Un mic pasaj.

[Sharma Sanara]

Era o seara de inceput de weekend. Adica vineri seara. profesorii uitasera sa ne dea teme pentru weekend. Eram plictisita. Asa ca ma plimbam pe coridorul de la etajul 3. dornica de aventura. Putina lume indraznea sa intre pe acolo. Pornisem la vanatoare de pasaje secrete. Pipaiam fiecare caramida a peretelui. Cand ajunsesem intr-un colt apas pe o caramida si jos la picioarele mele o micuta caramida, mmult mai mica decat celelalte din zid se dadu la o parte si descoperi un mic pasaj, nu mai inalt de 1 cm, era un tunel cam de 1 cm inaltime. Ma gandeam oare unde duce acel pasaj secret. Oare cat de mare sa fie camera pe care o ascundea sau daca dadea in Hogsmeade ori in alt loc din exterior. Dar nimeni nu poate intra acolo. Doar daca...
Si imi amintesc ca mi-am cumparat de la drogheria magica potiunea micsorarii si ca o tin chiar in buzunarul robei. Imi amintesc de vorbele vanzatoarei: Utilizeaz-o cu atentie si cumpatat.
Ma gandeam ce vroia sa zica vanzatoarea.
Scot sticluta din buzunar. Trebuia sa iau doar 1 singura picatura ca sa pot incapea prin acel pasaj.
Tocmai scosesem dopul de la sticluta cand pe usa coridorului intra cineva.
Vad o silueta feminina care se apropie de mine. Apoi o recunosc. Era...
-Salut! am descoperit un mic pasaj secret. Esti dornica de aventura? intreb eu

[Black Rose]

Era Rose, care din intamplare trecea pe coridorul de la etajul 3. Trecuse fara sa intoarca capul pe langa Sharma, dar se aprise brusc cand aceasta o saluta. Se intoarse pe calcaie si pluti pana la Sharma.

O enervase intotdeauna cand lumea se uita curioasa sub gluga ei trasa, umbrindu-i fata, iar acest lucru il facea si Sharma acum. Nu cunoastea fata, dar isi daduse din prima seama ca entuziasmul din vocea ei dadea a persoana prietenoasa. Nu ca ar fi vrut o prietena, dar nu trebuie sa fi cea mai sociabila persoana pentru a intra in vorba cu cineva, nu-i asa?

-Stiu pasajul acesta, zise Rose sec, cu o voce mladioasa si clara.
Mereu putea sa-si controleze tonul vocii. Putea spune "Am de gand sa te omor cu toporul chiar in acest moment" ca si cum ar fi recitat "Pe langa plopii fara soti".

Sharma se uita intrebator la ea.

[Lizbeth Marafol]

Nu stiu de ce mereu cand cercertam ceva era absoluta nevoie sa dau nas in nas cu cineva,cer e ca in acea seara ma aflam in cautarea unei anumite bai cu o legenda anume,a unei fantome plangacioase,de care eram cu atat mai interesata cu cat totul devenea mai straniu si enigmatic.Mama fusese cea care imi dezvaluise secretul acestei tinere,omorata de privirea unui sarpe in baia in care ii placea sa se refugieze.

Patrulasem prin toata scoala in compania seaca a unui elev din primul an,de care cu greu reusisem sa ma desprins inainte de ora inchiderii.

Nu eram deloc entuziasmata de intunericul acela de nepatruns si mai cu seama de o posibila intalnire cu un profesor sau supraveghetor.

Astfel ca,in momentul in care am auzit glasuri in apropiere mea,m-am furisat in spatele unei statui si am asteptat ,sperand ca voi recunoaste vocile.Nu am avut mult de zabovit caci nu devenisem atat de familiara cu elevii apropiati ca varsta mie,asa ca m-am vazut nevoita sa intru in sceneta lor amuzanta.

''Buna!'' Am soptit si m-am apropiat de lumina izvorata din varful baghetei unei tinere domnisoare.Am recunoscut posesoarea ca fiind Rose,iar langa se afla o alta eleva,aceasta fiindu-mi necunoscuta.

Nu pareau deloc multumite de aparitia mea,dar curiozitatea extrem de mare care ma macina m-a facut sa stationez in asteptarea unui raspuns.

[Black Rose]

Rasufla usurata cand vazu ca cea care se apropia era Lizbeth. In cateva momente erau langa ele.

"Buna seara, Lizbeth! Pot spune ca era cat pe ce sa te transform inr-o stana de piatra!" zise Rose si zambi pe sub umbra glugii ei.

Nimeni nu mai zisese nimic timp de vreo doua minute. Lizbeth privea curioasa pasajul micut care strabatea zidul. Totul in jurul lor era negru ca smoala. Tacerea domnea alaturi de intuneric, pastrand aerul misterios al unei nopti in castel dupa ora stingerii. Totusi, nu se auzea niciun pas apropiindu-se. "Gura" tunelului le ademenea inauntru, parca cersea sa fie vizitata, parca promitea bomboane.

OOC: Welcome si pe aici, Liz .

[Lizbeth Marafol]

Priveam curioasa pasajul mic,apoi chipurile parca pietrificate ale celor doua eleve.Rose semana cu un devorator al mortii,privindu-ma pe sub gluga sa neagra.Doar razele lunii,care alene patrundeau prin crapaturi ii luminau fata pana la jumatate,dar ochii ei mereu ramaneau un mister.

Cealalata tanara era mai inalta ,dar mult mai speriata decat partenera sa de aventura.M-a privit mirata si si-a rasucit bagheta in aer,stingand orice urma de lumina.

''Rose...ce-i asta?'' Si mi-am indreptat bagheta spre tunelul sapat in piatra.Bagheta mi-a a zvacnit imediat si s-a aprins,pe fundalul domol al vocii mele ''Lumos''.

OCC: Multumesc!Intru si eu la aventura

[Black Rose]

Privind tinta la pasaj, spuse mai mult pentru ea decat pentru cele doua insotitoare:

- Pai... depinde ce vrei sa zici. Coridorul asta mi-a servit de mii de ori ca loc de refugiu cand vroiam sa fiu singura. Si credeti-ma, eu vreau mai mereu sa fiu singura. Cu toate acestea, nu am reusit inca sa-l explorez tot. Se ramifiaza in zeci, poate sute, de alte coridoare. Eu merg de obicei numai pe cele care duc spre est, nu sunt sigura de ce. Celelalte sunt mai stramte si par mai accidentabile.

Lizbeth parea ca vrea sa ma intrebe unde duc, totusi, pasajele dinspre est, dar Rose i-o lua inainte si raspunse inainte ca intrebarea sa fie pusa:

- Diverse incaperi. Majoritatea seamana cu niste sali de dans imense, luminate doar de cateva candele vrajite sa nu se opreasca din ars niciodata. Cateodata se aude si muzica in sine, dar nu sunt sigura. Poate fi doar imaginatia mea. Merg acolo ca sa exist si sa fiu lasata sa-mi ascult gandurile.

Zambi un pic vinovat, parandu-i-se chiar ei ca suna unpic ciudat. Nu vroia totusi sa vorbeasca despre ce face ea cand e singura, cel putin nu in prezenta atator persoane. Deja spusese cam multe, purtata de val. Fusese doar vag constienta ca era ascultata.

[Lizbeth Marafol]

Povestea fantomei plangacioase mi se parea total neinteresanta pe langa istoria acelui pas,acelor sali de dans din care parca se auzea muzica.Rose avea un mod fascinant de a te pune in garda,de a-ti povesti toate misterele pe care ea le descoperise.

''Hai sa intram atunci!'' Am insistat eu vrand sa par curajoasa desi ma speriase ingrozitor.Nu era prima mea aventura cu Rose si imi era teama sa nu se sfarseasca tragic pentru vreuna dintre noi sau pentru toate.

Ne-am atintit toate trei baghetele spre intrarea in tunel si am luminat-o puternic,asteptand oarecum ca cineva sa execute o vraja complexa menita sa largeasca drumul si sa faca calea accesibila.

[Black Rose]

Rose isi rasuci incheietura gratios si pronunta cateva cuvinte in soapta. Pasajul se facu de doua ori mai mare, astfel incat putea incapea un om. Luminile baghetelor nu reseau sa strabata intunericul decat pe o distanta de un metru, dar Rose fiind obisnuita cu acest tunel o lua inainte, facandu-le semn celor doua insotitoare sa o urmeze. Lizbeth era chiar in spatele ei.

- Aveti grija, sunt si niste denivelari pe aici! le avertiza Rose.

Partea buna la aceasta expeditie era ca nu puteau fi prinse. Lizbeth masca intrarea cu o vraja, astfel incat nimeni nu o va putea vedea atata timp cat ele sunt inauntru. Corectez: nu puteau fi prinse de ceva uman.

Desi s-ar fi cuvenit sa fie un pic indispusa ca aducea in locurile ei secrete persoane pe care abia le cunostea, Rose se simtea chiar bine. Prezenta lui Lizbeth o incantase si in alte situatii, iar Sharma era atat de tacuta incat parca nici nu ar fi fost. Rose nici nu se obosise sa intoarca capul sa vada daca venise si ea in tunel, sau ramasese pe coridor.

Nu interveni nicio schimbare in drumul lor rectiliniu. Doar cativa bolovani pe care ii evita cu maiestrie. La un momentdat, culoarul simplu, banal se ramifica. Erau cel putin 20 de alte coridoare si mai stramte, si mai joase, si mai accidentabile.

Rose zambi cand vazu expresia uimita de pe fata Lizbethei.
-Astea sunt doar cateva. Ramificari din astea mai sunt multe mai incolo. Deci... ai tu vreo preferinta sau face "Ala-bala-portocala"?

[Lizbeth Marafol]

Ramasesem inlemnita in fata celor 20 de ramificatii ale unui simplu pasaj.Ne aflam intr-o camera ovala si uriasa si cu cat stateam mai mult pe ganduri,alegand pasajul corespunzator,cu atat mi se parea ca frigul se intensifica.M-am intors spre Rose si tremurand toata i-am spus:

''Cred ca mai bine facem ala bala portocala.Toate par infricosatoare.Si de ce e asa frig?Pana acum nu se simtea.''

Banuiam ca pasajele erau pazite de o vraja puternica,iar camera ovala era centrul de intalnire a fortelor menite sa protejeze tunelurile secrete.Rose parea mult mai sigura pe sine si in ciuda expresiei mele, mi-a ranjit cu viclenie.

''Crezi ca ar trebui sa inaintam?'' Am intrebat-o imediat.

[Black Rose]

- Bineinteles! Niciodata nu m-am intalnit cu nimeni pe aici si nu cred ca se va schimba ceva in seara asta, stai calma.

O amuza intr-o oarecare masura faptul ca Lizabethei ii aparuse un iz de frica in glas. Intr-adevar, se facuse mai frig.

- E frig deoarece ne indreptam in jos. E foarte putin abrupt acum, dar cu cat inaintam ai sa observi diferenta. Te obisnuiesti cu frigul, daca vrei iti dau pelerina mea. Cu conditia sa nu te holbezi la mine cum incearca toata lumea cand port gluga. Urasc sa faca cineva asta!

Isi indrepta privirea spre coridoare, dupa care spuse:
- Ai onoarea sa faci tu alegerea.
Ii zambi prieteneste Lizbethei si-i facu semn din cap sa inceapa sa numaratoarea.