Vocile misterioase

[Patrick Mort]

Prima zi la Hogwarts a lui Patrick Mort trecu foarte greu. Pentru el a fost o zi bunã. A învãþat câteva lucruri ºi a întâlnit ºi cateva persoane cu vechime la Hogwarts. Însã el avea o problemã care nu o arãta ºi celorlalþi. El se gândea foarte mult la mama ºi tatãl lui ºi la felul cum au murit. El sperã cã pânã la ziua în care va împlini patruzeci de ani sã poatã sã rupã blestemul abãtut asupra familiei lui. Cu toate frãmântãrile acestea el merse în dormitor, spuse o rugaciune ºi se puse în pat.
Pe la miezul nopþii se trezii din cauza unor voci care se auzeau pe hol.

“Lumos!” spuse el pe jumãtate adormit.

Cu paºi mici se îndrepta spre uºa care dãdea în hol. Cu cat se apropia mai mult vocile se auzeau tot mai încet. Odatã ajuns în hol Patrick simte o adiere foarte rece care venea din partea stângã ºi foarte curios o luã la fugã în acea direcþie. Dupã puþin timp vocile nu se mai auzeau deloc, totul revenise la normal. Puþin dezamãgit el se întoarse. Când sã deschidã uºa dormitorului cineva îi sarii în spate…
ooc: Sper cã e bine, daca nu e bine vã rog sã ºtergeþi mesajul.

[Rand al'Thor]

-Ce faci aici Patrick? Nu stii ca nu ai voie sa umbli noaptea pe culoare?, spuse Ron care era Perfect.

occ: Stiu ca nu sunt dar am facut-o pentru a face postul mai calumea.
-Numai perfectii pot umbla noaptea pe holuri si nu pentru a se distra, pentruca banuiesc ca asta ai vrut sa faci, ci pentru a patrula in cautarea unor pustani ca tine. Ti-ar place sa-i facem o vizita doamnei profesoare Lastar? Ea este sefa casei tale si numai ea si domnul Director te pot sanctiona corespunzator.
Atunci cand Ron se intoarse cu spatele la Patrick pentru a mai vedea daca era impreuna cu cineva, incepusera sa se auda niste sunete stranii, ca sniste soapte. Pe masura ce mintea lui Ron incerca sa se gandeasca ce ar putea fi, soaptele deveeau din ce in ce mai clare, dar pareau ca se si apropie. Aerul cald al primaverii fu inlocuit de adieri racoroase si o lumina stravezie se putea observa la capatul holului. Ron era inspaimantat, nu stia ce sa faca. Se puse in fata lui Patrick incercand sa-l pazeasca, in timp ce acesta se tinea de maneca robei lui.
Lumina era la zece metri departare si se putea observa o silueta umana cum se apropia la jumatate de metru de pamant. Ron spuse cu o voce ferma:
-Cine esti si ce vrei de la noi. Trebuie sa te avertizez ca sunt Perfect si daca aflu ca sunteti doar niste copii pusi pe glume proaste o sa aveti de suferit!
-Cine a spus ca vreau ceva de la tine? zise o voce glaciala. Silueta era la 5 metri departare si se putea observa sca purata o roba lunga. Era cu siguranta o fantoma, dar in nici un caz nu era una de la Hogwarts. Nu te vreau pe ton baiete, poti sa pleci. In schimb, prietenul tau are multe lucruri pe care mi le doresc, nu-i asa Patick?
Fantoma era la un metru departare si in sfarsit i se puteau vedea trasaturile. Era un barbat grav defigurat, aducea putin cu Michael Jackson al incuiatilor, doar ca acesta era chel, cu niste maini transparente si osoase, cu unghiile de cinci centimetri lucgime si cu nasul ca al unui sarpe, iar cu ochii ca ale unei pisici. Era el, nu, nu nu avea cum isi spuse Ron in minte. Lordul Intunericului nu mai traieste. Acesta se apropie de ei si ii spuse lui Patrick:

OCC:Continua tu te rog, caci este vorba despre tine.

[Patrick Mort]

"Ai ceva în tine ºi nu te pot lãsa aºa cãci dorinþa ta de rãzbunare este prea mare ºi în curând vei deveni o ameninþare."

Patrick în acel moment trecea prin tot felul de stãri dar la un moment dat furia pune stãpânire pe el ºi se dã de lângã Ron.

"Ce legãturã ai tu cu mine?" întreabã Patrick pe un ton aprins.

"Of, of chiar nu îþi dai seama? Eu sunt cel care þi-a blestemat familia. Tu pe mine mã vrei. Ce mai aºtepþi? îl întrebã fantoma uitându-se mai atent la Patrick.

Auzind aceste lucruri Patrick, cu lacrimi în ochi, se repede sã îl atace pe cel care îi provocase atât de multã durere în suflet dar Ron îl prinde de umar pe Patrick ºi îl trage înapoi. Dintr-o datã se aud niºte paºi pe hol.

"Mã arde mâna!" strigã Patrick speriat .

Ron îi trase mâneca ºi observã cã fantoma lãsase un mesaj. "Mã voi întoarce!" era imprimat pe mâna lui Patrick. Când ridicarã privirea cei doi vãzurã cã în faþa lor se afla persoana de care fugise fantoma.

[Shayera Holl]

Fusese intrerupti de o alta rafala de vant rece care pare sa fi venit din partea opuse.
Cei doi baieti se intoarse in partea cealalta,de unde venea,de data asta,aerul rece de primavara.Era aer curat,de afara.
Acum ce mai avea sa vine? Zana Zanelor cu flori de primavara si sa i le puna acelei creaturi pe cap?
In cealalta parte a coridorului,Shayera iesi afara fiindca ii venea rau din Camera de Zi.
Vroia sa ia o gura de aer proaspat,cu tot ca Perfetii din castel mergeau in stanga si in dreapta sa caute ce elevi ies afara pe coridoare.
Pana acum,Cercetasa statuse si citise in Camera de Zi a Cercetasilor,dar de cateva minute ii veni putin rau,din senin.
Simtea ca trebuia sa ia aer curat numai decat.
Asa ca iesi pe coridor si deschise un geam pentru a respira incet.
Dar raul de la stomac tot nu disparea.
Inspira de reo doua ori mai atre,si mai abundent,dar tot nu disparea.
Credea ca era de la mancarea pe care o mancase in Sala Mare,la cina.
Sau nu cumva spiridusii de la bucatarie ii adusesera resturi de mancare,ssau mancare stricata?

Dupa ce statuse un pic,auzi cateva soapte pe coridor.Era ecoul unor soapte,dar credea ca erau numai in mintea ei.Doar nu auzea soapte din cauza mancarii?Ce mancare ii daduse spiridusii?
Dupa cateva secunde auzi cateva voci,de baieti care vedeau de dupa colt.
Se parea ca era vocea unui Perfect,care il certa pe un elev.
'Cata severitate'isi spuse Shayera incercand sa isi aduca singura,zambetul pe buze.
Dupa cateva secunde,se asternuse din nou tacerea.
Acu cineva vorbea in soapta,si Shayera se parea ca se simte mai bine,cat de cat.

Se indrepta catre acel colt,macar sa traga cu ochiul,sau cu urechea,ce se intampla?
Se uita si vazu pe cineva,sau ceva urat.
Se uita mai bine si vazu ca seamana cu Voldemort.
Nu il vazuse
niciodata fata in fata,dar vazuse cateva poze cu el,de la fratele
sau,care era in Ordinul Phoenix,si avea foarte multe poze ciudatye cu
Lordul Intunecat,decupate se pare de prin ceva ziare,reviste.
Fata se mai incrunta odata si se freca la ochi.
Mancarea aia chiar a fost statuta,ce le fac spiridusilor'isi spuse Shayera in gand

Acea creatura sau ce era,care semana cu Cop-de-Mort,trecuse prin ea,ceea ce facuse ca stomacul Shayerei sa fie intors din nou pe dos.

Nu trecuse nici o secunda,ca auzi strigatele unui baiat.
Fara sa mai stea pe ganduri,de data asta fiind sigura ca nu i se pare,o lua la fuga pe coridor,pana la locul de unde se auzeau tipele.
Vazuse doi baieti,prima data nu ii recunoscuse,dar dupa aceea il recunoscuse pe unul.Era Ron Moody,Prfect.
Si cel de langa el era un Astropuf,ceva baiat nou.
Shayera se incrunda cand vazuse o linie rosie ca focul pe mana astropufului.
De la departare nu se vedea scrisul,doar o linie.
Cercetasa se apropie incet,de data asta privindu-l pe Perfect cu ceva jena.Hei,era pa coridoare la miezul noptii..ce puiteai sa ii zici unui Perfect cand te vede?Sa ii zambesti si sa il intrebi ce mai face?

Dupa ce se apopie mai bine,Shayera observa scrisul de pe mana si facuse ochi mari si zambi ironic.

[Patrick Mort]

Patrick era aproape în stare de ºoc. Nu înþelegea ce se întâmplase ºi cine era acea creaturã.

"Ce..cine era acea creaturã?" întrebã Patrick în ºoaptã.

Dar rãspunsul nu avea sã îl afle acum. Ron le spuse lui Patrick ºi lui Shayera sã meargã în paturile lor deoarece el trebuie sã meargã sã anunþe aceastã întãmplare ºi oricum era trecut de miezul nopþii ºi nu aveau ce cãuta în afara dormitoarelor. Shayera se întoarse ºi cu paºi mãrunþi se îndrepta cãtre dormitorul ei, Ron o luã la fuga, dar Patrick încã nu se miºcase de pe loc, pentru o secundã el îºi privi mâna din nou ºi nu îi venea sã creadã.
În el creºtea tot mai multã furie ºi dorinþa de rãzbunare devenea tot mai mare ºi mai greu de stãpânit.

"Shayera stai!" strigã Patrick alergând cãtre ea.
"Eu sunt Patrick Mort. Sunt în anul I ºi sunt un Astropuf. Te rog, mã poþi ajuta? Vreau doar sã aflu cine era acea creaturã ºi ce vrea de la mine cu adevãrat."

[Rand al'Thor]

Ron se indeparta de cei doi, dar inca auzi soapte in spate. Probabil ca Shayera incerca sa il linisteasca pe boboc. Probabil ca vroia sa-i spuna ca acea creatura nu o sa se mai intoarca. Dar el stia ca Cel-ce-nu-trebuie-numit ar face orice sa-si atinga scopul. Chiar daca era imaterial ca un fum, inca avea slujitori loiali. Din povestirile tataului sau care era Auror, auzise cum Lordul Intunericului era imposibil de oprit si cum ca daca nu era Harry Potter, Lumea Vrajitorilor si Lumea Incuiatilor ar fi trait sub teroare.
Baiatul merse inainte, vrand sa se indrepte spre biroul domnului Profesor Flitwick, seful casei Ochi-de-Soim, pentru a-i povesti intamplarea, iar dupa aceea sa se duca impreuna la doamna directoare McGonagall. Cu putin noroc ar putea pune o cerere la Minister pentru a ii pune interdictie fantomei sa isi mai puna piciorul astral la Hogwarts cum auzise el la orele de Istoria Magiei despre cazul lui Myrtle, care o bantuia pe Olive Hornby. Baiatul mergea in continuare. Trecu pe langa pictura lui Sir Cadogan care statea langa poneiul sau micut. Cand acesta il vazu, striga dupa Ron ca ar face bine sa se intoarca si sa lupte ca un viteaz sau sa moara ca un las.
Aceste vorbe ii trezisera suspiciuni baiatului, care se intreba ce s-a intamplat cu Patrick si cu Shayera. Oare au ramas acolo sau s-au indreptat spre dormitoarele lor. Asta inseamna ca s-au despartit pentru ca dormitoarele astropufilor sunt la subsol, iar ale cercetasilor sunt la etajul sapte. Oare mai stau acolo sau a venit din nou fantoma lui Voldemort. Oare mai traiesc? O gramada de intrebari ii trecura prin minte si una singura il obseda: "De ce i-a abandonat?" Trebuia sa-i ia cu el, chiar daca nu erau exceptionali in dueluri. cand a spus aceste vorbe isi aminti ca materiile la care excela Shayera erau "Istoria Magiei" si"Potiuni", nicidecum "Aparare contra Magiei Negre" pentru a sti sa se dueleze foarte binem iar Patrick abia invatase vraja de deschidere a usilor.
Ron se opri inainte sa puna piciorul pe prima treapta a scarilor care duc spre Etajul 5. Intoarse capul in spate, incercand sa refaca drumul pe care l-a parcurs. Desi lui is se parea ca a trecut o vesnicie, nu traversase decat vreo 5 culoare. Se gandi sa se intoarca pentru a-i lua si pe ei. Baiatul nici nu a mai stat pe ganduri. Se intoarse si incepu sa alerge pentru a ajunge inapoi la cei doi elevi. In timp ce trecea din nou pe langa tabloul lui Sir Cadogan (care de data aceasta ii spuse ca acolo nu este gara sa vii si sa pleci), auzi un tipat infiorator ce apartinu iunui baiat.
-Patrick! Spuse Ron cu voce tare. In timp ce traversa al doilea coridor, Ron auzi si vocea Shayerei care striga "Lasa-ne in pace". Atunci adrenalina lui Ron intra in sange si prinse puteri nebanuite. incepu sa alerge iute ca vantul, sperand sa ajunga acolo intr-un timp optim pentru a vedea ce se intampla si pentru a-i salva pe cei doi copii. Se intreba ce se intamplase de acestia scoasera acele tipete de groaza si de furie. Secundele se transformara in minute. Simti un mare regret ca ii lasase singuri. Alerga cat il tinu puterile. Mai avea doua coridoare si ajungea. Un coridor. Aproape ajunsese si vedea o puzderie de lumini stravezii stand acolo si inconjurandu-i pe cei doi copii. Shayera, care avea o inima buna si era iubitoare il apara pe Patrick care se ghemuise cu tot corpul ei. Luminile stravezii erau Devoratorii Mortii care au muri in Batalia de La Hogwarts. In fruntea lor erau Bellatrix Lestrange si Voldemort, care ii priveau cu o oarecare scarba pe copii. Atunci cand Ron sosi...

[Patrick Mort]

Atunci când Ron sosi "Cel ce nu trebuie numit" se pregãtea sã foloseascã vraja de citire a gândurilor ºi a amintirilor pentru a afla toate secretele ºi slãbiciunile lui Patrick. Pentru Lordul Întunericului era mai uºor sã îl omoare pur ºi simplu dar acesta vroia sã îl facã sa sufere ºi mai mult, vroia sa îl facã sã înnebuneascã ºi sã i se alãture întunericului.
Pe hol era foarte rãcoare. Cum trecea timpul parcã devenea tot mai rece. Tablourile începeau sã facã þurþuri ºi uºile sã îngheþe pe tot holul. În ciuda temperaturii de pe hol, Patrick simþea o cãldurã foarte mare care venea din interorul sãu. În momentul acela parcã totul se oprise ºi timpul stãtea în loc pentru el. O luminã albã apãruse în faþa lui.
"Ai grijã fiule, el este Lord Voldemort. Este cel mai puternic vrãjitor al întunericului. Dar nu trebuie sã îþi fie teamã! Cãci dacã îþi va fi fricã de el nu îl vei putea învinge niciodatã. Nu uita cã mereu am fost cu tine, aici, în sufletul tãu." ºi lumina dispãru.
Erau pãrinþii lui Patrick. El parcã prinse putere. Era mai curajos ºi mai determinat ca niciodatã. Se ridicase din spatele Shaerey ºi se puse în faþa ei.
"Nu mai îmi este fricã de tine!" exclamã Patrick cu faþa foarte seninã ºi foarte sigur pe el.
Lordul Voldemort zâmbi ºi îndreptã bagheta spre Patrick. Atunci..