Just.. Memories..

[Isabella River]

Raizen deschise incet usa si iesira cu totii.
Aerul rece al noptii ii racori fata Isabellei iar ea isi intoarse fata zambitoare catre cer. Luna plina stralucea puternic, stelele infrumusetau cerul negru ca cerneala. Cei cinci se deplasara pe iarba frageda mergand in liniste.
Sunetul surd al pasilor lor era din ce in ce mai sinistru.
Se apropiara de lac iar acolo, se asezara pe iarba si, privindu-i pe fiecare, Isabella isi dadu seama ca fiecare avea gandurile lui. Doar ca nu le putea descifra din expresiile lor.. '' Chiar daca ale lui Raizen sunt aproape evidente.. '' se gandi ea.
Isi intoarse privirea catre lacul in a carui suprafata perfect neteda se oglindea mareata luna. Vantul desena cercuri in apa lacului.
Era.. placut..
Isabella mai inspira o data aerul acela curat, iar cand expira, ofta adanc..

[Bell Evans]

Bell auzi oftatul Isabellei si se apropie incet de ea. Ii puse o mana pe umar, si fata tresari usor.
"-Stiu cum e..Am fost si eu in situatia ta, si refuz sa o spun, dar inca mai sunt" ii spuse Bell.
"-Chiar intelegi??" o intreba Isa, si o alta lacrima se prelinse pe fata ei trista si palida ca portelanul.
"-Poate vei zice ca e diferit..Dar si mie mi'a murit bunicul, acum mai bine de 6 ani.. Si inca ii simt lipsa si il vreau inapoi, desi sunt constienta de faptul ca nu'l voi revedea niciodata" spuse fata, incercand sa stapaneasca sirul de lacrimi cu care se lupta.
"-Imi pare rau.." spuse si Isabella, tacand.
"-Si mie. Eram atat de apropiata de el. Si atat de atasata, nu stiu cum am putut sa ma comport normal si sa tin in mine atata timp..Dar acum ca te'am intalnit pe tine si esti si tu in situatia asta, trebuie sa ma descarc" rosti Bell cu glasul aproape stins, iar lacrimile nu mai puteau rezista in ochii ei tristi. Cazura pe obrajii palizi, lasand in urma dare fierbinti.
Nimeni nu mai spunea nimic. Isa statea si privea stelele, Bell era pierduta in amintirile ei, Rose si Bellatrix stateau apropiate, iar Raizen se plimba in liniste, cu pasi usori si solemni. Pana cand cineva rupse tacerea..

[Anaella L. Hathway]

-Nu mai fiti triste! Acum 4 ani adica cand aveam 6 ani si mie mi-a murit bunicul, primul si ultimul. Pe celalat nu l-am cunoscut. Merg la Oglinda lui Erised si ma uit lsa el ore in sir.
-Deci acolo mergeai cand nu te gaseam in pat! spuse Bell.
-Exact si mie foarte greu imi era ca un tata!spun eu. La un moment dat nu am mai putut sa ma abtin. Fiind cea mai mica si sensibila am pufnit in plans.

[Isabella River]

Isabella isi intoarse capul intr-o parte. Da.. Bell o intelegea.. Insa nu numai asta o nelinistea pe fata. Mai era ceva.. '' Ah.. pe cine pacalesc? Asta nu o sa se intample niciodata. '' se gandi ea dandu-si ochii peste cap dezamagita de ea insasi.

Bell se juca incet cu un fir de iarba langa ea, Raizen inca se plimba cu o expresie ingandurata, Rose statea rezemata de trunchiul unui copac iar Anaella privea uimita luna plina.

Se parea ca toti aveau cate ceva in minte in acea seara.. Chiar era noaptea amintirilor..

OOC: Scuze ca am scris asa de putin...

[Bell Evans]

Bell se juca absenta cu firul de iarba. Culoarea lui ii amintea de ochii de smarald al bunicului. Rose avea aceeasi nuanta, dar Bell mostenise ochii negrii ai mamei sale. Din nou, amintirile o cuprinsera din toate partile..daca si un fir de iarba ii aducea aminte de persoana cea mai draga, care acum nu mai era, se intampla ceva ciudat. Dar fata nu realiza ca in timp ce mangaia cu blandete firul verde de iarba, lacrimi calde ii alunecau pe obraji si poposeau pe pamantul umed. Nu, de data asta voi inceta! Trebuie sa fiu puternica, trebuie sa lupt sa traiesc in prezent, nu in trecut..Bunicul asa ar fi vrut sa fac se gandi Bell, si sufletul incepu sa i se elibereze de tristete, ca si cum un inger isi tinea aripile protectoare in jurul lui.
Se ridica si observa ca toti erau pierduti in propriile ganduri. Rose si Bellatrix vorbeau in soapta, Isa privea stelele in continuare, iar Raizen se plimba intr'una. Uhmm, oare pe el ce ganduri il framanta? se intreba Bell, dupa care se indrepta in directia lui. Vazand'o ca se apropie, tanarul isi ridica privirea si Bell fu prinsa intr'o privire profunda.
"-Se pare ca seara asta chiar e speciala..O seara a amintirilor" spuse ea, privind candelabrul boltii ceresti.
"-Asa este, cu totii ne amintim cate ceva. Unele lucruri fericite, altele mai putin" raspunse Raizen, meditand.
"-Ma intrebam..tu la ce te gandesti??" zise Bell, si privi sfioasa la chipul baiatului, cautand orice semn in schimbarea figurii sale serioase.....

[Isabella River]

Pentru Isabella timpul se oprise in loc. Nu mai auzea conversatia celorlaltora. Isi auzea doar gandurile.. O mie de intrebari ii invadau mintea si sintea cum capul ei nu mai face fata. Strangand din dinti inchizand ochii, lasa o lacrima sa i se prelinga pe obraz, fara sa se mai poata preface si sopti:
''- Destul..!''
Ceea ce credea ca spusese doar in gand, spusese si in realitate. Bellatrix veni repede langa ea si cu o dunga de incruntare pe frunte intreba:
''- Isa.. Isa! Esti bine..?''
Din fericire cea care observa fusese doar Bellatrix.
Isabella ar fi fost aproape dezamagita daca toti ar fi luat-o la intrebari.
Ii raspunse fetei doar cu un oftat adanc, soptind:
''- Nu mai suport.. Mi-e dor de el. Il vreau inapoi! Si.. mai e ceva..''
Bellatrix o imbratisa compatimind-o si ii spuse:
''- Stii ca poti sa-mi spui orice.. nu?''
''- As vrea ca asta sa ramana doar.. in mintea mea.. Cred ca e mai bine asa..''
Intre timp, ceilalti observara soaptele celor doua si se intoarsera curiosi.
Bell si Rose vorbeau ceva intre ele, iar Raizen observase lacrimile Isabellei, dar aceasta si le sterse repede cu maneca si-si pleca privirea..

[Bell Evans]

Bell statea pe pamantul umed si vorbea in soapta cu Rose.
"-E noaptea amintirilor...Tu de cine iti amintesti azi?" sopti aceasta.
"-Gandurile mele sunt foarte invalmasite. Parca am o furtuna in cap.." raspunse Rose, cu un ton usor confuz.
Lasandu'si sora singura, Bell se ridica incetisor si se indrepta spre un artar batran, care se odihnea in umbra razelor de luna. Se rezema cu capul de trunchiul lui si inchise ochii. Imaginea clara a batranului cu un norisor de par alb si privirea jucausa ii inunda mintea si sufletul, intristand'o, dar facand'o fericita in acelasi timp. Se gandea adesea ca ar trebui sa'si inchida amintirile dureroase intr'un coltisor al mintii, si sa nu le mai lase niciodata sa evadeze. Dar cum sa'si inchida ea bunicul in misterele gandurilor, renuntand la bucuria de a'i revedea din nou ochii de smarald? Nu, nu putea face asta, desi probabil ar fi fost mai bine si mai putin dureros. O data cu trecerea timpului, durerea devenise suportabila. Cateodata era mandra de ea si de progresele pe care le facuse. In primul an de dupa moartea lui, Bell era complet absenta. O data cu moartea bunicului, simtea ca o parte din ea plecase cu el. Nu avea puterea sa se distreze alaturi de ceilalti, iar lacrimile erau mereu prezente pe chipul ei. Singura salvare o reprezenta Lola. Bufnita fusese mereu langa ea, ciupind'o usor de obraz in semn de incurajare. Parintii, Rose sau Nate..ei nu puteau sa'i aline durerea. Asa ca invatase sa ii faca fata singura si sa o invaluie in amintiri frumoase. Cateodata era in al9lea cer cand cineva vorbea despre bunicul ei, luptand din greu cu lacrimile dureroase, dar iesind victorioasa in cele din urma. Insa de cele mai multe ori, nu putea rezista.
In seara asta fiecare rememora trecutul. Desi mereu trebuie sa lupti sa traiesti in prezent si sa lasi trecutul in urma, aceasta noapte incalca regulile.
Bell se ridica usor, si se intoarse cu pasi grabiti spre micul grup....

[Raizen Isildur]

Parca simti ceva in adancul inimi, crescand pe masura ce clipele se scurgeau pe langa el. Era ceva foarte ciudat, sentimentul acela.. ii era asociat ei. Se inveseli brusc. Ridica privirea catre cer si zambi vazand luna plina, o calauza in adancul noptii. Isi aminti de Lupin, de Sirius si de James Potter. Eroii din copilaria sa. Aproape ca uitase de ei. Se intreba pe unde se afla Lupin acum. Isi aduse aminte despre tot ce auzise de ei.. despre Harta Strengarilor, Conacul Banuit, Culoarele si tot restul. Si atunci incepu sa se contureze o idée in mintea lui.

“Daca aceasta e seara amintirilor ce-ar fi sa pastram amintirile astea pentru totdeauna ?” zise Raizen.

“Ce vrei se spui ?” intreba Isa ridicand dintr-o spranceana.

“Vreau sa spun, sa ne extragem amintirile in pensive si sa le ascundem undeva, intr-un loc in care sa ramana pentru totdeuna, chiar si dup ace noi murim si totul piere o data cu noi, amintirile astea sa ramana” raspunse tanarul.

“Si unde anume sa le ascundem ?” intrebara ceilalti in cor.

“Ei bine.. ma gandeam la o camera secreta.. pe care o putem construi chiar noi“ spuse Raizen zambind misterios.

[Bell Evans]

Bell fu distrasa din gandurile sale de spusele tanarului. Ii suradea ideea, vroia sa'si pastreze amintirile pentru totdeauna.
"-Eu sunt de acord.." murmura ea, asteptand parerile celorlati.
Nimeni nu spuse nimic, doar Raizen aproba usor din cap.
Se ridica si ramase privind bolta instelata. Un vanticel domol adia peste domeniile Hogwarts'ului, involburandu'i suvitele de par in jurul fetei.
"-Si mie mi se pare o idee buna" se mai auzi o voce, dar fata nu reusi sa distinga a cui era.
"-Atunci, cred ca ar fi cazul sa mergem" spuse tanarul, cu un mic zambet.
Rose veni langa sora sa, si o intreba cu un ton sovaitor:
"-Esti sigura ca vrei sa pastrezi aceasta amintire? E foarte dureroasa pentru tine, ai putea alege alta.."
"-E dureroasa, dar e singurul lucru pe care il mai am de la el..nu pot sa renunt, chiar daca implica putina suferinta din partea mea" ii raspunse Bell, cu o incercare de zambet.
"-Daca asta vrei tu cu adevarat.." sopti Rose, si o privi usor ingrijorata.
"-Asta vreau, si nu imi voi schimba parerea, surioara" zise Bell, in timp ce porni in urma micului grup...

[Isabella River]

Isabella, care inca statea pe iarba frageda, zambi si aproba scurt din cap.
''- Da.. vin si eu.. Imi place ideea, Raizen.. Aaa.. Adica, domnule profesor.''
Fetei i se parea cam aiurea sa ii spuna pe nume, mai ales ca era profesor si era si mai mare decat ea. Insa tanarul doar rase scurt si spuse:
''- Spune-mi Raizen, Isa.''
Fata zambi in sinea ei si accepta.
Se ridica de pe iarba si ii ajunse pe ceilalti din urma.
Avea sa fie o noapte lunga.. o noapte a amintirilor ce vor ramane vii pe vecie. Insa acea amintire... tot ce se intamplase in acea seara.. nu era prea sigura daca voia sau nu ca acelea sa ramana vii.. Inauntrul ei se dadea o lupta exact ca in momentul in care Raizen o intrebase care este povestea ei.. Si.. cu un zambet incurajator.. accepta si de aceasta data. '' Da ''
Da.. acele amintiri.. totul.. va ramane viu. Nu va lasa ca totul sa moara o data cu trecerea timpului..