Primul weekend in Hogsmeade

[Bell Evans]

Deodata, un dulap isi deschise usile brusc, cu un scartait fantomatic si din el iesi o rafala de praf. Bell si Alice tipara, in timp ce Ichi si Skynet tresarira.
"-Alice, data viitoare cand urli sa nu mai sti langa urechea mea dreapta" spuse Ichi, masandu'si partea vatamata.
"-Ok, voi avea grija sa stau langa urechea stanga" protesta Alice, dupa care toti izbucnira in ras.
"-Asa, sa mergem la etaj, poate e ceva interesant pe acolo" murmura Skynet in timp ce pasi pe prima treapta.
Ceilalti il urmara, dar cand ajunse in capul scarilor, ultima treapta disparu ca prin magie si Skynet aluneca in neant.
"-Poftim?!?!" intreba Ichi, uimit, in timp ce fetele se indreptara repede spre locul in care disparuse atropuful.
"-Sunt bine" se auzi o voce slaba, in intuneric.
"-Venim dupa tine" il asigura Bell, in timp ce toti 3 se aruncara in gol.
Aterizara pe o saltea moale, si il vazura pe Skynet cercetand imprejurimile. Erau intr'un living subteran, acoperit de o patura groasa de praf.
"-Asta ce mai e?!" intrebara Alice si Ichi deodata.
"-Nu stiu, dar am o presimtire rea" sopti Bell, in timp ce..

[Alice Morris]

În timp ce dãdu cu mâna prin o pânzã de pãianjen.
-Ia asta de aici, strigã ea dând din mâini.
-Nu-mi spune cã þi-e fricã de pãianjeni, zise Alice nevenindu-i sã creadã.
-Nu mi-e fricã, pur ºi simplu nu suport pânza lipicioasã, rãspunse Bell încercând sã se cureþe.
-Sky, ai descoperit ceva? întrebã Ichi, uitându-se prin camerã.
-Nu chiar. E foarte mult praf dar în rest pare o sufragerie obiºnuitã.
Alice aruncã o privire de jur împrejur ºi ceva îi atrase atenþia. Unul din tabluri era mai puþin prãfuit decât celelalte ºi era înclinat.
-Ce crezi cã e cu tabloul ãla? întrebã ea arãtând spre el.
-Ce? Crezi cã a umblat cineva la el? întrebã Bell.
-Nu ºtiu, ce-ar fi sã vedem? Alice se îndreptã spre perete ºi miºcã tabloul. Din spatele acestuia cãzu o bucatã de hârtie veche. Alice o ridicã ºi citi cu voce tare:
-Acest loc le este arãtat doar celor curajoºi. Aºi gãsit primul indiciu. Cãutaþi în continuare ºi veþi ajunge la Comoarã.
-Comoarã?Despre ce crezi cã este vorba?
-Nu ºtiu, zise Ichi, dar meritã sã aflãm corect?
-Altceva nu mai scrie? întrebã Skynet. Bucata asta de hârtie nu prea ne dã multe indicii.
-Are desenat pe ea un fotoliu. Credeþi cã înseamnã ceva?
-Eu sper cã da! zise Ichi. Ar fi primul nostru indiciu concret.

[Matt I. River]

"-Eu sper ca da, zise Ichi. Ar fi primul nostru indiciu concret. Cercetasul lua bucata de pergament pe care era acel mesaj si acel desen ciudat care semana cu un fotoliu. Nu mai vasuze un scris asa frumos. Era inclinat, aplecat si arcuit. I se parea familiar si totusi...
-Ichi! striga Alice de cateva ori. Mai esti printre noi?
-Ce? A da, scuze...mi-sa parut ceva...oricum sa mergem mai departe.
-Dar cum ramane cu acel mesaj? intreba Bell, vocea ei dand de inteles ca vroia sa plece intr-o alta aventura misterioasa.
-Pai, din cate vad eu, acesta e un fotoliu sau ceva asemanator. Deci ar trebui sa verificam toate fotoliile din aceasta casa, ii raspunse Ichi colegei sale.
-De acord, zise si Skynet si incepu numaidecat.
Pe cand ceilalti cercetau toate scaunele si fotoliiele din camera aceea sinistra si prafuita, din inima Conacului Bantuit, Ichi nu inceta sa se intrebe unde mai vasuse acel scris. Prin ferestre murdare ale incaperii se vedea cum fulgii cadeau in continuare. Podeaua scartai putin in timp ce Ichi se apropie si el de unul din fotolii, intinse mana si il ridica, intorcandu-l cu susul in jos. Acolo, printre arcurile ruginite, se vedea un mic plic.
-Cred ca am gasit ceva, murmura acesta. Imediat cei 3 prietenii ai sai venira langa el si incepura sa se holbeze la plicul ingalbenit de timp.
-Pai si ce mai astepti? Deschide-l.
Facu ce i se spuse. Deschise plicul incet, scoase pergamentul din interior si il despaturii. Chiar in acel moment o mica cheita cazu pe podea. Bell o ridica in timp ce Alice intreba cu rasuflarea taiata:
-Ce scrie?
Ichi scoase un mic ofata si citi:"

[Bell Evans]

O inima blanda si un gand increzator e tot ce aveti nevoie..
"-Interesant" murmura Bell, in timp ce impaturea biletelul. Mesajul scris cu violet ii dadu de gandit.
"-Asta ce mai inseamna?!" intreba Alice, confuza.
"-Nu stim, dar vom afla" spuse Ichi, zambitor.
"-Pai, nu credeti ca are legatura oarecum cu casele de la Hogwarts?? O inima blanda=Astropufi si un gand increzator=Cercetasi" sopti Bell, in timp ce Skynet se lumina la fata.
"-Bellyshor, esti un geniu!!" spuse Ichi, iar fata izbucni in ras.
"-Dar ma bucur, macar Viperinii nu sunt mentionati" spuse Alice, zambind cu superioritate.
"-Nu as fi venit aici cu un Viperin, totusi" zise Skynet.
"-Asa, Cercetasi suntem" spuse Ichi, cuprinzand'o pe Bell.
"-Astropufi suntem" anuntara Alice si Skynet in cor.
"-Perfect atunci, sa mergem mai departe!" spuse Ichi, mergand in fruntea grupului..

[Alice Morris]

-Ce semnificaþie credeþi cã are cheia, totuºi? întrebã Alice.
-Nu ºtiu, cred cã trebuie sã descuiem ceva....o uºã sau poate un dulap, propuse Bell.
-Sau poate nu avem cum sã ieºim de aici decât dacã folosim cheia asta, zise Alice oprindu-se în dreptul uºii. Vedeþi trandafirul ãsta mic de aici? întrebã ea ridicând cheia în aer.
-Da, rãspunserã ceilalþi în cor.
-Uitaþi! Mi se pare cã seamãnã cu cel de pe clanþã.
Ichi se apropie de clanþã ºi comparã cei doi trandafiri. Nuanþele de roz abia se mai distingeau din cauza timplului iar puþinele frunze verzi erau gata sã cadã.
-Sã ºtiþi cã seamãnã foarte mult, aprobã Ichi. Hai sã încercãm cheia. Alice, ne faci onoarea?
-Eu? Nu vreau tot eu. Sã lãsãm pe altcineva. Bell?
-Bine, daþi-mi cheia.
-Recunoaºte cã þi-e fricã sã nu cadã uºa peste tine...,zise Ichi râzând.
-Ba nu e adevarat. Eu am vãzut ºi tabloul ºi trandafirul. Tu ai gãsit fotoliul iar Sky camera. Era ºi rândul lui Bell.
-Nu vã mai certaþi, hai sã ieºim. Am descuiat.
Când deschise uºa, aceasta scârþâi puternic. Ajunserã într-un mic hol la capãtul cãruia se aflau scãrile ce deuceau la parter.
-Casa asta chiar are nevoie de reparaþii, se plânse Alice. Acum ce facem?
-Pãi ar trebui sã mai cãutãm indicii, cred, zise Ichi ironic.
-Pãi, primul bilet a fost dupã un tablou, iar al doilea, spunea ceva despre Case. Credeþi cã are vreo legãturã? întrebã Bell.
-Am vãzut în prima camerã în care am intrat o pânzã cu un cap de leu pe ea, îºi aminti Skynet. Credeþi cã ar trebui sã mergem sã verificãm?
-De ce nu? aprobarã ceilalþi ºi urcarã scãrile cu grijã.
Odatã ajunºi la parter...

[Bell Evans]

Ajunsera la parter, unde fura invaluiti intr'un nor de praf.
"-Casa asta ma dispera!!" se planse Alice, in timp ce ceilalti se scuturau de praf.
"-Nu doar pe tine" mormai Skynet.
"-Asa, sa vedem" spuse Ichi in timp ce se indrepta spre camera micuta. Deschise usa cu un scartait incetisor si pasi inauntru. O alta patura de praf invelea podeaua care alta data stralucea, iar mobilele erau acoperite cu panze albe, semanand cu fantome.
"-Casa asta e un univers al prafului" chicoti Bell.
"-Dar ascunde o comoara" spuse Skynet.
"-Si noi o sa o gasim" interveni Ichi.
"-Uitati'va dupa un insemn de'al Astropufilor" murmura Bell, in timp ce se indrepta spre fereastra prafuita. Se pare ca ninsoarea inca nu incetase, din contra, stratul mare de zapada acoperea tot satul.
"-Aici!!" anunta Skynet, victorios. Arata spre un mic bursuc pictat intr'un tablou cu o rama aurie.
"-Ce tare e" sopti Alice, admirativ.
"-Cautati indiciul" ii avertiza Ichi.
Se uitara indelung dupa orice fel de indiciu, cat de mic, dar in zadar.
"-Poate e in spatele tabloului" sugera Bell, in timp ce dadu pictura jos. In spatele ei se intindea un tunel lung si intunecat..

[Alice Morris]

-Incredibil, spuse Alice, fiind singura care putu sã deschida gura din cauza uimirii. ªi unde credeþi cã duce?
-Poate la comoarã, spuse Skynet.
-Nu cred, zise Bell.
-Ar fi mult prea simplu, aprobã Alice. Poate gãsim mai multe indicii, nu credeþi?
-Orice dar fãrã pânze de pãianjen, de acord?
-Cred cã va trebui sã încerci sã le ocoleºti Bellyshor, zise Ichi aruncând o privire mai atentã în tunel. Dar mai bine lasã-mã pe mine primul.
-Mai stãm aici sau mergem? continuã Skynet. Comoara aia nu se gãseºte singurã.
Ichi pãºi primul în tunel iar Skynet îl urmã. Alice intrã entuziasmatã iar Bell uitându-se dupã eventualele pânze de pãianjen.
-Lumos! spuserã cei patru iar tunelul se luminã. Puturã sã vadã pereþi de cãrãmidã roºie, nu foarte deterioratã în comparaþie cu "Urlet în Noapte". Pe pereþii arcuiþi se puteau vedea din loc în loc câteva portrete ale cãrãr locatari nu erau prezenþi, din pãcate. Le puteau cere alte indicii dar aceºtia sigur iºi vizitau alþi prieteni în loc sã-ºi petreacã timpul plictisindu-se în tunel.
-Unde credeþi cã duce? întrebã Alice privind în jur.
-Nu ºt, spuse Bell, dar fu întreruptã de...

[Bell Evans]

De o adiere de vant ce le zburli parul.
"-Asta e prea de tot" spuse Alice sarcastic.
"-Tunel afurisit, acum se face si frig!!!" striga Skynet.
"-Sa continuam" adauga Ichi.
Mergand prin tunelul obscur, ajunsera la o bifurcatie. Cele doua cai o luau una la stanga si una la dreapta.
"-Acum ce facem?" intreba Bell.
"-Ne despartim.." spuse Skynet.
"-Si cautam indicii" chicoti Bell.
"-Scooby-Doo cumva??" intreba Ichi, brusc atent la conversatie.
"-Pai nu era asa?? Fred mereu zicea replica asta" rase Bell.
"-Bine, acum cine merge cu cine??" chicoti Alice.
"-Pai, eu merg cu Skynet, iar domnisoarele merg singure" propuse Ichi.
"-Ok. Eu sunt de acord" aproba Skynet.
"-Sa mergem atunci" zise si Bell.
Se despartira, intrand fiecare in alta parte a tunelului.
"-Sti, nu'mi place ca am ramas singure" sopti Alice, iar Bell se intoarse spre ea.
"-Nici mie, dar trebuia sa ne despartim cumva" murmura cercetasa. "Totul va fi bine, vom gasi comoara" o linisti aceasta.
"-Dapp, sa mergem in continuare" zise Alice.
Tunelul era foarte intunecat, nici macar vraja Lumos! nu il lumina in intregime. Obscuritatea facea umbrele celor doua fete sa se prelinga pe peretii cenusii, avand o puternica impresie fantomatica.
Dintr'o data, se auzi un zgomot de pasi in spatele lor si cineva..

[Alice Morris]

Dintr'o data, se auzi un zgomot de pasi in spatele lor si cineva le oprise. Bãieþii le prinserã din urmã.
-S-a întâmplat ceva? întrebã Alice surprinsã.
-De ce alergaþi?
-Nu s-a întâmplat nimic, le asigurã Ichi.
-Pur ºi simplu am dat de o fundãturã, le lãmuri Skynet pe fete. Dupã ce am intrat în tunel, am luat-o la dreapta ºi dupã câþiva paºi, am dat de o fundãturã.
-ªi am zis sã vã prindem din urmã, adãugã Ichi.
-Atunci hai sã mergem mai departe, propuse Bell.
Tunelul ducea din ce în ce mai jos în pãmânt iar cei patru nu ºtiau ce vor gãsi la capãtul lui. Vântul de mai devreme se fãcu din nou simþit, aducând un tunel un curent rece.
-Credeþi cã ne apropiem de ieºire? întrebã Alice plinã de speranþã. Era plictisitã de mers pe întuneric.
-Sã sperãm cã da! rãspunse Bell. Vântul ãsta trebuie sã vinã de undeva.


OOC:as ruga pe cine continua sa nu ne duca direct la comoara. incercati sa mai adaugati ghicitori sau chestii de genul

[Bell Evans]

Mersera in continuare, pana cand ajunsera la capatul tunelului. Acesta se deschidea intr'o pestera subterana, luminata slab de perdele aurii venite de afara. Era frig, iar curentul de aer rece nu ezita sa ii invaluie pe cei 4 intr'un vesmant de frig. Stalagmitele si stalactitele se incrucisau pe alocuri, formand perdele de calcar, in timp ce apa siroia pic cu pic pe peretii din carst.
Alice incepu sa tuseasca, iar Ichi se intoarse automat spre ea.
"-E prea mult dioxid de carbon aici" sopti Bell, incercand sa nu respire aerul incarcat.
"-Dar daca aici e comoara, nu putem pleca" spuse Skynet.
"-Sunt bine" murmura Alice, privind fermecata stratele de calcar.
"-Asa, acum ce facem?" intreba Bell, uitandu'se prin imprejurimi.
"-Cred ca trebuie sa coboram" raspunse Ichi, aratand spre o inclinare a pamantului ce ducea spre o zona mai joasa.
"-Sa mergem atunci" spuse Skynet.
Coborara incet, atenti la posibilele piedici. Ajunsi pe plafonul lasat, se uitara curiosi in jur si atunci o vazura~o cutiuta mica, prafuita, cu insemne runice pe margini.
"-Asta trebuie sa fie!" strigara Bell si Alice in cor.
Skynet si Ichi deja pornisera in directia cufarului, pana cand Bell striga:
"-Stati, sigur e protejata de vraji. Ar fi mult prea usor daca am lua'o asa, pur si simplu" zise ea, ecoul vocii raspandindu'se prin aerul rarefiat.
"-Dar nici sa o lasam aici" protesta Skynet.
"-Aveti grija" murmura Alice, in timp ce Bell porni si ea spre cufar. Astropufa se indrepta spre cei trei prieteni, iar Ichi ajunse deja la cutie.
Cand sa o deschida..