Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

Bell se duse cu pasi grei spre camera in care dormea impreuna cu Rose. Intristata de prezenta lunii pline, nici nu se obosi sa se schimbe. Ramase in blugi si tricou, invaluita in lumina argintie a serii. Isi puse capul pe perna ce raspandea o aroma slaba de trandafiri salbatici, dupa care ichise ochii si ramase asa minute in sir. Dupa un timp, usa se deschise cu un scartait scurt, iar Rose intra si ea in camera.
"-Pana unde ai stat la ora asta?" murmura Bell, obosita.
"-Pai, Stefan s'a dus nerabdator la culcare. Dar din cauza acestei minunate luni pline...(urma o serie de injuraturi scurte) somnul meu nu vrea sa vina la mine in seara asta" raspunse fata, trista.
Rose se aseza pe marginea patului surorii sale si sopti:
"-Oare avem vreo sansa sa gasim obiectele alea pierdute de atata vreme?"
"-Nu stiu..doar un lucru il am acum in minte..Mi'e dor de Nate, si as vrea sa fiu acasa sa'i citesc lui povesti, pana adoarme linistit in bratele mele.
"-Si mie mi'e dor de el." murmura Rose. "Dar suntem aici impreuna, asa ca vin'o aici!"
Fetele se imbratisara una pe alta, ramanand asa minute in sir. Dragostea dintre ele nu putea fi distrusa in niciun fel, erau mult prea unite si apropiate.
"-Rose?" sopti Bell. "Cand ne vom intoarce acasa?" intreba fata.
"-Nu stiu. Stiu doar ca acum vreau in camera mea.." spuse sora sa, cu o urma de tristete in glas.
Noaptea trecu greu. Rose se cufunda in lectura unei carti despre "Vraji de dezarmare" si ramase in liniste pentru multa vreme. Bell vroia sa ramana singura, dar nu putea sa ii spuna asta surorii sale. Pe la 3 dimineata, se ridica usor din pat si porni cu pasi repezi si usori spre usa din lemn de abanos. Rose statea pe spate, cu cartea ferind'o de privirile din exterior. Bell deschise usa si iesi incetisor din camera. Se uita in jur, dar casa era scufundata intr'o mare de liniste mormantala. Bajbai prin intuneric, dupa care gasi o usa ce ducea spre camera de zi. Intra si se sperie cand vazu ca nu era singura in incapere. Un batran citea o carte, pe un fotoliu caramiziu. Era bunicul lui Stefan.
"-S'a intamplat ceva?" murmura el, ridicandu'si privirea din paginile cartii.
"-E luna plina, si nu pot dormi, imi pare rau ca va deranjez" se scuza Bell, usor stanjenita.
"-Nici eu nu dorm, nu'ti fa griji" spuse bunicul, cu un zambet. "Ar trebui sa mergi pana la Stefan in camera, s'ar putea sa fie si el treaz" adauga el.
"-Nu as vrea sa'l deranjez.." sopti fata.
"-Nu e niciun deranj. E prima camera pe dreapta de la etaj" ii spuse batanul.
Bell iesi incet din camera, si urca scarile spre etaj. Urmand indicatiile bunicului, ajunse in fata unei usi din lemn de cires, cu initiale din rubin sculptate frumos in lemn: S.W. . De la numele lui se gandi fata. Apasa clanta incet si intra in camera. I se infatisa o incapere micuta, primitoare, cu pereti colorati, plini de afise magice. In patul de stejar, baiatul dormea profund, avand pe fata cel mai larg zambet posibil. Il privi pret de cateva secunde, dupa care iesi incetisor din camera. Macar el sa viseze ceva isi spuse Bell, in timp ce cobora. Iesi afara, in mica gradinita de trandafiri. Se aseza intre o tufa galbena si una rosiatica, incantata de mireasma proaspata. Isi rezema capul de gardul frumos vopsit, si dadu frau liber imaginatiei. Vroia sa rezolve misterul obiectelor pierdute, dar nu avea nicio idee de unde sa porneasca. Bunicule, oare tu nu ma poti ajuta? se gandi ea, si ochii i se impaienjenira de lacrimi asemeni margaritarelor. Fu absorbita de privelistea obscura, si observa ca luna plina deja parasise bolta cereasca. Curand adormi, mangaiata de parfumul dulce.
Visa ca se plimba pe un camp parasit, alaturi de bunicul sau. Bellyshor, ia sa vedem daca sti sa'mi raspunzi la ghicitoare!" spuse vesel batranul, cu ochii de smarald sclipindu'i de incantarea ce i'o oferea privelistea nepoatei. Ca un vant este purtat, chiar de tine cand e cald.
Bell se trezi cu un mic tipat. Evantaiul! El trebuie gasit! isi spuse ea victorioasa. Se indrepta cu pasi repezi spre casuta....

[Steve Wandcore]

... si ii povesti bunicului lui Stefan visul. Acesta medita cateva secunde apoi spuse:
"Se pare ca trandafirii nostrii te ajuta sa visezi indicii. Cel putin acum stim ca evantaiul e primul obiect care trebuie gasit. Acum, daca vom reusi sa aflam si cateva indicii despre locul unde se afla folosind clopoteii de vant..."
Bell privi clopotelul agatat la fereastra deschisa. In adierea usoara de primavara acesta scotea un sunet usor care semana cu niste soapte... Aerul vorbea... Asa functiona vraja pe care bunica lui Stefan o pusese pe clopotel. Iar printre toate soaptele acelea trebuia sa se afle si un indiciu despre locatia evantaiului.
Ceasul de pe perete indica ora 5 dimineata. Cerul incepea sa se lumineze iar stelele sa dispara de pe el. Bell se decise sa se intoarca in camera sa si sa incerce sa adoarma din nou. Pe hol se intalni cu motanul albastru care incepu sa se alinte pe la picioarele ei. Fata zambi, se apleca si il mangaie pe crestet, facandu-l sa toarca.
In camera Rose adormise. Bell intra in patul ei dar nu reusi sa adoarma. Oare din cauza parfumului de trandafiri? Oare din cauza nelinistii provocate de visul in care bunicul ii spusese ca este crucial sa gaseasca cele 4 obiecte? Oare din cauza amintirii bunicului sau pe care nu reusea sa si-o scoata din cap?Dupa 5 minute Bell se ridica din pat, deschise fereastra larga si joasa si se aseza pe pervazul lat. La orizont se vedeau primele raze ale soarelui. Bell se lasa in voia gandurilor sperand sa isi mai viseze odata bunicul. Sa mai afle un indiciu, sau macar sa il mai vada.
Bell ramase pe pervaz pana cand observa ca soarele se ridica pe bolta cereasca si incepu sa auda zgomote in casa, care anuntau ca si Stefan si bunica sa se trezisera. O trezi si pe Rose, nu fara dificultati, isi facura toaleta si se infatisara la micul dejun pregatit de bunica lui Stefan: omleta din oua de paun si niste felii de paine cu dulceata de trandafiri si ceai asortat.
Nici Rose, nici Stefan nu avusesera niciun vis. Dupa micul dejun cei 5 se adunara in camera de zi pentru a verifica clopotelul de vant. Bunica lui Stefan mai murmura o incantatie cu bastonul-bagheta asupra clopotelului si un vant rece umplu brusc camera. O voce groasa rosti urmatoarea ghicitoare:
"Obiectul mic/ ce m-a starnit/ se afla-ntr-un loc/ de lume ferit/ magic si negru/ in mijlocul albului."
Vantul inceta si camera reveni la normal.
"Stie cineva raspunsul la ghicitoarea asta?" intreba Bell.
"Ceva magic si negru in mijlocul albului semnifica un loc unde se practica magia neagra, intr-o locatie inzapezita." explica bunicul, iar in secunda urmatoare toti realizara care era raspunsul la ghicitoare.
"Durmstrang... are sens... scolile de magie sunt intotdeauna ferite de lume." spuse Stefan.
"Si cum ajungem noi acolo? Cu o masina zburatoare?" intreba sarcastic Rose, insa bunicii lui Stefan ii zambira cu sprancenele ridicate.

[Bell Evans]

"-Mda surioara. Sigur vei putea intra pe domeniile scolii cu o masina zburatoare, cand tu nici nu sti unde e castelul" spuse Bell, incepand sa rada.
"-Atunci propune tu o idee mai buna" replica Rose, imbufnata.
"-Uhmm, cred ca ar trebui sa cautam prin carti unde ar putea fi localizata scoala aceasta" murmura fata. In acea clipa, Tom sari in bratele ei si Bell incepu sa'l mangaie incetisor.
"-Pai, se crede ca aceasta scoala este in Norvegia, Suedia sau Rusia" spuse bunicul lui Stefan.
"-3 tari diferite, toate situate in nord.." medita Stefan. "Toate inzapezite, albe ca perlele" mai adauga el.
Bell se gandea care ar putea fi tara. Toate 3 aveau sanse egale: erau situate in nordul continentului, aveau mereu zapezi bogate, deci erau albe. Dar nu stia aproape nimeni unde era scoala, decat..
"-Cei care studiaza acolo trebuie sa stie unde e scoala!!" spuse Bell, victorioasa.
"-Mai, mai, se vede ca ai picat la Cercetasi!" zise bunica, zambind. "Ai dreptate, doar elevii care invata acolo stiu in ce parte a lumii este scoala".
"-Bravo, Bellyshor!" spuse si Rose, incantata.
"-Dar cine invata la scoala aia de magie neagra..eu personal nu cunosc pe nimeni. Alice invata la Beauxbutons" spuse Bell, in timp ce motanul scoase un miorlait prelung.
"-Nepoata fratelui meu invata acolo!" spuse bunicul lui Stefan si se ridica de la masa, plecand sa caute o bufnita probabil.
"-Asa, deci aflam unde e scoala. Propuneti sa mergem acolo??" intreba Rose, cu un ton disperat.
"-Aaa.." raspunse Bell, ezitand.
"-Pai, normal ca mergem acolo! Doar nu putem renunta la jumatatea drumului!" spuse Stefan, privind ezitarea gemenelor.
"-Ok, ai dreptate" spuse si Bell. "Maine dimineata plecam".
Fu intrerupta de pasii rapizi ai batranului, care anunta:
"-I'am trimis o bufnita lui Peerel, ar trebui sa raspunda in decursul urmatoarelor ore".
"-Perfect, acum cine vrea putin ceai?" intreba bunica, zambind.
"-Eu nu vrea, multumesc. Merg sa ma plimb putin.." murmura Bell.
"-Singura?" intrebara Stefan si Rose impreuna.
"-Cred ca da.." spuse fata, dupa care se ridica. "A, Tom, daca vrei ramai aici" mai zise ea, adresandu'i'se motanului de data aceasta. Dar el nu dadu niciun semn ca ar fi vrut sa paraseasca bratele lui Bell. Pleca spre curte, cu pisicul cuibarit la piept, si pasi in mireasma dupa-amiezii. Soarele scalda gradina in lumina trandafirie a apusului, iar vantul caldut misca lin clopoteii asezati pe pervazul ferestrei.
Bell merse langa tufele de trandafiri, si se aseza cu capul sprijinit de gardut. Era locul ei preferat, acolo se simtea linistita si impacata cu sine insasi. Inchise ochii, si continua sa mangaie blana animalutului. Fu intrerupta in scurt timp de o voce care ii striga numele. De dupa o tufa de trandafiri chinezesti aparu capul lui Stefan.
"-Hey, iar dormi intre trandafiri?" spuse acesta, razand.
"-Uhmm, e asa de bine" murmura fata, cu ochii inca inchisi.
"-Hai in casa. A venit raspunsul de la fratele bunicului".
Bell se ridica incetisor si porni impreuna cu baiatul spre casa. Tom deschise ochii si ii arunca priviri stapanului, dar nu dadea niciun semn ca ar vrea sa o paraseasca pe Bell.
"-Motanul meu te place..hmm..ORIBIL de mult!" observa baiatul, razand.
"-Stiu, dar imi place sa il mangai" spuse Bell, razand si ea.
Ajunsera in casa si se adunara in jurul mesei din lemn trandafiriu din sufragerie. Bunicul se pregatea sa citeasca scrisoarea. Dupa cateva murmurari, spuse cu voce tare:

Scoala unde merge nepoata mea este in nordul Norvegiei, printre miile de fiorduri inghetate.

"-Deci, stim ca este in Norvegia, super!" exclama Rose bucuroasa.
"-Copii, mergeti sa va culcati. Am sa le trimit o bufnita parintilor vostri (si se uita la gemenele Evans) prin care le explic situatia, iar maine dimineata plecam spre Norvegia" spuse bunica lui Stefan.
Copiii urcara in camerele lor. Era o seara placuta, cu candelabrul boltei albastre aprins in mii de stele. Bell deschise larg fereastra, iar aerul racoros al noptii intra in incapere. Rose adormise deja in patul ei comod, iar sora sa se aseza pe marginea patului, cuprinzandu'si genunchii cu bratele. Ramase asa mult timp, dupa care observa ca Rose tremura. Inchise fereastra, dupa care isi inveli sora cu grija. Se schimba si ea si se baga in patul cu baldachin spumos. In cateva minute, somnul o fura si o purta pe aripile sale spre lumea incalcita a viselor.
Dimineata se trezi in lumina unei zile insorite, cu un cer pictat in culori azurii si galbui ale rasaritului. Ceasul arata ora 9.00, iar patul surorii sale inca isi gazduia proprietara. Bell se ridica incet, fara sa faca zgomot si merse la baie. Dupa ce termina toate pregatirile de dimineata, hotari cu strangere de inima sa'si trezeasca sora. Reusi dupa multe incercari, primind si o serie de injuraturi. Dupa ce fu gata si ea, coborara impreuna in sufrageria de la parter....

[Steve Wandcore]

... in care bunicii lui Stefan le asteptau. Stefan se plimba prin camera cu un pergament auriu si o pana spunand:
"Televizor-bifat. Aragaz-bifat. Formatia mea preferata e inghesuita in port-bagaj, suntem gata de plecare!"
Gemenele se uitara mirate
"Glumeam! Doar nu ati crezut asa ceva, nu?" spuse Stefan incepand sa mototoleasca hartia.
"Lasand gluma la o parte, drumul de aici pana la Durmstrang va dura o zi intreaga chiar si cu masina zburatoare, asa ca mai bine ne grabim! Vom lua micul dejun in masina. Bunicul conduce, voi 3 si cu Tom stati in spate cu cele 2 oglinzi si cu ceasul. Bastonul ramane la mine. Gata pentru o calatorie lunga?" intreba bunica lui Stefan.
"Am o intrebare, bunico. Cum incapem toti in masina?" intreba Stefan curios. Bunica raspunse calma:
"La fel cum incapeti si intr-un cort."
Cei 3 se linistira.
"Masina e ascunsa in spatele casei." spuse bunicul. Cei 5 iesira in curtea din spate, singura parte a proprietatii care nu era acoperita de trandafiri. Acolo se afla un garaj. Bunica lui Stefan apasa cu varful de diamant al bastonului pe un punct de deasupra usii garajului iar aceasta se deschise scotand la lumina o masina marca Dodge. Gemenele si Stefan intrara in masina si se trezira intr-o incapere mare cu peretii stacojii ticsiti de dulapuri si rafturi de carti, in mijlocul careia se gaseau 3 canapele asezate in jurul unei masute rotunde si joase pe care se gaseau cele doua oglinzi si ceasul de buzunar. Intr-un colt copii observara un cosulet in care dormea Tom.
Bunicii lui Stefan se asezara pe locurile din fata ale masinii. Bunicul ii instiinta:
"Nu va ingrijorati, nu se va misca nimic in masina si nu veti avea rau de calatorie, desi vom zbura aproape cu viteza unui avion."
Zicand acestea batranul vrajitor porni masina.
Dupa micul dejun Rose spuse:
"Ce putem sa facem ca sa ne tinem plictiseala in frau la un drum asa lung?"
"Pentru inceput, sa vedem cat dureaza pana se plictiseste o pisica."
Stefan isi chema motanul si scoase din buzunar o pasare din hartie aurie. Era un cocor zburator realizat dupa tehnica origami. Stefan rosti o vraja asupra cocorului iar acesta incepu sa zboare pe la nasul pisicii. Aceasta, fara sa stea pe ganduri, incepu sa-l alerge. Copii pufnira in ras observand giumbuslucurile pisicii. Cand aceasta se plictisi si adormi pe una din pufoasele canapele era deja vremea mesei de pranz. Dupa masa Stefan aduse dintr-un dulap o cutie plina cu diverse jocuri de societate pentru vrajitori. Dupa ce le jucara pe toate observara insa ca tot mai era ceva timp pana la ora de culcare.
"Acum ce sa facem? Asteptam sa ne atace in zbor vreun monstru?" intreba Stefan. Ca raspuns, pisica sari imediat de pe canapea si incepu sa se agite. Imediat se auzi un zgomot de parca cineva sau ceva ar fi lovit masina.
"Ce a fost asta?" intreba Bell speriata. Raspunsul veni de la bunicul lui Stefan:
"Suntem atacati de un roi de dementori!"
Cei 3 copii intrara in panica. Rose dadu la o parte perdeaua postocalie de la un geam si observa mai multe siluete negre urmarindu-i in zbor.
"Chestiile astea ar putea sa ne arunce in Marea nordului daca nu scapam repede!" exclama speriata Bell. Drept raspuns bunicul lui Stefan cobori geamul din fata al masinii, scoase bagheta pe geam si rosti:
"Expecto Patroum!"
Un castor argintiu tasni din bagheta inainte ca batranul sa retraga bagheta inapoi in interiorul masinii.
"Un roi de dementori nu poate fi combatut doar cu un Patronus!" spuse bunica lui Stefan, dupa care deschise si ea geamul, scoase varful de diamant al bastonului afara si rosti si ea "Expecto Patronum."
Un sfinx argintiu incepu sa se lupte cu dementorii din cealalta parte a masinii.
Bell trase perdeaua de la celelalt geam si vazu cum castorul loveste cu coada un dementor lipindu-l cu locul in care ar fi trebuit sa se afle fata, insa nu se afla decat o gura mare, rotunda si neagra, de partea exterioara a geamului.
"Ce mai pierdem timpul? Sa ii ajutam si noi!" striga cercetasa, dupa care crapa geanul masinii, scoase varful baghetei afara si striga hotarata "Expecto Patronum".
O veverita zburatoare alunga dementorul de la geam dupa care se alatura castorului in lupta cu restul dementorilor.
Rose si Stefan ii urmara exemplul crapand celalalt geam si trimitand cele doua feline argintii, irbisul lui Rose si leul lui Stefan, in ajutorul sfinxului.
Dupa vreo ora de concentrare pe cele mai fericite amintiri roiul de dementori se imprastie in sfarsit.
Venise ora cinei. Dupa terminarea cinei bunica lui Stefan facu un gest cu bastonul si transfigura hainele copiilor in pijamale si canapelele in paturi. Obositi de lupta cu dementorri cei 3 prieteni adormira imediat.
Dimineata urmatoare bunica lui Stefan ii trezi strigand:

[Bell Evans]

"-Trezirea, somnorosilor!!"
Bell deschise ochii, si privi usor confuza in jur. In patul din stanga ei dormea Rose, care nici nu se obosise sa vada cine a strigat, iar in fata ei dormea Stefan. Si el fusese brusc trezit de tipatul bunicii. Aceasta intra in camera si intreba pe un ton vesel:
"-Ati dormit bine?"
"-Sincer, eu as mai fi dormit putin, bunico" mormai baiatul, somnoros.
"-Dar sora ta? Ea nu se trezeste??" intreba batrana, prinvind patul lui Rose. Aceasta nu dadea niciun semn ca ar fi treaza.
"-Uhmm, nu ma puneti pe mine sa o trezesc, imi pare rau. Prefer nici sa nu fiu in camera, la cat de urat face!!!" zise Bell si se ridica ametita din patul ei. Merse la baie, insotita de tipete si bunituri ce se auzeau din dormitor. Vai, vai Rosyshor, ce urat faci tu cand te trezeste cineva!! se gandi fata, zambind. Ajunsa in baia mica, cu faianta violet, se privi in oglinda de cristal. Pielea palida parea acum aproape transparenta, lipsita de orice nuanta de rosu. Ochii ii erau obositi, inca impaienjeniti de somn. Se spala repede cu putina apa rece, iar cand se uita din nou in oglinda o intampina o fata mai putin alba, cu obraji trandafirii si o privire jucausa. Eh, asa mai mege! isi spuse ea. Dupa ce termina rutina de dimineata, se intoarse in camera sa se schimbe. Era inca in pijama, si isi dorea mult niste blugi si un tricou. Intra pe usa mare de cires si o vazu pe Rose ciufulita, aruncand priviri nervoase.
"-Usurel, surioara, ce s'a intamplat??" intreba Bell, incetisor.
"-Mda, nimic interesant.." raspunse sora sa, usor sarcastic. Se ridica si pleca la baie, trecand pe langa Bell. Aceasta o urma, si Rose se opri in fata usii de la baie.
"-Ai de gand sa intri o data cu mine?" intreba aceasta, plictisita.
"-Nu, dar tu ai de gand sa'mi spui de ce te comporti asa? Pana acum erai mai incantata decat mine de aventura asta!" spuse Bell, usor suparata.
"-Da, eram. Ma bucur ca folosesti timpul trecut! Pentru ca acum nu mai sunt!" spuse ea, pe un ton plin de repros.
"-Ti'am facut ceva? Imi pare rau daca te'am suparat" sopti Bell, speriata de atitudinea surorii sale. Aceasta intra in baie, trantind usa in urma ei. Sora sa ramase afara, cu gandurile confuze, intrebandu'se ce s'a intamplat.
Curand, Stefan venise langa ea, cu Tom defiland in fata lui. Pisicul ii sari fetei in brate. Bell incepu sa'l mangaie incetisor, iar lacrimile calde i se scurgeau pe obraji.
"-Hey, de ce plangi?? Ce s'a intamplat?" intreba baiatul, socat. "Ti'a facut cineva ceva???"
"-Plang de proasta ce sunt. Imi pare rau, nu ma lua in seama" murmura Bell, dupa care se ridica si isi sterse lacrimile. Tom miorlai in semn dezaprobator cand cateva picaturi lichide ajunsera pe blana lui.
"-Scuze" ii sopti fata.
"-Deci, tot nu vrei sa'mi spui nimic?" insista Stefan.
"-Mi'e dor de casa, nimic mai mult" raspunse fata, pe un ton absent. "Hai sa mergem in sufragerie!".
Pornira amandoi spre camera de zi, unde gasira micul-dejun intins pe masa. Cereale cu lapte si suc de portocale. Bell se aseza incetisor pe scaun si incepu sa se joace cu cerealele, in timp ce Stefan infuleca infometat. Rose isi facu aparitia in cateva minute dupa aceea, asezandu'se fara a spune nimic langa Bell.
"-Vrei suc sau lapte?" o intreba Bell.
"-Suc.." spuse sora sa, pe un ton calm.
Mancara in liniste, dupa care vasele disparura ca prin minune.
"-Mai avem cateva ore, probabil vom ajunge pe la apus!" spuse bunica. "Ce vreti sa faceti azi?"
"-Eu cred ca am sa mangai motanul asta toata ziua" raspunse Bell, zambind.
"-Eu aleg o carte", spuse Stefan, si pleca din camera. Bunica il urma, iar gemenele ramasera singure.
"-Imi pare rau pentru felul cum m'am comportat dimineata.." sopti Rose.
"-Si mie imi pare rau, trebuia sa te las singura, te rog iarta'ma daca te'am suparat!" raspunse Bell.
"-Nu am de ce sa te iert, doar ca nici eu nu stiu de ce am reactionat asa. Cred ca imi e dor de casa, de Nate, de mama si tata.." spuse Rose, intristandu'se.
"-Si mie imi este, crede'ma. Dar trebuie sa gasim acel evantai si celelalte obiecte. Haide, unde e Rosyshor a mea, mereu dornica de aventura??" intreba Bell, incercand sa'si inveseleasca sora.
"-E aici, chiar langa tine" spuse si Rose, zambind. "Deci ma ierti, da?" mai adauga ea.
"-Daca ma ierti si tu" raspunse Bell, si se imbratisara. Motanul suiera suparat, dupa care incepu sa se alinte de marginea bluzei lui Bell.
"-Sti, chiar mi se pare ciudat ca pisica asta te place pe tine, iar mie imi sare mereu in cap" zise Rose, razand.
"-Asta e, dar nici tu nu o prea agreezi, deci sentimentul e reciproc" raspunse Bell, zambind.
Fetele incepura sa vorbeasca in soapta, pana cand intra Stefan.
"-Si, ce mai ziceti??" spuse acesta privindu'le curios pe surori.
"-Uhmm, mai nimic, tu??" raspunse Bell, linistita.
Tin sa va anunt ca am ajuns in Norvegia, iar in 10 minute aterizam in curtea fratelui bunicului meu" zise baiatul, cu o nuanta de entuziasm in glas...

[Steve Wandcore]

Cei 3 copii se intoarsera in sufrageria masinii in care ii asteptau bunica si Tom, care intrase in cosuletul captusit cu blana. Batrana facu o miscare din baston iar in secunda urmatoare ea, bunicul si copiii erau imbracati in niste paltoane calduroase, lungi si grena. Stefan puse oglinzile si ceasul in rucsacul sau. In scurt timp bunicul ii anunta ca au ajuns la destinatie iar masina incepu sa coboare. Cand ateriza Rose privi pe fereastra si observa o casa din piatra cu etaj, inconjurata de brazi albastri. Cei 5 coborara din masina si fura intampinati de un vrajitor batran slabut, de aceeasi inaltime cu Stefan, cu parul si barba scurte si albe ca zapada, dar cu ochii albastrii si plini de viata, imbracat intr-un palton albastru. Dupa ce bunicul lui Stefan isi imbratisa fratele, facu prezentarile:
"Acesta este nepotul nostru, Stefan si colegele lui de la Hogwarts, Rose si Bell Evans."
Peerel dadu, pe rand, mana cu cei 3 copii dupa care ii pofti pe toti in casa si le facu cunostinta cu nepoata sa, Diana. Diana era o fata de varsta lui Stefan, cu parul blond tuns bob si cu ochii albastrii. Dupa prezentari fratele bunicului spuse:
"Noi ramanem aici sa dezbatem problema. Diana, le arati tu lui Stefan, Bell si Rose unde vor dormi?"
Diana incuvii ta si isi conduse varul si pe gemene la etaj, le prezenta camerele dupa care ii invita in camera sa. Cei 4 intrara intr-o incapere cu peretii vopsiti violet in care se gasea un pat din lemn de pin, un dulap, o biblioteca, un birou si o masuta din acelasi lemn si un lampion de hartie plutitor pe post de lampa. Colegii se asezara pe fotoliile rotunde si moi din jurul masutei iar Diana se aseza in pat cu picioarele incrucisate.
"Vere, trebuie sa imi povestesti totul despre colegii tai de la Hogwarts!" spuse ea entuziasmata.
Stefan zambi si scoase din rucsac un pergament auriu si spuse:
"Am facut o descriere a celor mai reprezentativi colegi pentru ca oricine sa isi poata forma o impresie."
Apoi incepu sa citeasca:

"Ginny di Hahalina- Nebuna scolii (lucru pe care il recunoaste fara retineri)
Casa: Astropufi
Cand nu vorbeste despre frigidere roz cu stelute, WC-uri roz cu stelute sau ficat... Ati ghicit- ROZ CU STELUTE, ai putea sa o gasesti plasand bombe atomice sub catedrele profesorilor sau plimbandu-se tantos cu pancarde cu inscriptii gen: "HAHAHA! SUNT CEA MAI TARE!". Este prietena apropiata a Lordului Smoala si a sotiei sale care locuiesc in lac. Alte hobbyuri: sa se certe cu bufnita sa sau sa plece in excursiile la Hogsmeade incarcata cu 4000 si ceva de bagaje( TV, aragaz, dulap, rezerve de biscuiti etc...)
Desi glumele sale nu sunt gustate de toata lumea, majoritatea celor ce o asculta se prapadesc de ras in primele 10 secunde."

Toti izbucnira in ras.
"Sa continuam..." spuse Stefan

"Zen Alexander- misteriosul scolii
Casa: Cercetasi
Cunoaste nenumarate tunele secrete prin scoala, intotdeauna asculta diverse conversatii ascuns pe tavan, are un hobby din a merge noaptea in padurea interzisa si, intre noi fie vorba, este iubitul lui Rose Evans si colegul nostru in majoritatea escapadelor nocturne."

Rose se inrosi iar Bell si Diana incepura sa rada. Stefan trecu la urmatoarea descriere:

"Neolynn Queen- inca in cautare de porecla
Casa: ODS (ochi-de-soim)
Este o frantuzoaica eleganta, glumeata, destul de desteapta cat sa se numere printre ochii-de-soim, desi are cateva probleme la studiul incuiatilor. Ea si cu grupul ei de prietene, Bellatrix Cullen(cercetasi), Isabella Luminita Swan(cercetasi) si Janeela Ginston(cercetasi) sunt unele din cele mai populare eleve ale scolii.
Concluzia- niste prietene adevarate si o companie foarte placuta pentru toti ceilalti elevi."

"Gemenele Evans- doua prietene nedespartite. Sau nu?....
Casa: cercetasi
Cele doua gemene nu sunt mereu cele mai bune prietene din cauza pasiunii lui Rose pentru cultura coreeana, ostilitatii dintre Rose si motanul Tom. Totusi sunt nedespartite cand vine vorba de escapade nocturne prin scoala in noptile cu luna plina, acompaniate desigur de mine. Hobbyurile lor comune(si de altfel si ale mele) sunt: sa il arunce in lac pe strigoiul scolii, sa il enerveze pe ingrijitorul non si pe pisica sa (spre disperarea lui Tom) si sa citeasca pe ascuns carti din sectorul interzis al bibliotecii. Bell Evans este o mica impiedicata si o nostalgica incurabila, cand vine vorba de bunicul ei cu care inca vorbeste prin vise."

Cele 3 fete ramasera uimite ascultand descrierile realizate de Stefan. Acesta isi intreba verisoara:
"Tu ce poti sa ne spui despre colegii tai?"
"Hei! Ce-ati zice sa mergem la patinaj? Avem un mic patinoar in curtea din spate!" se feri Diana de intrebare. trase perdeaua din fata ferestrei iar Stefan si gemenele observara un lac inghetat perfect pentru patinaj.
"Gheata asta e vrajita, asa ca nu se sparge si nu se topeste cel putin pentru inca o luna" le explica ea.
Stefan si Rose sunt gata sa ii asculte propunerea insa Bell nu pare prea fericita la auzul ideii. Aceasta spuse:
...

Edit by Ginny. thx ure cute:>

[Bell Evans]

"-Uhmm, eu cred ca raman in casa" murmura Bell, la auzul propunerii de a merge la patinat. Ea abia daca reusea sa mearga pe propriile picioare, neimpiedicandu'se, dap'ai sa mearga pe gheata..
"-Bell, eu raman" spuse Rose.
"-Si eu raman.." adauga si Stefan.
"-Nu, nu! Mergeti voi si distrati'va, nu trebuie sa stati cu mine!" le raspunse fata, cu o incercare de zambet. "Eu pot veni afara sa stau cu voi" mai zise ea.
"-Ok, atunci" spuse Diana, sa mergem.
Copiii se imbracara gros si pornira spre curtea din spate. Un patinoar asemeni oglinzii se odihnea in liniste in aerul diminetii. Soarele stralucea pe cerul senin si inghetat, iar zapada asezata in straturi suprapuse scanteia in atingerea de gheata.
Bell se aseza pe zapada, langa marginea patinoarului, tinandu'l pe Tom strans la piept.
"-Bellyshor, baga'l in geaca sa nu inghete" ii propuse Rose.
"-Mda, buna idee" spuse fata, si pisoiul scoase un miorlait de multumire cand se vazu tinut in geaca confortabila si calda.
Copiii se incaltara cu patinele si incepura sa alunece incetisor pe gheata scanteietoare. Linistea iernii era intrerupta de tipetele lor, iar sunetul ghetii zgariate plutea in aerul rece al zilei.
Stefan iesi curand de pe patinoar, se descalta si se apropie de Bell. Aceasta se juca cu labutele motanului, care se rasfata in caldura de la pieptul ei.
"-Mai, mai ce tratament special are Tom al meu, norocos motan" spuse baiatul, zambind.
"-Dap, cel mai frumusel motanel, nu'i asa?" spuse si Bell, privind cu compasiune animalutul albastru. "Dar tu de ce nu mai patinezi?" intreba ea.
"-M'am cam plictisit, Diana si Rose invata tehnici noi de mers cu spatele" raspunse Stefan. "Dar tu nu ai inghetat aici??" mai spuse el.
"-Uhmm, e bine asa" raspunse fata.
Intr'o secunda, fu acoperita din cap pana in picioare de un val rece de zapada. Stefan radea cu pofta cand o vazu.
"-Arati..haha..ca..haha..un omulet..haha..de zapada!!" spuse el, printre chicoteli.
"-Iti arat eu tie! Numai sa duc saracul motan in casa, el nu merita bulgareala!!" spuse Bell, si se intoarse repede spre casa. Il lasa pe Tom la intrare, dupa care reveni in curtea inferioara. Stefan statea cu fata spre patinoar, asa ca fata ii sari in spate si acesta incepu sa tipe speriat.
"-Uite ce baietel micut, care s'a speriat" chicoti Bell, aruncandu'i o mana de zapada in fata.
"-Vezi tu baietel micut care s'a speriat!!!" spuse Stefan incepand sa o bulgareasca. Fugi dupa ea, dar aceasta cazu.
"-Mda, se putea sa nu cazi si tu macar o data in viata ta??" intreba baiatul, privind'o amuzat.
"-Se pare ca nu" se scuza ea.
"-Hai sus!"
O ajuta sa se ridice, dar ii strecura un bulgare in guler.
"-Hey, e rece! Nu! E FOARTE RECEEE!!" tipa Bell, simtind zapada topindu'i'se pe spate. "Da'o jos in momentul asta!!!!"
"-Nup, las'o acolo sa se incalzeasca si ea. Face bine la sanatate!!" raspunse Stefan, si incepu sa arunce din nou cu zapada in ea.
Bell se enerva si se apleca, prefacandu'se ca plange. De fapt, incerca sa scoata zapada aia afurisita din gat. Stefan se uita la ea, speriat ca se lovise sau ceva de genul.
"-Bell? Esti ok?" intreba el, cu o nuanta de panica.
Dar fata nu raspunse, ci lua o mana mare de zapada. Cand Stefan se apleca sa vada daca a patit ceva, i'o arunca in plina figura. Acesta ramase mai mult decat socat, dar Bell fugi razand.
"-Vai, Bellyshor ce'ti fac cand te prind!" spuse el, scapand de zapada rece care i se topea pe chip...

[Steve Wandcore]

"Data viitoare cand iti fac o descriere... nu ma voi limita doar la termenii impiedicata si nostalgica!!!" gafai Stefan in timp ce alerga dupa Bell aruncand cu bulgari. La un moment dat se opri obosit si se sprijini de un copac vesnic... albastru care semana cu o acacia din savana. Bell se opri si ea la cativa metri, facu un bulgare si il arunca in directia lui Stefan, insa mult prea sus ca sa il nimereasca. Insa tocmai cand Stefan era gata sa rada fu acoperit de un morman de zapada cazuta din coroana sub forma de umbrela a copacului. Bell pufni in ras in locul lui, dar in cateva secunde Stefan se rasuci si iesi din zapada aruncand cu putere un bulgare in fata lui Bell. Aceasta fu atat de surprinsa incat se dezechilibra si fu gata sa cada pe spate in zapada. Stefan se repezi si o prinse de mana in ultimul moment spunand:
"Doar nu te las sa cazi in zapada... PREFER SA TE ARUNC EU PERSONAL!!!"
Stefan se rasuci incercand sa o arunce pe Bell in cealalta parte, insa Bell ii arunca in fata un bulgare pe care il culesese cu cealalta mana. Stefan ii dadu drumul si amandoi cazura in zapada. Se ridicara in scurt timp, gata de runda a doua.
Intre timp Rose si Diana ii priveau de pe gheata. Diana ii sopti lui Rose:
"Tu ii cunosti pe amandoi. Cat timp crezi ca va dura asta?"
"Cunoscandu-le mintile diabolice... cam pana se topeste zapada. Apoi vor gasi altceva cu care sa se bata."
Cele doua izbucnira in ras si aproape alunecara pe gheata.
"Cred ca ar trebui sa ii despartim, totusi." propuse Diana. Rose incuviinta.
Dar, cand sa se apropie, cele doua fete primira cadou cate un bulgare in fata.
"Bellyshor, Stefan, SUNTETI OFICIAL IN NECAZ!" spuse Rose in timp ce isi indeparta zapada de pe fata. Ea si Diana incepura sa alerge si sa arunce cu bulgari dupa Bell si Stefan.
"Aaaah! Plan nou! Ne aliem inpotriva lor!" ii propuse Stefan din alergare lui Bell. Aceasta fu de acord. Cei 2 se imprastiara, derutand "echipa adversa", facura cate un bulgare, il aruncara spre Rose si Diana, dupa care revenira impreuna, marcand oficial inceputul unei confruntari corecte.
Respectiva confruntare tinu pana la apus, cand bunica lui Stefan ii invita la cina si ii instiinta ca a doua zi vor merge in expeditie la Durmstrang, in cautarea evantaiului.
Dupa masa de seara cei 4 copii mersera in camerele lor obositi dupa o zi plina de distractie dar constienti ca maine va fi o zi la fel de plina, de data aceasta de aventura.
De dimineata...

[Bell Evans]

De dimineata, Bell se trezi singura. Privi cerul poleit in azuriu si primele raze de soare. Nu se auzea niciun sunet in casa, probabil ceilalti dormeau. Se uita la ceasul cu cuc de deasupra semineului si observa cu stupoare ca e abia 8 dimineata. Wow, cum de m'am trezit asa de devreme?? murmura ea, usor socata. In fine, oricum nu pot adormi la loc si nu vreau sa o trezesc pe Rosyshor, doarme prea bine. Cred ca ies putin afara.. se gandi ea. Merse mai intai la baie, unde isi facu toaleta de dimineata, dupa care se imbraca gros si iesi afara. La usa o inampina Tom, care miorlai lingusitor.
"-Nu cred ca vrei sa iei afara, e prea frig" ii sopti Bell, dupa care il lua in brate si il duse in camera de zi, pe perna de la canapea. Motanul era mai mult decat incantat sa stea la ea in brate si scoase un suierat suparat cand se vazu asezat pe perna canapelei. Bell fugi afara, inchizand usa incet dupa ea. Pasi pe aleea inghetata cu atentie, nevrand sa ia o tranta asa de dimineata. Merse in curte si se plimba timp de cateva minute, pana cand cineva venise in spatele ei si o sperie.
"-Bauu!!" spuse o voce cunoscuta, dar Bell tot tresari si scoase un mic tipat pe care il acoperi repede cu mana.
"-Stefan, tu chiar ai chef de bulgareala iar?" intreba fata, razand.
"-E dimineata, vrei?!" spuse el, zambind.
"-Cam prea devreme. Dar de ce nu dormi??"
"-Hmm, poate din aceleasi motive ca si tine.." spuse Stefan, urmarindu'i pasii spre curtea din spate.
"-Pai, eu m'am trezit asa, brusc. Si nu am putut adormi la loc.." murmura fata.
"-Eu pur si simplu nu am avut somn" raspunse si Stefan, aplecandu'se. Bell nu fu atenta pret de o secunda, dar plati grav. Primi un bulgare in plina fata, iar zapada inghetata ii ardea pielea.
"-Heyy, parca am zius ca nu incepem asa devreme!!" protesta ea, suparata. Se apleca si lua o mana maare de zapada, dupa care incepu sa fuga dupa baiat. Il gasi in fata casei, uitandu'se la rasarit. Era o imagine splendida-soarele crud si inghetat iesea de dupa un munte imbracat intr'un vesmant argintiu. Bell profita de distragerea baiatului si merse incetisor in spatele lui. Aruncadu'i zapada in gulerul de la spate, Stefan tipa si se intoarse brusc cu spatele. Luata prin surprindere, Bell cazu pe spate, iar Stefan se dezechilibra si el putin, dar nu cazu.
"-Hai, impiedicata mica, sus cu tine!!" spuse Stefan, razand.
"-Dar de ce tu nu ai cazut?" spuse Bell, cu un zambet de copil imbufnat.
Mersera impreuna in casa si observara ca nimeni nu era treaz nici atunci.
"-E ora 9, unde sunt cu totii??" intreba baiatul, uimit.
"-Poate dorm, hai sa bem ceva cald" propuse Bell.
Se dezbracara de hainele groase si mersera in bucatarie. Bell prepara cate o ciocolata calda pentru fiecare, dupa care merse in sufragerie.
"-Nu incerci sa ma otravesti, nu?" intreba Stefan, razand.
"-Nup, sunt cuminte!" raspunse Bell, cu un zambet de ingeras.
Ciocolata era foarte buna, ii incalzea si le reda energia. Tom venise si se aseza pe masuta din fata lor, privindu'i suspicios pe amandoi.
Dupa cateva minute, se auzira niste pasi pe scari. Bunicii coborau, vorbind intre ei. Fura foarte mirati cand ii gasira pe copii in sufragerie.
"-Cum de v'ati trezit asa devreme?" intreba Peerel, uimit peste masura.
"-Nu am mai putut dormi.." spuse Bell.
"-Dap, am mers si la o bulgareala pana v'ati trezit voi" completa Stefan.
"-Diana sau Rose nu s'au trezit??" intreba bunicul lui Stefan.
"-Nup, si nu ne trimiteti pe noi sa le trezim" spusera cei doi in cor.
"-Lasa ca merg eu la Rose" spuse bunica, zambind.
"-Si eu la Diana" murmura Peerel.
Dupa minute in sir, urmate de bufnituri si tipete suparate, fetele coborara si ele la micul dejun pe care il preparara cei 2 alaturi de bunic.
"-Mai, mai, v'ati trezit, somnoroaselor?" intreba Bell, razand.
"-Daa" spuse Rose, intrerupta de un cascat.
"-Si, cand plecam spre Durmstrang?" intreba Stefan, nerabdator.
"-Pai, nu cred ca mai plecam astazi. E cam tarziu, mai bine maine.." spuse Peerel. "Azi e ziua povestirilor, Diana trebuie sa ne spuna despre Evantai" murmura batranul.
"-Asa e, haideti sa mergem in camera de zi" spuse si bunica.
Ajunsi in sufragerie, Bell se aseza pe un fotoliu si Tom ii sari numaidecat in brate. Rose si Diana se asezara langa ea, iar Stefan se aseza langa Peerel. Buncii stateau pe canapea, iar Diana isi incepu povestea:
Durmstrang este o scoala de magie neagra, intr'o mare de zapada. Nimeni sub 12 ani nu este acceptat la scoala, si merg doar elevi cu sange pur. Regulile sunt foarte stricte, iar Magia Neagra e la putere. Directorul scolii este foarte aspru cu toti cei care incalca criteriile ce stau la baza disciplinei. Evantaiul de care vorbiti voi este foarte bine inchis, in biroul domnului director, deasupra unui semineu din piatra de rau. L'am vazut doar o data, in prima mea zi acolo, cand am mers sa indeplinesc toate formalitatile necesare.
"-Deci, va fi foarte greu sa ajungem la el.." spuse Rose, intristata.
"-Greu, dar nu imposibil!" adauga Stefan.
"-Noi vom face planul pentru maine, nu mai putem amana plecarea" spusera bunicii in cor.
"-Noi putem merge afara?" intreba Diana.
"-Da, nu aveti ce face in casa" spuse Peerel.
"-Uraa!!" se bucura Bell.
"-Bellyshor, ai chef de alta bulgareala si nu stiu eu?" intreba Stefan, curios.
"-Uhmm, am chef sa'ti arunc tie niste zapada in fata" raspunse fata, zambind.
"-Vedem noi!" promise baiatul, dupa care il lua pe Tom din bratele ei si il duse in bucatarie, sa manance ceva.
"-Mai Tom, nu stiu ce ai, numai la Bell in brate lenevesti toaata ziua" ii sopti Stefan pisicului, care scoase un miorlait incetisor.
Se intoarse in camera de zi, unde ii gasi pe toti pregatiti de aventura. Iesira in lumina cristalina a soarelui de dupa-amiaza, invaluiti in gerul norvegian.....

[Steve Wandcore]

"Gata pentru bataia cu bulgari?" intreba Bell dupa ce facu un bulgare mare.
"Nu!" raspunsera Stefan, Rose si Diana care erau deja pe gheata.
Bell se enerva, se repezi in casa, insa reveni dupa nici doua secunde cu o pereche de patine.
"Oh, nu!" spuse Rose pe jumatate amuzata de situatie si pe jumatate ingrijorata de ce ar putea urma.
"Se pare ca bataia cu bulgari se va transforma intr-o lectie de patinaj." chicoti Stefan.
Bell incalta patinele si intra hotarata pe gheata. Ceilalti 3 venira numaidecat sa o ajute, gandindu-se ca instruirea unei mici impiedicate in patinaj va fi o adevarata aventura care i-ar putea pregati pentru intrarea in Durmstrang.
Dupa cateva ore bune...
"Foarte bine, Bellyshor! Acum vom da o tura completa a patinoarului!" exclama Rose.
"Ok, dar o sa ma tii de mana, nu?" intreba Bell ingrijorata.
Insa inainte ca Rose sa spuna ceva, Stefan spuse:
"Diana, nu ne-ai spus ce zodie ai vazut pe evantaiul acela!"
"Aaa... era zodia fecioarei!" isi aminti verisoara.
"Una din cele mai dificile zodii! Sunt sigur ca a luat toate masurile de siguranta posibile si inca nu e multumit!" spuse Stefan gandindu-se la caracterul fecioarei.
"Va fi intr-adevar greu, in timpul vacantelos scoala este pazita de 50 de gardieni. Insa bunicii se vor gandi la un plan bun." spuse Diana.
"Momentan nu avem motive sa ne ingrijoram. Putem avea incredere ca bunicii vor gasi cel mai bun plan." ii incuraja Rose.
"Si sa nu uitam ca bunicii sunt si foarte priceputi la dueluri, asa ca ne vom descurca si cu 50 de paznici!" spuse si Bell.
"Corect! Cu asemenea vrajitori de partea noastra ce ar putea merge rau? Acum, Bellyshor, urma sa dam o tura a patinoarului."
"Dar o sa ma tii de mana, nu?"
"Nu, de fapt cred ca ar fi mai bine sa te imping!"
"Roshyor, o sa-to arat eu tieeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!" striga Bell in timp ce sora sa o impinse pe gheata.
Dupa aceasta experienta in prag aparu bunica lui Stefan si ii chema pe toti sa auda planul.
Pe masa din sufragerie se afla o macheta a castelului Durmstrang. Era un castel din piatra inchisa la culoare, mai mic decat castelul Hogwarts, cu niste metereze impunatoare, insa cu un singur turn asezat in mijloc.
Peerel incepu sa explice planul:
"Avem noroc ca la Durmstrang nu exista elevi care sa ramana in vacante. Planul este sa distragem atentia celor 50 de garzi astfel ca voi 4 sa va strecurati in biroul directorului si sa luati evantaiul. Mai intai vom crea o diversiune provocand cu vraja Bombarda maxima cate o explozie in biblioteca, bucatarie si dormitorul elevilor. Cand garzile vor fi destul de imprastiate prin castel facem o gaura in zid iar voi va strecurati in scoala cu pelerinele invizibile. Asta va atrage atentia garzilor asupra noastra, insa, acestea fiind imprastiate la locurile unde am provocat explozii, nu vor avea timp sa se adune si sa ne atace impreuna. Cu grupurile mici ne vom descurca noi. Tineti minte sa impietriti in drumul vostru garzile pe care le intalniti. Biroul directorului se afla in turnul castelului iar intrarea este printr-un portret care se schimba mereu. Daca nu gasiti o cale sa intrati in birou Stefan ne va trimite un mesaj printr-un patronus. Toata lumea a inteles planul?"
Copii incuviintara. Dupa masa de seara cei 4 mersera la culcare gandindu-se la plan. Bunicii ii trezira pe toti la ora 7 dimineata, in ciuda protestelor lui Rose, si pornira cu masina zburatoare spre Durmstrang imediat dupa micul dejun. La ora 8 dimineata erau deja sositi la castelul negru asezat intre munti inalti acoperiti de patura alba a iernii. Parcara masina la o distanta considerabila fata de castel si se strecurara pana la ziduri ascunsi cu totii sub pelerine invizibile tricotate de bunica lui Stefan. Cand incepura sa se apropie, bunicii hotarara ca era timpul pentru explozii. Cei 3 batrani ridicara baghetele si strigara in cor "Bombarda Maxima". Trei explozii avura loc simultan in trei locuri diferite din castel, facand 3 gauri in peretii castelului, dupa care isi continuara drumol pana la zidurile castelului.
"Ar trebui sa fie destul de imprastiati pana acum." spuse bunica.
"Nu fi atat de sigura!" replica bunicul aratand catre metereze unde patrulau 10 garzi. Cei 7 isi alesera fiecare o garda pe care o impietrira, insa cele 3 garzi ramase incepura sa alerge spre iesirea de pe metereze.
"Sunt prea rapide pentru vraji de impietrire!" striga Diana.
"Dar nu si pentru patronusi!" se gandi Stefan, iar in secunda urmatoare patronusul sau, impreuna cu cei ai gemenelor, se napusti in garzile ramase, aruncandu-le de pe metereze in afara zidurilor. Cei 3 bunici le incetinira caderile, dupa care ii impietrira. Acum era momentul sa patrunda in castel. Bunicii rostira tot in cor "Confringo" iar exploziile provoca in zid o gaura de toata frumusetea. Bunicii isi dadura jos pelerinele invizibile si incepura sa caute garzile ramase, in timp ce copii intrara in castel cu pelerinele invizibile pe ei.