Need friends

[Roland Delaney]

Roland era si el temator stand la geam isi aprinse o tigara, o termina rapid si apoi o a doua, apoi a treia si asa terminase deja 20 de tigari. Facea asta doar cand nu stia cum sa reactioneze intr-o situatie se temea de ce ar fi zis fata, de ce ar fi facut daca ar fi aflat ca familia lui fusese motivul mortii parintilor ei. Nemernici aia stia de ce si cum murisera, dar , dar, nu stia ce sai zica Deei, ce putea oare sa-i zica. "Draga mea niste demon din lumea mea erau la plimbare si cand parinti tai i-au vazut s-au speriat si s-au hotarat sa-i ucida." Era ridicol dar era adevarul.

Nu putea sa-i zica asa ceva dar vroia sa-si faca din ea un confident, o persoana in care sa poata avea incredere, nu se temea de ea si nici ea de el dar spera ca ceea ce-i va spune sa nu schimbe necunoscutele din aceasta ecuatie.

"Deea...stii............adevarul poate fi dureros.............................ce iti voi spune poate sa te faca sa crezi ca fac asta doar din mila..................ca tot ce fac eu este pentru a-mi rascumpara greseala.........................nu te voi minti este adevarat.....................................in fine.....................................parinti tai au fost ucisi de niste creaturi care au evadat din lumea mea. Asta e adevarul, cineva le-a eliberat in zona asta pentru o inspectie si creaturile au comis de fapt o crima si nu o inspectie. Ce iti pot oferi este cateva clipe alaturi de ei si cat de mult ajutor ai nevoie ca sa treci peste ce ti-am zis...........................................Poftim, usa aia din dreapta mea e numai buna pentru a te duce la ei....................Anny haide si tu ar fi bine sa nu o lasi singura intr-un astfel de moment.

Anny se ridicase, iar Roland o luase pe Deea, in aceeasi maniera ca mai inainte, cu cateva suvite din parul sau si o aduse pana la el in brate asezand-o ca pe un copil acolo. Cei trei Anny Deea si Roland au mers spre usa luand pandantivul pe care Anny il intinsese cu o mana tremnuratoare, au deschis-o si in spatele ei aparuse o camera imenssa, o sufragerie, sugrageria Deei, cea din casa ei si parinti ei intr-un colt pe canapea. Multumim ca ne-ai adus fica inapoi, ii zisera ei lui Roland. Acesta facu in cele din urma sa apara din mijlocul camerei un pian se aseza si incepu sa cante o melodie calma si placuta extrem de diafana.................ceva nemaintalinit in lume, cel putin nu in asta.[/i]

[Deea Nikol]

Un sentiment ciudat i se strecurase Deei in inima.Ii vedea,ii atingea,putea vorbi cu ei.
Nu stiu cum sa'ti multumesc.Esti un inger[b]
Isi lua parintii de mana si incepu sa vorbeasca cu ei.Era atat de minunat,visa de mult la aceste clipe,din cand in cand il privea si pe Roland care se uita cu ochii sai minunati la ei.Anny zambea usor.
Cateva clipe ii oferise cu ei,insa se trezi repede din vis.Roland o lua usor de mana si o trase inapoi,spunand'i ca e vremea sa plece.Deea nu vroia,ar fi vrut sa ramana cu ei acolo,insa stia ca deja Roland facuse prea multe pentru ea.Iii repede incontinuu [b]esti un inger ,la care el o privea si mai intens.Isi saruta mama,stia ca era posibil sa nu o mai vada mult timp inainte insa nu'i pasa,stia acum ca avea la cine sa apeleze.
Cand au ajuns iarasi in camera Necesitatii,cateva lacrimi i se scursera pe obrajii catifelati.Roland ii lua barbia in maini ....

[Roland Delaney]

Roland se temuse ca fata va vrea sa ramana mai mult, fusese de fapt uimit ca nu il blestemase pentru ca nu si-a oprit cunostinta de la acele intamplari nefericite, ca nu-i salvase pe parintii ei.

Cand ii zise ca trebuia sa plece, se temuse ca ea nu va vrea sa ii paraseasca, nu vavrea sa-i lase singuri acolo, nu se asteptase sa fie asa de ingaduitoare, asa de pasnica, si linistita in legatura cu ceea ce gresise el. Era in contradictie cu ceea ce gandise el.

In cele din urma pentru a o linisti o saruta iar putin mai puternic de data aceasta. In timp ce o tinea in brate, o tot sarutase pe obraz, pe gura, nu ii mai era teama de ce ar putea pati, se invatase cu fragilitatea corpului ei, isi controla cu o precizie chirurgicala miscarile, era excelent, cei doi erau parca o singura fiinta, Deea ce mica si delicata si umbra ei catifelata, ce mereu o proteja.

Roland nu mai intalnise un om, mai exact o fata pe care sa o placa asa de mult, era aproape de ceea ce simtea el, singuratate si dorinta de a reprimi ce-i fusese luat, la ea erau parintii, si la el..........umanitatea. Ea ii oferise jumatatea aceea, umanitatea si el ii oferise ei ceea ce-i trebuia, familia sa si un gardian. Acum se gandea daca sa o intrebe ceva nu stia cum sa se exprime, ce sa-i zica, era totusi prima data cand se indragostise de vre-o fiinta care nu era dintr-o lume in care a iubi insemna sa-ti scrii condamnarea la moarte si testamentul in acelasi timp.

"Poate nu vei crede ce iti cer dar sa stii mi-e........destul de greu, esti singura fiinta umana de care m-am atasat si am vazut cum ma priveai in cele din urma sa ajung la subiect, vrei sa fii prietena mea. Ai reusit sa-mi arati ce inseamna sa fii uman ce inseamna o legatura fata de cineva, ce inseamna sa fii om, vreau sa-mi devii profesor si eu sa-ti devin gardian, dar sa nu fie doar atat vreau sa te inteleg, sa inteleg de ce esti asa de diferita de cei mai multi oameni si vreu inca ceva de la tine sa ma ajuti sa pot trai in continuare cu faptele la care am fost obligat sa iau parte.

Vreau cam multe o sa-mi spui, poate e adevarat, poate ca ce doresc eu e prea mult, poate ca cer mai mult decat merit pentru ca ti-am oferit cateva clipe cu parintii tai dar nu o cer dinegois, ci doar pentru ca sunt pe punctul de a indebuni de grijile pe care mi le fac di cauza acestei lumi pe care nu o pot intelege al carei princiipii nu le pot afla fara ca cineva sa ma invete.

Tot ce te rog e sa-mi fii aproape, Deea."

Revenind in camera realizase ca ceaiul se racise asa ca-l incalzise din nou o asezase pe Deea la el in poala si ii dadu o ceasca de ceai de capsuni iar el isi lua una cu ceai de tei, era tulburat si nu stia ce sa faca, isi elibera din stransoare viitoarea iubita sau, daca nu ar fi avut noroc, viitoarea sa asasina. Nu ar fi zis nula nic una din variante dar isi dorea din adancul sufletului, cum se zice, chiar daca el nu are suflet, sa fie prima.[/i]

[Deea Nikol]

Ceea ce o intrebase pe Deea o facu pe fata sa tresara.Simtea acelasi lucru pecare il simtea si el,poate mai mult.Stia ca poate nu era bine,insa vroia din tot sufletul.
Ceva din interiorul ei o facea sa zambeasca,zambea dupa atata timp,si nu se prefacea,zambea pt ca asa se simtea,simtea fericirea peacre de mult nu o maia vusese,simtea siguranta.
As...
Cuvintele fetei nu doreau sa apara,deabia respira,ochii ei albastri scanteiau si il o privea la fel.
Stia ca si el ar vrea,o stia din toata inima,insa ii era frica,frica sa nu afca ceva ce ar putea regreta,stia ca familia lui i'a omorat parintii insa nu'l putea uri,era la fel ca ea,un singuratic.
As vrea spuse ea zambind usor,cuvintele eiseau din inima,era ciudat,insa era placu.
Atunci el,....

[Deea Nikol]

Fetei i se parea extrem de cunoscuta campia,insa nu dadea importanta acestui detaliu.Era acolo cu el,nu stia cu7m putea sa aiba incredere intr'un demon,asa cum isi spunea el,insa zambetul lui si gesturile pe care le facea,o hipnotizau.
Isi stranse ganunchii la piept si se cuibari la pieptul lui.
Cativa fluturi albi zburau pe langa ei lasand o mireasma incredibila in aer.
De ce eu? spuse Deea privind in gol.
Sunt multe fete aici.Dece tocmai eu?
Aceste intrebari o faceau pe fata sa vrea sa afle si mai multe despre noul ei prieten.
El lua un fluture in mana si i'l puse pe fata,caldura pe acre o emana mica creatura era de nedescris.Un curcubeu statea pecerul senin facand tabloul si mai mirific decat era la inceput.Langa ei,niste margarete se miscau in adierea lina a vantului.
CAteva frunze le cadeau in par insa nu'i deranja,era momentul lor...

[Roland Delaney]

Atunci el o imbratisa foarte tandru, cu o delicatete care numai unui om i-ar fi fost tipica. Cu ajutorul ei si mental devenea mai uman. Totusi era socat ca o fiinta umana s-ar fi increzut in el destul incat sa-i fie iubita, sa se increada in cineva care nu este complet om dar nici prea departe de a fi demon iarasi.

Se ridicase si o duse la fereastra pe care o crease, se deschidea spre o campie, era ceva straniu la acea campie era mirifica, o cobora pe campie si se aseza si el langa ea o saruta iarasi. Putea de acum spune far vreo urma de indoiala ca erau un cuplu.

[Roland Delaney]

Roland stia raspunsul la acea intrebare foate bine, daca i l-ar fi zis ea putea interpreta altceva. Lucrur care ii era lui in minte acum era faptul ca datorita lui ea nu mai avea parinti, El era responsabil de pierderea unei legaturi sentimentale cu lumea asta, el era cel datorita caruia ea isi pierduse parinti, mai exact incompetenta lui de a ajunge la timp.................Esecul lui era motivul pentru care Deea nu mai avea acum parintii aproape si putea sa-i viziteze doar intr-o lume, diferita de a lor. Vroia sa-i zica asta, trebuia sa-i zica asta, dar nu stia cum.

Se ridicase si o lua si pe Deea tinand-0 exact in aceeasi pozitie ca mai inainte folosindu-se de suvitele sale magice de par................................O duse in camera si pe perete aparu ceva ca o oglinda. Acea oglinda arata ve cedea omul respectiv in mintea sa, mai exact arata memoriile, intamplarile, tot ce ii venea in minte persoanei respective, in timp ce era in contact fizic direct cu oglinda, aparea tot..

Raspunsul te va soca ma tem asa ca voi incerca sa nu-ti arat chiar totul, daca te deranjeaza ceva sa-mi zici sa ma opresc. Asta e povestea mortii parintilor tai, sau cel putin ce stiu eu din ea.

Pe ecran aparu o padure, Roland fugea prin ea sau cel putin asta se intelegea deoarece copaci care fug eu nu am pomenit inca. Ajunge in apropierea uniu oras, era acolo o casa, casa Deei, era foarte frumoasa, dupa parerea lui Roland. In jurul casei erau niste forme stranii si invizibile, cel putin pentru Deea, roland se concentra si le facu sa para cat de vizibile putu. Erau niste creaturi rosu cu oranj, spin pe spate si aproape sferici daca isi prindeau picoarele cu mainile. Acele creaturi ii ucisesera pe parinti Deei, era chiar groaznic, Roland vazuse multe maceluri asa ca, pentru el asta era niimc.

Te rog sa mai supoti putin si vei intelege de ce fac ce fac acum.

Roland se apropie de creaturi si le ucide pe toate, inafara de una. La un mamaentdat se opreste si priveste inapoi, langa glezna sa era inclestata o mana, mana tatalui Deei, mama ei era alaturi, tot ce au mai apucat sa zica, a fost "Te rugam, ai grija de fica noastra" Apoi era morti deabinele, corpurile lor fizice erau complet distruse, cele spirituale erau intregi asaa ca dupa ce ucise si ultima creatura, le sigilase corpurile in pandantivul acela, si le respectase dorinta. Mereu fiind pe langa Deea, nu a intervenit decat cand a fost nevoie, si cand o facea nimeni nu afla nimic despre ce se intamplase. El era un mister al existentei. Vazuse ca soliditatea Deei se farimta incetul cu incetu si era nevoie de ceva ca sa o ajute sa se recladeasca.

Nu eu am fost cel care a vrut asta dar cand te-am intalnit, chiar si din primele clipe in care te vegheam am inteles de ce m-au rugat sa am grija de tine. Esti precum o papadie, frumoasa in calmul adieri dar foarte usor ztruncinata de un vant mai puternic. Asa esti tu, te-am aparat in fiecare zi si cand credeai ca esti in pericol si-l infruntai eu eram acolo gata sa iti vin in ajutor, curajul cu care iti infruntai teama si faptul ca reuseai impotriva tuturor factorilor care iti erau potrivnici, zi de zi incepeam sa te plac mai mult. Cand ai venit la Hogwarts mi ai sesizat ca eai agreeata de toata lumea, daca te intrebai de ce considera-l un cadou de la mine nu puteam-ti fi alaturi cel putin nu asa cum ma vezi acum. Ma temeam de cum vei reactiona. Acum arat ca un om probabil dar nu si mental. Eu inca traiesc cu sechele din lumea mea, toata ura pe care o simt aici nu-mi face bine, tot mai asimilez raul, nu am scapat de asta inca. Pentru asta eveam nevoie de ajutorul tau, ma poti ajuta sa inteleg sentimentele umana si eu te voi ajuta sa nu mai fii singura...............................Iti convine planul

[Deea Nikol]

Siroaie de lacrimi sangerii ii aparura Deei pe obraji.Roland incerca sa o prinda de umar dar ea se smuci cu putere.
Din mila?Sau numai pt ca ei au vrut ca tu sa ai grija de mine,esti aici?
Obrajii albi devenira rosii,tremura de frica,de teama,sau poate pt ca era prea mult pentru ea.
Pentru o simpla fiinta umana era ceva de nedescris,nimeni nu stia prin ce trecea in acele cateva minute.Incerca sa para puternica in fata lui,insa de aceasta data ii era imposibil.Se aseza jos cu barbia pe genunchi , si iiafce semn lui Roland sa stea langa ea.
Stateau amandoi apropiati,insa de aceasta data nici macar un sarut nu o putea face sa se simta mai bine.
Scuze,tu ai facut atatea pentru mine,mereu am crezut ca nu contez pentru nimeni,ca sunt singura,ca parintii mei au fost lasi.Insa tu mafaci sa vad totul altfel,e prea mult,pur si simplu prea mult.
Deea isi sterse lacrimile si incerca sa o ridice insa bratul baiatului era pe umarul sau nelasand'o sa pelce.

[Roland Delaney]

Roland nu stia ce sa faca, nu vroia sa o lase sa plece, dar nici nu stia cum sa-i zica sa stea. Era "prins intre ciocan si un loc tare", putea face doar un lucru ceva ce nu facuse pentru nici un om, ii va arata Sephoredia. Era lumea pe care o descoperise cand cautase un locin care se nau mai fie nici o persoana trista, sa nu mai existe ura, sa isi gaseasca un loc in care putea muri linistit........................Era totusi tragic, faptul ca traise in ura, il facuse aproape nemuritor. Acum nu mai putea murii faptul ca acel corp era inca alimentat de ura care traia in el era tot ce era necesar de stiut ca cineva sa se teama de el, viata lui aproape edterna nu era decat o inglobare a urii din lumea aceasta, exista totusi un avantaj daca el se hranea cu ura lor ei nu mai aveau de unde sa se urasca asa de mult.

Lumea in care o ducea acum pe Deea, lume in care toti se iubeau unul pe altul si nimeni nu auzise de termenul ura era un loc extrem de frumos. Era, ca sa zicem, paradisiac.

Asta e lumea in care am incercat eu sa mor, simti ca aici nu exista deloc ura, ca aici nu exista nici un fel de rau............................Priveste iarba din vurul meu..............................Vezi cum se vestejeste, vezi cum existenta mea perturba aceasta lume...................Aerul devine greu de respirat.......................Totul se deterioreaza aici........................In incercarea mea de a ma sinucide nu am reusit decat sa fac rau acestei lumi..........................Imi doream sa mor deoarece nu valorez aproape nimic pentru nimeni...............Sunt inutil lumii mele caci nu mai vreau sa ucid...........Inutil lumii tale, caci nu poti face decat rau..................Ceea ce sunt eu sfideaza legile acestor lumi eu nu ar fi trebuit sa exist dar totusi o fac..........tu esti motivul pentru care o fac.................................Tot ce te rog e sa nu-mi rapesti singurul motiv pentru a trai......................................

[Deea Nikol]

Deea vazu ca baiatul deveni din ce in ce mai serios.Nu'i placea asta,se gandea ca a spus numai tampenii.Ca in ochii lui era un simplu copil care nu stia aproape nimic despre viata in general,o vrajitoare la inceput de drum.
Imi pare rau... ....spuse ea extrem de incet incat deabia puteai deslusi sunetele.Asa sunt eu,spun tot ce nu trebuie,in cele mai proaste momente.Tu mereu m'ai protejat si eu ce fac?
Fata incepu sa suspine insa isi sterse repede lacrimile si incepu sa priveasca iarasi in gol,fara nici o tinta anume.Apunea soarele.Era cel mai frumos peisaj pe care ea il vazuse pana atunci.Caldura trupului baiatului care statea in spatele ei o facea sa se simta extrem de bine.
Deea se uita la el si ii puse mana pe fata calda.
Tu esti universul meu,inas intelege ca totul e prea mult pentru mine.Nu sti ce simt pentru tine,sau paote sti.Nu rveau sa suferi din cauza mea.Pentru mine tu esti totul.Si poate ca incercarea ta de a te sinucide nu a dat roade pentru ca cineva acolo stiaca tu trebuie sa stai aproape de mine.
Fata ii dadu un sarut,iar Roland...