Incercari

[Alexandre L. D'Yvon]

Era soare, iar doi elevi de la casa Ochilor de Soimi iesisera afara, tinand fiecare cate o matura zburatoare in mana. Unul dintre copii, era, desigur, Alex, care reusise sa-si faca un prieten in cele din urma. Letita era o fata foarte draguta, pe care o intalnise intr-o seara in camera de zi. Devenisera prieteni intr-un timp foarte scurt, si fata il rugase s-o ajute sa invete sa zboare.
Se pricepea la vajthat, asa ca acceptase propunerea, si fugise sa-si ia matura. Insotit de Letita, Alex se indrepta spre un loc liber. Initial ar fi vrut sa incerce terenul de vajthat, insa era ocupat, asa ca cei doi colegi de casa se indreptara spre Salcia batausa, unde aflasera ca era un teren liber, pe care puteau sa incerce sa zboare.
Ajunsesera pe teren, si Alex se aseza in fata fetei.
"E foarte simplu sa zbori."
Aseza matura pe jos, si continua:
"Trebuie sa ridici manuta, si sa astepti ca matura sa se ridice si sa ajunga chiar in mana ta."
Ridica mana, o pozitiona deasupra maturii si aceasta zbura iemdiat in mana lui.
"Vezi? Acum incearca si tu."
Si se retrase putin, tragandu-si matura, pentru a-i face loc Letitei.

[Letitia Levitski]

Niciodata nu-i placusera inaltimile,asadar la zburatul pe matura,Letitia era praf. Cu toate astea,considera un punct slab pentru un vrajitor sa nu stie sa zboare. Ocazia de a transforma acest punct dintr-unul slab intr-unul forte se ivi o data cu Alexandre,careia ii era tare recunoscatoare si isi facu o nota in gand ca-i va ramane datoare intr-un fel sau altul si ca se va revansa in cele din urma
Nu-i convenea prea mult sa fie aproape de salcia batausa,de fapt stia ca nu e un lucru bun deloc. Protesta vehement cand Alex ii spusese ca acolo era un spatiu mai mare,bun de exersat si ca nu puteau sa mearga pe terenul de vajthat din cauza echipelor care se antrenau pentru meci,insa acesta o convinse ca nimic rau nu i se va intampla. Letitia tot nu-si putea scoate sentimentul acela de frica zgribulit in sufletul sau
Isi aduse si matura ei - matura pe care n-o folosise decat o data,in anul I si cu care facuse multe pagube. Cu toate astea,o cara dupa ea in speranta ca isi va face curaj intr-o zi. Plus, Letitia era foarte scunda si nu ar fi putut imprumuta o matura de la prietenii,matura sa era pe marimea ei

Ridica mana deasupra maturii si o privi nepriceputa. Nu se intampla nimic si incepea sa se simta stanjenita.
"Okei,cred ca ii e prea frica de mine,ultima data am spart un geam si cei din jurul meu s-au ales cu vanatai foarte foarte... mov" spuse incet insa matura tot nu se ridica. Marai pentru sine si se stramba putin,rugandu-se in minte de matura sa se ridice,pana cand aceasta se ridica si ii lovi usor degetele
Alex ii arata cum sa se ridice de la sol si ii mai explica unele chestii. Letitia il privea in sus,tremurand,cu matura in mana. Isi lua inima in dinti si tasni si ea in aer,nu foarte sus,insa imediat cum simti ca solul i se dezlipeste de picioare,se lipi cu totul de matura
"Si acum?" spuse gatuita

[Alexandre L. D'Yvon]

Spre surprinderea lui, Letita fu imediat in aer. Se descurca foarte bine, dupa parerea lui. Apercia mult ca fata, desi avusese antecedente nu prea palcute, era deschisa la noi incercari, si era hotarata sa reuseasca.
Zambi intr-un mod sincer cand vazu matura Letitei in aer.
["Si acum?"]
In vocea ei se simtea teama. Se grabi sa ajunga langa ea, fiind pregatit sa o mentina la o altitudine mica si sa o prinda in cazul nei caderi.
“In primul rand te bucuri pentru ca esti in aer.”
Isi aminti de vocea ei speriata, si se simti putin rusinat de ceea ce spusese. Nu dorise absolut deloc sa para rautacios.
“Scuze... Pai, in primul rand, ar trebui sa incerci sa stai ceva mai relaxata.”
Se apropie de ea, si ii corecta pozitia. Simtea cum ii tremura tot corpul, asa ca un ii dadu drumul, ci ramase langa ea, tinandu-si mainile pe umerii ei.
“Nu ai de ce sa-ti fie frica. La inaltimea asta nu poti pati nimic. Trebuie sa inveti sa-ti conduci matura, si asta presupune sa-ti invingi teama.”
Ar fi vrut sa o lase sa inerce sa se eplaseze singura cativa metri. Daca vroia sa o ajute sa isi depaseasca teama, trebuia sa o lase sa incerce singura. Prin urmare, ii propuse fetei acest pucru, promitandu-i ca va fi exact in spatele ei si ca nu va pati nimic.


OOC: scuze ca te las sa astepti asa mult...

[Shayera Holl]

Cum Letitia se ridica mai mult in aer,cei doi fusesera loviti de o bomba.
Se uita mai bine si vazusera ca era o fata de la Cercetasi,din anul V care tomai cazuse dand cu spatele de trunchiul Salcii Batause care incepuse sa se nelinisteasca.
Cercetasa se ridica,isi aranza putin parul,adica isi luase suvitele de peste ochi si,dar fusese intrerupta de strigatele celor doi care ii ziceau sa se dea in jos.
E uita intr-o parte,si se si arunca la paman.Tulburase Salcia Batausa,si Cercetasa isi cioplise putin matura pe care o primise de numai o saptamana.
"Offff,viata asta"spuse Cercetasa ridicandu-se incet,ca sa nu atraga atentia Salcii care parea ca se linisteste.
Dupa ce rusise sa ajunga mai departe,unde ii era bine,adica cam la vreo 7 metrii de salcie,fata ii observa pe cei doi elevi de la Ochi-de-Soim cu maturile in mana.
Se indrepta catre ei si spuse:
"Buna,eu sunt Shayera Holl,puteti sa imi spuneti Shery" Si daduse mana cu amandoi elevii
Cam asa spunea de fiacare data cand facea cunostina cu cate un elev nou,cu tot ca fara sa spuna ca lumea ii spuna Shery,ceilalti ii ziceau fara sa stie.
Shayera tocmai venise de la antrenamentul de Vajthat,sau nu venise,ci zburase din greseala pana la locul unde erau cei doi Soimi.
Dar nici nu zburase,ci fusese lansata de catre balonul ghiulea care fusese lansat cu putere catre ea.
Aceasta era cu balonul in mana cand cazuse,dar nu stia pe unde il pierduse.
Oricum,suferise prea mult pentru cariera ei de portar,asa ca ezita sa mai mearga la antrenament.
Prefera sa faca cunostinta cu cativa elevi noi,si interesati de maturi,dupa cum vedea.
Cu toate ca unul chiar parea ca se pricepea,fiindca tinea hotarat matura in mana.

[Letitia Levitski]

Se simtea mult mai in siguranta cu Alex tinand-o ferm de umeri
"Sincer,ma bucur ca sunt in aer. E cea mai... zbuciumata chestie, gen se zbate in mine adrenalina. Insa nu ma bucur stiind ca din clipa in clipa o sa caaad" spuse sacadat, strangand foarte tare matura in maini incat nu mai avea pic de culoare in ele si incepeau sa-i oboseasca foarte tare

Incurajata de vorbele lui Alex, ii spuse ca ii poate da drumul putin, sa incerce singura dar sa stea pe aproape. Se indrepta pe matura,cu mainile inca strans inclestate. Facu matura sa pluteasca usor inainte insa nu-si putu un zambet mare gen uita-te-la-mine-zbor! si se mai relaxa
"Probabil arat ca cea mai mare fricoasa" ii zise pe o voce putin mai destinsa si mai glumeata decat inainte. Nu voia sa se imagineze cum era vazuta din afara

Se sperie cumplit de Shayera si se lipi din nou de matura. Aceasta o lua razna iar acum in loc sa pluteasca orizontal,cum era normal, statea vertical in aer. Letitia simti cum aluneca si ii scapa un chitait de uimire. Avu insa norocul ca matura se lasa usor usor spre pamant,astfel incat atunci cand era la vreun metru - doi de pamant, sari. Se lasa in genunchi, cu mainile tremurandu-i de la efort. Nu mai aveau pic de vlaga si era sigura ca va avea febra musculara. Isi ridica ochii sa vada "intrusul" insa albi cand o vazu pe cercetasa foarte aproape de salcia care parea sa se enerveze din ce in ce mai mult. Ii arunca o privire critica lui Alex care la randul lui ii spuse fetei sa se dea la o parte de langa copacul salbatic
Cand o vazu pe fata la o distanta sigura de copac, rasufla usurata. Da, Letitia se panica foarte usor uneori. Se prezenta si ea la randul ei si ii spuse:
"Shery, nu esti sanatoasa!" rase "Salcia aia putea sa te faca zob, hhihihi. Ohh esti in echipa de Vajthat?"


ooc: alex,nu-ti face griji,nu sta lipit de computer,adica ai o viata,nu esti obligat sa-mi raspunzi mie

[Shayera Holl]

Shayera zambi cand Letitia se prezentase,si pufni in ras atunci cand ii spuse ca nu este sanatoasa.
Defapt stia asta foarte bine,dar eh,era prima data cand era sa fie facuta terci de catre Salcia Batausa.
La intrebarea "Esti in echipa de Vajthat?" Cercetasa zambi si spuse cu amaraciune.
"Da,de un an,si cred ca am patit cam multe in ultimul timp pe la antrenamente"
De data asta chiar avea dreptate.In ultimul timp rolul de portar in echipa Cercetasilor era din ce in ce mai rau,mai ales dupa ce luase cu cateva zile trecute o coada de matra peste spate.
Cica o primise din greseala,dar si acum o durea si avea o linie perfect geometrica de culoare mov-albastrui cum nu mai avusese de cand se traznise cu spatele de un stalp care sustinea spectatorii la teren.Asta se intamplase cu doua saptamani in urma.
Macar aia de la stalp era exact pe sira spinarii,dar aceasta era chiar pe langa coaste,si o durea binisor cand se apleca.
Shayera mai suspina odata amarata si se uita la salcie,care parea ca se linistise si cazuse ca intr-un somn adanc.
Dupa aceea observa balonul ghiulea care era chiar intre doua crengi ale salciei.
Vazand asta,parca ii aparu un zambet in coltul gurii,asta insemna ca astazi nu mai faceau antrenamente,CE BINE.
Cercetasa isi intoarse privirea catre Letitia si zambi.
"Incerci sa inveti? E usor!Ai incredere in tine" Spuse Shayera zambind.
Dar zambind mai mult fiindca isi amintise cum fsese ea in anul doi pe matura,cand isi rupse matura.Cum daduse cu matura,si ea pe matura,de un zid.
Pana acum,Shayera rupse trei maturi,dar tot parea ca mai avea de rupt.
Tocmai era sa o rupa pe cea de la fratele ei,Federic.Ce te mai asteptai,nu putea sa stea un an la Hogwarst si matura ea sa fie intreaga.

[Letitia Levitski]

Letitia se ridica in picioare
"Uite de asta n-o sa ma vezi pe mine jucand Vajthat" isi incrucisa bratele la piept dar apoi le lasa in jos "Ma rog, pe langa faptul ca imediat ce m-as urca pe matura,nu s-ar sti in ce directie o apuc sau daca ma mai opresc" chicoti. Nici nu voia sa-si imagineze prin cate trebuie sa fi trecut Shayera pe post de capitan. Ii placea sa priveasca meciuri, totusi. O data cu entuziasmul jucatorilor, prindea si ea energie. Cu toate astea, nu se putea imagina in locul lor

"Ahh mda, imi e destul de frica de inaltimi. Adica nu-mi era inainte insa in anul I am fost prea indrazneata si abia asteptam sa zbor si am avut aaa un accident asa si de-atunci nu prea m-am atins de matura" zambi vinovata "Si acum mi-am luat inima in dinti cum se zice, desi nu pot sa zic ca ma descurc prea bine. E asa de hmm nu stiu, deocamdata sunt foarte instabila si nemaleabila sa zic asa"

Il privi pe Alex si ii multumi printr-un zambet ca se afla acolo. Nu ar fi indraznit sa-i ceara nimanui sa o invete sa zboare insa in ultimele zile vorbise despre multe lucruri cu el si simtea ca poate avea incredere in el
"Dar tu? Tu de cat timp zbori?" o intreba pe cercetasa

[Shayera Holl]

Fata ramase zambind in timp ce eleva de la Ochi-de-Soim vorbea.Defapt ii placeau povestile,de aceea nu spuse nimic.
Era sigura ca si ea ar fi facut la fel daca i s-ar fi intamplat ca si Letitiei,dar ea oricat ar fi cazut,cu tot ca nu a avut accidente grave,se ridica si ii zicea mamei sale sa ii cumpere o matura noua.
Niciodata nu avusese accidente grave,dar nici nu vroia sa aiba.
Se obisnuise cu antrenamentele dure,dar nu ii prea placea atunci cand era ea jucatorul care suferea.
Pana acum se lovise la picioare,maini,spate,dar niciodata nu se lovise la cap.
Parca avea un inger pazitor care ii ocrotea capul.
Tresari din visare cand auzi ca cineva o intreba despre cum se descurca ea pe matura.
Se uita in stanga si in dreapta sa vada cine intreaba,si o vazu pe Letitia.
"Nu stiu cum ma descurc,sper sa nu ma fac de rusine"spuse Cercetasa,de data asta chicotind si ea.
Nimeni nu era perfect,de ce trebuia sa fie ea aceea fata catre trebuia sa fie perfecta.Chiar nu isi dorea.
Spera sa nu se faca de rusine,nu spera sa fie cea mai buna jucatoare de pe teren.
Nu vroia ca multimea sa o aclame,vroia ca lumea sa taca atunci cand se apopie o ghiulea lansata de inamici.
Dar cel mai mult o interesa ca echipa adversa si echipa lor sa fie prieteni,nu conta rezultatul meciului.
'Cred ca ar trebui ca la sfarsitul meciului sa isi dea mana si sa isi zica ca au jucat bine' isi zise cercetasa in gand.
Oricum,se simtea bine atunci cand facea vreo greseala,macar isi dadea seama de ce poate face si de ce nu poate face.
"Nu conteaza cum jos,conteaza ca ma distrez"mai adauga Cerceasa zambind si uitandu-se la matura Letitiei.

[Alexandre L. D'Yvon]

OOC: am de recuperat, nu?

IC:

II placea mult sa intalneasca persoane noi, de aceea ii zambi imediat Shayerei. II parea o fata foarte de treaba, mai ales pentru ca juca in echipa de vajthat. Si-ar fi dorit sa joace si el, dar isi dadea seama ca era mult prea nou pentru asta. Trebuia doar sa astepte. era convins ca, odata si-o data, tot va putea sa joace. Si daca nu la echipa casei, atunci cu siguranta avea sa se alature unei echipe internationale. Si poate atunci mama sa i-ar fi arbitrat unele meciuri.
Ramase tacut pentru o perioada, visand la o cariera stralucita in vajthat, echipa lui castigand toate meciurile datorila lui. Nu ii statea in fire sa fie atat de narcisist, da runeori nu-si putea stapani imaginatia. aceasta pur si simplu incepea sa zboare, si nu se oprea decat la poarta narcisismului.
Cat timp el ramasese prada tacerii si visariil, cele doua fete incepura sa discute. Shayera parea si ea dornica sa o ajute pe Letita sa invete sa zboare. Dupa parerea lui, tot ceea ce-i lipsea Letitei era putina incredere in sine.
Probabil ca si el ar fi avut o astfel de problema, daca nu ar fi fost mama lui, care sa aiba experienta in domeniu. Probabil ca el invatase sa zboare si indragise vajthatul doar datorita mamei sale. De fapt, ce copil care ar fi avut o mama care sa fie arbitrala meciurile de vajthat, n-ar fi invatat cat mai repede sa zboare?
Cand reveni din starea lui de visare de care fusese curpins, spre surprinderea lui, isi dadu seama ca el nu se prezentase Shayerei. Ciudat, nu-i statea in fire. Ca sa-si repare greseala, intinse imediat mana spre cercetasa[reusise sa-si dea seama de asta dupa uniforma].
"Salut. Eu sunt Alex. Si... uhm.... scuze de reactia mea intarziata.. m-am cam... hmm... pierdut in vise, ca sa zic asa."
Inainte sa spuna replica, surprinsese o replica a Shayerei.
{{"Nu conteaza cum jos,conteaza ca ma distrez"}}
Avea mare dreptate cand spunea asta. Era imposibil sa joci si sa ai succes cand nu te distrezi. pentru ca atunci cand te simti bine, joci minunat. Invatase asta de la mama lui, acum vreo cativa ani. Avea memorie buna.
Isi aminti de Letita.
"Vrei sa incerci sa zbori si putin mai sus?"

[Letitia Levitski]

• "Uhh mnu stiu..." spuse cu vocea tremuranda si isi privi incredula matura. In alte circumstante ar fi inceput sa rada isteric, imaginandu-se in aer, pe matura. Dar ii placu sa simta aerul peste tot in jurul sau, sa simta cum ea insasi prindea aripi, asa ca voia sa incerce din nou, si din nou, pana se va stapani complet. Ii privi pe cei doi, pe rand. Fiecare ii afisa un zambet incurajator. Se simtea ca un copil orfan, nesigur iar ei doi parintii adoptivi carora li s-a facut mila de ea sau ma rog, doi adulti
  
  Ridica din umeri si apoi ii urma pe cei doi, in aer. Avu acelas instinct sa se lipeasca toata de matura, de frica sa nu cada. Asa ca o pisica ce se agata cu disperare de pomul in care s-a urcat si din care nu mai poate cobori. "Asa... da, stiu, sa ma relaxez..." spuse mai mult pentru sine, incercand sa stea dreapta sau macar cat de cat normal si nu vertical, pe toata matura. Ii privi pe Alex si Shayera, mult mai sus in aer decat era ea
  "Uhm, Aaalex, cred ca ai uitat sa-mi zici cum bag in viteza a doua!" rase Letitia, spunand cu subinteles ca nu stia cum sa zboare. Matura sa statea pur si simplu in aer si plutea. "Trebuia sa-mi iau avant de jos?" adauga. Nu-i convenea prea mult gandul sa coboare - pentru ca in orice caz, n-ar reusi sa se dea jos decat ajungang in genunchi in cel mai bun caz - si ca apoi ar trebui sa se urce din nou, sa treaca iarasi peste sentimentul acela ca un sughit
  In fine, Alex si Shayera ii aratara in cele din urma cum sa faca. Se lasa jos pe teren si isi lua avant. Tinandu-se cand de Alex, cand de Shery, zbura destul de mult si era in sfarsit multumita de sine. Le spuse ca era okei si ca puteau lua o pauza sau chiar sa termine "lectia" si sa o lase pe alta data. Zburau spre castel, chiar deasupra salciei si radeau usor toti trei. Letitia era usor roz in obraji de fericire. Si chiar atunci, Shayera o gadila usor, nevrandu-i raul dar o facandu sa se clatine periculos de mult, echilibrul Letitiei este la minim in general, si aproape cazu de pe matura. Scoase un sunet de uimire iar matura sa se intoarse, din nou, vertical, facandu-i mainile sa alunece