Pisica Neagra

[Veronique A. Dupont]

Zoya mergea singura de-a lungul unei alei vrajite. Se uita ciudat la toti trecatorii si la hainele acestora. Cu toate ca toti erau vrajitori, hainele lor pareau atat de normale. Se astepta sa vada mantii lungi si negre, nu blugi si tricouri colorate. Se mai uita o data la toata lumea ce-o inconjura, iar apoi reveni cu gandul la micuta lista ce-i fusese strecurata in plicul cu admiterea la Hogwarts.
Isi luase deja toate manualele de la "Caligrafie & Pete", faimoasa librarie a vrajitorilor. In continuare trebuia sa-si procure o bagheta magica, un ceaun vrajit, un set de fiole de sticla sau cristal, un telescop si o balanta de cristal.
Dupa doua ore de mers in lungul si-n latul strazii, reusi sa-si cumpere ceaunul, telescopul, setul de fiole si balanta. Acum urma clipa cea mai dificila, cumpararea baghetei.
Zoya mergea cu pasi marunti pana ce ajunse in fata unui magazin ce promitea sa produca cele mai bune baghete "din 381 i.Ch. pana azi". Imediat ce roscata pasi in interirorul magazinului un bat auriu o lovi drept peste fata.
"- Buna ziua, buna ziua" zise un batranel cu parul carunt
"- Buna ziua" raspunse fata "- Batul acesta tocmai m-a lovit" continua ea
"- Acesta nu este un bat, dar mai bine lasa-ma sa ma prezint mai intai: Eu sunt Ollivander, iar aceste este bagheta ta"
"- Bagheta mea? Asa pur si simplu? Ma asteptam sa fie mult mai greu" zise fata
"- La unii e mai usor, la altii mai greu. Dar aceasta este bagheta lunga de 25 de centimetri, facuta din par de unicorn si unghii de dragon" zise batranelul foarte fericit
"- Multumesc. Ne mai vedem" spuse roscata dupa ce plati bagheta
Iesita din magazin zari un mic Pet Shop - daca putea fi numit asa. Fata se intra in magazin ca vrajita. Se uita la iepuri, la pisici, la broaste si la bufinite. Ramase uimita de o bufnita alba ca zapada si era hotarata ca acela va fi animalul ei de compania, cand o pisicuta mica cat palma se sui pe cusca si incepu sa mieune. Fata nu-i dadu atentie si continua sa se holbeze la micutul bulgare de zapada. Cand vru sa ia pasarea pentru a o plati o mana isi puse rapid mana pe cusca si o insfaca.
"- Scuza-ma, dar eu am vazut-o prima. Sper sa nu te supei" zise...

[Alice Morris]

-Scuza-ma, dar eu am vazut-o prima. Sper sa nu te superi, zise Alice. Ah, bunã Zoya. Nu ºtiam cã eºti tu.
-Bunã Aly! Poþi sã iei tu bufniþa, dacã vrei.
-Nu, nu e nevoie! Eu am o bufniþã, pe Abigail. Vroiam doar sã-i cumpãr un mamei, ºi mi'a plãcut asta. Dar e la fel ca ºi a mea, deci nu cred cã-i va plãcea mamei.
-Aha, îþi mulþumesc, atunci.Mã duc sã o plãtesc.
-Bine, eu o sã caut altceva pentru mama.
-ªtii, am vãzut o pisicã foarte drãguþã, vrei sã þi-o arãt?
-Sigur, spuse Alice, ºi o urmãri pe Zoya. Aceasta o conduse la o un ghemotoc de catifea neagrã, cu patru labe ºi o coadã lungã, ce se unduia uºor prin aer. Este foarte drãguþã, zise Alice, ºi, împreunã cu Zoya merse la casã sã o plãteascã.

[Veronique A. Dupont]

"- Sti ce? Mai bine nu cumpar bufnita. Nu sunt tocmai cea mai responsabila persoana" zise Zoya punand bufnita la loc pe raft
"- Daca asa crezi ca-i mai bine" aproba Alice
"- Hai sa platesti pisicuta"
Cele doua fete se indreptara spre casa unde Alice plati micutul ghemotoc de blana.
"- Pot s-o tin?" o inteba Zoya
"- Desiura" raspunse Alice dandu-i pisica
Micuta vietate se aseza in bratele Zoei si incepu sa toarca.
"- Vad ca te place"
"- Da, e foarte draguta"
Zoya lua pisica si i-o inmana lui ALice, dar micuta pisicuta nu dorea sa se predea. Statea cu gherutele infipte in noul plover al Zoei.
"- Psicuta rea. Da-ti drumul" o certa Zoya
Intr-un sfarsit pisicuta se preda si cobora la picioarele fetelor.
"- Unde mergem in continuare?" intreba Alice
"- Hai sa ne luam niste inghetata" propuse Zoya
Micuta pisicuta le urmarea fiecare pas. La un moment dat ghemotocul negru de blana se agata de picioarele zoei, impiedicand-o astfel sa mearga.
"- Dar vad ca te place foarte tare. Sti, cred ca-i mai bine s-o iei tu" propuse Alice
"- Esti sigura?" o intreba Zoya
"- Da. Eu as putea sa-mi iau alt animal" raspunse astropufa

[Alice Morris]

- Da. Eu as putea sa-mi iau alt animal,raspunse astropufa. As putea sa ma intorc dupa bufnita.
-Multumesc, spuse Zoya, luand pisica in brate din nou. Ce nume crezi ca ar trebui sai pun?
-Pai, pentru ceva atat de mic, as incerca, nu stiu, ceva care sa se potriveasca. Ceva mic, pufos, si negru.
-O sa ma mai gandesc. Fetele ajunsera in fata standului de inghetata. Platesc eu, se oferi Zoya. Ce fel de inghetata vrei?
-Cu fructe de padure, merci.
-Pai, nu mi'ai dat mie pisica? Una cu fructe de padure si una cu ciocolata, va rog. Dar tu ce nume o sa'i dai bufnitei?
-Ce nume o sa vrea mama. La urma urmei, merci, spuse ea luand inghetata care i'o inmanase Zoya, este a mamei, nu a mea. Dar cred ca s'ar potrivi Destiny, sau ceva de genul asta.
-Destiny! E un nume potrivit pentru pisica. E exact la polul opus. Pot sa'l folosesc eu, nu?
-Sigur ca da! Oricum, nu cred ca i'ar placea mamei numele asta.
-Acum unde mergem?
-Pai, sa vedem... ti'ai cumparat cartile?
-Nu inca. Hai sa mergem atunci, la Caligrafie si pete.

OOC:sper ca'ti place inghetata cu ciocolata. dak nu, atunci schimb

[Veronique A. Dupont]

OOC: Sorry, dar as vrea sa-mi numesc pisca Destiny.
Poate poti sa dai edit.
Sper ca nu te superi...


Fetele stateau si se uita in vitrina librariei, neputand sa intre cu inghetatele.
"- Aproape am terminat" o anunta Zoya pe Alice care-si terminase de ceva timp inghetata
"- Nu te grabi. Libraria va fi aici si peste cinci minute"
"- Auzi, crezi ca ma primeste cu Detiny?'
"- Desigur. N-ar avea de ce sa te primeasca!"
Dupa ce fetele isi cumparara toate cartile de care aveau nevoie in acel an sau dus la Gringotts pentru ca Zoya sa-si retraga niste bani din cont.

[Samantha Hawkins]

Soarele stralucea puternic si, comparabil cu ziua precedenta, dimineata mareata parea sa anunte inceperea unei zile... normale. Samantha venise la Hogwarts numai cu strictul necesar: imbracamintea, o parte din cartile usor de procurat, bagheta si pisica. Acum avea sa se ocupe de ingredientele pentru Potiuni, balanta, telescopul si alte detalii pe care Samantha a insistat sa le cumpere de una singura, parintii sustinand cu inflacarare sa-i aduca toata lista de obiecte sub nas, gata procurate.

Cum ar mai fi ajuns sa cunoasca altfel lumea vrajitorilor, fara sa se "aventureze" in ea?

Acestea erau gandurile unei fete de 12 ani, in primul sau an la Hogwarts, in cea de-a doua sa zi de la sosire, si acum aflandu-se pe Aleea Diagon...

Yura, Albastra sa de Rusia, o insotea loiala precum un caine, mergand galant si gratios ... in fata lui Sam. Cine ar fi privit scena, ar fi crezut ca pisica a scos-o la plimbare pe fata.
Yura era inca tanara pentru o pisica, insa ceva mai mare ca si dimensiuni decat alte "surate" din aceiasi rasa. Samantha o avea cu putin dinainte de a primi invitatia la Scoala de Magie si Vrajitorie, asadar, deja se stabilise un fel de relatie intre cele doua.

"Nu, nu la Magazinul de Animale vroiam sa merg, te am deja pe tine, nu-i asa?..."
A inceput Sam, amuzata de comportamentul animalului ce, sarind pe o margine, a inceput sa-si plimbe labuta pe suprafata transparenta a geamului, sperand probabil sa prinda una din Bufnitele Pitice de vanzare.
Cine ar fi auzit-o pe fata, ar fi spus ca vorbeste singura, dar ea considera ca animalele nu sunt chiar doar niste fiinte proaste nedemne de o lauda sau vorba buna, au sentimente, ba chiar Yura i-a dat pana acum nenumarate semne cum ca simte sentimentele stapanei si le interpreteaza uimitor de bine.

Samantha, apucandu-si pisica cu o mana, si-a rotit privirea prin incaperea destul de inghesuita. 2 fete pareau sa discute aprins. Nu a dat atentie scenei, ba chiar a facut un mic ocol, si, dupa cateva minute, a ajuns in fata librariei cu o inghetata in mana, formata din doua cupe: una cu tiramisu si alta verde, de fistic.

Punand-o intr-o cutiuta cu forme drepte, speciale pentru inghetata, caci avusese grija sa-si ia asa ceva, intra sa-si cumpere manualele necesare pentru anul I.

Dar mergand alene spre iesire si cu privirea atintita asupra cine stie carei pasari dand raite pe cerul senin, si-a scos inghetata si a inceput sa o savureze. Numai ca in secunda doi, s-a pomenit dand cap in cap cu o... eleva, spre marea groaza a samanthei.

Nu mai e nevoie sa adaugam cum hainele albe ale fetei lovite avea o mare si impunatoare pata verde de inghetata de fistic. Si bluza lui sam devenise maron de la ciocolata.

Cele doua s-au privit exasperate pentru o clipa, si au izbucnit in ras.
"Oh, d-doamne, te rog frumos sa ma scuzi" a inceput Sam mai mult balbaindu-se din cauza rasului, dar a fost intrerupta
"Ooo, nu, bluza mea, hei, si eu ar fi trebuit sa fiu mai atenta la drum..."
"Oh, nu pot face cunostinta cu cineva decat lovindu-ma de el... sau mai bine zis ea" a adaugat, acum mai mult chicotind, gandindu-se la fetele cunoscute pe Peron.
"Uite..." a incepuit fata, acum ceva mai serioasa. Lumea se holba curioasa la ele si trebuiau neaaparat sa-si stearga bluzele. "Eu sunt Samantha Hawkins, eleva in anul I." si intinzandu-i mana, a adaugat, privind cum fata se uita curioasa la Yura, dandu-i tarcoale lui Destiny.
"Iar aceea este Yura, pisica mea"
"Ah, eu sunt Zoya Rose! Tot in anul I! Iar aceea e Destiny" si facand acelasi gest, a aratat inspre ghemotocul sau de blana, care, mic fiind, era mai degraba interesat de fluturele ce reusise sa-l prinda intre labute decat de pisica mai mare.

Pana acum privind toata scena, o fata a inceput sa inainteze spre ele.
"Iar ea este alice Morris! Anul VII."
"Incantata!" i-a spus aceasta zambind, dand mana cu samantha ec se prezenta inca odata.

Cele 3 au intrat in cel mai apropiat local ce beneficia de baie si au iesit inca odata cu bluzele... normale, de data aceasta, zambind si chicotind impreuna cu Alice Morrris.
Urmau sa se indrepte catre Gringotts, caci ramasesera cu destul de putini Galleoni.


OOC: M-am bagat si eu, sper ca nu-i nicio problema . restu' posturilor le fac mai scurte

[Veronique A. Dupont]

OOC: Nu-i nimic ca scri si tu, eu chiar ma bucur

Ajunse la Grinsotts Zoya ii ceru respectuos unui spiridus sa deschida seiful cu numarul "6".
"- Socotici.." striga spiridusul dupa un altul
Socotici le conduse pe fete la seiful 6. Drumul pana acolo fusese foarte frumos pentru ca cele trei tipa si radeau exact ca la carnaval.
"- Aceste nu este un carusel de parc" le avertiza Socotici nervos
"- Suza-ne" zisera fetele in cor
Cand trenuletul ajunse in fata seifului Socotici ii ceru Zoei cheia.
"- Stiam ca este pe undeva pe aici" zise aceasta uitandu-se prin geanta
"- Daca n-aveti cheia, nu puteti intra" ii explica Socotici rautacios
"- Am gasit-o" tipa fata fericita
Socotici deschise seiful si fetele intrara in el.
"- Vai, cati bani" comentara Alice si Sam cand vazura muntii de monede imprastiate prin camera
"- Parintii mei sunt varjitori si lucreaza la ministerul magiei. Nu-i mare lucru. Pana la urma banii nu conteaza" le explica Zoya
"- Ai dreptate" o aproba Samantha

[Samantha Hawkins]

Ce-i drept, pana acum samantha nu s-a gandit niciodata la situatia monetara a familiei. Si nici ca o interesa in momentul de fata. Stia doar ca parintii i-au spus clar unde si cum sa gaseasca seiful, dar isi dadea seama la fel de bine ca banii... nu cresc in salcii miscatoare.

Asa ca, dupa ce Zoya isi termina treaba, Samantha a urmat indicatiile dupa biletelul scos din buzunarul jachetei, spunandu-i spiridusului la ureche cifrele si locul seifului dorit.

"Krayt!" a icnit mititelul, acoperindu-si mai tarziu gura cu mainile, si cerandu-i scuze Soimencei ca a vorbit cu voce tare. Acesta si-a rotit privirea de jur imprejur, ca si cand ar fi analizat situatia.
Samantha s-a prins, si i-a mai soptit ceva asemanator cu "ele imi sunt prietene, e totul ok" Cele 2 fete se priveau curioase, nestiind de ce Samantha alesese sa pastreze sub tacere destinatia.

Alice incerca sa se abtina in a intreba ceva, Zoya, pe cat de curioasa parea sa fie, inca isi numara galleonii.
Boboaca se simtea oarecum incordata. Nu era prea placut sa incerci sa ascunzi ceva de fata cu niste prieteni, asa ca, fortand un zambet, s-a intors inspre cele 2 si a inceput. A urmat o scurta pauza...ciudata.

"Hey, fetelor, scuze, nu e nimic chiar asa de special, parintii iau toate masurile de precautie... si...avem niste lucruri de valoare... sper ca intelegeti, " a adaugat privind in jos, la podeauna usor umeda, de piata, stralucind in lumina felinarelor. Se aflau adanc sub pamant.

Zoya si-a ridicat si ea privirea intr-o clipita, uitandu-se de la Samantha, la Alice, care a dat din cap aproband. Viperina a facut pe fel. Pe buna dreptate, atmosfera se mai detensionase dupa incident.

Pe masura ce caruciorul de transport inainta, fetele gaseau cu atat mai multe subiecte de discutie. Samantha era ceva mai tacuta.

O intoarcere rapida la stanga. Zoya a scos un tipat scurt.
Un damb neasteptata. Fetele aproape au sarit de la locurile lor.
O coborare brusca, si Samantha deja o apucase de umar pe Alice.
"Parca am fi intr-un carusel!" a exclamat Samantha, pe jumatate amuzata, pe jumatate exasperata.

In curand, au ajuns la destinatie. Poate daca nu ar fi fost discutia despre seiful samanthei, micul grup ar fi izbucnit in rasete dupa terminarea unei calatorii atat de... zguduitoare.
Oricare ar fi fost motivul, gandurile Zoyei si ale lui Alice au inghetat asemenea unui circuit de apa expus brusc la ger. Samantha se uita ingrijorata la fete, chiar si la spiridus, care desi stia despre ce este vorba, se holba cu o expresie alerta la umbra a ceea ce s-a dovedit a fi... un Dragon.
"Mai bine ti-ai avertiza amicele, tinerica" i-a suierat spiridusul, si pe buna dreptate...
O frumoasa specie de Corn-Lung Romanesc, de un verde smarald-foarte inchis si coarne relativ scurte, galben-stralucitoare, ce ii dadeau acel aspect inspaimantator tipic dragonilor. Ochii, cu pupile galben-rosiatice. Isi dilata nervos narile, isi scutura capul cu podoabele ascutite si pufaia si plescaia parca vrand sa simta gustul aerului.

Samantha il admira.
"Te sfatuiesc sa te grabesti" i-a suierat inca odata Samanthei care si-a recapatat firea
"Acesta e Krayt. O specie de Corn-Lung Romanesc. Inca tanar ce-i drept... il stiu inca de cand era in ou. tatal meu e cercetator, iar romania avand cea mai mare rezervatie de dragoni..." le-a comunicat Soimeanca si s-a apropiat cu mana intinsa. Krayt s-a agitata pentru o clipa, si-a ranjit dintii ascutiti, si s-a lasat mangaiat sub bot intr-un anume loc, inchizand ochii, pare-se, de placere. Daca s-ar fi uitata macar o clipa la colege, ar fi vazut-o pe Zoya mai alba ca varul, si pe Alice, a carei chip nu era tocmai vizibil cu lumina numai de la felinare, dar care cu siguranta ar fi preferat sa fure un carucior si sa iasa de sub pamant.

"Oh, nu va faceti griji, specia asta isi face culcusul sub pamant, si oricum fac cu schimbul, mai sunt lasati si la suprafata" a adaugat samantha zambind, uitandu-se intr-un sfarsit la expresiile livide din spate. Din pacate nu s-a prins de ce se lasase acea liniste.
Seiful a fost deschis si fata si-a luat cele necesare.

Alice mai ramasese cu destui bani, avand experienta anilor precedenti.
La iesire, micul grup s-a bucurat nespus la vederea soarelui si au "gustat" cu nesat aerul, acum proaspat, si nu imbacsit. Alice si-a facut curaj intr-un sfarsit si a intrebat:

"Deci... de ce un... dragon?"
"Oh, presupun ca e ok daca va spun... parintii mei se ocupa si cu furnizarea celor necesare pentru miezul de bagheta si Potiuni. Si in mod evident nu se pot procura de oriunde... asa ca "extra-protectia"... e necesara" a adaugat, si fetele, indreptandu-se inspre urmatorul magazin, au schimbat rapid subiectul de discutie.

OOC: Nu m-am pot abtine app, sa-mi spuneti daca am zis bine sau nu de reactiile oastre la vederea dragonului Si in caz ca va intrebati, chestiile astea le inventez pe loc xD

[Veronique A. Dupont]

"- Si tatal meu are un dragon pentru misiunile speciale, dar nu ma lasa sa ma apropi de el nicodata. Zice ca-i periculos" comenta viperina
"- Si mare dreptate are. Dragonii nu sunt animale de companie" explica Alice
"- Da, probabil ca are dreptate, dar eu tot vreau sa zbor cu el" se planse Zoya
Gandindu-se la toate cele petrecute, fetele se indreptara spre magazinul de robe.
"- Sper sa gasesc o roba frumoasa anul acesta" zise Samantha
"- Eu vreau una verde-smarald ca sa se potriveasca cu ochii mei" comenta Zoya
"- Dar parca asta culoarea asta era oricum obligatorie pentru viperini" exclama astropufa
"- Da. dar asta nu e atat de importanat"
Fetele intrara razand in magazin si incepura sa se uite printre umerase.
Alice isi gasise deja cateva robe si se duse cu ele la o cabina de proba.
"- Nu vad nimic care sa ma avantajeze. Cred ca-mi voi fac eo roba pe comanda" se planse viperina
"- Si eu cred ca tot pe comanda imi voi face" sustinu Samantha

[Samantha Hawkins]

OOC: Adaugasem faza cu dragonul din cauza ca am scris la inceput, in prezentarea personajului de la "Marea sala" ca taicasau e cercetator si ca lui Sam ii plac dragonii
iar informatiile despre shop le-am cules dupa wikipedia


"Robele pentru toate ocaziile ale doamnei Malkin"

Scria pe o placuta nu numai la intrare, ci si in interior. Incaperea nu parea sa aiba nimic iesit din comun... dar la o privire mai atenta, Samantha observa ca se inselase. Era un stand ce parea sa expuna modele ale hainelor vandute de magazin. Unele se lungeau, altele se scurtau, altora le cresteau podoabe sau paiete din neant (desi boboaca nu ar fi sfatuit pe nimeni sa cumpere asa ceva, ornamentele vrajite aratau ceva mai bine decat oribil.) altele chiar incepeau sa straluceasca, eventual sa se ingroase sau subtieze in functie de temperatura.

Samantha si cele 3 prietenea cautau pe de alta parte haine obisnuite. Oricum tipurile de mai sus ar fi fost prea scumpe. Un lucru era singur, si in momentul cand fetele pasisera in magazin, o anumita doamna "Malkin" le-a poftit respectuos asigurandu-le ca orice tip de imbracaminte cumparata de aici se va repara singura.

Dupa multe pobe si verificari, Samantha, care era pe punctul de a se da batuta, gasise in sfarsit niste robe vrajitoresti cazuale si de ocazie care i se potriveau de minune. Prima, era o jacheta roscata, cusuta cu fire azurii si aurii, din piele de dragon. Desi fata se intreba nedumerita pe unde mai intrase si pielea de dragon, materialul fiind mai degraba asemenator lanei... avea sa afle daca merita sau nu cei 21 de Galleoni dati (ceea ce nu e un pret demn de ignorat). Parintii tinusera mortis sa-si ia ceva rezistent la vraji
"Cine ar vrea sa ma atace, oricum?"

Dar Soimeanca nu stia cate pericole pasc in lumea vrajitoreasca.

"Buna alegere fetita... pielea de dragon, extrem de rezistenta la vraji" a exclamat vanzatoarea din partea opusa a magazinului, astfel ca mai multi cumparatori s-au intors sa vada cu cine vorbeste. Samantha a preferat sa-si dea ochii peste cap si sa sa intoarca cu spatele, ignorand sa fie privita de prea multe perechi de ochi, dupa experienta indurata in holul de la Hogwarts.

S-a dus intr-un suflet la fete sa le intrebe cum ii vine si a fost multumita sa afle completarea lui Alice:
"Sa stii ca jacheta chiar este facuta si din piele de dragon, are 3 straturi, nu ai observat?" intradevar, cel de la mijloc se dovedise a fi un strat din piele de dragon, intre bucati de materiale textile. Usor rusinata de gafa, samantha se intoarse pe calcai multumindu-i si continuandu-si cumparaturile.

Roba lunga si neagra pentru scoala, precum si cele de bumbac ce ar fi trebuit sa fie purtate sub pelerina, le cumparase deja inainte de a veni la Hogwarts. Acum mai achizitionase doar imprimeul "Ochilor-de-soim" ce urma sa fie aplicat definitiv pe bluza cu o vraja de lipire incorporata.

Intr-un sfarsit, Alice si cu Samantha si-au gasit robe pe masura. Desigur, Zoya prefera sa faca comanda, doar avea o suma maricica depusa la banca...

Urmatoarea oprire: Magazinul de cazane (si dupa aceasta probabil ca niste magazinase cu pene de scris, telescoape si alte chilipiruri...?)