The last chance

[Helena Daphne Rose]

Am intrat si eu pe topic si ce vad?
Haide Bell te rugaam!

[Anaella L. Hathway]

Bell, unde este nextul? Nu vezi ca ai fani multi? De ce ii tii in suspans? Eu vreau sa pun partea II la ficul meu maine sau maxim poimane. Tu ce faci? Stai o saptamana pana pui nextul. Vezi ca ma supar
Si nu o sa-ti placa

[Bell Evans]

Capitolul 11 – Schimbari

Ultimele zile din februarie se risipira, la fel ca diamantele de gheata. Zapada incepu sa dispara din universul pamantului, lasand loc pamantului amortit. Poarta de arama a anotimpurilor se deschise incetisor, lasand loc primaverii. Coborata pe pamant, in matasuri fine tesute din vant, a adus la viata sopotul izvoarelor si glasul pasarilor. Cerul de un albastru indraznet tinea piept celor cativa nori albi si nevinovati, in timp ce ultimele pete de omat se ascundeau de caldura binefacatoare. In aer domnea fericirea, care te indemna sa zambesti si sa te bucuri de viata.
Era 1 Martie, cand ma indreptam cu Josh spre liceu. Mainile noastre strapungeau aerul inmiresmat impreunate, iar sufletele noastre erau mereu unite. Indiferent de ce s’ar fi intamplat.
Ajunsi in fata scolii, am vazut un grup compact in fata portii mari.
“-Sa mergem sa vedem ce e acolo” propuse Josh, in timp ce ma trase de mana in directia indicata. In mijlocul grupului, care spre uimirea mea era format din colegii mei de clasa, era nimeni altul decat Daniel.
“-Ce se intampla?” am intrebat eu, socata.
½-Lisa, Josh..ma bucur mult ca ati venit½ spuse Dane, apropiindu’se de noi.
Ce naiba se intampla?!
“-Eu plec..ma mut cu mama mea, simt nevoia sa plec de aici” spuse el, cu privirile indreptate spre asfaltul ud. Josh nu avu nicio reactie, asa ca Daniel continua.
“-Tie, Lisa, ti’am cerut iertare. Si imi amintesc perfect ce mi’ai spus atunci” incepu el, dar Josh il intrerupse.
“-Nu trebuie sa’ti ceri iertare de la mine, Daniel. Din moment ce Ly a fost fericita alaturi de tine in acele luni, acest lucru compenseaza tot raul pe care l’ai facut”.
Dane ramase blocat, nu se asteptase la un astfel de raspuns, mai mult ca sigur.
“-Iti multumesc. Ma bucur ca Lisa e atat de norocoasa incat sa te aiba” sopti Daniel, strangandu’i mana. Apoi, se apropie de mine si ma intreba:
“-Pot sa te imbratisez de ramas-bun?”
“-Ok..” am raspuns eu, usor sovaind. Nu eram 100% sigura de schimbarea lui. Insa o strangere in brate ferma, ce aducea a un “adio” soptit ma invalui pentru cateva secunde, dupa care disparu.
Daniel parasi curtea scolii, fara sa priveasca in urma. Vroia sa inceapa o viata noua, sa fie fericit in alta parte. Si nu aveam de ce sa il judecam, niciunul dintre noi. Fiecare merita o a doua sansa in viata, daca si’a recunoscut greselile.
“-Lisa, vreau sa vorbim” imi sopti Josh.
“-Acum?!” am intrebat eu, usor speriata de tonul vocii lui.
“-Da, hai sa mergem” murmura el, indreptandu’se spre iesirea din scoala.
Era clar, ceva se intampla. Insa Ashley si Pete ne prinsera din urma.
“-Lisa, Josh!” striga Pete, in timp ce eu m’am intors spre ei.
“-Asteptati!” striga si Ashley, ajunsa in dreptul nostru.
“-Nu puteti pleca la prima ora, proful de mate e mult prea nervos” spuse Ash, infricosata.
“-Ok, hai sa ne intoarcem” spuse Josh, aparent incomodat.
Am intrat in clasa, iar barbatul de la catedra ne privi furios.
½-Clasa a12a A! Ce e cu voi?? Toti profesorii se plang de voi in cancelarie!” urla el, in timp ce ne facu semn sa mergem in bancile noastre.
“-Ce are?” l’am intrebat eu pe Mike, care statea langa banca noastra.
“-Habar nu am, urla ca disperatul de 10 minute” sopti el.
“-Mai, mai, vad ca aveti chef mare de conversatie, nu??” intreba dirigintele.
“-Ne scuzati” am murmurat eu, simtind ca ma inrosesc la fata.
“-Vom face cateva schimbari in clasa. Poate asa, va veti mai linsti!”
“-Dar..” incepu Peter, insa proful il intrerupse.
“-Domnule Collins, va rog sa veniti aici, impreuna cu domnisoara Betty” spuse acesta, indicand prima banca din fata catedrei. O fata cu o mutra de cal se intoarse si ii zambi fermecator.
“-Super” mormai Pete, punandu’si ghiozdanul pe banca.
“-Mai departe. Domnisoara Cudmore, veniti aici cu domnul Hale” ii spuse lui Ash, aratand o banca de langa el. Baiatul de langa ea era tocilarul clasei, si fu aparent incantat de perspectiva de a sta cu Ash in banca.
“-Daca ma pune sa stau cu Mike, innebunesc!” am murmurat eu, iar proful se intoarse spre mine.
“-Domnisoara Stryder, aici” zise el, zambind. “Dumneavoastra puteti ramane cu domnul Bnnet in banca, am auzit multe laude la adresa voastra”.
Josh zambi, iar eu nu am asteptat alte indemnuri, ci m’am asezat in fosta banca unde stateam cu Ash. Am aruncat o privire spre ea, parea destul de ocupata cu telefonul. Instinctiv, m’am uitat la Pete si am vazut ca si el butona pe sub banca.
“-Ash si Pete vorbesc din nou prin mesaje” imi sopti Josh la ureche, chicotind.
“-Tu chiar imi citesti gandurile, asta vroiam sa zic si eu” am murmurat eu, zambind.
“-Liniste!” tipa proful. “Domnule Mike, vi aici, in locul domnisoarei Cindy” adauga el, arantand spre o fata mica de statura, cu ochi caprui, aparent speriata. Aceasta se duse in fata clasei, asteptandu’si locul. “Tu vei merge cu domnul Ducke, acolo” spuse dirigintele, indicand ultima banca.
Asa decurse toata ora de mate, cu multe schimbari in banca. Din ultimele randuri, eu si Josh am ajuns in a doua banca din fata catedrei. Dar nu conta. Faptul ca stateam impreuna era cel mai important.
Dupa ore, tata veni si ma lua de la scoala.
“-Pa pa, Josh!” am strigat eu, din masina. Era clar, o zi mult prea ciudata!! Tata nu venea mai niciodata sa ma aduca de la scoala, acum ce se mai intamplase?!
“-Trebuie sa’ti spunem ceva” zise el, pe un ton serios.
“-Cum, si mama?!” am intrebat eu, uitandu’ma ca idioata in masina, dar eram doar noi doi.
“-Mama ne asteapta acasa” spuse el, zambind trist.
“-E de rau, sau de bine?!” am intrebat eu, ingrijorata.
½-Vei afla la momentul potrivit, am zis sa iti spunem noi ma intai½ zise tata, uitandu’se la drum.
Ceva se intamplase. Si era ceva rau, din cate imi dadeam eu seama.
“-Tata, te rog zi’mi!!” am spus eu, inainte sa ajungem in fata usii.
“-Imediat” sopti el, conducandu’ma in casa.
“-Lisa” striga mama, aparand de dupa colt.
“-Hai sa vorbim” murmura tata, urmandu’ma spre canapea.
“-Stim ca iti va fi greu..dar Josh si familia lui se muta din cartier.” spuse mama, cu o voce sparta.
“-Poftim!? E o gluma, nu!?” am intrebat eu, sarind de pe canapea.
“-Din pacate nu” spuse tata, incercand sa ma linisteasca. “Josh va vorbi cu tine”.
Am urcat in camera mea si i’am trimis un mesaj. Dupa cateva minute mi’a raspuns, ceva in genul “vom vorbi maine la scoala”.
Nu imi placea ce se intampla. Prea mult mister. Dar a doua zi aveam sa regret curiozitatea care ma macina pe interior..

__________
Deci, aveti aici capitolul 11..nu e cine stie ce, dar sper sa va placa

[Alice Morris]

este super
desi imi pare rau ca Josh se va muta
esti foarte talentatã la figuri de stil si descriere si mai ai un talent aparte: sa ne faci sa vrem mai mult, si sa ne tii in suspans
mai ales cu ultimul rand din capitol
si cum adica nu e cine stie ce?
daca mai spui chestii de genul asta, ne suparam

[Lizzie Craig]

Mai... dar toata lumea e grabita azi
Bravo, Bell Asa te vreau :-*
E frumos si cand zic ca e frumos, e choar foarte frumos

[Bell Evans]

dar am pus next'ul, Liz

ce mai vrei??

celalalt next..nu intrebati

[Bella Emily Rose]

Uraa
Thanks , Bell
E superb,ca deobicei.
Ma surprinzi pe zi ce trece [ desi nu pui un capitol nou in fiecare zi ]
Astept urmatorul

[Bell Evans]

capitolul urmator va fi mai sad

dar vor fi altele si mai sad ca asta, nu va faceti griji

va anunt ca am terminat si capitolul 15

si am idei pentru capitolul 16

[Bella Emily Rose]

Asta inseamna ca diseara este posibil sa avem un next ?

[Bell Evans]

nuj, ma mai gandesc..capitolul asta merita sa tin lumea in suspans

maine poate