Povesti cu Varcolaci (Concurs RPG)

[Shayera Holl]

Shayera era incruntata,nestiind ce sa faca.
Fata dadu din cap negativ,nesigura si nestiind ce sa faca.Isi recunoscuse prietena dupa privire,dar aceasta tot avea infatisare de varcolac.
"La o parte,un varcolac ranit e mai periculos"spuse un centaur din spate si o trase pe Shayera de mana.
Cercetasa se uita la varcolac,dupa care la centaur si isi trase brusc mana din mana lui,putin cam brusc si nervos.
Shayera dadu din cap negativ,ceea ce insemna ca nu conta daca acel varcolac este ranit si periculor,ea acolo vroia sa ramana.
Centaurul o privi pe fata cu blandete,dar ea era tot mai hotarata.
De la un timp inepea sa vada in vorcolac pe prietena eii,nu o creatura urata si care trebuia sa se spele mult pe dinti.
Shayera se uita la centaur si ii veni un sentiment ciudat.Suspina si puse panape umarul tanarului si chipesului centaur si spuse:
"Imi pare rau,nu pot sa plec,e prietena mea"
Dupa care se uita la varcolacul care se uita si el cu blandete la ea.
Cercetasa merse langa varcolaca,cu putina teama,dar avea in spatele ei o armata de centauri ca sa ii sara in ajutor daca simturile de varcolac apareau.
Fata se apropie si mai tare,si varcolacul o privea pe Shayera tot mai bland si mai nevinovat.
Shayera se uita la varcolac cu mila si se apleca spre el mangaindu-l pe cap facandu-i pe toti ceilalti din spatele ei sa faca fete,fete.
Varcolacul marai urat,ceea ce o facu pe Shayera sa tresara si sa se ridice brusc.Dar varcolacul marai din cauza ca Shayera il atinse din greseala pe rana.
In spatele ei tanarul centaur era gata de atac,daca varcolacul vroia sa atace,dar isi revenii atunci cand Shayera se intoarse la el si dadu din cap in semn sa nu atace.
Toti se intoarsera catre varcolac,care se ridicase slabit in picioare si care ii privea pe toti cu ochii lui galbeni.Privind acei ochii,Shayera se trase in spate,si ca de obicei,se impiedica.Dar de data asta nu cazuse,fiindca centaurul din spatele ei o prins de spate chiar inainte sa se impiedice.
Cercetasa se intoarse catre centur si ramase cu un zambet uimit pe buze.
Centaurul dadu din cap respectuos si ii zambi si el.
Cei doi se intoarsera catre varcolac,dar....

[Iseult Cromwell]

Dar, in acelasi timp, soarele aparu timid pe cer, facand-o pe varcolaca sa tipe de durere.
Era insuportabila! Mai rau decat durerea provocata de lichidul "Creste-schelet!"
Shayera isi musca usor buza, apoi, cand varcolaca tipa pentru ultima data, dadu sa se aseze langa ea.
O mana insa o prinse la timp.
"Nu este bine ceea ce faci..."murmura Centaurul care inca o mai tinea in brate. "Durerea este din cauza transformarii, toate fiarele patesc asta odata pe luna!"
Jade simtea cum blana era inlocuita treptat, cu o piele palida, rozalie. In loc de labe acum isi simtea mainile si picioarele, iar coltii se micsorau din ce in ce mai mult.
Mai mult decat atat, Jade incepu sa gandeasca limpede, amintirile aterizand cu o rapiditate uimitoare in cap.
"Shayera..."murmura ea, amintindu-si ultimile clipe dinainte de a fi muscata. "Shayera..."
Apoi lesina. Prietena ei, se aseza langa trupul vatamat al Viperinei, facand...
De fapt, fara sa fac nimic.
Centaurul se apropie de dansa, tinand in mana bratara norocoasa a fetei.
"Uite..."spuse, aratandu-i bijuteria(OOC:se poate numi bijuterie?). "Insa sunt foarte uimit ca tocmai prietena ta a patit asa ceva... Stii, in padure nu sunt foarte multi varcolaci, si spre norocul nostru, nu sunt prea organizati, deci pot fi atacati usor.
Bruneta doar rase. Se opri brusc, observand ca era singura. De fapt, ea nu fusese niciodata buna la glume, cum ii amintea adeseori Jade.
Se uita la centaur. Acesta nu schita nimic pe fata-i inca tanara, ci doar o studia cu atentie.

[Shayera Holl]

Cercetasa dadu capul in jos si rase incet,de ea insasi.Se uita in jurul ei si vazusera ca varcolacii care oinconjurau cu cateva minute inainte incepeau sa plece.Asta ii amintea de mai multe intamplari din castel.Cand ea mergea in Camera de Zi a Cercetasilor si isi spunea ideile ei care ii veneau in cap,iar ceilalti colegi de casa se uitau la ea si plecau incet nepasatori.Parca asa se intampla si acum.
Dar Shayera fusese trezita din visare de un mic sunet scos din apropierea ei.Se uita in stanga si in dreapta,se uita in jos si o vazu pe Jade ca incepe sa se trezeasca.Parea ca se simt foarte rau.Dadu sa mearga catre ea,dar cetaurul o prinse de mana si dadu negativ in cap.
"De ce?" intreba cercetasa
"Si daca esti langa ea,tot atat de rau se simte,iar daca se intampla ca sa mai aiba putine din dorintele de cand era varcolac,poate sa te atace" spuse centaurul foarte clar si foarte rar.
'Nu e corect,e prietena mea,de e sa nu pot sa ma apropiu de ea?' isi spuse Shayera in gand,muscandu-si buza de jos vazand-o pe Jade ca transpira si se incrunta.
Fata suspina si se incrunta si ea,mai sa planga.Parca si ea simtea prin ce trecea Jade,si parca si pe ea o durea si se simtea rau.
Chiar o durea,cand isi vedea prietena asa.
Se intoarse catre centaur si pur si simplu,fara sa vrea ea,il imbratisa si incepu sa planga incet.Acesta ramase uimit,nici macar nu se astepta la asa ceva,dar totusi,si el,mngaie incet parul Cercetasei uitandu-se cu mila la Jade.

[Iseult Cromwell]

In tot acest timp, de dupa tufisuri, doi ochi verzi urmareau cu interes intreaga scena. Nu conta ca ii era frica de varcolaci, si de centauri,Yvonne era intradevar curioasa.
Si cum mentiona fraza asta mai mereu, o sopti si acum:
"Curiozitatea poate ucide pisica..."
Apoi isi dadu ochii peste cap.
'Nu stiu de ce tot spun asta, ca oricum nu ascult niciodata.'
Se intoarse incetisor la locul din care se miscase, vrand sa mai zareasca cate ceva din acest tablou terifiant.
Viperina inca statea pe jos,nu parea sa se simta mai bine. Cercetasa langa ea, cu lacrimile in colturile ochilor.
'Gata, de ajuns. Nu mai vreau...'
Se mai uita odata la colega ei, dupa care se ridica.
Noroc ca soarele nu rasarise de tot. Altfel, putea fi zarita extrem de usor.
---
Cand incepuse sa paseasca din nou, observa ca picioarele ii amortisera, iar capul o durea.
Inchise ochii.Ceasul de la mana stanga ticaia incontinuu, amintindu-i de repeziciunea scurgerii timpului.
Ofta incetisor. Mai incerca un pas. La fel.
Se aseza din nou pe iarba umeda.
'Mi-am distrus fusta. Dar nu conteaza...Acum am alte probleme mai grave...'
Se sprijini de trunchiul unui copac batran. In jurul ei, micile vietuitoare misunau vioaie.
Mai zambi odata, apoi inchise ochii, nestiind in ce pericol avea sa fie in cel mai scurt timp.

[Shayera Holl]

Intre timp Shayera se puse jos si incepuse sa suspine.Era greu,enorm de greu sa isi vada prietena asa.
Se simtea vinovata.O durea foarte mult gandul ca Jade nu isi va
revenii.Ca va uita pentru totdeauna de ea si de prietenia lor.Ca va fi
mereu o fiinta infometata,infometata de carne care nu va sti sa faca
diferenta intre simpla mancare si persoanele la care tine.
Cercetasa se uita in jur si stranse din pumni.Era inconjurata de zeci
de centauri care se uitau la ea cu mila.Se simtea umilita!Umilita
fiindca pana ieri fugea de acei centauri,dar acum vroia sa stea cu ei
fiindca se simtea in siguranta.Ii considera niste fiinte marete si isi
dadu seama ca si ei au inima.Poate niste fiinte mai bune decat
oamenii.Niste mai bune decat ea insasi.
Si observase ca si centaurii tineri erau cat se poate de draguti.Dar la
gandul acesta isi daduse o palma peste fata.Ce facea ea?Observa cat de
frumosi sunt baietii sau se ruga ca prietena sa sa fie bine?
Mai suspina o data si se ridica foarte decisa.Se apropie de acel centaur tanar si in mai intreba o data:
"Crezi ca isi revine?"
"Din lesin isi revine,dar nu va mai fi prietena ta,va fi dusmanul tau!"Spuse acest foarte rapid.
"Nu exista nici o cale?"

"Nu,imi pare rau"
Dezamagita,fata se intoarse catre prietena ei si scapa o lacrima fara sa vrea.Nu mai planse in viata ei cum planse acum.
Se puse langa corpul ei si o lua de mana dupa care spuse inet cu lacrimi in ochi.
"Te cunosc eu pe tine,vei lupta!"

[Iseult Cromwell]

Yvonne inca statea nemiscata, sprijinindu-se de truchiul copacului. Dar nu adormise. Inca.
Instinctul o indruma sa incerce sa se ridice, si sa se indrepte spre castel, insa ratinunea i intuneca mintea, reamintindu-i de faptul ca daca ar reusi sa se ridice, ar face mult prea mult zgomot frunzele moarte pe care cu siguranta avea sa le calce in picioare.
Ofta si incerca sa nu se mai gandeasca la nimic.
~~~
Timp de cateva secunde, sau minute, nimeni nu mai scoase nici un sunet. Chiar si lacrimile Cercetasei incetarasa mai curga.
'Ce ciudat...'isi spuse ea, cu ochii inca inchisi.
Inca cateva secunde scurse in liniste.
Din dorinta de a afla ce se intampla, isi deschise ochii, si se tara pana aproape de centauri si varcolaca.
"De ce au tacut toti?"murmura Yvonne, dandu-si parul de pe fata, pentru a avea o vizibilitate mai clara. "Stai o secunda..."
Apoi observa ceva. Cel ce statea langa Shayera disparuse.
Fata inghiti in sec, si se uita in juru-i, tulburata de gandul de a fi descoperita.
'Unde a plecat centaurul ala?!? Sper ca nu dupa mine.'