~ Iubire fara de Sfarsit ~

[Isabella River]

Ok, deci il pun in seara asta.. si care fani? /
Ok, deci, de ce sa fi cazut? Ma prindea el? ; Ooo Doamne, grozav, nu mai dorm la noapte

[Bella Emily Rose]

Pai hai...pune-l...ca deja s-a facut seara...Afara e intuneric...Hai ...repede...1,2,3,4...Sa stii ca inca astept...
Si da..te prindea el..era mult mai bine

[Isabella River]

Partea a III-a - Lara Antipowa

Nu-mi venea sã cred… Darius.. Înrolat împotriva voinþei sale în armata britanicilor.. Era prea mult pentru mine.
- Mami, când se întoarce tati acasã?
Modul în care îi spusese micuþa Keira lui Darius mã surprinse. „Tati”?
- Nu ºtiu.., am spus eu încercând sã zâmbesc. Am luat-o în braþe ºi am sãrutat-o pe creºtet.
În fiecare searã mã întrebam dacã el se va mai întoarce.. Sau dacã mai era în viaþã. ªtiam cã indiferent dacã se întorcea sau nu, nu se mai întorcea la mine. De acest lucru eram convinsã. Se va întoarce la soþia sa.
În acel moment se auzi o bãtaie scurtã ºi severã în uºã. M-am ridicat surprinsã ºi am deschis, înlemnind.
- Bunã, Lara. spuse Emma fãrã nici o expresie pe faþã ºi fãrã nici o intonaþie în voce.
- Ããã.. Bunã, Emma. Intrã, te rog.
Nu voiam sã fiu nepoliticoasã cu ea. Chiar o admiram. Sã aibã atât de mult curaj sã-ºi înfrunte propriile sentimente venind aici, sã vorbeascã cu mine. Mã întrebam cum rezistã fãrã Darius. ªigur era îngrijoratã pentru el. ªtiam cã îl iubea foarte mult.
- Trebuie sã vorbim. Despre Darius. zise ea scurt.
- Da.., a fost tot ce am reuºit sã spun, apoi am continuat: Emma, te-a iubit foarte mult..
- Dar asta nu a ajuns.., oftã ea.
Acele vorbe, îmi aduserã aminte de replica pe care i-o spusesem lui, în ultima searã când ne vãzusem.
- Crede-mã..
- Nu, Lara.. Cât de proastã am putut sã fiu.. Sã cred cã sunt fericitã.. Sã cred cã sunt iubitã.. Când el se gândea mereu numai la tine.. Când abia aºtepta sã iasã din casã pentru a ajunge la tine..
- Nu este aºa.. Nu m-a iubit suficient de mult cât sã renunþe la tine. În ziua aceea când ne-am întâlnit, urma sã fie ultima noastrã întâlnire. Voia sã-ºi spunã totul. Nu mai suporta sã te mintã. Te iubeºte cu adevãrat, Emma.
- Chiar.. E adevãrat? întrebã în timp ce o lacrimã i se prelinse pe obraz.
- Da.. E adevãrul.
Mi-am plecat capul oftând.
- Spune-i lui Darius, când se întoarce, pentru sunt sigurã ca la tine se va întoarce, cã eu am plecat la Moscova, cu familia. Nu mai pot sta aici, soldaþii britanici ne vâneazã pe toþi. Spune-i sã vinã la mine, dacã într-adevãr mã iubeºte. Dacã nu, sã rãmânã cu tine. Nu vreau sacrificiul lui, ºi nici al tãu. Nu vreau sã se întoarcã la mine dacã va suferi dupã tine. Prefer sã mor decât sã vãd asta.. Dacã va fi aºa.. ei bine, ne va fi mult mai bine fãrã el. spuse ea arãtând cãtre micuþa fetiþã de doar o sãptãmânã din braþele ei.
- Da.., am ºoptit eu automat.
- Atât am avut de spus. La revedere, Lara.
Nu am mai rãspuns, am dat sã mã ridic, sã o conduc la uºã, dar era prea târziu. Ea deja ieºise. Pleca la Moscova..
Zilele treceau… Iar eu îmi pierdeam speranþa.. O voce ºoptitã din capul meu îmi tot spunea.. „- E mort..” - adevãrul.. Iar alta, una care mã alina.. îmi tot spunea.. „- El trãieºte..” – nu puteam sã spun cã era minciuna.. Eu chiar credeam cã el mai trãieºte.. doar cã oscilam între.. viaþã ºi moarte.
Iarna ºi-a fãcut apariþia, rece ºi deasã. Zãpada era foarte mare ºi o simþeai cum scârþâia sub picioare sinistru.
M-am dus sã mã uit pe geam.. Am fost ºocatã sã vãd un om cu hainele rupte, o cãciulã de blanã ce-i atârna sã cadã, braþul sângerând, ºi ºchiopãtând.
- Darius! am strigat pe jumãtate fericitã ºi pe jumãtate îngrozitã.
Am ieºit ca o tornadã din casã, nu-mi pãsa de frig. M-am dus sã-l ajut sã intre în casã.
- Lara.., ºopti el.
L-am dus în dormitor pe pat ºi m-am ocupat de braþul lui, bandajându-l. Dupã ce se simþea oarecum mai bine, l-am ajutat sã intre în cadã pentru a face o baie caldã.
- Mulþumesc, Lara..
L-am privit cercetãtor, apoi am zâmbit încurajatoare. Însã acel zâmbet dispãru repede.. Mi-am plecat privirea.
- Emma ºtie.., am ºoptit eu ca pentru mine.
- I-ai spus, nu-i aºa?
Ceva în vocea lui mã surprinse, fãcându-mã sã-mi ridic privirea.
- Nu eºti supãrat?
- Sigur cã nu, de ce aº fi. Am auzit cã a plecat la Moscova.. Cu.. ãã.. Fetiþa..
- Da.., nu ar trebui sã mai stai aici mult timp, Darius. Imediat ce te faci bine, ar trebui sã mergi la ea. A spus cã te primeºte, numai dacã o alegi pe ea, numai dacã o iubeºti cu adevãrat.
- Îmi pare rãu.. Nu pot face asta.., zise el oftând. Nu o iubesc suficient de mult cât sã pot renunþa la tine, Lara. În tot acest timp, mi-am dat seama. Gândul mi-a stat numai la tine. Pe tine te iubesc. Nu mã pot întoarce la ea fãrã sã sufãr dupã tine.
Am fost uimitã de tot ce a spus. Nu mã aºteptam.. Am zâmbit cu jumãtate de gurã.
- ªi eu te iubesc..
L-am privit cum încet, încet a adormit pe patul moale. Am zãrit pe masã jurnalul lui cu poezii. M-am ridicat uºor din pat ºi l-am luat în liniºte. Erau foarte multe poezii scrise acolo. Am început sã citesc una, la întâmplare.. În poezia sa, el descria o femeie blondã, cu ochi cãprui.. dragostea lui faþã de ea.. Faþã de mine.. În jocul paginii era scris un nume, foarte caligrafic. „Pentru Lara Antipowa, unica mea dragoste.”
Am fost ºi mai uimitã. El chiar mã iubea..


Ok, deci.. sper sa va placa.. In seara asta scriu partea a 4-a..
Ok, Bellatrix, dar vorbesc eu cu el in seara asta.. Sper sa nu lesin, ok? =0) Te rogi pt. mine da? ;

[Desiree Rose Goth]

Yeesss!Partea a-3-a!!
Super.Chiar te pricepi
Din ce film te-ai inspirat?

[Bella Emily Rose]

Hey
Mersi ca m-ai ascultat...
Imi place mult,desi l-am mai citit de vreo 463243 de ori...dar tot imi place si astept sa scrii continuarea
Aaa...si scuze ca raspund eu la intrebare...Daca nu ma insel filmul se cheama
"Doctor Zhivago "...

[Isabella River]

Filmul se numeste ''Doctor Zhivago''. A fost la inceput o carte, apoi s-a facut ecranizarea in '65 iar cel mai recent film (pe care il ador si cel mai mult ador si actorii) este facut in 2002. Este super..

[Isabella River]

Imi cer scuze de dublu post..
Ok, am scris continuarea.. e cam scurta, dar... urmeaza sa termin ficul in seara asta.. Enjoy!

Partea a IV-a - Darius Jivago

Urmãtoarele zile le-am petrecut împreunã cu Lara. Într-un fel sau altul, ºtiam ºi eu ºi ea, cã zilele ne sunt numãrate. Soldaþii britanici veneau dupã noi, aºa cã a trebuit sã ne mutãm în vechea casã a bunicului meu, care dupã moartea sa, rãmãsese nelocuitã. O casã mare, luxoasã ºi îmbãtrânitã de vreme.
Dupã ce am pus lemne pe foc am auzit zgomotul fãcut de copitele unor cai pe zãpada bãtãtoritã. Lara ºi micuþa Keira erau în camera alãturatã. Am privit înspre uºa închisã a camerei, apoi am mers încet spre fereastrã pentru a vedea care sunt musafirii nepoftiþi.
Mã aºteptam sã fie armata britanicã, însã, într-o trãsurã atât de micã, mi-am dat seama cã nu puteau fi ei.
Un bãrbat bine fãcut, îmbrãcat într-o blanã groasã coborî din trãsurã. Fãlcile mi s-au încleºtat ºi fãrã sã-mi dau seama strângeam pumnii atât de tare, încât palmele mi se albiserã, golite de sânge.
Victor Komarovski.
- Ce s-a întâmplat? Am auzit o trãsurã..?
Lara venise din camera alãturatã ºi stând în prag se uita îngrijoratã la mine.
- ªi ai auzit bine.. Victor Komarovski este aici..
- Ooo nu, Darius… , ºopti Lara îngrozitã.
O bãtaie severã ºi insistentã se auzi în uºã de la intrare. Mergând apãsat, am deschis fãrã sã-mi descleºtez dinþii, ºi privind-ul pe Victor cu dispreþ. Acesta îºi dãdu seama de ura mea, ºi parcã încântat de ea, spuse zâmbind:
- Bunã-ziua, doctore. Lara..
- Ce vrei?
Vocea mea era glaciarã. Nu-mi pãsa cu ce pretext venea aici. Un motiv mai serios tot avea.
- Darius.. De ce sã nu îngropãm securea? Soldaþii britanici vin dupã voi. Sunteþi pe lista lor. Am venit sã le iau pe Lara ºi fetiþa la Moscova, pentru a fi în siguranþã.
- Nu plec nicãieri fãrã Darius! sãri Lara încruntându-se.
- Doctore, aº dori sã vorbesc ceva cu tine. spuse el serios, apoi vãzând cã Lara nu se miºcã, adãugã: Între patru ochi.
Ea se duse în camera alãturatã, cu paºi apãsaþi ºi îngãimând ceva.
- Nu vreau sã fac o scenã cu Lara. Dar e datoria mea sã le salvez vieþile.
- Tu nu salvezi vieþi.. Tu le distrugi, Komarovski! l-am acuzat eu privindu-l dispreþuitor. El doar zâmbi ºi continuã:
- Cineva trebuie sã facã ºi asta. Dar oricum, ºtii cã aºa este mai bine. Lara vine cu mine.
- Dar te urãºte. Te urãºte din toatã inima.
- Asta îþi spune þie. Când eram cãsãtoriþi…
- ªtii cã te urãºte. ªtii asta. l-am întrerupt eu.
- Eu o vreau oricum. Zi-i sã-ºi facã bagajul.
- Dar..
- Vrei ca ea sã trãiascã, nu-i aºa?
Asta mã prinse cu garda jos. Normal cã voiam ca ea sã trãiascã. Doar cã nu cu el.
- Bun. Spune-i cã vii ºi tu. Doar cã.. nu cu noi.. Spune-i cã vii singur. Dar evident, tu nu vei veni.
I-am întors privirea plinã de urã ºi am mers sã discut cu Lara.
- Plecãm.. La Moscova.
- Cum? Darius.. Tu chiar îl crezi?..
Lara pãrea foarte îngrijoratã, ºi deºi îmi doream sã-i zic totul, adevãrul.. pentru binele ei trebuia sã continui toatã ºarada asta.
- Nu.. Nu îl cred, însã cred cã ne va duce la Moscova ºi cã acolo vom fi în siguranþã.
- Atunci… Îmi.. voi face bagajele..
Am ieºit din camerã înainte sã izbucnesc în adevãr.
- Bine lucrat, doctore.
Nu i-am mai rãspuns. Tot ce spunea era în bãtaie de joc. Eu nu rãspundeam la aºa ceva.
- Sunt gata.
Lara stãtea în faþa noastrã, îmbrãcatã ºi cu douã valize mari.. Gata de plecare.
- Da. Sã mergem! zâmbi fals Komarovski.
- Dar.. Darius..? spuse ea încet alarmatã.
Victor se uitã la mine cu subînþeles, parcã îndemnându-mã sã spun în continuare minciuna.
- Ããã.. Da, vin ºi eu. Dar nu cu voi. Eu voi fi în spate..
- Este mai sigur, Lara.. Ca nu cumva sã parã suspect la graniþã.., mã ajutã Victor.
- Aaa.. Dar vei veni, nu? întrebã ea îmbrãþiºându-mã.
- Da.
Nu-mi venea sã cred ce uºor îmi ieºeau cuvintele din gurã. Ce uºor o minþeam.
Am privit-o cum se urcã în trãsurã alãturi de Komarovski, ºi cum priveºte în urmã. Trãsura porni..
Nu-mi venea sã cred cã asta era ultima datã când o vedeam.
Îmi venea sã alerg dupã trãsura, deja îndepãrtatã ºi sã o am înapoi..
Lacrimi îmi inundarã ochii.. Nu mai aveam ce sa fac..

Peste patru ani...

Ok, imi spuneti daca va place.. Voi posta continuarea..

[Bella Emily Rose]

Isabella e superb acest capitol
Inca putin si imi dau lacrimile.Nu imi vine sa cred
Chiar imi place enorm..si astept continuarea
M-ai facut curioasa

[Desiree Rose Goth]

E foarte interesant ficul.Mai ales acest capitol.
Sunt de acord cu Bellatrix,chiar ca iti dau lacrimile.

[Isabella River]

Voi credeti ca acest capitol este trist.. stati sa vedeti sfarsitul.. Plang eu care l-am scris si tot imi dau lacrimile cand ma gandesc.. Oricum, imediat il termin de scris si il postez... Adica, postez sfarsitul..