Primul weekend in Hogsmeade

[Alice Morris]

Cand sa o deschida, Alice îl opri.
-Nu o deschide! strigã ea, fãcându-l pe Ichi sã fie la un pas de a scãpa cutia.
-Bine, dar nu e nevoie sã þipi aºa. Dar de ce?
-Bell, tu te pricepi la rune, nu?
-Da, mã pricep, de ce?
-Nu poþi sã încerci sã descifrezi inscripþia?
-O sã încerc, zise ea luând cutia ºi rotind-o în mâini.
Bell se uitã câteva clipe la inscripþiile de pe cutie ºi într-un final spuse:
-E un fel de ghicitoare. Sunã cam aºa:
"Aventura ºi graba, nu fac casã bunã
Detalii importante vã privesc din urmã
Gândiþi prin ce-aþi trecut
Rememoraþi tot ce-aþi avut", citi Bell, în timp ce Alice scria cu un creion pe o hârtie scoasã din buzunar.
-Deci, ce credeþi cã înseamnã, domniºoara detectiv? o tachinã Ichi pe Alice.
-Sigur primele douã versuri se referã la faptul cã am uitat ceva pe parcurs, ca a fost un lucru pe care nu l-am observat.
-Pãi ºi dacã am ajuns pânã aici atunci nu poate fi nimic greºit nu? întrebã Bell nedumeritã.
-Aºa s-ar pãrea. Bine, hai sã deschidem cutia, îºi dãdu Alice acordul.
Ichi luã cutia din mâinile lui Bell ºi încercã sã o deschide dar fu în zadar. Cutia nu se putea deschide. Alice privi din nou peste hârtie fãrã speranþã.
-Asta este, spuse ea entuziasmatã. Ne privesc din urmã ºi Prin ce-aþi trecut. Am trecut prin tunel!Trebuie sã fie ceva acolo, un lucru pe care l-am uitat.
-Care era ultimul vers? întrebã Bell.
-"Rememoraþi tot ce-aþi avut".
-Pãi, ce am avut? întrebã Bell gânditoare. Asta este! Am avut de ales, am avut bifurcaþia!
-Dar era o fundãturã, îþi aminteºti? spuse Skynet, uluit.
-Dar poate ar trebui sã o cercetãm, spuse Alice. Cred cã Bell are dreptate. Mergeþi? Sau rãmâneþi aici?
-ªi ce facem cu aceastã cutiuþã? întrebã Ichi. Mã scuzaþi cã mã bag!
-Nu ºtiu, spuse Bell. Aici am gãsit-o, cred aici trebuie sã o lãsãm.
-ªi eu cred la fel, aprobã Alice. Haidem!
Ichi puse cutia jos ºi îºi urmã prietenii.

OOCevin si poeta acum

[Skynet Barklord]

Cei patru iesira din pestera subterana si se intoarsera in tunelul intunecat. Mersera in tacere si pasind cu atentie. Nimeni nu scoase o vorba pana cand...
"- Aaaaaah !" tipa Bell ingrozita.
O panza uriasa pe langa care trecusera fara sa o observe la drumul catre pestera o incurca pe Bell. Alice si Ichi incepura sa chicoteasca in timp ce Bell se lupta sa se descurce din panza.
"-Decat sa radeti, mai bine ma ajutati sa ies de-aici." le reprosa Bell nervoasa.
Cei doi astropufi o ajutara sa se descotoroseasca de acea panza uriasa in timp ce Ichi spuse:
"-Data viitoare sa nu mai tipi asa. Chiar ne-ai speriat."
"-Nu mai conteaza", murmura Bell ganditoare. "Hai sa gasim bifurcatia aceea."
Mai inaintara un timp, dupa care Alice intreba:
"-Unde ziceai ca era fundatura, Skynet?"
"-Pff...Trebuie sa fie pe aici, pe undeva" zise Skynet, incercand sa-si aminteasca.
"-Ah! Uite-o!" spuse Ichi triumfator. "Si acum ce facem?..."

[Alice Morris]

-Acum ar trebui sã gãsim zidul ãla despre care ziceaþi.
Bãieþii intrarã în tunelul care ducea spre dreapta tunelului principal ºi dupã câteva curbe, ajunserã la o fundãturã.
-Ãsta e peretele. Mie nu mi s-ar pãrea nimic în neregulã, zise Skynet. Ce-ar fi sã aruncaþi ºi voi o privire?
Alice ºi Bell inspectarã zidul dar totul pãrea în regulã. κi aprinserã ºi bãieþii baghetele pentru a spori cantitatea de luminã iar Alice observã ceva ciudat.
-Nu þi se par cam noi cãrãmizile astea? întrebã ea.
-Da! Nici un fir de praf. Sigur nu sunt cãrãmizi adevãrate.
-Dar ce ar putea sã fie atunci? întrebã Ichi.
-Asta nu mai ºtiu, zise Alice dezamãgitã. Ar putea fi ori ceva care se curãþã singur...
-Ori ceva care se poate transfigura în cãrãmizi, o întrerupse Bell. Poate e ceva care nu ocupã mult spaþiu ºi poate cã unele din tablourile astea anunþã când vine cineva, sau când este cineva în casã.
-E posibil ºi asta, dar cum trecem de zid? întrebã Alice, cãutând o portiþã de scãpare.

[Bell Evans]

Bell ramase ganditoare, privind peretele de caramida. Era mult prea curat, ceva nu era in regula. Mai mult ca sigur exista o vraja care punea stapanire pe fundatura.
Se apropie cu bagheta aprinsa de caramizi si din instinct ciocani. Isi aduse aminte de prima zi pe Aleea Diagon, si facu imediat o legatura intre cele doua ziduri. Dar acesta nici nu se clinti.
"-Trebuie sa'l vrajesti!" se auzi o voce traganata, venita din intuneric.
"-Poftim?!!?" facu Bell, uimita.
"-Ai zis ceva?!" o intreba Alice care veni langa ea.
"-Portretul ala, a vorbit" murmura Bell, dar glasul i se stinse intr'o fractiune de secunda. Realiza ca ea auzise soapta, asa ca nu mai intreba nimic. Se apropie de zidul nemiscat si murmura alte vraji. Niciuna nu mergea. In cele din urma, folosi Alohomora! combinata cu Locomotor! iar zidul se prabusi in fata lor, invaluindu'i intr'un nor de praf abundent.
"-Ce s'a intamplat?!!?!" intrebara toti, confuzi.
"-Scuze, nu puteam sa'l deschid altfel" spuse Bell.
"-In sfarsit putem gasi comoara" se entuziasma Skynet, dar un grup de Inferi le iesi in cale.
"-Astia ce mai sunt?" intreba Ichi.
"-Cadavre umblatoare" rase Bell, tensionata.
"-Un Infer este un cadavru adus la viata de magia intunecata" sopti Skynet, in timp ce Alice veni langa Ichi.
"-Si cum putem scapa de ei?" intreba astropufa, cu vocea tremurand.
"-Nu le place focul" sopti Bell, cu glasul strangulat de panica.
"-Si cevraja folosim?" intreba si Ichi.
"-Incercati Incendio!" propuse Bell.
Strigara toti incantatia vrajii, iar corpurile albe ca marmura incepura sa dispara, unul cate unul.
"-Dar unde se duc?" intreba Skynet, mirat.
"-Sincer, nu vreau sa aflu" sopti Bell.
Scapati de Inferi, isi continuara drumul in tunelul ce cobora spre o platforma cu o stralucire vaga de safir..

[Alice Morris]

Lumina produsã de baghete le dãdea pereþilor o nuanþã de albastru închis. Pe suprafaþa peretelui se vedeau linii care semãmau cu niºte litere.
-Nu vi se pare cã scrie ceva pe perete? întrebã Skynet.
-Ba da, dar eu nu pot sã-mi dau seama ce, oftã Bell.
-Am o idee, spuse Alice. Stingeþivã baghetele. Nox!
-Nox! spuserã ºi ceilalþi iar pe peretele din faþa lor apãrurã scrise urmãtoarele cuvinte:
Abririum
-Abriurium?!? Ce credeþi cã înseamnã? întrebã Skynet.
-Seamãnã cu "a deschide" în spaniolã, spuse Alice. Credeþi cã are legãturã cu acea cutie? întrebã Alice fãcând rapid legaturile.
-Poate chiar e o vrajã de deschidere. Nu am învãþat despre ea la nicio orã, zise Bell. Ar trebui sã o folosim? Ce ziceþi?
-Ar putea sã meargã. Dar trebuie sã mergem înapoi pe partea cealaltã a tunelului.
-Atunci hai sã mergem, zise Ichi entuziasmat.

[Bell Evans]

Bell se intoarse alaturi de cei trei prieteni prin tunelul cenusiu. Trecerea timpului il incarcase cu mii de picaturi de praf, care se asezau lenese pe pietrele din calcar. O perdea de lumina se cernea din inaltul pesterii, avand reflexe verzui si albastre. O imagine demna de admirat, si de memorat pentru totdeauna. Stropii de apa mici si catifelati curgeau ca lacrimile pe obrazul calcarului, alb ca zapada.
Curentul de aer rece le involbura suvitele de par in jurul capului, facandu'i pe cei 4 copii sa semene cu niste personaje de legenda. Alice si Ichi mergeau primii, urmati indeaproape de Bell si de Skynet, care se lasa furat de frumusetea peisajului.
"-Stati asa!" spuse Bell, iar Alice se opri brusc.
"-Da?!" intreba Ichi, nedumerit.
"-Noi avem o cheita, nu?? Poate cheia deschide cufarul" spuse Cercetasa, zambind.
"-Bellyshor, esti geniala!" ii spuse Alice, surazand.
"-Cine are cheia??" intreba Skynet, iar fata scoase o cheita mica, cu un trandafir incrustat pe ea. O ridica la nivelul privirii, cercetand'o atent.
"-Nimic interesant, e doar o cheie" ii spuse Ichi.
"-Sa vedem daca se potriveste cu incuietoarea cutiei" propuse Skynet, grabind pasul.
Ajunsera in curand la urmatoarea bifurcatie, unde se intalnira cu un alt obstacol.
"-Asta ce mai e?!?!" intreba Alice, privind o silueta intunecata, ce se prelingea pe peretii umezi ai pesterii.
"-Un..VAMPIR?!" urla Bell, incantata.
"-Poftim?!" pufni Skynet.
"-Un vampir, eu nu pot sa cred" murmura Bell, indreptandu'se spre fiinta palida. In lumina obscura, fata ii observa chipul palid, cu reflexe de creta si ochii aurii stralucind veseli.
"-Buna" sopti ea, zambind.
"-Un om?! Aici?!" intreba creatura, nedumerita, dar fericita in acelasi timp.
"-De fapt, 4 oameni. Un adevarat festin" chicoti Bell, iar tanarul se cutremura la auzul ideii.
"-E o gluma, nu?!" se auzi vocea lui Ichi.
"-Sa ma prezint. Numele meu este Abraham Kerrison, si cred ca v'ati dat seama ca nu sunt om" sopti tanarul, cu o voce seducatoare.
"-Incantata. Eu sunt Bell Evans, iar ei sunt prietenii mei~Alice, Ichi si Skynet" zise cercetasa, zambind.
"-Nu am mai vazut oameni de ceva timp" ofta Abraham incetisor.
"-Pai, vezi acum" sopti Alice, privindu'l fix.
"-Am observat ca sunteti in cautarea comorii ascunse" spuse Abraham.
"-Dapp, dar credem ca am gasit'o deja" raspunse Ichi, vesel.
"-Multi au gasit'o si au plecat dezamagiti, iar altii au fost fericiti sa descopere inca un stalp in relatia lor" murmura vocea cristalina a tanarului.
"-Wow" sopti Skynet, incantat.
Bell isi indrepta privirile spre prietenii sai pentru o secunda, dupa care se intoarse spre Abraham. Dar nu ramase decat o urma de parfum dulce si amintirea lui.
"-Unde a disparut asa repede?!??!" intreba Bell, socata.
"-A plecat?" raspunse Alice, neincrezatoare.
"-Daca e o capcana??" zise Ichi, devenind banuitor.
"-Nu e o capcana, sa ne continuam drumul spre comoara" propuse Skynet, in timp ce se intoarsera in tunelul unde salasluia cutia.
In curand se vazu acea stralucire verde, care le lumina pasii sovaitori. Bell ajunse prima la cutie si o ridica, privind'o atent.
"-Uite aici" spuse ea, indicand spre un trandafiras sculptat in lemn.
"-Deschide'o" sopti Alice.
"-Ok, eu ma folosesc de cheie, iar tu de vraja" spuse Bell.
"-De ce eu?!!" intreba astropufa.
"-Pentru ca tu ai descoperit'o pe perete" raspunse fata.
Invarti cheita, in timp ce Alice sopti Abririum! iar cufarul se deschise cu un scartait incetisor. In interior era..
"-O HARTIE?!" striga Ichi, incepand sa rada.
"-Am trecut prin atatea pentru o bucata de pergament?!" intreba si Skyent, profund dezamagit.
"-Stati asa, sa vedem ce scrie" propuse Alice, iar Bell intoarse micuta hartiuta si citi:
Prietenia este trandafirul sufletului, iar a voastra va rezista trecerii nemiloase a timpului pentru totdeauna, invaluita intr'o lume de magie..

[Matt I. River]

"-Deci asta e tot? intreba Skynet putin dezamagit.
-Da, se pare ca asta e tot, spuse Ichi. Si totusi asta e o comoara mult mai pretioasa decat aurul sau bijuteriile. Ceva ce nu se pierde niciodata, ce va ramane vesnica si anume prietenia. Cautam de mult un astfel de raspuns si mica noastra aventura m-a ajutat sa inteleg.
Se uitara unii la altii timp de cateva secunde, poate cateva minute pana cand Skynet sparse tacerea:
-Ok, ce-ar fi sa ne intoarceam in sat acum ca am rezolvat si misterul acesta.
-Da, cred ca nu mai avem ce face aici, spuse Alice.
-Atunci sa mergem, raspunse Bell vesela.
Drumul de intoarcere prin acel conac sinistru fu mult mai scurt. Se parea ca Bell uitase complet de frica ei si trecea prin panzele de paianjen cu mult mai multa usurinta, pentru ca nu le mai dadea atentie, absorbita de discutii. Ajunsera intr-un final la iesire. Deschisera usa si fura placut surprinsi cand un soare orbitor le lumina fetele. Ninsoarea se oprise in sfarsit si satul arata minunat cu patura aceea alba deasupra lui. Cei patru pasira incet prin zapada inalta de aproape un metru si se hotarara sa se intoarca la Trei Maturi, sa mai bea o Berezero.
-Si tot nu imi vine sa cred ca asa-zisa comoara era doar o foaie pe care era scris un mesaj, rase Skynet.
-Mie imi vine, ii raspunse Alice si aceasta razand.
-Da si mie, dar totusi sunt putin dezamagit, marturisi Ichi. Adica, este adevarat ca prietenia este o comoara. Dar eu stiam deja ca pretenia noastra va dainui pe vecie. Nu era nevoie sa citesc acest lucru pe o bucata veche de pergament. Plus ca Bell a trebuit sa poarte o lupta continua cu panzele de paianjen. ()
Ajunsera intr-un final la bar, intrara si se asezara la o masa. In timp ce comandau cate o berezero, de undeva din spatele lor se auzi o voce familiara:
-Mai, mai, mai, pe cine avem noi aici!
Se intoarsera cu totii si o vazura pe..."

[Alice Morris]

Se intoarsera cu totii si o vazura pe Madam Rosmerta care venise sã le ia comanda.
-Ce mai fac cei mai fideli clienþi ai mei de astãzi?
-Bine, mulþumin, rãspunse Alice politicoasã. Ne aduceþi vã rugãm câte o bere-zero?
-Sigur dragã, imediat ce-mi povestiþi ce e cu "aºa-zisa" comoarã.
-Eu ºi gura mea mare! oftã Skynet. Adevãrul este cã nu a fost cine ºtie ce.
-Haide, ºtiþi cã nu puteþi sã-mi ascundeþi nimic! Vã dau câte o bere-zero gratis dacã îmi povestiþi. Ce vã costã.
-Ce spuneþi? La urma urmei nu e nimic rãu, nu? întrebã Ichi.
-Îþi surâde oferta nu? râse Bell.
-Cred ºi eu, adãugã Alice. Lãsaþi-mã pe mine sã povestesc. Ceva din comportamentul lui Madam Rosmerta îi dãdea de bãnuit. Am primit azi dimineaþã o bufniþã de la tata în care îmi spunea cã la Hogwarts a ascuns o comoarã ºi ne-a dat câteva indicii aºa cã am cãutat-o. Prietenii ei se uitau deja ciudat la ea pentru simplul fapt cã inventase ceva. Dar Alice se uitã la ei cu subînþeles ºi cei trei tãcurã în continuare.
-ªi ce era cu hârtia? întrebã Madam Rosmerta curioasã.
-Pãi, la final, pe ultimul indiciu zicea cã am ajus la capãt ºi cã am gãsit comoara. Dar am gãsit doar o bucatã de pergament.
-ªi ce scria pe ea? Ichi vru sã rãspundã.
-Pãi, lucrul interesant este cã acea bucatã de pergament...
-Reprezenta harta unei alte comori, îl întrerupse Alice. ªi nu ºtim ce sã facem în continuare.
-ªi ai harta la tine? Poate pot sã te ajut.
-Nu, am lãsat-o la castel. Scria pe ea doar cã acea comoarã se aflã undeva în sat.
-Bine dragã, mulþumesc pentru cã mi-ai povestit. Vin imediat cu berile-zero.
Madam Rosmerta plecã iar când ajunse la o distanþã destul de mare încât sã nu fie auziti, prietenii lui Alice o copleºirã cu întrebãri:
-Ce-a fost asta?
-De ce ai inventat altceva?
-De ce m-ai întrerupt?
-Prieteni, calmaþi-vã, pe bune! Pur ºi simplu nu am crezut cã ar trebui sã-i povestim. De obicei, madam Rosmerta nu e atât de bãgãcioasã, zise Alice bãnuitoare.
-Ai dreptate, spuse Bell dar fãcu o pauzã, timp în care le-au fost aduse bãuturile. ªi totuºi, de ce ai inventat altã comoarã?
-M-am gândit cã nu ne-ar strica puþinã distracþie. Închipuie-þi cã madam Rosmerta o sã alerteze toþi sãtenii în cãutarea "comorii ascunse". O sã aibã nevoie doar de hartã.
-Da, nu mai binea le-am da-o lor, ei sunt adulþi, ar ºti ce sã facã. Aºteaptã o secundã! Noi nu avem nicio hartã, zise Ichi ironic.
-ªtiu, zise Alice încã zâmbind. Nu înþeleg de ce sunteþi atât e îngrijoraþi!
-Pãi, spuse Bell. Ce o sã se întâmple când o sã ne cearã harta sau o sã ne întrebe dacã am cãutat comoara?
-O sã mai dureze pânã la urmãtoarea noastrã vizitã în Hogsmeade. Pânã atunci o sã uite toatã lumea! De ce nu vã relaxaþi, beþi o bere-zero gratis?
-Bine, sã sperãm cã nu vom avea probleme, zise Bell rãmânând îngrijoratã.

[Bell Evans]

Dat fiind ca mintea atat de prost, Bell nu era niciodata de acord cu ascunderea adevarului. Dar de aceasta data, i se parea o gluma destul de amuzanta.
"-Asa, eu zic ca Madam Rosmerta va fi foarte perseverenta in cautarea comorii" spuse Bell, razand.
"-Imbatraneste si tot nu va gasi asa zisa comoara" chicoti Alice, iar Ichi incepu sa rada si el.
"-Mai, mai, dar ce veseli sunteti azi" se auzi vocea chelneritei, care veni si le aduse 4 beri-zero.
"-Multumim" zise Skynet.
"-Nu aveti pentru ce, ma duc sa mai intreb si ceilalti clienti despre comoara din sat" sopti Madam Rosmerta, pe un ton complice.
"-Ok" raspunse Bell, incercand sa se abtina de la a izbucni in ras.
"-Deci, va fi o panarama de nedescris cand se va afla ca nu exista comoara" rase Ichi.
"-Nu e nimic rau in asta" isi dadu Alice cu parerea in timp ce sorbea din berea sa.
Bell se lasa in scaunul confortabil, rezemandu'si capul de spatar. Avea prostul obicei de a cauta sub masa, iar de data aceasta dadu peste o foaie.
"-Hey" zise ea, scotand bucata de pergament.
"-Ce ai acolo??" o intreba Alice.
"-O alta foaie cu citate?!" facu Skynet, chicotind.
"-E o harta" spuse Alice, insfacand bucata ingalbenita de pergament.
"-Poate e o comoara" sopti Bell, incantata.
"-Da, care consta in alta porunca despre iubire sau prietenie, nu?!" raspunse Ichi, razand.
"-Nu se stie, dar eu una, nu refuz o provocare" spuse Bell, chicotind.
"-Nici eu" replica Alice, zambind.
"-Daca merge Alice, merg si eu" sopti Ichi, admirativ.
"-Pai, cred ca va voi insoti si eu" renunta Skynet in cele din urma.
Incepura sa priveasca harta atent, incercand sa descopere fiecare indiciu..

[Alice Morris]

Harta începea cu o grãmadã de dovleci ºi continua cu o ghicitoare.
-Fiþi atenþi, spuse Alice. "De paºii ºtii sã þi-i ghidezi, Harta vei ºti sã o urmezi. Apusul e departe, Dar comoara e tot mai aproape." ªi începe de lângã niºte dovleci.
-Crezi cã are legãturã cu cei pe care îi creºte Hagrid? întrebã Bell luând harta ºi aruncând o privire. Seamãnã destul de mult.
-Te cred pe cuvânt, râse Alice. Cred cã te-ai ascuns de atât de multe ori în spatele lor încât i-ai recunoaºte din prima. Dar trebuie sã rezolvãm ghicitoarea.
-Pãi, spuse Bell, primele douã versuri sunt destul de clare. Trebuie sã mergem undeva ºi acolo bãnuiesc cã o sã gãsim altceva, adãugã ea provocând râsete. Dar restul nu înþeleg.
-Apusul e departe? întrebã Skynet. Nu credeþi cã trebuie cãutatã la rãsãrit nu?
-În nici un caz, spuse Ichi râzând. Pânã ºi eu îmi dau seama!
-Stai douã secunde! spuse Alice. Apus ºi rãsãrit! Soarele apune la vest corect? Vestul e departe, deci noi trebuie sã ne îndreptãm cãtre est! Corect?
-Eºti genialã, exclamã Bell. ªi ce credeþi cã e la est de coliba lui Hagrid?