In cautarea fericirii

[Sophia Mason]

bine
postezi cand vrei
dar daca pui 2 capitole maine e si mai bine
mai multe informatii intrun timp mai scurt

[Lizzie Craig]

Deci vezi cum e?
La inceput ai facut un rezumat, iar acum te'ai plictisit. Mai bine taceai din gura si scriai ce'ti venea pe moment.
Iar titlul... e prea... exprimativ... puteai sa alegi unul pe care doar tu il intelegi si era super ok
Deci... maine doua capitole

[Matt I. River]

Daca termin de retusat in seara asta o sa postez Daca nu atunci maine

[Sophia Mason]

azi e maine, de ce nu lai postat inca?
sau cred ca tu inca dormi la ora asta.
cand te trezesti vreu sa vad nextul, da?

[Matt I. River]

Da, da sigur dorm Azi m-am trezit la 6:30 Oricum next-ul vine mai tarziu, nu acum Cum am spus, intre orele 20:00 si 22:00

[Alice Morris]

multumesc extrem de mult ca nu ai postat nextul cat am fost eu plecata, ce mas face eu fara tine?
abia astept seara asta ca sa citesc urmatorul capitol

[Matt I. River]

Oke, oke, stiu Am intarziat...putin...dar na

Capitolul IV ~ Amintiri

-Buna ziua, am zis eu nesigur. Îl caut pe Edward Elric. Mi-sa spus ca locuieºte aici…
Ah, aceea a fost o zi memorabila. Nu mi-am dat seama prima oara, dar acum ºtiu ca ii datorez totul acelui om, acelui copil daca pot spune aºa. Chiar daca se enerva extrem de repede, cunoºtinþele acestuia m-au uimit si continua sa mã uimeascã…

Bãtrânelul ridica privirea spre mine in timp ce încerca, parca, sa isi dea seama cine eram. In cele din urma spuse cu o voce sugrumata:
-Buna ziua. Intradevar, domnul Elric locuieºte aici. Cine îl cãuta?
L-am privit o clipa pe cel din fata mea, uºor intrigat, al cãrui chip era încãrcat de ani. In cele din urma i-am rãspuns:
-Numele meu este Matt Carter. Am venit sa discut cu domnul Elric.
Ochii acestuia sclipirã pentru o clipa.
-Sunteti de la politie?
-Nu domnule. Sunt un simplu cetatean care ar vrea sa ii punã câteva întrebãri domnului Elric. Legat de…
M-am oprit brusc din vorbit. Mã gândeam: „Ce ar spune omul acesta daca as aminti de Alchimie? M-ar crede nebun? Ar crede cã fac glume proaste? Dacã acest domn Elric nu era cel pe care eu îl cãutam?”
-Legat de Alchimie, am spus eu intr-un final, aºteptând cu sufletul la gura sã vãd reacþia bãtrânelului. Însã acesta nu pãru deloc surprins, ba din contrã. Întinse o manã tremurandã spre mine si spuse:
-Pot sa vã vãd ceasul, domnule?
„Ceasul?! Ce vroia sa spunã? Cum l-ar fi ajutat ceasul meu?” Chiar când mã pregãteam sa ii rãspund, o voce se auzi din întuneric:
-Lasa-l Al, nu are nici-un ceas. Nu este un alchimist al statului.
-Se pare ca ºti multe despre el Ed, rãspunse bãtrânelul.
-Normal ca ºtiu. Doar am vorbit cu Nathan si el mi-a povestit totul.
„Tocmai a spus ca a vorbit cu cel mai bun prieten al meu si ca acesta le-a spus totul? Ce legãtura are doctorul cu aceºti indivizi?”
-…trebuit sa îmi spui si mie Ed, doar suntem fraþi.
-Da, suntem, doar cã nu am avut ocazia…
-Hei, hei, hei, am strigat eu uºor enervat. Ce se întâmplã aici? Deviem de la subiect. Si de unde îl ºtiþi voi pe Nathan?
-Vaai, dar ºtiu ca avem o gura mare, râse Edward in timp ce se apropia de mine…
Daca se putea spune ca am fost uimit de comportamentul bãtrânelului si de faptul ca cei doi „fraþi” îl cunoºteau pe Nathan, ei bine a fost nimic pe lângã socul pe care l-am simþit când l-am vãzut pe aºa-zisul geniu al Alchimiei, care nu pãrea sa aibã mai mult de 16 ani.
-Tu…tu eºti Edward Elric? m-am bâlbâit eu in timp ce chipul acestuia era luminat de soarele care pãtrundea prin ferestrele mici ale casei. Dar…dar credeam ca…ca eºti un adult in toatã regula. Nu mã aºteptam sa gãsesc un co…
-Pe cine numeºti tu copil micuþ, bun de nimic pe care îl poþi strivi ca pe un gândac si care se clãtina de pe o cutie de chibrituri?!?! strigã acesta deodatã.
-Ed, liniºteºte-te, spune bãtrânelul. Nu a spus nimeni asta. Si apoi se întoarse spre mine si ºopti, in timp ce fratele lui încã arãta ca si cum as fi aruncat cu ceva in el: Nu ii place sa i se spunã copil, rase acesta. Oricum eu sunt Alphonse, fratele mai mic al lui Ed, încântat de cunoºtinþa.
„Se pare ca asta o sa fie o vizita interesantã” m-am gândit eu in timp ce am întrebat, surprins pentru a nu ºtiu câta oara:
-Mai mic? Dar nu ar trebui sa fie…ºti tu…invers?
Se pare ca asta a fost o greºealã. In acel moment Edward arãtã ca si cum ar fi fost pe punctul de a lua foc si se arunca asupra mea cu un chip care era la graniþa dintre exasperare si altceva…
Dar Alphonse, care pãrea sa fie obiºnuit cu tipul ãsta de comportament, fãcu un fel de miºcare ciudata si in acel moment, in locul bãtrânului apãru un bãiat, tot in jur de 16 ani, care sãri si îl prinse la timp pe Edward.
-Ed, ce-ar fi sa ne liniºtim si sa ascultam ce are de spus Matt. Te rog? adãuga acesta când nu primi nici un rãspuns din partea fratelui sau.
-Hmm, fãcu acesta, întorcându-se pe cãlcâie si aºezându-se la masa.
-Huh, cred ca acum e bine, îmi spuse Alphonse. Bun, deci ce ai vrut sa vorbeºti cu fratele meu?...

„Ce cãutam eu aici? Aceºti copii erau intradevãr experþi in Alchimie? Era Edward acel Edward Elric pe care îl cãutam si despre care citisem atâtea?”

-Bine, am spus eu, hotãrât sa ii pun pe cei doi bãieþi la încercare. Înainte sã începem discuþia propriu-zisa as vrea sã clarificam niºte lucruri, doar doar ca sã înþeleg si eu ceva.
M-am aºezat la masa lungã si acoperitã cu un strat subþire de praf si mi-am fãcut ordine in gânduri timp de câteva secunde. Alphonse îmi urmã exemplul si se aºezã langa fratele sau.
-Bun, am început eu. In primul rând: cine sunteþi voi doi? Din câte am citit despre Edward Elric, acesta trebuia sa aibã cel puþin 60 de ani. Iar fratele sãu, Alphonse, trebuia sa fie mort. Voi pretindeþi ca sunteþi…ei.
-Chiar suntem ei. Înainte sa iþi rãspund la întrebare, iþi voi povestii cate ceva despre familia Elric, spuse Edward.
-Asta este o metoda buna sa mai depanam amintiri, chicoti fratele sau.
Am stat aproximativ o ora, ascultându-i pe cei doi bãieþi „depanând amintiri”. Cu fiecare cuvânt pe care îl spuneau, inima mea se strângea, nu ºtiam daca de durere, pentru ca îmi pierdeam încrederea ca o sa reuºesc vreodatã sa o aduc pe Lauren înapoi, sau de bucurie, pentru ca spusele lor îmi trezeau o speranþã si o dorinþã incredibilã…

Familia Elric era, din cate se pare, renumita. Cu aproximativ 2000 de ani in urma, aceºtia au fost primi oameni care au reuºit sa stãpâneasca Alchimia in totalitate si sa descopere cele mai ascunse secrete. Mai mult, se spune ca Edward Elric, fiul lui Trisha si a lui Van Hohenheim a fost cel mai tânãr alchimist al statului si cel care a purtat rãzboiul cu cei 7 homunculus de pe vremea aia, printre care si mama lui, alãturi de fratele sau Alphonse. Alchimiºtii statului erau soldaþi speciali, care erau chemaþi doar pe timp de rãzboi si care isi foloseau cunoºtinþele pentru a reduce victimele si a câºtiga rãzboiul intr-un mod cat mai puþin sângeros. Un homunculus era un om artificial care era creat atunci când un alchimist încerca sa aducã pe cineva la viata si eºua. Ceea ce au fãcut Edward si Alphonse. Au încercat sa o aducã la viata pe mama lor…si au eºuat. Mai târziu, aceºtia au plecat in cãutarea Pietrei Filozofale, singura substanþa care putea aduce pe cineva la viata, fãrã a crea un homunculus…

…Ii priveam pe cei doi parca printr-un tunel lung, in timp ce vocile lor deveneau din ce in ce mai ºterse…
-Matt? intrebã Alphonse alarmat. Te simþi bine?
-Da…da, mã simt bine, Alphonse. Extraordinar chiar.
Simþeam cum emoþiile pun stãpânire pe mine încetul cu încetul, cum acea speranþã se mãreºte de cel puþin o suta de ori.
-Ah, spune-mi Al, rãspunse acesta, trezindu-mã la realitate. Iar fratelui meu poþi sa ii spui Ed.
-In ordine, am zis eu. Deci Edward si Alphonse Elric, cei de acum 2000 de ani, au gãsit o modalitate de a crea o Piatra Filozofala si au readus-o pe mama lor la viata?
-Pai da, asta am spus, fãcu Ed. Ce credeai, ca noi suntem niºte copii oarecare? Am obþinut Piatra Filozofala acum 2000 de ani si inca o avem…

Sper sa va placa

[Alice Morris]

eu prima

este, pur si simplu WOW
deci este super hiper extra ultra mega bestial
miam dat seama pe la jumatea capitolului ca cei doi "pusti" erau tineri datorita pitrei filozifale, dar nu prea am inteles, cum adica din batran sa transformat in adolescent[ca la 16 ani nu mai esti copil]

[Bella Emily Rose]

Ador ficul tau
E superb
Sper sa nu ne mai lasi sa asteptam asa mult
Vreau sa stiu ce se intampla

[Matt I. River]

Multumesc mult Bellatrix