The last chance

[Desiree Rose Goth]

si next, sambata dimineata cand trebuia sa pun capitolul asta de fapt

Bun
Sa pui capitolele mai repede de acum incolo

[Bell Evans]

desiree, cine vorbeste
tu cum pui capitolele, ehh??
sambata dimineata aveti next, daca nu luni [pentru ca sunt plecata week-end'ul asta, srry ]

[Alice Morris]

asa Bell, fii rea Devil
imi place foarte mult, felul in care descrii, si la un momendat, mia amintit de capitolul King's cross din HP7, si anume partea in care realiza el ca nu e mort
lipsea de pe la mijloc fraza "dar daca eu deja am murit?" Laughing fiindca spuneai "de ce nu ma lasa sa mor" ei bine, nu chiar asa, dar in principal asta, doar cu alte cuvinte
si mie imi aduce aminte caderea de Alice in wonderland
teai reintors la talentul tau-descrierea
imi place mult felul in care descrii poenita si caderea noptii, si nu ma mir ca ai luat zece la testarea nationala la romana
si, la inceput, cred ca trebuia sa precizezi langa titlu ca vorbesti din punctul de vedere al Lisei
cine stie? poate vom mai auzi de tine

[Bell Evans]

ma, Al
si da..era timpul sa ma intorc la descrierea mea o lasasem balta in cateva capitole
si chiar nu m'am gandit la Alice in Wonderland la faza cu caderea si nici la chestia cu King's Cross dar uite ca sunt asemanari

[Lizzie Craig]

Scuze de intarziere
A ieºit foarte, foarte bine!
Modesta noastra ...
Next'ul... spor la gandit cand il vei posta

[Sophia Mason]

ce frumos
chiar mi-am amintit de faza de la king's cross
e cel mai frumos si sentimental capitol dintre toate
si faptul ca Josh era acolo e si mai special
hai cu nextul............ ca daca nu............

[Bell Evans]

sambata dimineata
nu mai devreme
si sophia, "daca nu" ce?

[Anaella L. Hathway]

"Ca de nu iti trag o bleanda!" citat din Ion Creanga Bleanda inseamna palma. Si pune mai repede nextul...

[Sophia Mason]

da exact
daca nu iti trag o bleanda
daca nu , nu se intampla nimic dar ar fi mai bine sa da

[Bell Evans]

Capitolul 18 – Inapoi in prezent

Partea I (Josh) ~ My angel is back

Lisa deschise ochii, privindu’ne dezorientata pe toti. O cuta de ingrijorare lua nastere pe fruntea de alabastru, in timp ce ochii ciocolatii ma cautau din priviri. Se trezise..ingerul meu se intorsese aici, langa mine.
“-Josh?!” sopti ea, cu glasul sfasiat. Duse automat mana la gat, iar chipul fu brazdat de un fior de durere.
“-Nu va fortati, domnisoara Stryder” se auzi vocea medicului care venise langa ea. Ii analiza reflexele si ii palpa usor crestetul. Fata mai scoase un mic oftat de durere.
“-Cum e?” intreba mama ei, privind’o inca ingrijorata.
“-Semnele vitale sunt foarte bune, la fel si reflexele. Starea ta e mult mai buna, te vom muta intr’un salon” zise barbatul, zambindu’i usor.
Sara se apropie in graba de sora sa, imbratisand’o cu grija. Zecile de fire ce i se incolaceau pe mana erau foarte sensibile, la fel si organismul ei slabit.
“-Surioara” sopti fata, doua lacrimi cazandu’i pe perna alba.
Parintii ei se apropiara de patul in care statea. Mama sa o lua de mana, in timp ce tatal se apropie si o saruta usor pe frunte.
“-Vom fi afara daca e nevoie de ceva” spuse el, cu o voce relativ insufletita.
Iesira in liniste din salon, Ashley aruncandu’mi priviri complice. Peter o lua de mana si o scoase din incapere.
“-Josh?” murmura Lisa, pentru a doua oara. Nu asteptam sa mai repete o data. M’am apropiat in graba de ea, luandu’i mana alba si calduta in mana mea.
“-Te iubesc, si stiu ca nu am nicio scuza pentru ce am facut” am spus eu, sirul de cuvinte luand nastere pe buzele mele, fara sa realizez intocmai ce spun. Plecarea mea era logica, poate ca dupa ce si’ar reveni in totalitate, ar trebui sa o parasesc din nou. Dar mintea mea spuse un “Nu!” rasunator cand acest gand imi invada corpul.
“-Josh, nu inteleg. De ce ai plecat? De ce m’ai lasat singura ?½ intreba ea, si un siroi de lacrimi i se pravalira din ochii obositi. Ma uram. O facusem sa sufere, sa’si doreasca sa moara. Dar in ciuda faptului ca tristetea ei era imensa, a mea o intrecea cu mult. Avea sa afle mai tarziu de ce. Acum nu’i puteam spune nimic.
“-Lisa, nu pot sa’ti spun nimic. Nu acum..” am spus eu, apropiindu’ma de ea.
½-Nu acum, nu ? Daca nu’mi spui acum, cand imi vei spune ? Poate totusi vei avea bunul simt sa’mi dai un mesaj dupa ce pleci” spuse ea.
Sarcasmul din glasul ei ma inviora usor, asa ca m’am aplecat sa o sarut. Dar Lisa isi puse o mana ferma pe pieptul meu, facandu’ma sa ma opresc cu buzele la cativa centimetri de ale ei.
“-Nu ma poti ierta, nu?” am intrebat’o eu, asezandu’ma inapoi cuminte pe scaun.
“-Nu e vorba de asta. E vorba ca sunt sigura ca dupa ce voi iesi din spitalul asta blestemat..” Se opri brusc. Ah, cat o iubeam!
“-Ca ce?” am intrebat eu, cu un zambet. Stiam ce vrea sa zica.
“-Ca vei pleca, si ma vei lasa singura din nou” a soptit ea, cuvintele parand sa’i provoace mai multa durere decat in mod obisnuit.
“-Prostuto, nu te mai parasesc” am spus eu, jucaus.
Lisa inlemni, uitandu’se cu ochii mari spre mine. Arata ca un ingeras picat din cer. Si da, era doar al meu. Nu eram dispus sa’l impart cu nimeni altcineva.

Partea II (Lisa) ~ Noutati

Mintea mea lucra repede. Josh tocmai spusese ca nu ma paraseste, nu?! Sau am auzit gresit..
“-Lisa??” intreba el, sovaind.
Un alt val de lacrimi mi se scurse pe obraji. De ce naiba plangeam?!
“-Chiar nu pleci? ½ am raspuns eu, uimita. Nu ma asteptam la asta.
“-Nu, dar daca nu poti sa ma ierti si m’ai uitat, pot sa te las in pace si totul va fi ca inainte” spuse el, un zambet trist incrustandu’i’se pe chip.
Cum sa fie ca inainte? Era batut in cap??
“-Vreau sa stiu daca ma mai iubesti” spuse el, apropiindu’se din nou de mine. Bataile inimii o luara razna, si era si mai jenant cu monitorul ala care bipaia disperat.
“-Lucrul asta nu o poate schimba nimeni si nimic. Am sa te iubesc mereu” am soptit eu.
½-Asta vroiam sa aud½ spuse Josh, cu un zambet jucaus. Se apleca, iar buzele noastre se intalnira. Imi fusese atat de dor de el, de saruturile lui, de imbratisarile sale. Ii simteam rasuflarea dulce, care ma ametea. Curand, ma elibera din capcana dulce a sarutului, lipindu’si buzele de fruntea mea.
Monitorul era foarte stresant, imi venea sa’l sparg.
“-Se pare ca inima ta o cam ia razna” chicoti baiatul, asezandu’se din nou pe marginea patului. Era atat de frumos. Abia acum ma oprisem putin sa’l analizez. Dupa o luna in care statusem separati, nu se schimbase prea mult. Aceeasi piele palida, aceeasi ochi de un albastru intens. Era al meu. Acum, mai mult ca niciodata, simteam nevoia sa ma stranga in brate, sa stea cu mine pe vecie.
Josh paru sa’mi citeasca gandurile, aplecandu’se spre mine. Ma cuprinse la pieptul lui, atent cu perfuziile care imi strapungeau venele din mana.
Am tacut, si cuprinsa deodata de disperare, mi’am scufundat privirile in ochii lui. Privirea lui parea plina de amintiri, venite parca dintr’o alta viata. Iar in ea se citea o dragoste atat de profunda, o dragoste care nu cerea nimic si totusi oferea totul.
“-La ce te gandesti?” intreba el, cu buzele in parul meu.
“-La tot ce a fost” am soptit eu, speriata sa nu strapung tacerea cu glasul meu.
“-A trecut, Lisa. Dar va veni timpul cand vei afla adevarul. Stiu ca suna jalnic, dar nu pot sa’ti spun nimic acum. Trebuie sa te faci bine” murmura el.
Inima mea incepu sa o ia din nou la goana, monitorul de langa noi bipaind puternic. O asistenta intra atunci in salon, iar Josh se ridica de langa mine.
“-Nu plec nicaieri, ma duc sa’mi iau doar o cafea si ma intorc” promise el, cand observa spaima ce imi inunda privirile.
“-Cum te simti?” ma intreba sora medicala, verificand perfuziile.
“-Destul de bine, ma cam doare capul” am raspuns eu, constienta de o durere surda ce imi afecta partea din spate a craniului.
“-Te’ai lovit cam tare, dar ai avut noroc” spuse ea, zambindu’mi.
Iesi in graba din salon, inchizand usa cu un mic bufnet. In urma ei, Ashley aparu de nicaieri.
“-Ce face bolnava mea preferata??” intreba ea, rontaind un baton de ciocolata.
“-De parca ai mai avea una” am spus eu, dandu’mi ochii peste cap. Greseala amarnica, o alta durere ma strapunse.
“-Scuze ca mananc in fata ta, dar simt nevoia de putina energie” spuse ea, in timp ce molfaia ciocolata.
“-Nici macar nu am voie asa ceva, Ash” am chicotit eu.
½-Deci, ai vorbit cu Josh ?½ ma intreba fata, asezandu’se astfel incat privirile noastre sa se intalneasca.
“-Da” am raspuns eu, zambind.
“-Si?? Haide, nu ma mai tine pe jar. Pete ma obligat sa stau afara cat ati vorbit” spuse ea, usor suparata.
“-Multumeste’i din partea mea” am chicotit eu. Ma lovi peste mana cu ambalajul de hartie, grabindu’ma.
“-Nu mai pleaca” am spus eu, vesela.
“-Ti’am spus eu” protesta ea.
Totul va fi bine! ..m’am gandit eu, in timp ce Ash isi termina ciocolata. Dar in cateva zile aveam sa aflu adevarul. Adevarul care imi va umbri pentru totdeauna existenta..

___________
Aveti next pentru ca maine sunt plecata am ajuns sa pun un capitol zilnic cam ciudat, dar se scuza de data asta..spre sa va placa