grele, cu un ultimo effort ea incerca sa ii tina deschisi, dar totul in zadar. Cazuse intr-un somn adanc.

Niste pasi grei se auzeau in departare. Kennya deschise ochii cu greu si observa cu stupoare ca se afla chiar in mijlocul unei strazi. Imediat ce realize ca nu stia aceea strada si afara era complet intuneric se ridica in capul picioarelor. Se uita mai bine in dreapta si in stanga scrutand intunericul cat de bine putea. Pentru prima oara in viata aceasta injura ca nu existau felinare. Dupa cateva minute de analiza, aceasta observa ca se afla pe un drum de tara ce se lungea pana la sfarsitul orizontului. Casele pareau parasite si nu vedea absolute nici o persoana pe la geamuri sau prin gradinile pline de buruieni.

Dupa cateva secunde un singur lucru reusi sa ii atraga atentia cu devarat. Undeva intr-un conac din departare se vedea o lumina ce parea sa provina de la un candelabru. Insa chiar in momentul in care se uita mai bine, Kennya tresarise si se uita direct in ochii verzi ai unei personae ce se afla la geamul cu pricina. Nu stia de ce, dar avea vaga impresie ca acei ochii ii erau cunoscuti. Cand isi scututra putin capul ca sa isi revina din soc, barbatul nu se mai afla de la geam. Cum nu mai vedea pe nimeni, Kennya se hotara sa mearga la acel conac pentru ai pune cateva intrebari strainului.

De-a lungul drumului simtii cum frigul ii intra in oase, se pare ca nu mai avea rob ape ea. Era in tricoul subtire de azi dimineata. Aceasta mari pasul pentru a se incalzi, dar tot degeaba. Foarte des se uita in dreapta si in stanga auzind zgomote cauzdate care pareau sa fie facute de animale, si nu de om. Imaginatia ei incepea sa o ia razna si fel de fel de scenarii incepeau sa se deruleze in mintea ei. In sfarsit observa ca mai avea aproximativ trei sute sau patru sute de metrii pana la usa conacului, dar chiar in secunda urmatoare lumina arzatoare se stinsese si Kennya ramasese complet pe intuneric.

Speriata Kennya, intepenii si respire greu. Era foarte confuza si nu stia ce sa faca. Ce s-o fii intamplat cu acel barbat? Deodata usa principala se deschise cu un sunet greu si la sfarsit un scartatit asurzitor. Kennya vazu prin intuneric o umbra a unei personae ce parea a fii barbat. O fii chiar acela?se intreba ea. Statu putin pe ganduri si decise decat sa stea acolo singura, mai bine se ducea dupa el. Orice ar asteptao cu acel strain. Se gandea ca daca ramane singura va fii mancata de cine stie ce animal salbatic. Si nu era un gand prea imbucurator. Incepu sa alerge cat mai silentios posibil si o lua dupa urmele barbatului. Sau ceea ce parea a fii un barbat.

Mersese pe urmele lui si ajunsese la cinci zeci de metrii in spatele sau. Se gandea ca deja trebuia sa o observe, doar avea pasii grei sub oboseala. Nici nu mai stia ce sa creada. Poate o ignora special, desi era greu de crezut. Sau poate nu. Era foarte curioasa sa afle cine e misterioasa prezenta. Simtea in adancul inimii ca era o persoana cunoscuta si draga. In sfarsit observa ca barbatul intra intr-o padure deasa. Luna prea ca nu poate sa strapunga frunzisul copacilor si doar in unele parti puteai sa ii vezi razele stralucitoare. Era luna plina in aceea noapte si parka asta era un motiv sa se teama si mai mult. Era afundata in ganduri, iar cand se trezi la realitate observa ca pierdu urma persoanei pe care o urmarea.

Acum mergea ca o persoana oarba printre tufisurile si crengile dese. Deja mai avea putin si se pierdea cu firea. Se gandea intes la consecintele care aveau sa urmeze daca nu il gasea pe strain. Cum mai avea sa gaseasca drumul inapoi? Si chiar daca il gasea, ce avea sa faca dupa aceea? Se impiedica de o chestie ce parea a fii o piatra si incepu sa planga. Disperarea o cuprinse ca habar nu avea unde se afla si de ce. Cu putin timp in urma era la casa ei urmarind ploaia de cadea deasupra tinutului. Incerca sa se ridice in picioare ca sa mearga mai departe insa nu gasi puterea si se prabusi din nou.

Deodata o mana calda o apasa pe obraz. Dupa doua secunde ce pareau o eternitate parea ca aceasta ii stergea lacrimile cazute cu cateva momente mai inainte. Era absolute impietrita in locul in care cazuse. Nu putea face nici o miscare, ii era greu sa respire datorita prezentei. Aceasta parea sa se lase pe vine. Kennya ii simti respiratia calda pe urechea ei dreapta. Era o voce de barbat care o intreba staruitor daca ii este frig. Kennya nu reusise sa ii raspunda, parka avea gura inclestata. E adevarat ii era frig, de fapt avea impresia ca mai avea putin si intra in hipotermie.

Barbatul parea sa stie deja raspunsul si se ridica intr-o fractiune de secunda. Kennya auzi cateva fasaieli si deodata simti in val de caldura asupra corpului ei. Acel barbat misterios isi scosese roba si o puse pe umerii Kennyei. Apoi simtii doua brate care o luara pe sus si care mergeau tocmai din directia care venise. Era atat de obosita incat nu mai avea pic de putere ca sa stea treaza si cazu iar intr-un somn adanc. Cand se trezi observa ca era intr-o incapere mare, pe un pat cu baldachin si focul arzand in semineu. Se ridica confuza si nedumerita si vazu o roba calduroasa pun ape spatarul unul scaun de langa geam. Se imbraca cu ea si apoi iesi pe usa.

Cobora pe scari si vazu ca in una dintre camere era aceasi lumina de candelabru. Se indrepta acolo curioasa pentru a afla cine e salvatorul ei. Se gandea ca nu e o persoana rea. Daca era asa, pana acum putea sa faca multe. Insa ea era intreaga si nevatamata. Intra usor in camera respectiva insa nu vazu pe nimeni. Un zambet trist aparu pe fata ei si dadu sa se intoarca. Insa cand era pe cale sa se duca inapoi in camera unde se trezise barbatul era chiar in spatele ei. Aceasta sari in sus din cauza sperieturii si se dadu in spate cativa pasi. Se uita spre misteriosul barbat care zambea larg spre Kennya.

Acesta nu zisese nimic si intinse mana spre viperina. O lua usor de brat si o impinse spre perete. Kennya era pironita si simtea cum bataile inimii se intensificau alarmant. Era sigura ca si el simtise asta. Apoi, fara sa se gandeasca, el ia dat putin parul la o parte si isi indrepta buzele spre gatul Kennyei. Pentru prima oara aceasta realize ca putea sa fie un vampir. Insa dup ace acesta se aplecase, o musca gentil de gat cat sa-I lase un semn micut pe partea stanga a gatului. Pana la urma nu era vampire, insa Kennya simti cum se inrosise. Pana si sangele parea sa ii curga cu o viteza ametitoare prin vene.

Apoi un tunet rasunator despica cerurile si Kennya se sperie mai rau ca niciodata. Se trezi inconstienta pe terasa din conacul ei. Se uita in jur si vazu toate acele lucruri familiare ei. Se duse repede in casa si se uita in oglinda. Semnul de pe gatul ei era inca acolo. Asta o facu sa se panicheze. In ziua urmatoare aceasta trebuia sa se duca la ore. Intra pe usa din clasa despre Previziuni despre Viitor si dadu peste cineva. Kennya isi ceru imediat scuze si se uita in sus la persoana peste care daduse. Era chiar baiatul din previziunea ei. Facu niste ochi mari spre el, dar acesta zambea incontinuu si zise: "In sfarsit te-am gasit."

[Nereida Devon]

Sunt fericita sa vad ca multi dintre voi ati reusit sa aveti cate o previziune. Din pacate va trebui sa incheiem lectia 1 aici.