The last chance

[Bell Evans]

pai, next'ul e cam gata dar nu vreau sa intru eu in cartea recordurilor prin a posta doua capitole din fic in aceeasi zi am sa il pun dupa ce vad mai multe comentarii pe aici [~certati'o pe Desiree pentru partea asta, ea m'a invatat ]

[Kasumi Mikoto]

I`ll never be patient enough to write so much descriptive parts as you... Love this Chapter.(I tell you that I read them all in almost2 hours...I`m reading like a snail moves)

[Alice Morris]

eu am pus 5 capitole intro saptamana, pana ieri eu detineam recordul dar acum ma intrecut Izzy si cum tiam zis:
Me,Myself and I(3 persoane diferite)asteptam capitolele

EDITFF:Corectie Bell, primele 2 capitole leam postat pe 7 aprilie, intro miercuri si apoi pana la sfarsitul saptamanii inca 3 si mi se pare destul de mult

[Bell Evans]

Capitolul 5 – Concursul

Era inceputul lui octombrie. Cerul palid incepuse deja sa adaposteasca zilnic norii grei si tristi, in timp ce razele plapande ale soarelui imbatranit nu mai tineau pasul cu peisajul cenusiu. Frunzele se desprindeau lenese din copaci, asemeni iluziilor pierdute, in timp ce vantul taios rupea si ultimele magaieri colorate ale florilor ce infrumusetau aleea din fata casei.
Scoala mergea bine, fiind abia la inceput. Doar cateva teste initiale, specifice fiecarui an. Eram destul de entuziasmata de inceperea noului an, dat fiind ca era si ultimul. Toti eram nerabdatori sa ajungem la facultate, nimeni nu se gandea ca dupa sfarsitul clasei a doisprezecea nu vom mai fi toti in aceeasi clasa. De fapt, nici nu trebuia sa am pretentii. Nu fusesem niciodata un colectiv unit, deci nu vad de ce ar fi trebuit sa ne unim acum, pe ultima suta de metri.
Saptamana trecuta participasem la un concurs de chimie, impreuna cu Josh, Dane, Ashley si Pete. Faza locala nu reprezenta o provocare prea mare, dar totusi aveam emotii in privinta rezultatelor.
In ziua aceea, m’am indreptat cu pasi grabiti spre scoala, alaturi de Josh.
“-Deci, ce crezi?? Ne calificam la judeteana??” ma intreba el, in timp ce imi deschidea poarta spre liceu.
“-Eu zic ca da, nu am gresit nimic” i’am raspuns eu, zambind.
“-Poate vom primi rezultatele cat mai repede” ofta el incetisor.
In fata noastra aparu Dane, care ma surprinse intr’o imbratisare puternica. Parea chiar posesiva, daca nu exagerata.
“-Buna dimineata” imi sopti el, in timpul unui sarut de intampinare.
“-‘Neata” am murmurat eu, cautandu’l disperata pe Josh cu privirea. Nu mai era acolo, plecase. Daniel era idiot cateodata! Stia foarte bine situatia noastra, de ce trebuia sa complice si mai mult lucrurile?!
Clopotelul suna, iar valul de elevi se indrepta spre intrarea in clase. Ajunsa in sala, m’am asezat langa Ashley care vorbea vesela cu Peter.
“-Ai ajuns devreme azi” i’am spus eu, razand.
½-Nu chiar, doar ca am ajuns inaintea ta½ imi raspunse ea, jucaus. Privirile ii erau incarcate de dragoste. Dragoste pentru baiatul ce se mutase cu Josh in banca din spatele nostru. Mike statea acum cu o banca in spate, langa Daniel si ceilalti. Lucru ce ii convenea de minune lui Ash. Pentru ca desi erau frati, nu aveau acelasi sange. Parintii lor erau la a doua casatorie, deci nu aveau niciun grad de rudenie, doar frati vitregi.
“-Liniste va rog!” se auzi vocea profei de chimie.
Nici nu o auzisem cand intra in clasa.
“-Asa, am sa va comunic rezultatele de la etapa locala. Si veau sa va anunt ca sunt foarte multumita de toti cei care au participat. Insa numai doi elevi au reusit sa se califice la faza judeteana, care va avea loc peste doua luni. Lisa si Josh, felicitarile mele! Ati obtinut punctajul maxim, si ne veti reprezenta orasul la urmatoarea etapa” spuse profesoara, stralucind de incantare.
Nu am realizat imediat ce a spus. Cateva imbratisari fugare m’au facut sa cred ca cineva ma felicita, dar privirile mele erau concentrate pe Josh. Era fericit, se putea observa de la distanta. Chiar ma bucuram pentru asta. Aveam sa merg cu el la urmatoarea faza a concursului, poate ajungeam chiar si la etapa nationala. Cu o asemenea profesoara de chimie, cu siguranta ca vom ajunge mai departe.
“-Acum, sa incepem lectia” spuse profesoara, dupa care incepu sa noteze pe tabla.
Am fost total distrasa la lectie, desi se presupune ca trebuia sa fiu atenta, insa vestea calificarii imi dadu toate planurile peste cap. La sfarsitul orei, profa ma chema in biroul ei de directoare adjuncta alaturi de Josh.
“-Deci, va spun de la inceput ca vom munci mult pentru concurs. Va vreau la nationala, si stiu ca veti ajunge daca va dati silinta” spuse ea, privindu’ne atent.
“-Eu sunt de acord, tu Lisa??” ma intreba Josh.
½-La fel½ am soptit eu, cu gandurile imprastiate.
½-Bun atunci. Concursul va fi peste doua luni, deci avem suficient timp sa ne pregatim asiduu½ spuse femeia, cu privirile indreptate spre un calendar atarnat pe peretele din spatele nostru.
“-Nu va vom dezamagi” se auzi glasul timid al lui Josh, in timp ce profesoara ne adresa amandurora un zambet.
“-Sunt sigura de asta. De maine va voi mai lua de la ore, si vom incepe pregatirea” zise aceasta, in timp ce noi plecam din birou.
Dupa ce am inchis usa, Josh ma imbratisa, felicitandu’ma. In acel moment am simtit o caldura imensa, ce mi’a inundat intreg corpul. Era placut, dar si bizar in acelasi timp.
“-Am reusit, Ly” imi spuse el, eliberandu’ma.
“-Dapp, acum trebuie sa muncim pentru judeteana, si apoi pentru nationala” i’am raspuns eu, fericita.
Incepand de a doua zi, doamna Meredith (acesta era numele profesoarei de chimie) incepu sa ne ia de la ore si sa ne dea de lucru. Probleme peste probleme. Stateam aproape toata ziua in biroul ei, exacptand pauzele in care ne mai lasa afara. Josh lucra din greu, concentrandu’se asupra problemelor dificile. Isi dorea sa ajunga la nationala mai mult ca oricine. Mai mult ca mine..
La practica, era cel mai interesant. Reactiile dintre substante erau niste fenomene de nedescris, dar erau unele care le dadea batai de cap.
Intr’o dimineata, am intarziat la prima ora, iar cand am intrat in biroul profesoarei observa ca Josh nu era acolo. M'am indreptat spre laborator, unde l'am gasi luptandu’se cu amoniacul.
“-Miroase oribil, Ly!” chicoti el, in timp ce tinea eprubeta la distanta.
“-Mda, urasc chestia asta!!” am spus eu, indignata.
“-Prinde” imi striga el, mimand ca arunca sticla cu amoniac de pe masa spre mine. Din instinct m’am aplecat, dar recipientul ramase pe masa.
“-Chiar credeai ca o arunc?!” ma intreba el, razand. Arata mai bine la fata, nu mai era atat de palid. Dar totusi, expresia obosita nu il parasise.
“-La ce ma pot astepta din partea ta??” i’am raspuns eu, zambind.
“-La multe” chicoti el, dupa care se ocupa de reactivii de pe masa.
Veni si pauza, anuntata de sunetul asurzitor al clopotelului. M’am indreptat in graba spre iesire si era sa intru in Dane.
“-Printesa, ai uitat de mine?!” ma intreba el, ironic.
“-Nu, cum sa uit” i’am raspuns eu, zambind.
½-Pai, stai toata ziua cu ala½ imi zise el, privindu’ma ciudat.
½-Are un nume, ok!?” i’am replicat eu, enervandum’a.
½-Nu te supara, am zis doar asa½ murmura Dane, aplecandu’se spre mine. Vroia sa ma sarute, eram sigura. Dar eu nu vroiam.
“-Trebuie sa plec” i’am strigat peste umar, in timp ce fugeam spre cabinetul profesoarei.
Ce naiba era cu mine ?!! Parca innebunisem. De ce nu’l mai vroiam pe Daniel?! De ce simteam o repulsie ce urla in mine de fiecare data cand il vedeam ?!
Gandurile imi fura intrerupte de doamna Meredith, care intra brusc in incapere. Ma anunta ca ora viitoare ne vom intoarce in laborator, deoarece vroia sa ne arate ceva mai special.
Dupa ore intregi de practica si teorie, probleme peste probleme, veni si ziua concursului. Avea loc in orasul vecin, asa ca am mers cu autocarul scolii pana acolo. Drumul a fost destul de ok, am dormit o buna parte din el.
Dupa concurs, ne’am intors acasa. Din discutiile cu profa, am realizat ca facusem tot. O lucrare impecabila, din punctul ei de vedere. Iar Josh era la fel de sigur de rezultatele sale maxime.
Ajunsa acasa, m’am indreptat spre baie si am facut un dus fierbinte. Aveam nevoie de odihna, asta era clar. Dar somnul nu vroia sa vina. M’am ridicat incetisor din pat si mi’am purtat pasii obositi spre fereastra. Am tras perdeaua si m’am lasat invaluita de frumusetea noptii: o luna palida pazea intreg orasul, avand ca gardieni cativa nori adormiti ce se miscau spre zarile ca de cerneala. Luceafarul de gheata veghea asupra mea, incercand sa alunge temerile ce imi acaparara intreaga fiinta.
Ma trecura cativa fiori mici, de groaza sau frig, dupa care somnul ma inbratisa, acoperindu’ma cu mantia sa de vise. Am dormit adanc, pana dimineata, cand primele raze ale soarelui vioi imi dadura de veste ca incepe o noua zi.
Indiferent de ce s’ar intampla, a doua zi va veni mereu. Lectia asta aveam sa o invat in cateva luni, desi as fi preferat sa’mi ramana necunoscuta..

____________
Ok, aici aveti next'ul. Sper sa va placa, desi mi se pare cam banal

[Alice Morris]

Este sooper
sa inteleg ca iti place chimia?
si ca personajele tale sunt in ultimul an de liceu?
nush dc dar aveam impresia ca sunt de varsta noastra
oricum, e bestial si sper sa continui cat mai curand

[Matt I. River]

Eu l-am citit si e super Foarte frumos Bell Exact ceea ce asteptam de la tn )

[Alice Morris]

care Isa? este ficul lui Bell
leai confundat

[Bell Evans]

ma bucur ca va place

si da, chimia este materia mea preferata

iar personajele sunt in clasa a12a, ai sa afli mai tarziu de ce am precizat asta in primul capitol

[Matt I. River]

Dapz Scuzele mele Bellyshor ma grabeam

[Alice Morris]

am precizat asta in primul capitol

sry am recitit acum si miam reamintit
adevarul e ca citesc mai multe ficuri si uneori incep sa uit care actiune se intampla in care si am uitat ca e in cls a 12a