Plimbare.

[Stefanie A. Frauke]

-Closed. Se stie cine posteaza.

Era o zi normala de toamna, iar Stefanie statea in fata oglinzii. Era foarte nehotarata in legatura cu ceea ce trebuia sa faca. Trebuia sa plece pana pe Aleea Diagon, pentru a ii lua fratelui ei o carte, dupa cum o rugase acesta. Totusi, nu avea nici un chef sa iasa din casa sau sa faca alte chestii. Vreia doar sa isi petreaca timpul stand in pat, cu castile in urechi.

Dar, Norbert ar fi facut asta pentru ea. Si ea ar face. Dar nu acum.. Ooh! Viata ra nedreapta cu ea, uneori. Se hotari, totusi, sa fie o sora de treaba, hotarandu-se sa plece. Isi puse o fustita care era pana deasupra genunchiilor, o bluza subtire verde deschis si o geaca lunga, dintr-un material foarte frumos. Machiata era deja, deoarece nu de mult venise din oras cu prietenele ei. Iesi din casa, inchizand usa cu cheile, insa isi aminti ca uitase sa-si ia o geanta. Reveni inapoi, alese prima care ii veni in mana, dupa care iesi din nou, luand-o printre blocuri, dorind sa ajunga cat mai repede pe Aleea Diagon.

Disparu undeva in apropierea blocului, Aparand la destinatie. Statu cateva minute pe ganduri, nestiind ce sa faca. Daca tot se afla aici, de ce nu ar profita sa se plimbe, sa intre pe la magazine? Exact! Asta trebuia sa faca. O lua pe strada principala, privind prin toate vitrinele.

[Denis D. Diggory]

In ultimul timp, era foarte plictisit. Habar nu avea ce sa faca, statea mai mereu singur, in camera lui, privind pe pereti. Nu stia care era cauza, insa nu gasea nici o scuza pentru acest lucru. Se gandea ce va face dupa Hogwarts, daca va ajunge ceva. Probabil ca nu.. Probabil va fi nevoit sa se intoarca in Lumea Incuiatilor, lucrand ca si maturator de strazi, sau cine stie ce altceva.

Acum statea pe scaunul din bucatarie, privindu-si sora ce se uita la televizor. Era una din emisiunele ei preferate, pe care o urmarea in iecare zi, din cate observase el. Se hotari ca nu castiga nimic daca statea aici, fara sa faca nimic. I-ar putea cere mamei lui sa il duca pe Aleea Diagon pentru a-si face cumparaturile pentru scoala. Ha! Ea nu ar face asta in niciun caz! Noroc ca se intelese cu un prieten sa mearga amandoi, pe la ora 15.

Iesi din casa, imbracat normal, in haine de-ale Incuiatilor. Asa nu va iesi deloc in evidenta, avand in vedere ca nu isi dorea asta deloc, in aceste momente. Nu, va fi foarte bine daca va trece neobservat. Ajunse pe alee, privind in stanga si in dreapta. Ha! Nu era nici urma de Michael, care ii promise ca avea sa vina si el.. Oh, asta era. Nu se mira deloc, deoarece acesta nu era un om in care te puteai increde. Incepu sa se plimbe pe ici, pe colo, privindu-si lista cu lucrurile necesare.

[Stefanie A. Frauke]

Se parea ca oamenii nu aveau, nici ei, prea mare chef de plimbari pe Aleea Diagon, deoarece nu era aglomeratia ce exista mereu pe aici. Erau destul de multi oameni, insa nu peste masura. Defapt, asta ii placea, deoarece asa se va putea plimba mai usor, va vedea mai bine in vitrine.. Etc.

Vazuse o pelerina de culoare neagra, destul de obisnuita, insa in acelasi timp si foarte frumoasa. Intra in magazin, vrand sa o probeze, insa vanzatoarea ii spuse ca era o marime mult prea mare pentru ea. Deh, asa si era, daca statea sa o priveasca mai bine. Uhm, nu e nimic.. Defapt, nu ar vrea sa creasca in kilograme pentru nimic in lume!

Observa pe un baiat blond, destul de inalt, ce i se parea cunoscut. Nu stia exact de unde, insa ii amintea de ceva.. Sau mai bine zis, cineva. Se apropie de el, privindu-l atenta. Tusi usor, incercand sa ii atraga atentia. Vreia sa afle cine era, nu putea sa ramana cu indoieli.

-Buna.. incepu ea, pe un ton usor.. Semana cu o fetita de vreo 10 ani, la cum se purta si cum incepea o discutie. Deh, asta era, ea trebuia sa afle cine era el!

[Denis D. Diggory]

Avea nevoie de o doua pene pentru scris, 5 pergamente, cartile necesare, in jur de 9 si bineinteles o roba noua, deoarece cea de pana acum ii ramase mica si nu mai putea umbla cu ea. Se indrepta spre Robe si Pelerine magice, sperand sa gaseasca frumoasa, ieftina si in acelasi timp sa ii vina si frumos. Era putin probabil ca o simpla roba sa indeplineasca atatea conditii, dar putea spera, nu?

[-Buna.. ]

Se intoarse in spate sa vada cine era si ce dorea, insa fu foarte mirat cand observa cine il deranjase. Era chiar Alexandrine, sora mai mare a prietenului sau din copilarie, Norbert. Tatal lui Denis se intelese foarte bine cu tatal lui Norbert, in asa fel in cat si copii acestora se cunosc.

-A! Buna, Alexandrine! ii raspunse el.

Se apropie de ea, sarutand-o usor pe ambii obraji. Era obisnuit cu ea, deoarece era o fata foarte de treaba, cu care puteai discuta oricand aveai nevoie de o persoana care sa te asculte, insa in acelasi timp era foarte matura cand imprejurimile cereau asta. Norbert avea foarte mare noroc ca o avea ca si sora, fiindca oricine ar dori sa fie din familie cu ea.

-Si, ia zi, ce te aduce pe aici? Doar n-ai venit din Germania doar pentru o plimbare!

O spuse pentru o simpla gluma. Alexandrine, sau Alexa, cum ii placea lui sa ii zica, il cunostea destul de bine incat isi dadea seama mai mereu de glumele lui, acestea putand fiind mici sau mari. Stia sa guste orice gluma cand era fericita, dar, desigur, avea si ea momentele ei proste pe care refuza sa le faca publice.

[Stefanie A. Frauke]

Il privi pentru cateva secunde, insa amintirile ei fugisera din cap, parca. Nu isi putea da seama deloc cine era.. Sau macar de unde il cunostea! Eh, poate se incurcase.. Sigur era asta. Il incurcase cu altcineva si acum, statea asa si il privea, in loc sa-si ceara scuze. Deschise gura pentru a-si cere scuze, insa in acelasi timp baiatul facu la fel, vorbind ceva mai repede decat ea.

[-A! Buna, Alexandrine!]

A? Cum adica Alexandrine? Doar cei din familie si prietenii din copilarie ii spuneau asa.. Inseamna ca ori era frate-su, care isi batuse joc de ea, daca era el, ori vreun prieten din copilarie. Il examina din cap pana in picioare, insa cand ajunse la ochii lui, isi aminti instantaneu cine era - Denis!

-Oh, Denis! Crede-ma ca nu mi-am amintit cine esti.. A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai vazut.

Da, il cunostea din copilarie, inca de cand tatal lui venea la ei, impreuna cu toata familia. Eh, era ceva diferenta intre ei, ea avand vreo 19 ani, iar el doar 8, pe atunci. Desigur, frate-su avea cam 10-11 ani, daca bine isi aminteste. Acum amintirile ii fugeau prin fata ochilor, cateva dintre ele oprindu-se pentru cateva secunde, facand-o pe Stefanie sa zambeasca.

[-Si, ia zi, ce te aduce pe aici? Doar n-ai venit din Germania doar pentru o plimbare!]

Ah, era acelasi tip glumet dintotdeauna. Se bucura ca nu se prea schimbase si mai ales ca moartea tatalui lui nu ii afectase felul de a gandi. Sau cel putin, spera sa nu fie asa, deoarece ar fi o mare pierdere pentru intreaga lume.. Denis era un tip glumet, de treaba, cu gusturi la fete.. Semana foarte bine cu ea, insa in acelasi timp se deosebeau foarte mult.

-Ah, nu! Se poate asa ceva? Nu, am venit aici din cauza lui Norbert. Are nevoie de nu-stiu-ce carte si m-a rugat sa i-o cumpar eu. Si, daca tot am aceasta ocazie, de ce sa nu profit sa vin in Anglia?

Facuse o intreaga poveste, insa stia ca Denis era obisnuit cu ea, cea care daca ii puneai o simpla intrebare iti raspundea in romane. Defapt, ar fi putut sa faca un raspuns mult mai scurt, insa pentru ce erau prietenii? Pentru a te distra cu ei, pentru a trai cele mai frumoase momente din viata ta.

-Dar tu? intreba ea, privindu-l.

[Denis D. Diggory]

Nu se mira ca daduse peste Alexia tocmai aici,deoarece ea avea obiceiul sa frecventeze locurile importante. Defapt, de ce nu ai veni pe Aleea Diagon? Sunt foarte multe de observat pe aici, poti petrece o zi minunata in compania unui prieten bun, poti iesi sa mananci.. Pe scurt, poti sa revi la o viata normala, ca si a unui Incuiat.

[-Oh, Denis! Crede-ma ca nu mi-am amintit cine esti.. A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai vazut.]

Mda, cam asa era. Trecusera cel putin vreo 2-3 ani, sau poate chiar mai multi. Ultima data cand se intalnisera, tatal lui era in viata.. Tatal lui, cel care facuse legatura intre ei, tatal lui, cel care ii daruise puterile magice si mai ales tatal lui, cel care il crescu in cel mai frumos mmod in care era posibil si in care putea. Ii oferise o copilarie superba, o copilarie pentru un om normal.

[-Ah, nu! Se poate asa ceva? Nu, am venit aici din cauza lui Norbert. Are nevoie de nu-stiu-ce carte si m-a rugat sa i-o cumpar eu. Si, daca tot am aceasta ocazie, de ce sa nu profit sa vin in Anglia?]

Aha, desigur, Norbert profita de surioara lui! Nu, Norbert nu era genul de om, era si el un baiat de treaba, poate prea matur pentru varsta sa. Banuia ca avea deja o slujba, chiar daca terminase scoala de doar doi ani. Era un tip care dorea sa ajunga cineva in viata, care isi dorea o slujba, o familie, iar apoi, daca mai era loc, prieteni si fericire.

[-Dar tu?]

Nu auzise foarte bine intrebarea fetei, deoarece era atent la cei din jurul lui. I se paru ca isi vazu o alta prietena, de la Hogwarts, pe Ginny, insa fusese, cu siguranta, doar imaginatia lui. Reveni la discutia cu Alexia, insa ii lua cateva secunde pana isi aminti care fusese intrebarea ce i-o adresase fata.

-Pai, sti si tu cum e, cu scoala.. Am nevoie de rechizite, roba, si tot felul de lucruri. Hei, ce zici, nu intram undeva? Bem ceva, stam de vorba?

Arata cu mana spre magazinele si localurile din jur, indicand ca ar putea intra in oricare din acestea. Era mult mai normal sa stea de vorba la un pahar de suc, spre exemplu, decat in mijlocul strazii.

[Stefanie A. Frauke]

Ii facea placere sa stea sa discute cu prietenii vechi, mai ales cand se intalnea cu ei din intamplare. Denis era unul dintre acestia. Ii putea povesti orice, fiindca stia ca el nu va merge sa zica la alte persoane. I-ar placea foarte mult sa fie mai apropiati, aici fiind vorba de orase. El statea in Paris, iar ea in München, deci nu era chiar asa usor sa se intalneasca. Oricum, azi era, probabil, o zi norocoasa.

[-Pai, sti si tu cum e, cu scoala.. Am nevoie de rechizite, roba, si tot felul de lucruri. Hei, ce zici, nu intram undeva? Bem ceva, stam de vorba?]

Uitase, pe moment, ca el era un simplu scolar, cam prin anul VI-VII. Incepuse sa il priveasca [,] ca si pe un om matur, ceea ce poate chiar era. Habar nu avea daca inca se mai juca cu masinutele si chestiile astea. Oricum, nu o interesa asta atata timp cat el ramanea acelasi baiat dintotdeauna, cel pe care il cunoscuse ea.

-Ah, nu e o idee rea. Haide.

Isi aranjase putin geaca ce o avea pe deasupra, dupa care porni cu pasi micuti spre cel mai apropiat local, asezandu-se la o masa dintr-un colt, foarte frumos aranjata. Se facu comoda pe scaun, dupa care il intreba el ce doreste sa comande, acesta raspunzandu-i ca doar suc de dovleac. Ah! Asta beia el, in mod normal, sau ceruse doar pentru a-i arata ei ceva? Spera ca a doua varianta, deoarece ea nu era obisnutia cu sucurile si chestiile astea. Ea bea de obicei whisky-foc sau alte chestii asemanatoare. Eh, asta era, trebuia sa o faca, de data asta.

-Haide, Denis! Aduceti, va rog, doua Beri-Zero, ii spuse ea chelnerului ce veni langa masa lor, asteptand comanda. Acesta pleca, lasandu-l pe Denis sa o priveasca urat pe Stefanie. Ah, Denis, doar nu vrei sa te cred ca bei tu suc de dovleac mereu? Ala il bei la scoala, acum iti poti permite si tu altceva.. Spre exemplu, Whisky-foc!

[Denis D. Diggory]

Erau unele momente in care daca te simteai naspa, prietenii te-ar putea face sa te simti bine. Insa erau si momente in care acei prieteni iti stricau fericirea, chiar daca isi doreau sau nu-si doreau. Oricum, prietenii ti-i faceai pentru a-ti fi mereu alaturi, pentru a te ajuta atunci cand aveai nevoie si mai ales, pentru ca sa te iubeasca si sa-i iubesti.

Alexia il aproba, pasind amandoi spre un local, asezandu-se la o masa mai retrasa. Se gandi pentru un moment ca fetei i-ar fi rusine cu el, insa isi dadu seama ca era doar un gand prost de-al lui. El o iubea, iar ea il iubea, ca prieteni, desigur. Aceasta comanda doua Beri Zero, chiar daca el vru sa ceara Suc de Dovleac. Nu vreia sa bea cine stie ce de fata cu ea, fiindca era, totusi, mai mare decat el cu mai mult de 10 ani.

[Ah, Denis, doar nu vrei sa te cred ca bei tu suc de dovleac mereu? Ala il bei la scoala, acum iti poti permite si tu altceva.. Spre exemplu, Whisky-foc!]

Ah! Nu incercase niciodata Whisky-foc, desi auzise ca era foarte bun. Era curios ce senzatie aveai cand beiai.. Ce gust avea.. Insa, cu siguranta, nu putea descoperi acum. Nici macar nu stia daca avea voie sa bea asa ceva atata timp cat era minor. Nu ii raspunse nimic Alexiei, ea lasand intrebarea suspendata in aer, iar el lasa raspunsul sa fie plecat in vacanta.

-Multumesc, ii zise chelnerului ce sosi cu comanda lor, oferindu-i banii.

Lua o gura din berea lui, nebagand de seama daca avea vreun alt gust sau ceva, deoarece era foarte obisnuit cu ea. La scoala mai dadeau cate o mica petrecere cu Beri Zero, iar astea erau destul de dese. In vacanta de vara, bause foarte multe Beri de-ale Incuiatilor, deoarece simtea ca asa va uita de probleme ce le avea acasa.

-Si, ia zi, cum o mai duci? Cu munca?

[Stefanie A. Frauke]

Chelnerul se intoarse cu Berile lor, Denis luand primul o gura. Se gandi ca ar fi politicos sa faca si ea la fel, chiar daca nu o atragea o Bere simpla ca asta. O deschise si bau o gura mica, inchandu-se. Tusi putin, dupa care il privi putin rusinata pe Denis.

-Ah, nu sunt obisnuita cu berile.. Sti tu, prefer altele.

Spera ca Denis sa o creada, deoarece acesta era adevarul. Nu mai bause o Bere Zero de foarte mult timp, in asa fel incat, acum, gustul era foarte ciudat. Se facu mai comoda in scaun, ascultand intrebarea lui Denis, referitoare la viata ei si daca muncea. Ah, de ce trebuia sa ii aduca aminte de munca? Incercase de atatea ori sa devina profesoara..

-Umh, sti tu cum e, nu e asa usor sa iti gasesti loc de munca.. Si mai ales pe postul care il doresc eu.

Se opri pentru cateva secunde, vrand sa bea din nou din Berea ei. Se hotari sa nu mai riste si chema chelnerul pana la ea, cerandu-i un pahar de whisky-foc. Era prea obisnuita cu aceasta bautura incat sa se poate abtina. Peste cateva minute, acesta se intoarse, ea ii dadu banii si lua o gura din bautura ei preferata. Ah! Ce buna era. Era de mii de ori mai buna decat tot felul de sucuri si chestii pentru copilasi.

-Profesoara..

Statu din nou cateva secunde pe ganduri, amintindu-si cum fusese intr-o iarna pana la Londra, doar pentru a intreba daca exista vreun post liber. Desigur, fusese respinsa, pentru ca toate obiectele aveau "stapan", adica profesor. Oricum, cunoscuse o femeie interesanta, pe directoare, pe Kennya Slytherin.

-La Hogwarts..

[Denis D. Diggory]

Alexia lua si ea o gura din berea ei, insa se ineca. Comanda apoi un Whisky-foc, facandu-l pe Denis sa se simta putin ciudat. O femeie bea Whisky iar el doar bere. Ah, asta e. Oricum, ii era si mai rusine deoarece Alexia comanda si pentru ea Bere Zero doar pentru a nu-l face pe el sa se simta nashpa.

[-Umh, sti tu cum e, nu e asa usor sa iti gasesti loc de munca.. Si mai ales pe postul care il doresc eu.]

Doreste un post? Habar nu avea de asta. Pai, ce putea fi asa greu? Gaseai foarte usor de munca.. La minister, la magazinele astea de pe Aleea Diagon, in Hogsmeade si in cate alte locuri. Ea era desteapta si pe deasupra foarte frumoasa, deci nimic nu ii era imposibil, nu? Asta isi doreau toate femeile: sa fie ca si ea.

[-Profesoara..]

Ah! Dar nici asta nu era asa greu.. Erau mii de scoli in Lumea Vrajitorilor, fiind ele importante sau mai putin importante. Oricum, dupa cum o cunostea nu va preda ea la cine stie ce scoala pitica, ci va dori una mare, importanta, incat sa se auda numele ei, Stefanie Alexandrine Frauke.

[-La Hogwarts..]

La.. Hogwarts? Ei bine, asta trebuia sa recunoasca [,] ca era cam greu, avand in vedere ca toate locurile erau ocupate. Oricum, era mandru ca nu se inselase la chestia cu scolile. Nu se schimbase deloc de cand o cunoscuse, ramasese aceeasi Alexia. Bine, acum probabil bea mai mult, avand in vedere ca tot lua cate o gura din paharul ei cu Whisky Foc.

-Ei, Alexia! Doar nu te dai batuta, nu? Cum te cunosc eu? Asa sau o fata care invinge mereu? spuse aceste cuvinte cu gandul sa o ajute, sa o faca sa lupte in continuare.