Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

am editat

[Kasumi Mikoto]

Partea a treia





Poveste





Dupa un timp destul
de lung in care domnul Neemlen s-a uitat la cer, intr-un sfarsit a inceput ceea
ce dansul numea “das kleine Gescichte”:


-Fiecare Mag(eu) sau
Nimfa(tu) se naste cunoscand povestea adevaratului lor neam, dar fiind
incapabili sa si-o explice ”singuri”. Aici de ajuta Magia Zorilor. Ne-o putem explica, dar in acelasi timp se
explica singura.. Poti sa faci orice cu Magia asta…Dar banui ca stii ca nu-i
bine sa faci abuz de ea. E, s-acu`agiung undi trebe. Acu`o groaz`di timp, pi la
prima Nimfa, di p`in 300 si ceva dupa Hristos, eine Blodne(kleine nichts)…


-Domnu`Neemlen ?


-Uh?


-Germana…


-Ah, Ja! Du
verstechts nicht…Pe la 300 si ceva dupa
Hristos, un prostanac mare a gasit ca sangele unei Nimfe(si doar al unei
Nimfe) te face nemuritor, Dat fiind faptul ca, defapt, inimile Nimfelor sunt
stele…


Poftim!? Atatea
noutati bizare despre greselile(cu o existanta sigura dar nebanuita) din tema
la anatomie(intensiv) cand ma punea profa sa fac “un soi de presupuneri”, cum
zicea ea, asupra propriului corp… Si…Ah, sigur! De aia imi ieseau analizele
ciudate… Acum parea sa aiba un pic de logica, dar totusi…


-Inca mai exista si
acum, si in timpul tau au existat, dobitoci de genul, care apeleaza la
vrajitoare ca sa le zica exact unde si cand se va naste o Nimfa. In schimb,
vrajitoarele primesc a 13-a parte din sangele Nimfei, care pe ele nu le mai
face nemuritoare, intrucat sunt deja, ci doar le face sa arate mai tinere…


Apoi paru sa se
reculeaga:


-Pe cand eram eu
tanar, am cunoscut o Vrajitoare…Nu-i dadeai 23… Mi-a sucit mintile. Da`mi-a
trecut instantaneu cand am aflat ca avea 836 de ani.! incepu el sa rada.


Eu inca ma gabdeam la
ce im spusese domnul Neemlen(Jòrg Nemlen) si nu imi venea sa cred… Parca eram
vedeta unui film de groaza fara sa stiu…


-Si din ce an vii?


-2010…si am 12 ani…


-Ai, ai, ai….Uf…
Verflix! Schlehte, SCHLEHTE!


-Ce?


-In timpul tau se
afla cel mai rau vanator din cati stiu!


-Cine!?


-Ivvan…aa…Wolff, daca
nu ma insel.


Mi-a sarit inima. Era
vecinul de peste drum!


-Si la varsta de 12
spre 13 ani(ai Nimfei, vreau sa zic), efectul e neintarziat… De aia singura
Nimmfa vare a trecut de 12 ani si e inca vie in secolul tau e…


O privire in fata.
Masa de cafea, hartia, pixul, manualul de Istorie, Fillip, privind insistent…


O, NU! Ma intorsesem…Dar
de ce? Eram, oricum, prea macinata de gan duri si, cu toate ca voioam cu
disperare sa ma intorc, i-am aruncat fratiorului meu un zambet si, in noaptea
rece de sambata, ultimele cuvinte au fost:


-Ma duc la culcare…

[Lizzie Craig]

Ghini, bre! Foarte ghini. Ti filisit, bre! Chiar ti filisit

[Bella Emily Rose]

E prea tare , Neo
Si apropo Lizzie, imi place cum scrii
Pe cand vine nextul ?

[Bell Evans]

foarte tare Rain

sunt niste faze..

next

[Kasumi Mikoto]

nu ma omorati fetelor. Deja am facut niste compromisuri sa ma lase mama sa scriu... Mai comentati si voi.
App, mersî, Lizzie, mersî

A, ºi, de azi sã ºtiþi ca greºelile de tipar sunt doar acolo unde nu e schimbatã o vocalã, ci o consoanã, acolo unde lipsesc litere la capatul cuvântului ºi nu e pus apostrof ºi acolo unde replicile ''greºite'' nu sunt ale moºului ºi nici puse intre ghilimele.

AªTEPT COMMZ

[Kasumi Mikoto]

Capitolul 5

Sânge de Nimfã
Sau: Duel la miezul nopþii

Partea I

Noaptea aceea aparent rece se încãlzi repede. În vânticelul de afarã,
undeva într-un copac, se foia probabil o vevriþã îmbiata de mirosul ameþitor al
florilor de insomnie de pe-un cer de catifea.
‚Fâº-fâº...’ ,Fâº-fâº...’, ... ,TROSC!’
Oricât de mare ar fi fost veveriþa ºi oricât de subþire creanga, nu cred cã
ar fi trosnit sub greutatea mamiferului.
,Sfãããr-sfârrr....TROSC!’
‚Ei, hai! Cât e veveriþa aia?! Cât un pachiderm!? Neeh... Poate o fi pisica
ãlora de peste drum...’. ªi mi-a sãrit inima. Ivvan Wolff. ‚Nu, nu... N-are
cum...’.
Pe fereastra deschisa intra vântul(aveam sã realizez cã nu era singurul
musafir care prefera aceastã metodã). Priveam tavanul, pe care eu singurã
desenasem flori, rândunele ºi fluturi... Mi se fãcuse brusc tare sete. M-am dat
jos din pat. Voiam sã merg pânã la bucãtãrie.
Însã nu am fãcut nici doi paºi, cã
...m-am trezt cu un pumnal la gât.
Celãlalt braþ al proprietarului armei albe, care nu se incleºta hotãrât pe
mânerul de fier, mã tinea strâns de mijloc, ca sã nu mã pot elibera.
-Dorinþã de adio, Rain?
Vocea aia...Ivvan Wolff? Ce-i drept, muream de fricã, dar viaþa mã învãþase
sã nu o arãt.
-Nici una. si am continuat pe un ton exagerat de calm: Dar tu?
-Ah, baliverne ! Ce ai putea tu sã-mi faci?
-N-ai idee.
-Nu mã sperii, sã ºtii!
-Nu asta intenþionam, am zâmbit eu, sfidându-l.
Probabil cã ºi-a dat seama la ce ma refeream, deºo, nici mãcar o clipã,
intenþia nu a fost reala.
-Nu fi proastã! O sa te dezintegrezi!
-ªi tu.
_________________


Ajungã-vã atât, pentru moment

[Lizzie Craig]

Vezi, iti place limbajul meu. Data aviatoare o sa scriu in HTML
Din nou ma uimeste imaginatia ta
Bravo! Si ai grija la double'post

[Kasumi Mikoto]

dc? nu e rp...

[Lizzie Craig]

Okz... Ma refeream, defapt, ca ma sperie Un cutit o.O
Brr!