Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

da
mersi
desi s-ar putea sa nu ma pot adapta de tot cu cerintele voastre si nici sa le respect la perfectie
O sa vad eu de next mai vreau sa vad commuri, ca altfel nu mai pupati nimic!
Si voi:"Nu vrem sa il pupam, vrem sa il citim!"

[Bella Emily Rose]

Exact
Dar chiar vreau next
Commurile de la mine se pun ?

[Sophia Mason]

hai cu nextul
asta se pune nu?
cand mai vine nextul?

[Kasumi Mikoto]

NU se pun. Luati exemplul lui sis de la capitolul anterior. Al lui sis nu se mai pune. Hai ca nu va cer prea mult. doua CA SA MA APUC de next si ALTELE 3 CA SA IL SI PUN
Sunt rea ?

[Lizzie Craig]

Ok, uite unul aici
Se pune?!
Next...

[Kasumi Mikoto]

Intai as vrea sa imi cer o suta de miliarde 999 de mii 999 +1 scuze fata de cele doua fete carora le-am zis ca nu o sa mai scriu la fic. Eram intr-o pasa proasta.

Aici e nextul. E cam vag...

Partea a treia

Dupa numai cateva minute am ajuns sa nu mai inchid ochii, tresarind la fiecare scarsnet metalic sau sa intorc privirea la fiecare strafulgerare argintie a sabiei lui(da, avea si asa ceva) in lumina unei luni sidefii, scufundandu-se in catifelele unui cer de safir intunecat ca o perla in adancurile unei mari. De la un timp, chiar nu mai era nici dorinta de razbunare, nici speranta, nici nimic. Pur si simplu o serie de miscari robotizate. Un tipar monoton din care nu ma mai puteam opri.
La un moment dat, intr-o secunda de neatentie, a avut ocazia sa imi ia gatul. Eram aproape cu spatele la el, asa ca nu pateam sa barez cu sabia. A fost un lucru pe care nu l-am gandit. Apoi, in contrast cu lumina alba a satelitului natural care se vedea pe geam, cateva picaturi de sange au sarit iar, alunecand pe o lama de argint. Prinsesem sabia cu mana. M-am intors cu placerea sadica de a vedea mutra ingrozita a celui mai bun prieten al tatei. APoi a fost randul meu sa nu imi cred ochilor. Rana se inchidea cu o viteza incredibil de mare sub ochii mei. “Aha! Esti mort, Ivve!”.
A continuat sa incerce sa ma loveasca, cu o furie nebuna, dar acum ma feream fara nici un effort. Nu trebuia sa astept sa vad unde ajunge lama, ci de unde pleaca. Cum isi misca Ivvan incheietura. O secunda a fost tot ce am avut nevoie sa il imobilizez, sa-i iau sabia si sa il pocnesc cu ea peste glezne. A cazut la pamant. “Victorie!”.
-Gata. am zambit eu. Randul meu acum. Ultima dorinta?
-U-u-ultima?! Nu...! M-am jucat...E-Ele m-au pus s-sa...!
-Of... Minti de ingheata apele. Dar esti un actor foarte bun. O secunda chiar am crezut ca esti ingrozit.
-In regula, atunci. facu Ivvan Wolff cu o mutra neutral. Dar mai apoi, un ranjet nebun i se largi pe toata fata, in timp ce se dezintegra sub ochii mei. PParca se topea acolo, scurgandu-se prin podea. Brusc ma cuprinse un val de dispret pentru toate vrajitoarele rele din povesti. Am facut sabia sa dipara, am rezolvat-o si cu gaura facuta de pumnalul din perete. Apoi am plecat tremurand vag, spre baie, orbecaind, prin intuneric(fluxul de magie arsese toate becurile din casa) dupa sticluta cu spirt. Mai puteam avea incredere in cineva?
_____________________________________

Inca odata scuzele mele.

[Lizzie Craig]

Eram aproape cu spatele la el, asa ca nu puteam sa parez cu sabia.

-In regula, atunci, facu Ivvan Wolff cu o mutra neutra.

Si inca trebuie sa'ti ceri de o mie de ori scuze!
In rest... m'a tinut cu sufletul la gura
Mi'a placut si mai vreau next! Poate sa fie si atat de mic...

[Kasumi Mikoto]

Multumesc. Si da, mai mananc niste lucruri pe parcursul textului... Vai, m-ar omor profa de romana!

IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!IMI CER SCUZE!........................................................IMI CER SCUZE!

SORRY! 3

(Va ajunge?)
A si: VA PROMIT CA NU O SA IL LAS BALTA,
INDIFERENT CAT DE PROST O SA DEVINA LA UN MOMENT DAT...

[Bella Emily Rose]

Nu are cum sa devina prost , Neo
De abia astept continurea

[Kasumi Mikoto]

NU va mao cer commuri, ca oricum nu primesc.

Capitolul
6
Part
one:

-R-rain?
-Uh?
Fillip
ma privea insistent de dupa un dulapior scund din hol.
-Ce
e cu tine? Si de ce a cazut curentul?
-Nu
a cazut curentul. Ti s-au ars becurile. Pe astea din hol si din camera mea le-am
stins eu, l-am linistit.
-Ok,
dar ce e cu tine? Si zgomotele alea?
-Pai…
Ma uitam la un film.
-Bine
dar cu tine…?
-Ah,
aici era! am schimbat eu subiectul, intinzandu-ma dupa sticluta cu spirt.
-Sangerezi…ingana
Fillip. Plangea.
-Ce-i?
am zambit, mangaindu-l pe cap. Culca-te. Lumina lunii iti joaca feste, l-am
asigurat eu, intorcandu-ma in camera mea. M-am lasat jos pe pat, inchizand
ochii. “Au.”. Dar apoi am inceput sa rad, lasand spirtul jos. “Dumnezeule, dorm
pe mine!” Si am inceput sa concentrez magia intr-o mana, asupra umarului ranit.
Avea o nuanta de albastru deschis. Jumatate din mine isi dorea sa plece de
aici. Bulinele albe ale mochetei mele se
transformau in fulgi de zapada… Cazand pr ramurile negre ale unui copac
desfrunzit… O ramurica uscata trosnea sub greutatea unor turturi cat cozile
unor lingurite dintr-acelea speciale pentru amestecat in cafea. Mai incolo de
copac era o casa draguta, cu acoperis din tigle bleou. Undeva in dreapta era o
gradina de capsuni. Peste un gard viu, o doamna(aveam serioase dubii despre
asta) vorbea cu un tip cam rablagit. Avea pe cap o palarie de culoarea oului de
rata, iar pe sub geaca de culoare crem, de la care ii lipseau doi nasturi se
puteau vedea bretelele unei salopete personalizate. “Dumnealui” mai avea si o
pereche de ochelari caraghiosi. Intr-o mana tinea o carte de vizita:”Nemlen.
O738509762”
-Das
ist keine gute idee, Dalia. Meine leibe Freunde, koghen*…Schlehte idee!**
-Nein,
Herr Nemlen! Uberhaupt nicht schlehte. Sie ist meine Kind, und ich fine nicht
problem spielen mein ròle, aber so. Verstechest du, Herr Nemlen, Leibe freunde?***
-Aber,
Dalia…!****
-Nein,
Jòrg, uberhaupt nein!*****
Respectivul
domn pleca, iar “Dalia” intra in casa.
Apoi bulinele albe au aparut iar. Ce fusese
asta? In fine. Terminasem de findecat rana. Am adormit bustean.


________________________________________-
*
“Nu e o idee buna, Dalia. Draga mea prietena, precizez…”
**
“Proasta idee!”
***”Nu,
domnule Nemlen. Absolut deloc rea. Ea e copilul meu si nu gasesc nici o
problema in a-mi juca rolul, chiar si asa.|(in context:”Chiar si in conditiile
date.”| Intelegi tu, domnule Nemlen, dragul meu prieten?
****Dar,
Dalia…!
*****Nu,
Jorg. Absolut nu.

Scuze.
E doar fragment. O sa aiba si asta vreo trei parti.