Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

Bell si ceilalti intrara in castel. Usa de la intrare era pravalita, iar bucati din zid stateau sa se pravaleasca peste ei.
"-Repede, pe aici!!" sopti Diana. Patrunsera in scoala, si in fata lor aparura 4 soldati.
"-Cine e atat de nechibzuit incat sa atace Durmstrang?" mormai unul dintre ei, nervos.
"-Nu stiu, dar o sa'i prindem inainte de a provoca prea multe dezastre" se auzi o voce mai subtire.
"-Stiti ce aveti de facut, da??" intreba Stefan in soapta.
"-La 3" spuse si Rose. "1..2..3!"
"-PETRIFICUS TOTALUS!" tipara cei 4, iar garzile fura aruncate pe spate.
"-Ok, bravo echipa!" spuse Stefan.
"-Stati asa" murmura Bell si se apleca deasupra celor 4 barbati, ce priveau ingroziti in toate directiie. "Obliviate!" sopti ea, iar privirile li se calmara pe loc.
"-Ooo, Bellyshor! Buna treaba" spuse Diana.
Mersera in continuare spre scari de aceasta data.
"-Si daca ma impiedic si cad?" incepu Bell sa se planga incetisor.
"-Nu e momentul, Bell. Te rog, fii atenta!!" spuse Stefan.
"-Vin'o aici" spuse sora sa si o lua de mana. "Acum nu ai sa mai pici".
"-Biroul directorului este la etajul III" incepu Diana, dar fu intrerupta de alti 3 soldati care auzira murmurul vocilor.
"-Hey, e cineva invizibil aici!" striga unul dintre ei.
"-Langlock!" sopti Bell, iar limba soldatului se lipi de cerul gurii. "Obliviate!" mai murmura ea, dupa care indeparta prima vraja.
"-Ted, ai strigat cumva??" intreba un gardian.
"-Eu? Sa strig?" intreba confuz barbatul pe care Bell il vrajise.
"-La 3" rosti Stefan. "1..2..3!"
Din nou vraja Petrificus Totalus ii impietri pe cei 3 soldati, iar Rose spuse Mobiliarbus.
"-Asa, unde ii ducem??" intreba ea, in timp ce soldatii pluteau in aer.
"-Intr'o nisa" propuse Diana. Gasira una langa o clasa si ii bagara acolo.
"-Acum , haideti! Mai avem doua etaje pana la biroul directorului" spuse Stefan.
Urcara treptele atenti, dar fura intampinati de un Dementor pe scara.
"-Poftim? DEMENTORI IN SCOALA??" tipa Rose ingrozita.
"-Taci, surioara, trezesti tot castelul!" spuse Bell. "Ganditi'va la ceva frumos!"
Expecto Patronum! si 4 patronusi bine conturati lovira Dementorul, ce se rispi in aerul tensionat. In urma lui venira 2 soldati, fericiti de disparitia lui dar si derutati.
"-Am vazut 4 patronusi!" spuse unul din ei.
"-Ba n'ai vazut nimic" sopti Stefan. Obliviate!
"-Stupefy!" spuse Diana, iar soldatul fu aruncat pe spate, pe scari.
"-Petrificus Totalus!" striga si Rose, iar Bell se ocupa de stergerea memoriei.
"-Perfect! Mai avem un etaj!" spuse Stefan, urcand atent. Inca un grup de soldati le iesi in cale, dar ii rezolvara rapid. Ajunsi la etajul III, vazura un grup de Inferi in fata unei usi din lemn de brad.
"-Huh? Inferi?!" intreba Bell, ingrozita.
"-Ok, asta nu era in plan. Stie cineva cum alungi un cadavru umblator??" intreba Rose, cu privirile pline de teama.
"-Cu foc.." murmura Bell.
"-Incendio!" striga Stefan, iar draperia groasa de langa usa lua foc. Inferii fugira dupa colt, disparand din raza lor vizuala. "Repede, nu avem prea mult timp!"
"-Alohomora!" sopti Bell, cand ajunse in fata usii. Aceasta se deschise, iar in fata lor aparu un sarpe urias.
"-Vipera Evanasca!"spuse Diana, iar reptila disparu.
Copiii se uitara in jur, si atunci il vazura: un evantai micut, incrustat cu smaralde, asezat cu atentie intr'o cutie de cristal deasupra semineului din piatra.
"-Accio evantai!" spuse Rose.
"-Nu cred ca merge, probabil are mai multe vraji de protectie aruncate asupra lui daca este asa pretios!" spuse Diana, dupa care incepu sa sopteasca incantatii ciudate. Evantaiul vibra in cutia lui protectoare, iar curand cristalul tremura. Dupa ultima vraja, se sparse in sute de bucatele, care cazura ca o ploaie ascutita asupra celor 4.
"-E toata lumea bine?" intreba Stefan.
"-Da" bajbaira toti.
"-Accio evantai!" murmura Bell, iar evantaiul ii ateriza cu o miscare lina in palma intinsa.
"-Acum trebuie sa plecam" spusera Rose si Diana in cor.
Iesira pe usa masiva....

[Steve Wandcore]

... insa din birou se auzi un zgomot ca o explozie. Cei 4 se intoarsera si vazura cum un sarpe urias de foc iesea din semineul de piatra. Acesta se repezi spre ei. Copii se ferisera la timp, insa sarpele iesi pe coridor si le trase cu coada pelerinele invizibile care incepura sa arda. Desi stiau ca nu va avea niciun efect, toti 4 rostira in cor "Aguamenti". Cele 4 jeturi de apa se transformara in aburi inainte de a atinge focul. Sarpele bloca drumul spre iesirea din scoala. Stefan incerca sa trimita un patronus bunicilor, insa sarpele inghiti leul argintiu. Acum cei 4 prieteni intrasera cu adevarat in panica.
"Cum ii anuntam pe bunici?" striga Rose speriata.
"Am o idee! Diana, du-ne in varful turnului!" spuse Stefan.
"Ceee?! Acolo e o fundatura!" striga Bell.
"Stiu cum sa ii contactam pe bunici de acolo! Sau ai prefera sa stai aici cu sarpele?" spuse Stefan nervos.
In acel moment sarpele de foc se napusti spre ei, iar cei 4 incepura sa alerge in directia indicata de Diana catre varful turnului. Ajunsi in varful turnului, loc unde se afla observatorul astronomic al scolii, Stefan le explica planul pentru a-i anunta pe bunici. Sarpele de foc ajunse si el in observator, iar copii rostira in cor vrajile "Protego" si "Bombarda Maxima".
Cele 4 vraji combinate provocara o explozie care arunca in aer acoperisul turnului, lasand la vedere capul urias al sarpelui de foc.
Intre timp cei 3 bunici se luptau cu 12 gardieni. Toti se oprira din lupta pentru un moment cand vazura explozia din turn si capul sarpelui de foc. Bunicii intelesesera imediat ca cei 4 copii aveau nevoie de ajutor si, din fericire, stiau si cum sa il trimita. Imediat se relua lupta iar cei 12 paznici aruncara fiecare cate o vraja spre cei 3 batrani. Bunicii invartira baghetele iar in jurul lor se forma o perdea de apa care se transforma, exact in momentul in care fu atinsa de cele 12 vraji inamice, intr-un sarpe urias facut din apa cu toate cele 12 vraji prinse in interiorul sau. Sarpele se rasuci lovindu-i puternic pe toti cei 12 paznici cu coada, dupa care pleca in zbor spre turn. Ajuns la turn sarpele de apa incepu sa se lupte cu omologul sau de foc. Datorita vrajilor prinse in interiorul sau apa nu se evapora in prezenta sarpelui de foc, la fel cum se intamplase cu vrajile copiilor. Cei 2 serpi magici intrara unul in celelalt iar Stefan, Bell, Rose si Diana abia avura timp sa strige in cor "Protego" inainte ca o explozie de lumina sa arunce in aer si restul observatorului.
"Stiam eu ca planul va merge!" exclama Stefan.
"Da, insa acum toti paznicii ramasi stiu unde ne aflam si probabil si faptul ca avem evantaiul. Si nu mai avem nici pelerinele invizibile!" spuse Rose speriata.
"Roshyor, calmeaza-te. Ne putem baza oricand pe patronusii nostrii sa ne ajute in lupta, dar tu nu vei putea daca gandesti negativ." raspunse Stefan calm. In secunda urmatoare cei 4 patronusi isi facura aparitia: leul lui Stefan, irbisul lui Rose, veverita zburatoare a lui Bell si delfinul Dianei. Insa exact cand cei 4 prieteni sunt pe cale sa paraseasca observatorul in fata gaurii facute de sarpele urias in dreptul usii isi fac aparitia 6 paznici. Fara sa stea pe ganduri copii rostira asupra patronusilor vraja "Oppugno" iar patronusii se napustira spre grupul de paznici oprind vrajile de impietrire aruncate asupra copiilor. Grupul se imprastie prin observator. 4 din cei 6 paznici fura dezarmati de cate un patronus iar de cei 2 ramasi se ocupara copii. In timp ce Bell si Rose folosira vraja "Protego" pentru a se apara de atacurile paznicilor, Stefan si Diana se gandira sa improvizeze putin. Cei 2 veri rostira in cor "Accio" si 2 bucati din zidul daramat de explozie zburara spre ei lovindu-i in cap pe paznicii care le stateau in drum. Acestia se prabusira la pamant si lesinara. Gemenele se ocupara cu impietrirea paznicilor, dupa care cei 4 copii incepura sa coboare din turn.
Intre timp, cei 3 bunici reusira sa ii invinga pe cei 12 paznici dupa ce sarpele de apa ii lovise cu coada, iar acum porneau in cautarea copiilor. Insa pericolul nu se sfarsise. 10 din cei 50 de paznici nu erau inca invinsi iar directorul nu isi facuse inca aparitia.
Brusc in calea bunicilor aparura cei 10 paznici ramasi.

[Bell Evans]

Copiii isi vazura bunicii in pericol, asa ca fiecare actiona pe cont propriu.
"-Stupefy!" striga Stefan, iar unul dintre ei cazu peste scarile prabusite.
"-Impedimenta!" tipa si Diana, daramand doi dintr'o data.
Rose si Bell tipara "Petrificus Totalus!" si "Protego!" impreuna, reusind sa alunge si ele 3 soldati. Mai erau 4 barbati, care aruncau raze de lumina verzi in toate directiie.
"-Difindo!" tipa Stefan, iar capul statuii unui sfinx se prabusi peste restul soldatilor.
"-Sunteti bine?" striga Pereel.
"-Da" spusera cei 4, "voi??"
"-Se pare ca da! Haideti sa incercam sa plecam!!" strigara si bunicii lui Stefan.
In acel moment, Diana se prabusi in spatele lor, cu un mic tipat.
"-Ce..?" incepu Peerel, dar fu intrerupt de o voce glaciala, care vibra prin peretii de piatra.
"-Credeati ca scapati asa usor? Dati'mi evantaiul inapoi acum!!!" striga vocea lui Igor Karkaroff.
Bell se facu si mai palida decat era atunci: evantaiul era bine ascuns in bluza ei, sub cele 2 geci.
"-Nu veti reusi sa reuniti obiectele alea, m'ati auzit? Si tu, Peerel! Batran senil ce esti! Ai venit aici cu un grup vai de capul lui, sa'mi ataci mie scoala. Nepoata ta va plati grav!!!" mai spuse el.
"-Diana!!" striga Peerel, ingrozit. Fata era foarte palida, chinuindu'se sa respire.
"-Crucio!" se auzi un urlet, iar Igor aparu in fata lor, torturand'o pe fata.
"-TERMINA!" tipa si Bell, ingrozita de ce patea prietena ei. "Las'o pe ea in pace, LAS'O!!!" striga ea, cu glasul stins.
"-Mai, mai, elevi de la Hogwarts, nu? Ce cautati voi in SCOALA MEA?!" urla batranul, privind'o cu dispret pe cercetasa.
"-Hogwarts e de o suta de ori mai buna decat adunatura asta plina de magie neagra!" riposta Bell, dar fu aspru pedepsita. Igor Karkaroff isi distrase atentia de la eleva lui, acum venind spre Bell.
"-Sectusempra!" rosti el, iar Bell simti o durere cumplita. Sangele ii siroia din corpul slabit, iar lacrimile nu incetau sa curga pe fata ei. Insa stia ca trebuie sa reziste, deoarece evantaiul era la ea, chiar langa inima.
"-Flipendo!" se auzi un strigat, dar vraja scut a directorului respinse blestemul.
"-Voi credeti ca ma puteti invinge cu o amarata de bila din lumina? Va inselati! Dati'mi evantaiul, sau o patiti cu totii. Incepand cu tine, domnisoara" spuse Igor calm, privind'o pe Bell intr'un mod ciudat.
"-Nu stim unde e" incerca Peerel sa spuna, dar fu aruncat la pamant.
"-Nu, ca s'o fi evaporat asa, singurel nu?!" urla barbatul, nervos la culme. "Dati'mi'l, sau fata moare!!" spuse el, intorcandu'se spre Bell.
"-Igor, ea nu are nicio vina.." incepu Peerel, dar barbatul se infurie:
"-Daca nu are nicio vina, de ce nu sta cu mama ei acasa? De ce vine aici si imi tulbura mie scoala?" urla el.
Bell privea neputincioasa scena, dar fu atrasa de bunica lui Stefan. Aceasta o privea fix, si murmura incantatii. Probabil vrea sa lege evantaiul cu vraji protectoare de corpul meu se gandi Bell, si se mai insenina. Batrana ii zambi incurajator, dupa care isi continua treaba.
"-Asa, deci, unde e evantaiul? Va intreb pentru ultima oara. Dar stai putin. Accio evantai!" striga barbatul, si Bell simti o usoara zvacnitura a obiectului ce era presat pe pieptul ei. Vrajile protectoare functionau.
"-Evantaiul nu poate fi protejat decat de magie neagra, cum se poate asa ceva??" intreba el, nervos. "Inseamna ca intr'adevar nu este la voi!"
"-Asta incercam sa iti spunem, nu l'am gasit in biroul tau" incepu Diana sa minta. "Deja il luase cineva cand am ajuns noi acolo.."
"-Cine indrazneste sa fure un asemenea obiect!!"
"-Hmm, poti sa'i dai drumul fetei acum!?" murmura Peerel.
"-Mda.." iar Bell isi simti corpul slabit, dar integru. Se ridica incetisor si pleca spre prietenii ei. Rose o imbratisa si ramasera asa. Stefan ii puse o mana incurajatoare pe umar, si ii sopti un mic Bravo la ureche.
"-Cred ca noi putem pleca, nu?" intreba bunicul lui Stefan. Dar directorul nu mai era atent la ei. Incerca sa desluseasca taina evantaiului pierdut.
Grupul iesi pe domeniile invaluite in gerul naprasnic, fara a privi in urma.
"-Mai ai evantaiul?" intreba Diana sovaitor.
"-Da, e la mine" raspunse Bell in soapta.
"-Coloportus!" striga Peerel, iar ce mai ramase din usile castelului se inchisera.
"-Si cum ajungem inapoi acasa? Nu putem folosi masina, ar fi prea riscant.." spuse Rose.
"-Cu un portal.." zise si Stefan, uitandu'se la bunicii sai.
"-Buna idee, nepoate" raspunse bunicul, si se uita in jurul lui. Gasi un papuc si sopti Portus!. Acesta ifu inconjurat de o lumina albastra, palpaitoare.
"-Atingeti suprafata papucului si ramaneti uniti. Acum!" striga Peerel.
Fura atrasi cu totii intr'un vartej ametitor de lumina si culori..

[Steve Wandcore]

... iar in secunda urmatoare erau din nou in casa lui Peerel. Se asezara cu totii pe fotoliile si canapeaua din camera de zi ca sa dezbata situatia.
"Cum aducem masina inapoi?" intreba Rose.
Ca raspuns bunica lui Stefan facu o miscare cu bastonul si spuse:
"E deja pe drumul de intoarcere."
Bell scoase evantaiul de sub haine. Acesta isi schimbase culoarea din verde in albastru iar in locul fecioarei pe panza sa aparura 2 pesti, semn ca evantaiul o recunoscuse ca noua sa stapana. Peerel se ridica de la masa si se intoarse dupa un minut cu cele 2 oglinzi si cu ceasul de buzunar pe care bunicii le ascunsesera in casa.
"Mai sunt de gasit 3 obiecte. Ar trebui sa primim in curand de la oglinzi indiciile pentru urmatorul obiect. Si daca si acesta va fi intr-un loc la fel de periculos ca Durmstrang, mai bine ne-am antrena din greu pana cand primim indiciile." spuse bunica.
"Mai bine am fi in forma maxima cand directorul o sa-si dea seama ca noi avem evantaiul." spuse Stefan facandu-i pe toti sa tresara.
"De unde stii ca o sa afle?" intreba Rose.
"Directorul este fecioara. Va analiza cu atentie tot ce s-a intamplat si sigur va descoperi adevarul. Desi poate ca ne-a crezut pe moment stie ca suntem pe urmele oglinzilor. Si in mod sigur va descoperi si ca noi am luat evantaiul si ca mai avem si alte obiecte din colectie. Poate ca va incerca chiar sa afle adevarul de la Diana." le explica Stefan care stia pe de rost totul despre caracterul zodiilor.
"Va trebui sa luam cateva masuri de siguranta." interveni bunica.
"Veti lua oglinzile, ceasul si evantaiul cu voi la Hogwarts. In felul acesta chiar daca directorul va afla de obiecte nu va putea sa le recupereze. Peerel, trimite-o pe Diana inapoi la parintii ei, apoi ascunde-ti casa cu Vraja Fidelius. Alege-l pe Dean ca pastrator al secretului. Nici directorul Durmstrangului si nici tu nu stii adresa noastra sau a gemenelor, asa ca noi nu avem motive de ingrijorare." continua ea.
"Noi trebuie sa plecam azi. Drumul va dura o zi intreaga iar poimaine se termina vacanta." le aduse la cunostinta bunicul.
In timpul mesei de pranz masina zburatoare ateriza in curtea lui Peerel. Dupa masa Stefan, bunicii lui si gemenele Evans incepura sa isi faca bagajele si plecara, luandu-si ramas bun de la Peerel si Diana si cerandu-le scuze pentru toate problemele in care i-au implicat.
De data aceasta drumul pe deasupra marii nordului a decurs fara probleme. Odata ajunsi inapoi in Pestera lui Godric gemenele se intoarsera la casa lor cu evantaiul iar Stefan se intoarse si el la casa parintilor sai cu ceasul si cele doua oglinzi.
A doua zi cei 3 trebuiau sa se intoarca la Hogwarts pentru al treilea trimestru. Conform sfatului bunicii, copii luasera cu ei si obiectele magice in asteptarea urmatorului indiciu. In Expresul de Hogwarts...

[Bell Evans]

OOC: Scuze ca am raspuns asa greu, dar azi nu am prea avut inspiratie

A doua zi, in Expresul de Hogwarts, Bell se intalni cu Stefan pe hol.
"-Heyy" o saluta el.
"-Salut" spuse si Bell. "Spune'mi ca ai gasit un compartiment liber, caut de ceva timp, iar Rose nu stiu unde a disparut" mai adauga ea.
"-Dap, hai aici, e gol" murmura Stefan, si ii facu semn sa vina dupa el.
Bell intra in compartimentul gol, si fu intampinata de motanul baiatului, care ii sari in brate de cum o vazu.
"-Da, da, si mie mi'a fost dor de tine" zise Bell, mangaind pisica.
"-Evantaiul e la tine?" sopti Stefan.
"-Muffliato!" rosti Bell. "Da, e sub roba" zise ea.
"-Arata'mi'l putin.." zise si Stefan. Bell scoase evantaiul ce avea acum o placuta culoare azurie, cu 2 pesti din diamant incrustati pe el.
"-Te'a recunoscut.." spuse el.
"-Vezi daca te recunoaste si pe tine" ii propuse fata. "Baga'l in roba, aproape de inima, asa e cel mai usor".
Baiatul puse evantaiul in roba, si il scoase dupa cateva minute. Acum era auriu, cu un leu din platina brodat in tesatura.
"-Spectaculos.." murmura el, uimit de schimbare.
"-Bun, deci avem evantaiul si doua oglinzi..mai trebuie gasita umbrela" zise Bell, cazand pe ganduri.
"-Dar unde poate fi ascunsa o umbrela cu rubine?" intreba si Stefan.
Bell isi rezema capul de spatarul banchetei din tren, si inchise ochii. Tom torcea linistit in bratele ei, iar fata adormi curand.
Visa ca era la Hogwarts, in Camera Cercetasilor, privind alaturi de bunicul ei leul mare, incrustat cu rubine, de pe peretele estic.
"-Bellyshor, vezi leul asta? El ascunde un mare secret. Un secret pe care daca il vei descoperi, taina misterului vostru va fi rezolvata" murmura el, cu glasul ca cel al unui clopotel. O imbratisa scurt, dupa care disparu.
Bell se trezi cu un mic tipat.
"-Ce? Ai visat ceva?" intreba baiatul, alarmat de reactia ei.
"-Leul Cercetasilor. Are rubine in el, si rubinele sunt rosii, iar pietrele pretioase ce se dau ca puncte la Hogwarts sunt rubine, la fel ca si cheia ce deschise umbrela pe care o cautam noi" spuse Bell, dintr'o suflare.
Stefan ramase socat pret de cateva secunde, dupa care isi scutura usor capul.
"-Ti'am spus ca esti geniala?" zise el, zambind victorios. "Am gasit probabil locul celui de'al 4-lea obiect".
"-Ar trebui sa'i anuntam si pe bunicii tai" porpuse Bell.
"-Dar Tom nu e bufnita" murmura baiatul, dezamagit.
"-Dar Lola e" zise Bell, si iesi pret de cateva minute pe coridor. Se intoarse cu o bufnita mica, roscata, cu ochi de chihlimbar.
"-Uite, ea va duce scrisoarea, nu'i asa, Loly?" intreba fata, si mangaie incetisor penele stralucitoare. Pasarea o ciupi incet de deget, in semn de afectiune. In tot acest timp, motanul lui Stefan privea suparat scena.
"-Cred ca Tom iti simte lipsa" spuse Stefan, in timp ce scria biletul pentru bunici.
"-Tom? Ia vin'o tu aici, pot sa va mangai pe amandoi" si motanul ii sari in brate, asezandu'se comfortabil. Lola scoase un tipat ascutit de suparare, dar ramase pe mana intinsa a lui Bell. Curand, Stefan termina scrisoarea si i'o lega bufnitei de piciorus.
"-Sa te intorci repede" sopti Bell, iar pasarea isi lua zborul pe fereastra, spre zarile ce incepeau sa se intunece..

[Steve Wandcore]

Stefan se gandi putin la indiciul oglinzilor, apoi spuse:
"Totusi nu stim inca daca umbrela este urmatorul obiect ce trebuie gasit. Umbrela este cheia oglinzii de foc, casa cercetasilor este asociata cu focul si punctele primite de cercetasi sunt reprezentate de rubine, insa atata timp cat nu avem un indiciu clar despre obiectul ce trebuie gasit nu putem fi siguri. Gandeste-te la casa viperinilor: desi punctele lor sunt reprezentate de smaralde casa lor e asociata cu apa. Nu prea are sens, nu? In orice caz, vreau sa spun ca aparentele inseala. In plus umbrela ar trebui saa apartina cuiva, ca si evantaiul, nu sa fie ascunsa. As crede ca mai curand la Hogwarts ar fi ascunsa o oglinda. Insa nu-mi pot da seama care: ambele s-ar potrivi. Daca e oglinda de pamant are sens, deoarece focul domina pamantul. Dar nu este exclusa nici oglinda de foc. Ce crezi?"
"Cred ca incepi sa vorbesti ca un bunic!" spuse Bell chicotind.
"Ha-ha. Foarte amuzant. In orice caz, vedem noi imediat ce obiect ascuns acolo."
In scurt timp Expresul de Hogwarts sosi la destinatie. Dupa masa de seara toti elevii mersera in camerele caselor de care apartineau. Bell si Stefan hotarara sa nu faca nimic pana nu orimesc un raspuns de la bunici. Bufnita lui Bell se intoarse de-abia peste o saptamana, intr-o seara, pe cand Bell si Stefan se aflau in camera de zi a cercetasilor. Stefan citi:
"Draga nepoate,

Este foarte posibil ca un obiect din colectie sa se afle la Hogwarts, si este foarte probabil ca obiectul sa aiba legatura cu leul cercetasilor. Daca este asa, avem deplina incredere ca tu si gemenele veti reusi sa il gasiti si sa il castigati. Incercati sa apropiati oglinzile, ceasul si evantaiul de leu si vedeti ce se intampla. Suntem siguri ca va veti descurca. Raspundeti-ne imediat ce aflati.

Cu drag,
bunicii."

Bell si Stefan hotarara sa se intalneasca in acea noapte si sa verifice leul.
La scurt timp dupa ce se dadu stingerea in turnul cercetasilor, cei 2 se intalnira in camera de zi.
"Draga de Roshyor iar sforaie in coreeana si nu am putut sa o trezesc. Dar am adus evantaiul." spuse Bell iar cei 2 colegi pufnira in ras.
"Si eu am adus restul obiectelor. Sa vedem daca leul asta face ceva." spuse si Stefan.
Cei 2 prieteni se apropiara cu cele 4 obiecte magice de leul urias de pe perete. Leul nu scoase niciun zgomot, in schimb intinse o laba, atinse evantaiul, ceasul si oglinda apei, dupa care disparu de pe perete, lasand la vedere un pasaj secret.
"Se pare ca trebuie sa intram pe aici." spuse Bell iar Stefan incuviinta. Cei 2 intrara cu obiectele magice si cu baghetele prin pasaj. La scurt tump dupa ce intrara...

[Bell Evans]

Bell se impiedica de un bolovan si cazu.
"-Piatra idioata!" zise ea, suparata.
"-Esti ok??" intreba Stefan, usor speriat.
"-Cred ca da.." raspunse fata, in timp ce se ridica. "Doar cateva zgarieturi"
"-Tipic tie.." chicoti Stefan.
"-Vrei sa iei si tu piatra aia in brate? Daca insisti te pot ajuta" adauga Bell, razand.
"-Hai sa mergem in continuare, lasa tu imbratisatul pietrelor" spuse baiatul.
Isi continuara drumul, intr'o bezna totala.
"-Lumos!" sopti Bell, iar varful bahetei ii arata ca se afla intr'un tunel inalt si larg de zeci de metri. Stefan isi aprinse si el bagheta, si merse langa Bell.
"-Cred ca suntem sub Hogwarts.." murmura el, vocea vibrand prin peretii cenusii.
"-Probabil" raspunse fata, atenta sa vada pe unde calca.
La un moment dat, Stefan urla de mama focului, iar Bell scoase si ea un tipat speriat.
"-Stefan???" striga ea, ingrijorata. Dar baiatul era intins pe jos, cu ochii inchisi. Bell il privi pret de cateva secunde, dupa care se apleca si ii puse mana la gat. Nu dura mai mult de o clipire, si Stefan tipa din nou, speriind'o, in timp ce radea.
"-AI INNEBUNIT?!?!?!!?" urla fata suparata.
"-Nu, dar ce vroiai sa'mi faci la gat?!" intreba Stefan, usor confuz.
"-VROIAM SA'TI IAU PULSUL, SA VAD DACA MAI TRAIESTI. AI PROBLEME CU CAPUL, NU MA MAI SPERIA IN HALUL ASTA!!!" urla ea.
"-Ok, ok" chicoti Stefan. "Dar te'ai speriat, ehh?" mai intreba el.
"-Cred si eu ca m'am speriat.." raspunse Bell, cu respiratia intretaiata.
Isi continuara drumul, iar curand vazura o lumina stacojie la capatul tunelului.
"-Ce e aia??" murmura Bell, in timp ce Stefan incepu sa alerge inspre lumina.
"-Nu stiu, dar vom afla curand" zise el, gafaind.
"-Ai buna-vointa sa ma astepti si pe mine? Ultima data cand am alergat, am ajuns intr'un pat de spital" mormai Bell.
"-Bine, micuta impiedicata" rase baiatul, si incetini pasul.
Erau foarte aproape de iesirea din tunel, iar lumina rosiatica ii invaluia intr'o caldura placuta. Pasira intr'o incapere plina de nuante rubinii, in care aerul era aproape sufocant. Privira uimiti in jur si vazura mai multe obiecte, printre care si un tablou cu Godric Cercetas si sabia lui.
"-Uite acolo" spuse Stefan, indicand spre un stativ din lemn de cires. Era acolo. O umbreluta mica, de culoare rubinie, cu o aura de foc in jurul ei.
"-Oare se intampla ceva daca o atingem?" intreba Bell, sovaind.
"-Nu stim daca nu incercam.." murmura Stefan, si se indrepta spre obiectul misterios. Il lua in mana, si simti o caldura ce ii inunda intreg corpul. Pe loc, umbrela se facu aurie pe margini, si un leu ii aparu incrustat din aur pe maner.
"-Te'a recunoscut.." sopti Bell, fermecata de splendoarea umbrelutei.
"-Da, incearca si tu" spuse baiatul, si ii inmana obiectul. Cand il lua in palma, Bell simti o caldura radianta, ce i se raspandi in tot trupul. Nu dura decat cateva secunde, iar umbrela se facu albastra pe margini, cu doi pesti din diamant incrustati frumos pe maner, in locul fostului leu.
"-Wow" spuse Stefan, pierdut de frumusetea umrelei magice.
"-Ok, ar fi bine sa plecam. Trebuie sa'ti anuntam si bunicii" murmura Bell cu o senzatie de neliniste. "Tine'o tu, eu am evantaiul.." mai adauga ea.
Stefan lua umbrela, care reveni la aspectul sau auriu, si se indreptara spre iesire...

[Steve Wandcore]

Insa un zid de flacari aparu in calea iesirii din incapere. Cei 2 elevi se oprira speriati, si privira prin camera. Acolo aparuse o statuie uriasa de bronz a unui berbec cu o pereche enorma de coarne. Bell indrepta bagheta "aprinsa" spre statuie si observara ca berbecul avea legat de ambele coarne un obiect: o oglinda de cristal rubiniu, cu rama de forma unei stele cu 1000 de colturi. Brusc statuia sari de pe soclu, se uita la cei 2 colegi cu ochii de foc si scoase un urlet.
"Ce inseamna asta? De ce sunt umbrela si oglinda in acelasi loc? Si, cel mai important: CUM SCAPAM DE O STATUIE NERVOASA???!!!" intreba Bell speriata.
Berbecul incepu sa alerge spre cei 2, dar se izbi puternic de 2 vraji scut combinate. Statuia scoase un urlet si mai puternic iar suprafata rosie a oglinzii legate de coarne incepu sa straluceasca, in timp ce coarnele uriase incepeau si ele sa sa se inroseasca. Berbecul lovi din nou si de data asta sparse vrajile scut, dar nu reusi sa inainteze spre cei 2.
"Trebuie sa ii luam oglinda! Aceea este sursa puterii lui!" spuse Stefan.
"Am o idee! Sa il facem sa loveasca peretele!" sugera Bell.
Stefan fu de acord. Cand berbecul incepu din nou sa alerge, Bell si Stefan se dadura la o parte, lasand statuia sa se izbeasca de peretele stacojiu. Aceasta lovi in plin perelele, facand o gaura adanca in el, care se continua cu o crapatura pana la tavan. Cand berbecul isi scotea capul din gaura, din tavan cazura peste el mai multi bolovani. Din nefericire coarnele berbecului se dovedira mai rezistente decat respectivii bolovani.
"Nu a mers! Sa folosim patronusii!" propuse Stefan.
Pe cand berbecul isi scotea capul din bolovani se trezi atacat de cei 2 patronusi: leul lui Stefan si veverita zburatoare a lui Bell. Cele 2 fapturi argintii incepura sa loveasca in coarnele gigantice, in incercarea de a desprinte oglinda. Oglinda de foc incepu sa straluceasca puternic si provoca o explozie de lumina. Patronusii se evaporara, iar berbecul se pregati sa atace din nou. Bell striga:
"Confringo!"
Blestemul lovi statuia si provoca o explozie. Cand fumul se ridica, statuia era inca intreaga, si pregatita sa atace din nou. Bell puse mana stanga pe perete, gata sa se fereasca, dar atinse altceva: sabia lui Godric din tablou. Aceasta deveni reala, iar bell o scoase din tablou si lovi statuia in crestet, provocandu-i o crapatura asemanatoare cu cicatricea lui Harry Potter. Berbecul se dadu inapoi, insa lua pozitia de atac din nou. Stefan rosti repede vrajile "Protego" si "Bombarda Maxima", provocand o noua explozie. Cand se ridica si fumul acestei explozii, berbecul era inca langa ei. Stefan apuca sabia si lovi in la baza cornului drept. Sabia provoca o crapatura, dar nu reusi sa reteze cornul. Cei 2 ramasera fara idei. Atunci in incapere aparura alte doua statui. Una a unui leu, cealalta reprezentand 2 pesti uriasi. Si aceste statui prinsera viata, insa atacara berbecul.
Leul lovi primul, si arunca berbecul in spate. Cand acesta se ridica, ambele zodii de foc scoasera cate un urlet, dupa care incepura sa se incaiere. Oglinda legata de coarnele berbecului straluci din nou, iar berbecul arunca statuia leului cu mai multa putere decat facuse leul prima data. Berbecul isi indrepta atentia acum spre cei 2 pesti care inotau prin aer. Acestia se despartira si derutara berbecul. Incapatanat si pripit, cum il stim, berbecul incepu sa alerge dupa un peste, insa acesta se feri cu usurinta. Cei 2 pesti se napustira si ei asupra coarnelor berbecului, rupand legatura dintre oglinda si cornul stang. Berbecul scoase un urlet, dar fu intrerupt de leul care iesise de sub bolovani. Acesta se repezi si taie cu ghearele legatura dintre oglinda si cornul drept. Oglinda rosie cazu pe pamant iar statuia berbecului se transforma in praf. Statuia leului li se adresa copiilor:
"Numai cei care pot ridica sabia lui Godric pot sa isi cheme zodiile in ajutor, insa numai o zodie de foc si o zodie de apa, in afara de berbec si scorpion, puteau invinge paznicul oglinzii. Cei 2 copii isi amintira povestea auzita de la leul din oglinda. Apoi Stefan scoase umbrela din roba, iar leul spuse:
"Umbrela aceea e falsa. Dar contine indiciul pentru gasirea celei adevarate."
Manerul umbrelei se deschise, iar din el iesi un pergament. Stefan scoase pergamentul iar umbrela se transforma in praf, la fel ca statuia berbecului. Insa inainte sa apuce sa citeasca ceva, oglinda se ridica de pe podea si incepu sa pluteasca si sa straluceasca. In secunda urmatoare...

[Bell Evans]

In secunda urmatoare, suprafata oglinzii cu margine zimtata incepu sa vibreze. Nu dura 2 minute, si cei doi fura aruncati intr'o grota subterana, aflata la mii de metri adancime.
"-Bell, esti bine??" intreba Stefan, alarmat.
"-Mm, cred ca da" murmura fata si se ridica in picioare. Nu parea a avea rani prea grave, doar cateva zgarieturi banale pentru ea.
"-Vin'o aici" sopti baiatul, si Bell se apropie incet de el. Soptira amandoi Lumos! iar capetele baghetelor luminara locul acela intunecat. Cand se apropie de Stefan, fata avu un mic atac de panica-tot tricoul sau era imbibat cu un lichid rosiatic, dar nu parea a fi sange, era mult prea stralucitor.
"-Tricoul tau?!" intreba ea, privindu'l disperata.
"-Huh?! Ce e cu el?" spuse Stefan, aparent neincomodat de umezeala bluzei.
"-E plin de.. ceva rosu, nu'l simti ud?!" intreba Bell.
"-Nu e ud, dar e rosu!!" spuse baiatul, socat. "Era albastru, ce Dumnezeu?!" tipa el.
"-Dar de unde a curs lichidul asta?" murmura Bell, si privi in jur. Se aflau intr'o pestera subterana, obscura si umeda. Intr'un colt observa o alta statuie, de data aceasta ascunsa de o perdea stacojie. In bezna densa, fata reusi sa citeasca:
Nu descoperi secretele intunecate de dupa acest val decat daca ai curaj si inima credincioasa.
"-Stefan, uite aici" striga ea, si baiatul veni in scurt timp. Dupa ce citi si el inscriptia, se uitara unul la altul si spusera:
"-Sa o dezvelim impreuna. La 3" sopti Bell.
"-1..2..3!" spuse Stefan, iar la "3" trasera valul rubiniu. De dupa el iesi un dementor, ce incepu sa aspire aerul din jur.
"-Bellyshor, cea mai frumoasa amintire" tipa Stefan. Strigara in cor Expecto-Patronum! iar vietatea fu doborata de veverita zburatoare si leul copiilor.
"-Si asta a fost numai inceputul" murmura Bell, speriata.
Se indreptara spre soclul din lemn si vazura un alt pergament pe el. La lumina baghetei, citira primul pergament:
Umbrela adevarata este ascunsa in inima Hogwarts'ului, unde nu poate ajunge decat un suflet curat, curajos si demn. Ai grija, daca nu intrupesti aceste calitati, poti plati cu viata indrazneala de a readuna cele 4 obiecte si oglinzi.
"-Si celalat?" murmura Stefan. Al doilea pergament era mai scurt, iar scrisul era ingrosat.
De la locul acesta si pana la descoperirea umbrelei mai e doar un pas. Ganditi'va intre cine si cine mai e un pas, iar daca gasiti rezolvarea, spune'ti'o oglinzii de foc.
"-Ok, asta o sa ne ia ceva timp" zise baiatul, asezandu'se pe suprafata pietruita de pe jos.
"-Mda.." murmura Bell.
Statura in liniste timp de cateva minute, dupa care Bell exclama:
"-Stiu! Intre dragoste si ura e doar un singur pas!"
"-Bellyshor, genial!!" adauga Stefan, zambind larg. Ridica oglinda cu suprafata rubinie, si sopti raspunsul corect.
Oglinda se aburi usor, si lasa sa cada din rama sa zimtata un rubin mic.
"-Si acum ce facem?!" intreba Bell.
"-Hmm, imi amintesc ca am vazut locul unde ar incapea rubinul asta in statuia leului din Camera Cercetasilor" zise el, meditand.
"-Ok, bun! Dar cum ajungem noi inapoi in camera de zi?" intreba fata, dezamagita.
"-Asta nu mai stiu.." sopti Stefan, dezamagit la randul lui.
Ramasera in liniste, gandindu'se la o modalitate de a scapa din acea grota, pana cand Bell se trezi din meditare:
"-Zburand, asa putem iesi de aici!" spuse ea.
"-Dap, dar cu ce vraja?" intreba Stefan, insufletindu'se.
"-Uhmm, ce zici de Ascendio?"
"-Sa vedem.."
Rostira Ascendio! hotarat si fura ridicati in camera de mai sus.
"-Incredibil, a mers!" spuse Stefan.
"-Hai sa plecam de aici" adauga si Bell.
Cei doi se reintoarsera prin tunelul prin care venisera, ajungand in Camera Cercetasilor. Se indreptara spre leul maiestuos si observara un mic spatiu pe fruntea lui, destinat rubinului. Cand pusera piatra pretioasa in locul potrivit....

[Steve Wandcore]

...leul deschise gura si scoase manerul umbrelei, care reprezenta de data aceasta un berbec de aur.
"Nu ti se pare prea simplu?" intreba Stefan privind manerul.
Bell gandi la fel. Dar aveau nevoie de umbrela, asa ca hotarara sa traga impreuna de maner si sa vada ce se intampla. In momentul in care cei 2 atinsera manerul, se trezira absorbiti intr-un vartej de vant si culoare. Umbrela era un portal. Peste cateva secunde Bell si Stefan se aflau intr-un loc mare si intunecos.
"Stiam eu! Umbrela era un portal!" spuse Stefan in timp ce se ridica de pe podeaua rece de piatra.
"Unde e umbrela acum?" intreba Bell ametita.
"Mai intai sa ne intrebam unde suntem noi." propuse Stefan. Cei 2 ridicara baghetele, soptira "Lumos" si incepura sa cerceteze locul. Dupa un timp, Stefan observa o fereastra. Privind prin ea vazu ca afara era tot noapte, dar observa si ca se aflau la malul marii. Apoi observa pe perete o inscriptie si striga cu o urma de teama in glas:
"Bell, cred ca stiu unde ne aflam. Si nu o sa-ti placa. Cred ca suntem la... NUMENGARD!"
Bell scoase un mic tipat, insa se calma imediat.
"La Numengard? Cum e posibil?"
"Mai tii minte ce a spus bunica? Oglinda aerului i-a apartinut lui Grindelwalt. Probabil ca si umbrela si oglinda de pamant la fel. Probabil ca Grindelwalt a reusit sa ascunda obiectele astea in Hogwarts. Dar nu stiu cum a reusit." explica Stefan.
"Dar Grindelwalt e mort. In inchisoarea asta nu se mai afla nimeni. In orice caz, unde e acum umbrela? Am cautat-o peste tot in incaperea asta." spuse Bell.
"Sa o mai cautam! Cand o gasim o folosim sa revenim la Hogwarts."
Cei 2 colegi gasira o iesire din camera si intrara pe un coridor intunacat in care se aflau intrarile in celulele goale ale inchisorii.
In curand situatia se inrautati. In calea celor 2 prieteni aparu...