Pofta de briose..la miezul noptii

[Rose Evans]

" - Nu-mi vine sa cred!! Cum se poate asa ceva??! Dar asta e..." exclama Rose ramanand uimita.
" - Ce?? Ce e?" intreba disperata Bell sperand ca era o cale de iesire.
" - Veniti sa vedeti!! Asta e!!"
Ceilalti trei prieteni se apropiara de tablou si il privira cu atentie.
" - De ce imi pare ata de cunoscuta acesta fata?" intreba Bell ramanand pe ganduri un timp...
" - Da, si eu o cunosc! " zise Stefan.
" - Este Doamna Han...Ea e sunt sigura..." spuse Rose uitandu-se in continuare socata la tablou.
" - Daa, ea e." exclamara Bell si Stefan.
" - Imi spune si mie careva cine e Doamna Han???" intreba nedumerita Isa.
" - Pai Doamna Han este un personaj din Dae Jang Geum - Giuvaerul Palatului, un serial coreean pe care sora mea il urmarea si dupa care era inebunita."
" - De fapt nu este doar un personaj, chiar a existat in realitate." zise Stefan aducandu-si aminte.
" - Exact, acel serial a fost facut dupa istoria Coreei de Sud. Lady Han Baek-Young a fost Prima Doamna de la Bucataria Regala si totdeodata a fost prietena cea mai buna a mamei lui Jang-Geum." termina Rose incercand sa descopere misterul.
" - Dar cine e Jang-Geum?" intreba Isabella mirata...
" - Jang-Geum este un alt personaj din acel serial." raspunse Bell.
" - Jang-Geum a fost ucenica lui Doamna Han la Bucataria Regala, apoi dupa ce aceasta a murit, a studiat medicina pe insula Jeju. Astfel a-s intors la palat si a devenit prima femeie-medic a regelui, ramanand in istoria Coreei de Sud sub rangul de Dae Jang Geum (Marea Jang Geum)." isi completa Rose sora.
" - Dar din cate stiu eu" aduga Stefan" Doamna Han nu detinea puteri magice. Cum a ajuns portretul ei in castel??"
" - Asta ma intrebam si eu. Nu vad legatura. Dar oricum, cred ca am o idee unde ar putea fi iesirea."
" - Unde??" strigara cei trei cercetasi in cor...
" - Pai, poate ca acest tablou nu se afla aici din simpla coincidenta. Eu cred ca asta e iesirea. Doamna Han a fost pentru o perioada de timp Prima Doamna la Bucataria Regala. Eu cred ca dupa acest portret este bucataria." incheie Rose lasandu-i pe ceilalti pe ganduri...
" - Ce mai asteptam?? " intreba Bell...
" - Da, haideti sa verificam!" adauga si Stefan.
Cei patru prieteni incepura sa traga de portret si sper uimirea lor acesta se dadu la o parte.
" - Am gasit-o !! Suntem salvati!!"
Intrara intr-o incapere luminoasa invaluita in forfotul oalelor si al spiridusilor pregatind mancarea. Ajunsesera in bucatarie. Cum pasira inauntru in fata li se infatisa Dobby, spiridusul de casa.
" - Domnisoarelor Evans, domnisoara Swan si domnisorule Wandcore, Dobby incantat de vizita!! Ce va aduce pe aici?" intreba Dobby facand o plecaciune in fata oaspetilor.
" - Buna, Dobby! " spuse Stefan " noi am nimerit din greseala aici. Am venit prin acel portret."
Stefan se intoarse si arata cu degetul portretul respectiv si mai mare ii fu uimirea cand vazu alta figura.
" - Aa, Rose..." spuse el nesigur" aia nu e cumva Jang-Geum?"
Fata se intoarse brusc si privi spre portret. Stefan avea dreptate. Era o fata tanara, in jur de vreo 20 de ani, cu fata palida, cu genele scurte, imbracata in straie rosii din matase. Parul il avea impletit si strans la spate intr-o coada, legata cu o panglica tot de matase rosie. Era chiar Jang-Geum!!
" - Voi cunoasteti Jang-Geum??" intreba Dobby uimit...
La aceasta intrebare Rose ramase socata si se intoarse spre spiridus.
" - Da, Dobby. Nu am intalnit-o niciodata deoarece a trait acum foarte multi ani, dar ii cunosc viata si caracterul. Dobby, tu de unde o cunosti?" intreba incruntata Rose.
" - Dobby cunoscut Jang-Geum in Coreea de Sud. Dobby si Jang-Geum fost prieteni buni."
" - Wow...stai putin, Dobby" il intrerupse Bell" cum adica ai cunoscut-o?? Ai fost in Coreea de Sud?"
" - Dobby fost acolo. Dobby calatorit in toata lumea inainte devenit spiridus la familia Reacredinta."
" - Dar, Dobby, daca o cunosti pe Jang-Geum, atunci o cunosti si pe Doamna Han!" exclama Isa spre uimirea tuturor...
" - Da, Dobby cunoscut Doamna Han. Doamna Han cealalta parte tablou. Doamna Han femeie buna la suflet, care ajutat Dobby multe ori. Dobby parut rau cand Doamna Han murit."
" - Dar, Dobby, eu nu inteleg un lucru..." sopti Rose...
" - Dobby ajuta. Spune domnisoara Evans."
" - Jang-Geum si Doamna Han nu erau vrajitoare, nu?"
" - Nu. Ele nu avut puteri magice. Ele descurcat singure." spuse Dobby cu tristete.
" - Atunci cum de portretele lor sunt la Hogwarts??" zise Bell ghicindu-i gandurile lui Rose.
" - Jang-Geum si Doamna Han salvat viata Dobby. Asa ca Dobby rugat Dumbledore adus tablou cu ele. Dumbledore acceptat si pus tablou aici, langa Dobby."
" - Aha...deci datorita tie sunt aici portretele lor, nu??"
" - Dobby vrut avut aproape langa el. Dobby fericit acum."
Dupa ce ascultara toata povestea, celor patru copii li se facura foame.
" - Dobby," zise Isa" ne-ai putea duce niste suc de dovleac si niste placinta??"
" - Dobby aduce bucuros. Asteptati!"
In scurt timp isi facura aparitia patru spiridusi purtand pe brate tavi cu tot felul de bunatati. Prietenii mancara, apoi hotarara sa mearga in turnul cercetasilor, cand...

[Jenny Spring]

S-au auzit niste pocnete. Eram eu grabita sa ajung in bucatarie.
"Huh, poa ma prindea Filcht cu Norris a lui!" zic eu cu voce tare nedescoperind prezenta altor persoane. Ridic privirea si zambesc. Erau prieteni de ai mei, inafara de unul care din cate auzisem prin scoala il chema Alexander. In fine, nu imi pasa.
"Ce vant va aduce pe aici? Presupun ca e ca si al meu de mancare si aventura zic eu razand. Dobby, ada-mi te rog niste briose si niste cornuri." ii zic eu bland lui Dobby. Dobby, ca deobicei e ascultator si mi-a adus ce i-am cerut.
Din fericire am capatat un loc bun langa fereastra. Ma uit la fereastra. E cerul senin. Ma uit la luna. Era luna plina. Ma uit in jos la coliba lui Hagrid. Nu se vedea nici o luminita. Ma uit langa Padurea Interzisa. Incrunt privirile Vad un punct mic si negru care parea ca se indreapta spre Padurea Interzisa. Nu putea fi Hagrid. La ora asta tarzie, Hagrid sigur ar dormi.
"Hei, este cineva acolo!" strig eu ingrijorata cu ochii spre tinta.
"Cine, ca eu nu vad pe nimeni!" spuse Isa, care se uita pe geam, fiind langa mine.
Este ciudat. Eu il vad. Insa clipesc ochii si nu il mai vad. Acum nu mai era nimeni. Dar STIU ca am vazut ceva.
"Ciudat...puteam sa jur ca am vazut ceva!" ziceam in soapta, mai mult pentru mine.
In fine,am sperat ca totul se va rezolva si am continuat sa zambesc si sa-mi mananc linistita portia.
Cat am incercat, tot nelinistita eram. Ma tot uit in jos pe fereastra, insa nu se mai vedea nimic. Doar se vedea vantul care batea printre crengi. De ce eram asa de agitata? Aveam senzatia ca urma sa se intample ceva rau.
Din nefericire, nu am reusit sa imi ascund ingrijorarea astfel ca am auzit o intrebare care venea de la...

[Bell Evans]

OOC: Rose, mi'ai transformat RPG'ul intr'o lectie despre serialele coreene, du'te wa!!!

Bell statea asezata in fata semineului, cu Stefan si motanul sau. Rose palavragea in continuare despre coreeana bla bla.
"-Mereu face asa??" intreba baiatul, incepand sa se enerveze.
"-Mda, eu m'am obisnuit.." sopti Bell.
Pisica albastra se apropie incetisor de ei, si spre uimirea amandurora se cuibari in brate la Bell, nu la stapanul sau.
"-Wow, motanul meu chiar te place" spuse Stefan, zambind.
"-Si mie imi place de el" murmura Bell, incepand sa mangaie pisica cu mainile sale albe si moi. Aceasta torcea de relaxare, si deshidea ochii din cand in cand pentru a'si privi stapanul.
"-Oare are de gand sa se opreasca vre'odata? Nu mai suport!!!!" spuse baiatul, cu o nuanta de disperare in glas.
"-Imi pare rau, dar nu pot face nimic. Asteptam sa termine ea" raspunse Bell. "Hey, cred ca vreau si eu niste suc de dovleac" mai spuse ea.
"-Iti dau eu, nu te ridica sa nu'mi deranjezi pisoiul, uite ce fericit e!" spuse repede Stefan, razand. In cateva minute se intoarse cu 2 pahare cu suc, si cu Anne in urma lui.
"-Va implor, salvati'ma. Rose le povesteste spiridusilor istorie COREEI!!!" striga ea, exasperata.
"-Atunci ia loc, si asteapta sa se opreasca" spuse Bell calma. Stefan ii intinse sucul, iar aceasta ii multumi incetisor.
"-Doamne, esti sora ei...chiar nu poti face nimic?" intreba Anne cu o voce mica.
"-Scuze, dar nici tata nu o poate opri!" raspunse cercetasa, razand. Pisica scoase un miorlait dezaprobator, dupa care incepu sa se alinte singura de mana lui Bell, care poposea pe pahar.
"-Tom, nu fi rau. Las'o macar sa'si bea sucul" ii spuse Stefan motanului, cu un suras.
"-Asa, Anne, de ce esti aici?" intreba Bell, lasand paharul jos si incepand sa alinte motanul din nou.
"-Am iesit la o plimbare..si am auzit niste pasi. Crezand ca e Filch si pisica lui afurisita, am inceput sa alerg pana am ajuns la portretul ce ascundea usa bucatariei" raspunse fata, dar fu intrerupta de Isa, care se aseza langa ea.
"-Eu innebunesc daca mai stau mult cu Rose!!!" spuse aceasta. "Ma mir ca Zen mai poate!" spuse fata, razand.
"-Eee, Alexander face orice pentru Rose a lui" spuse Stefan, razand si el.
"-El da, noi nu!!" adauga Isa.
Dar fu intrerupta de...

[Dragos Diggory]

Dragos intra furtunos in bucatarie. Peeves venea dupa el cu o artilerie grea de creta, iar baiatul nu vroia sa fie tinta strigoiului. Observa micul grup ce statea pe podeaua lustruita, si se apropie de el.
"-Buna" murmura el, incercand sa realizeze cine era acolo.
"-Heyy, ce faci aici?" intreba o voce, pe care o recunoscu imediat. Era Bell, iar sunetul cristalin fu ca o evadare din panica pe care in urma cu cateva minute o instalase Peeves.
"-Imi era foame, doar ca am avut norocul sa dau de Peeves pe drum" raspunse el, cu un suras.
"-Ei sunt colegii mei de la cercetasi, Stefan, Isabella si Anne, iar sora mea Rose palavrageste despre Coreea cu o pictura cativa metri mai incolo" spuse ea vesela.
"-Ok, coreeni si cercetasi, prefer cercetasii" zise baiatul, razand.
"-Asa ma gandeam si eu" adauga Isabella.
"-Sincer, mie imi este mult prea foame. Nu am reusit sa ajung la cina din cauza eseului dat de Plesneala pentru ca nu mi-a iesit potiunea de micsorare in clasa" explica el.
"-Stai sa cautam un spiridus" murmura Isabella, ridicandu-se.
In scurt timp, un spiridus imbracat cu o toga ce purta pe ea simbolul Hogwarts-ului se infatisa inaintea lor.
"-Ce doreste domnisorul???" intreba micuta creatura.
"-Hmm, ceva de mancare. O friptura de curcan si niste cartofi copti ar fi perfecti" spuse Dragos. Nu dura 3 minute ca spiridusul se intoarse cu o tava de argint, pe care aducea o masa copioasa.
"-Multumesc mult" zise baiatul, infruptandu-se din bunatati.
"-Cu mare placere" replica spiridusul, dupa care disparu din fata lui...

[Bell Evans]

Bell ramase sprijinita de stalpul din bucatarie, in timp ce Dragos manca, iar Rose continua sa palavrageasca despre coreeni. Lasa sa ii scape un oftat incetisor, sperand apoi sa nu'l fi auzit nimeni. Dar Dragos se pare ca era mereu atent la ea, asa ca intreba numaidecat:
"-Bellyshor, ce e cu tine?!"
"-Nimic..." incerca aceasta sa minta, dar era un dezastru la asa ceva.
"-Haide, spune'mi" zise acesta, ridicandu'se si venind langa ea.
"-Pai, sincer, m'am saturat de coreena lui Rose, peste tot numai Coreea. Simt ca innebunesc daca mai aud un singur cuvant despre coreeana" murmura Bell incetisor.
"-Stiu, nu prea o cunosc, dar e prea insistenta, adica poate deveni exasperanta. De o ora vorbeste continuu despre coreeana" raspunse baiatul, usor intrigat.
"-Mda, vorbeste dinainte sa vi tu, asa ca are mai mult de 2 ore" spuse Bell, privindu'l pe Stefan, care se juca cu un fir din covor.
"-Si al cui e acest motanel, de primeste atatea mangaieri de la tine?" intreba Dragos, observand pisica ce era cuibarita in bratele protectoare ale fetei.
"-E a lui Stefan. Dar imi place foarte mult, si se pare ca sentimentul e recipric" raspunse Bell, continuan sa mangaie pisoiul.
"-Ok, eu mor aici!!!!" spuse Isa, venind langa ei. "Am incercat sa o conving sa mergem inapoi in Turnul Cercetasilor, dar nu ai cu cine vorbi. Palavrageste in continuare cu pictura aia, parca ar fi nebuna!!" mai adauga ea.
"-Nu parca, SIGUR!" spuse Stefan, ridicandu'se.
Bell isi lasa capul pe spate, si inchise ochii. Nu mai vroia coreeana, voria sa fuga de acolo si sa lase totul in urma..

[Steve Wandcore]

Deodata, motanul ii sari din brate si se indrepta spre Stefan. Acesta il lua in brate si ii asculta torsul, dupa care spuse:
"Anne, Tom spune ca ai vazut pe cineva intrand in Padurea Interzisa. De ce nu ne-ai spus?"
"Pai, am vazut un punct care se indrepta spre padure, dar doar pentru o clipa, si e posibil sa ma fi inselat." incerca Anne sa explice.
"Tom spune ca ai fost cat se poate de sigura ca ai vazut pe cineva. Si ca nu ai o presimtire prea buna in legatura cu asta. Poate respectivul avea o pelerina invizibila, si de asta nu l-ai vazut. In orice caz, o pelerina invizibila nu este o protectie suficienta pentru a intra in Padurea Interzisa. Poate ar trebui sa verificam."
Vocea lui Stefan fu insa acoperita de cea a lui Rose, care purta o conversatie, mai mult sau mai putin inteligenta, cu Dobby. (Nu aveam de unde sa stim, deoarece era in coreeana)
"Desigur, si Roshyor va merge cu noi." spuse Bell, insa Rose parea sa isi fi pierdut sintul auditiv.
"Se pare ca va trebui sa recurgem la o masura extrema pentru a o opri pe Rose." ofta Stefan.
In secunda urmatoare, Tom ii sari lui Rose in cap. Aceasta tipa, il trase de coada afara din parul ei, dupa care se uita furioasa la Stefan.
"Inainte de a face vreun lucru prostesc, asculta-mi justificarea! Avem nevoie de tine pentru a ne insoti intr0o mica inspectie in Padurea Interzisa. Asa ca, incearca sa fii o cercetasa adevarata si sa lasi conflictul cu pisica pe mai tarziu." ii explica Stefan.
Rose se calma, pentru moment.
"Ei bine, acum ca am descoperit cum o scoatem pe Rose din universul ei coreean, verificam ce a vazut Anna langa Padurea Interzisa?" ii intreba Stefan pe ceilalti.

[Bell Evans]

"-Wooow, Rose s'a oprit din coreeana, URAAA!!" spuse Bell, cat de sarcastic putu.
"-Mda, ma bucur!" zise si Dragos, usurat din cale afara.
"-Deci, Anne ce ai vazut?" intreba Bell.
"-Pai, era o silueta alungita, care se indrepta spre Padurea Interzisa" raspunse fata, usor tensionata.
"-Nu poate fi Hagrid?" intreba Stefan.
"-Hagrid e URIAS! Mi'as fi dat seama daca era el" spuse Anne.
"-Ok, atunci haideti sa mergem si noi dupa el. Poate fi in pericol" spuse Dragos.
"-Rose, ai de gand sa vi si tu, sau ramai aici cu coreenii tai?" intreba Bell.
Dar Rose isi reluase discutia cu Dobby despre Istoria Coreei, asa ca fata nu mai incerca sa'i atraga atentia.
"-Imi pare rau de tine, sincer. Nu stiu cum poti sa suporti atata coreeana, eu as innebuni" spuse Dragos, razand.
"-Crede'ma, nu mai am mult" raspunse Bell, oftand incetisor. "Haideti sa mergem, daca Rose nu vine, e treaba ei".
Isa se ridica prima, iar Anne si Stefan o urmasera. Dragos o astepta pe Bell, dupa care pornira toti 5 spre iesirea din bucatarie. Ajunseras in holul de la intrare, iar apoi pe scarile exterioare. Racoarea noptii ii inviora rapid, dupa care se indreptara cu pasi usori spre Padurea Interzisa.
"-Sincer, mie imi este cam frica" reusi Isa sa spuna.
"-Si mie" adauga Bell, iar cei doi baieti rasera.
"-Noi suntem aici, nu va faceti griji" spuse Stefan.
"-Mda, daca apare vre'un paianjen urias, ce faceti?" intreba Anne, usor tensionata.
"-Fugim si va lasam pe voi drept gustare" raspunse Dragos, chicotind. Bell se ingrozi la ideea auzita, dar baiatul o calma rapid, soptindu'i ca nu o va lasa singura.
Ajunsera la marginea padurii si isi aprinsera baghetele. Aventura incepu...

[Rose Evans]

Rose incheie intr-un final conversatia foarte interesanta cu Dobby despre coreeni, apoi observa ca prietenii disparura.
" - Dobby, stii cumva unde sunt ceilalti?" intreba fata putin indignata de faptul ca nu o luasera si pe ea.
" - Dobby auzit pe domnisori spus ca trebuit plecat in Padurea Interzisa."
" - POFTIM??? In Padurea Interzisa??? La ora asta??"se alarma fata la auzul vestii.
Dar inainte ca Dobby sa poata sa mai spuna ceva, Rose o zbughi afara din bucatarie urcand in graba scarile spre Turnul Cercetasilor. Ajunse in fata portretului si zise parola automat Jinxi saltareti, apoi intra in Camera de Zi. Nemaizabovind pe acolo, merse direct in dormitor unde incepu sa scotoceasca prin cufarul ei imens. Dupa lungi minute de cautari scoase Pelerina Invizibila si o arunca pe ea. Cobori pe domeniu si alerga disperata spre Padurea Interzisa. Ce Dumnezeu fac ei acolo??? Se intreba fata gandindu-se ce metoda de tortura ii va aplica surorii ei cand se vor intalni.Sa o gadil sau sa o strang intai de gat??? Grea decizie...
In scurt timp ajunse la marginea copacilor si fara sa zaboveasca prea mult, patrunse in intunericul padurii. Strabatu infrigurata cararile infricosatoare si pustii, sarind cu grija peste radacinele capcane de pe pamant. Se apropia tot mai mult pe masura ce inainta de inima codrului. Praful argintiu raspandit de stapana noptii se risipea usor printre copacii inalti si desi. Vazand smoala depusa in jura, Rose sopti pe sub Pelerina Lumos apoi isi continua tulburata drumul. Deodata auzi un sasait in spatele ei si simti cum un sarpe i se incolaceste cleios de picior. Vru sa tipe, dar se controla ca prin munune gandindu-se ca sigur o va musca daca il sperie. Isi indrepta cu atentie priviriel si spre groaza fetei recunoscu exemplarul de sarpe. Era veninos. Se gandi sa fuga, dar se tinea prea bine de ea. Tocmai atunci se auzi un zgomot dinspre un palc de tufisuri. Un mic zumzet il facu pe sarpe sa tresara si cand sa isi infiga coltii ascutiti in piciorul fetei ...

[Bell Evans]

"-Vipera Evanasca!!" tipa Bell, speriata ca vipera ar putea sa o muste pe Rose. Insa aceasta disparu cu un mic pocnet, lasand in urma un norisor verde.
"-A fost cat pe aici!!!" spuse Stefan, cu respiratia intretaiata.
"-Rose" fu singurul lucru pe care il rosti Bell, dupa care isi lua sora in brate.
"-Sunt bine" murmura aceasta, inca tinand'o pe Bell in brate. "Multumesc, sti. Acum nu te mai gadil, si nici nu te mai strang de gat" incheie Rose, zambind.
"-Bine, nunim, asa ma gandeam si eu" spuse Bell, razand.
"-Dar de unde sti asemenea vraji??" intreba Dragos, pe un ton admirativ.
"-Pai, le'am invatat din carti" raspunse timida cercetasa.
"-Bellyshor adora bilbioteca, nu'i asa? Mai putin pe bibliotecara" spuse Stefan, zambind.
"-Dapp" zise si Bell, zambind la randul ei.
"-Asa, revenind. De ce naiba nu m'ati anuntat si pe mine ca mergeti in Padurea Interzisa?!" intreba Rose, plina de sarcasm.
"-Oare pentru ca erai mult prea ocupata cu coreeana?!" raspunse Isa, razand.
"-Dap, asa e" spuse si Dragos.
"-Eee, puteati sa'mi spuneti, doar veneam" zise Rose.
"-Erai prea..absorbita sper sa fie termenul corect in conversatia cu Dna Han bla bla" spuse Bell.
"-Bine, bine" incepu Rose, dar fu intrerupta de un zgomot venit din tufele de langa ea..