The last chance

[Bell Evans]

ma bucur ca iti place, Alice..conteaza mult ca esti alaturi de mine

astept next'ul si de la fic'ul tau

[Bella Emily Rose]

Bell
Pe langa Rpg'urile tale minunate , ficul asta e perfect
Deci ador felul in care te exprimi [ stiu ca am mai spus asta de 4532 de ori ]

[Desiree Rose Goth]

Imi place nextul,Bell
Sa pui urmatorul capitol repede

[Helena Daphne Rose]

Hmm..a evoluat povestea..interesant.
Imi place , astept ca toti ceilalti next-ul !

[Kasumi Mikoto]

Uiii!
Clopotzel, iti place chimia, vad. Super super tare... Saracu baiat
Poate mai gasim in jur de 40 de capitole pana intru eu int-a sasea, nu vrei? Te mananc daca nu mai scrii... De fapt, nu, pentru ca daca te mananc, nu mai pot primi autogtaf pe coperta cartii

[Bell Evans]

Neo [pentru mine tot Neo ramai ] esti o scumpa
la fel ca toti ceilalti
conteaza enorm ca sunteti alaturi de mine, desi sunt abia o incepatoare la capitolul asta
va multumesc mult
iar next'ul vine maine, poate chiar de dimineata

[Alice Morris]

la cate RPGuri ai scris, cred ca (,) cuvantul incepatoare ti se potriveste cel mai putin
esti extrem de talentata si ceea ce scrii tu este o relatare a vietii tale nu(ei, poate nu cu toate detaliile si mai schimbat pe ici pe colo dar ma rog)

[Bell Evans]

intr'adevar, e o relatare a vietii mele in mare parte..dar nu e chiar la fel

oricum, nu pot spune ca sunt experta, pentru ca e abia primul meu fic..dar m'am gandit ca il voi continua, cu aceleasi personaje..dupa sfarsitul la care m'am gandit, Lisa isi va incepe o noua viata

[Anaella L. Hathway]

E superb capitol pune nextulo acum!

[Bell Evans]

Capitolul 6 – Tabara

Trecusera deja cateva zile de la etapa judeteana, asa ca eu si Josh asteptam nerabdatori rezultatele.
In acea dimineata, ma trezisem greu, cu un chef nebun de scoala. Dar aveam chimia prima ora, asa ca m’am resemnat si am inceput sa ma pregatesc de ore.
De cum am iesit pe usa, Josh m’a intampinat cu zambetul lui jucaus.
“-Pregatita pentru o noua zi de scoala?” ma intreba el.
“-Pentru o zi de inchisoare poate vrei sa spui” am raspuns eu, starnindu’i rasul.
Am ajuns la liceu, in intarziere. Dar ca prin minune, profesoara nu ne certa, cum facea de obicei. Ciudat..
“-Uite si premiantii nostri” spuse aceasta, cand am intrat in sala de curs. Eu si Josh ne’am uitat nedumeriti unul la altul, in timp ce dna Meredith ne confirma banuielile:
“-Va anunt ca v’ati calificat la etapa nationala a concursului, care va avea loc in ianuarie si se va intinde pe durata unei saptamani. Va fi o proba teoretica, si una practica. Iar in rest, activitati recreative. Deci, va veti bucura de o mini-vacanta in doi” spuse ea.
Se starnira cateva chicoteli prin clasa la auzul ultimelor cuvinte. Faptul ca Josh era indragostit de mine nu reprezenta niciun secret, stia tot liceul. Chiar si vecinii, daca stau sa ma gandesc.
M’am uitat la Daniel, care parea ciudat de nepasator. Mult prea bizar pentru temperamentul lui posesiv, chiar ma soca. Dar era mai bine asa, nu mai eram constransa si aveam mai multa libertate. Oricum, lucrurile cu Dane incepura sa stea mai prost in ultima vreme, dat fiind ca eu imi petreceam majoritatea timpului cu Josh, in cabinetul profesoarei de chimie, sau in laborator. Parca si dragostea pentru el incepea sa se furiseze din sufletul meu, pana cand ajunsesem la concluzia ca era o atractie fizica si nimic mai mult. Semana cu o situatie din copilarie: vroiam mult o jucarie, si stateam pe capul parintilor sa mi’o ia, pentru ca mai apoi sa o arunc prin coltul dulapului. In schimb, Dane nu dadea niciun semn ca ar vrea sa rupa relatia. Se comporta la fel, dar fusese asa inca de la inceput. Dar aveam sa renuntam si la presupusa dragoste ce era intre noi in scurt timp..
O strangere afectuoasa de mana si o soapta ce aducea a “Ly” ma trezi din analiza gandurilor intortocheate ce se insirau in mintea mea. Josh se uita la mine mirat, probabil aratam ca o nebuna, privind in gol. Am ras si m’am concentrat asupra orei. Trecu destul de repede, la fel si cele doua luni ce ramasera pana la concurs.
Ianuarie veni cu plapuma sa de diamante inghetate, invaluind intregul oras intr’o aura fermecata. Zapada se cernea neincetat din nemarginitul cerului, pentru ca apoi sa se aseze lenes peste imprejurimile adormite. Vazduhul scanteietor pastra vraja inghetului, participand intr’o tacere solemna la spectacolul misterios.
In dimineata de 12 ianuarie m’am trezit devreme si am coborat la micul-dejun.
“-Gata pentru concurs?” ma intreba mama, zambind, in timp ce tata ma invalui intr’o privire cercetatoare.
“-Sa zicem ca da” am raspuns eu, printre un cascat.
“-Merge si Josh, nu?” se auzi vocea tatei, usor fortata.
“-Da, doar sti” i’am spus eu, serioasa. Chiar nu vroiam o teorie despre cum sa ma comport cu el din partea tatei. Nu in dimineata asta!!
Am iesit afara, in bataia blanda a cristalelor de zapada si l’am vazut pe Josh asteptandu’ma alaturi de parintii sai. I’am facut cu mana si m’am indreptat nerabdatoare spre el. Se pare ca zapada ii mai inviorase usor chipul, dar paloarea specifica nu il parasi.
Drumul spre locul unde se desfasura concursul fu destul de scurt. Doar o ora cu autocarul, timp in care am stat cu Josh si am mai povestit. Mi’a dat telefonul lui cu castile si am fost surprinsa sa aflu ca asculta aproape aceleasi melodii dupa care eu eram innebunita. Cate lucruri nu stiam despre el..
Ajunsi la liceu, am mers cu Josh la pedagogul ce se ocupa cu repartizarea in camere si ne’am luat cheile. Eu stateam in dormitorul cu numarul 153 iar Josh cu un etaj mai jos. Fetele separate de baieti. M’am indreptat grabita spre camera mea, in timp ce el isi lua bagajele si merse in camera lui.
Colega mea, Jane Spyret, ma intampina vioaie de cum am intrat in incapere.
“-Eu sunt Jane, incantata!!” spuse ea, ridicandu’se si imbratisandu’ma. Imi placea comportamentul ei indraznet, eu fusesem mereu mai timida.
“-Lisa” am raspuns eu, zambind.
“-Sper sa ne intelegem bine” imi spuse ea, chicotind.
“-Sunt sigura de asta” i’am zis eu. ½Imi pare bine ca stau cu tine in camera½ am completat eu in timp ce fata se ridica gratios si se indrepta spre usa.
“-Pleci?!” am intrebat’o eu, cu un ton confuz.
½-Aaa, da. Nu voi sta prea mult in camera, am niste rude aici½ se scuza ea, cu un zambet vinovat.
”-E ok, nu’ti fa griji pentru mine” am murmurat eu.
Usa se inchise cu un bufnet slab, plecarea lui Jane lasandu’ma intr’o tacere deplina. Insa nu dura mult si un ciocanit timid la usa ma trezi la viata.
“-Intra!” am strigat eu, curioasa.
Josh deschise usa, incarcat cu prajituri, sucuri si cutii de pizza.
“-M’am gandit ca iti este foame si mancarea de la cantina e oribila. Mai bine nu te obosesti sa mai mergi pana jos” chicoti el, privindu’ma pret de cateva secunde. Era ingrijorator de palid.
“-Te simti bine?!??” l’am intrebat, aproape speriata.
“-Foarte bine” sopti el, cu un zambet trist.
Telefonul suna zgomotos. Mi’a scapat o injuratura, in timp ce m’am dat jos din pat si l’am luat de pe masuta din fata mea. Daniel! Si mai sunase de doua ori, probabil nu’l auzisem. Dar nu vroiam sa vorbesc cu el, mai ales ca era si Josh acolo. Chiar nimerea cele mai bune momente sa ma sune!!
“-De ce nu raspunzi?” intreba Josh, mirat.
½-Nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Si in plus, e varul meu care ma dispera !!½ am mintit eu.
“-Ly, tu nu ai decat o verisoara. E Dane cumva??” raspunse Josh, cu o privire patrunzatoare. Felul meu de a minti era mult prea prost.
“-Nu vreau sa vorbesc cu nimeni!” am soptit eu.
“-A, scuze atunci. Hai ca te las singura” imi spuse el, ridicandu’se.
“-Nu!” am tipat eu. Eram nebuna, asta era sigur!! Dovedit!!
“-Dar ai zis..??” incepu Josh, insa l’am intrerupt brusc.
“-Nu vreau sa vorbesc cu Dane, cu tine vorbesc pana maine dimineata” am murmurat eu, iar Josh izbucni in ras.
“-Ly, ai patit ceva!” imi spuse el, printre sughituri de ras.
“-Scuze” am soptit eu, simtind ca ma inrosesc.
Restul serii trecu fara alte incindente. Se facu ora doua noaptea rapid, iar Jane tot nu se intoarse. Am sfarsit prin a adormi in bratele lui Josh, in timp ce somnul ma fura de langa el, purtandu’ma in lumea tainica a viselor. Am dormit foarte bine, simtind cateva mangaieri din cand in cand, iar atunci cand primele raze ale diminetii patrunsera prin perdeaua dormitorului, eram inca in bratele lui.
Toata saptamana se desfasura in acelasi tipar. Petreceam intreaga zi cu Josh, care nici nu se obosea sa mai mearga in camera lui.
Veni si ziua concursului, care se dovedi a fi inca de dimineata plina de mister. Cerul era foarte senin, cu sclipiri de miozot, iar lanul de diamante inghetate stralucea feeric in razele palide ale soarelui.
Dupa cele doua ore cat dura proba teoretica, urma o pauza scurta, si proba practica.
“-Am scapat!!” am strigat eu victorioasa, in timp ce ieseam pe usa laboratorului. Josh zambi vessel cu ochii stralucind de incantare.
In acea zi am mers in oras, dat fiind ca nu mai aveam altceva de facut. Splendoarea peisajului ne incanta privirile, in timp ce ne plimbam prin parcul argintiu imbracat cu ornamente de zapada.
Acea tabara avea sa ramana in amintirea mea pentru totdeauna, pentru ca fusese singura alaturi de ingerul meu pazitor..

___________
Sper sa va placa, mie una mi s'a parut cam stupid, dar parerea voastra conteaza cel mai mult